Arhivă

Post Tăguit cu ‘Personalitati locale’

Cartea săptămânii 10-16.04.2023

aprilie 10th, 2023 Fără comentarii

Alegerea din această săptămână este potrivită cu sfintele sărbători pe care le trăim. Recomandăm cartea Ouăle încondeiate din cele Şapte Sate săcelene, rodul muncii mai multor colaboratori (artist popular Barkó Etelka, etnograf Veres Emese-Gyöngyvér, responsabil istorie locală Kovács Lehel István, desene motive Tomos Tünde, fotografi Juhász Melinda, Csiki Edmond, Gyrás István), apărută în Săcele în 2019 şi disponibilă în limbile maghiară şi română la secţia de împrumut şi la secţia maghiară ale bibliotecii noastre.

Tipărit în cadrul Programului de promovare a regiunii Ţara Bârsei, numit Pro Terra Barcensis, albumul este dedicat memoriei artistei populare Barkó Etelka şi cuprinde informaţii despre încondeierea ouălelor de Paşti, simbolistica motivelor şi tehnica de decorare în cele Şapte Sate, artişti populari şi evenimente din zonă, reuşind să informeze şi să promoveze tradiţiile specifice acestei sărbători şi patrimoniul imaterial al zonei.

Publicaţia face parte din seria Caiete săcelene, cu care de altfel debutează această colecţie.

Carte recomandată de Bibliotecar!

Lectură plăcută!

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/libraryHome.do

Autorii editurii Pavcon – Lansări de carte la Biblioteca Judeţeană Braşov

Biblioteca Judeţeană Braşov găzduieşte un eveniment marca Editura Pavcon şi vă invită la lansarea cărţilor sâmbătă, 8 aprilie 2023, orele 12,30 (Livada Poştei, sediul central, sala de lectură, etaj 1).

Vor fi lansate 15 volume semnate de mai mulţi scriitori, dintre care menţionăm pe Dan Apostol, Anamaria Borlan, Rodica Bretin, Alexandra Gold, Alexandru Lamba, Constantin Pavel, Dodo Niţă. Sunt cărţi de literatură SF, dar nu exclusiv, alături de ele întâlnind şi volume de proză, bandă desenată, legende şi poveşti ilustrate. Editura Pavcon va oferi publicului braşovean noutăţi editoriale, dar şi reeditări precum Războinicii lumii de dincolo de Dan Apostol. O apariţie a anului 2022 este culegerea de proză fantastică Ziua Victoriei dedicată spiritului de luptă al poporului ucrainean, inspirată de o idee a lui George Lazăr şi al cărui profit este donat copiilor ucrainieni pentru rechizite şcolare. Alte titluri ce se vor lansa sunt Axa timpului de Anamaria Borlan, Ultima frontieră de Rodica Bretin, Extra-Terestrul şi Arta de a trăi de Constantin Pavel. Pe lângă acestea vor fi Nopţi albe la Leningrad de Dodo Niţă, benzile desenate intitulate Poveşti din lumi şi timpuri, scenariul de Alexandru Lamba şi cu ilustraţiile de Alexandra Gold, Legenda Florii Soarelui de Ion Dragoslav, carte pentru copii cu ilustraţii de Alexandra Gold. Volumul de poveşti are un cod QR care, citit fiind, derulează cartea audio (voce Antonela Lungu).

Lansările de carte vor fi urmate de sesiuni de autografe.

Intrarea liberă

Vă aşteptăm cu drag să descoperiţi cărţi şi autori interesanţi, la o sărbătoare a creatorilor de SF şi fantasy, braşoveni şi nu numai!

Patrimoniu salvat – o carte despre conservare

decembrie 10th, 2022 Fără comentarii

În toamna acestui an, la Editura Muzeului de artă Braşov, a apărut cartea intitulată „Muzeul de artă Braşov – Patrimoniu salvat” de Radu-Constantin Tătaru, scriere despre restaurarea unui număr de lucrări din colecţia muzeului. De la început se cuvine să salutăm publicarea acestui album de 40 de pagini intr-un domeniu mai rar reprezentat, conservarea şi restaurarea bunurilor culturale. Disciplină discretă, adesea rezumată la spaţiul laboratorului, restaurarea lucrărilor de artă este esenţială atât pentru memoria culturală şi patrimonială, cât şi pentru istoria artei. Exegeza artistică are nevoie şi contează pe sprijinul acestei specialităţi pandante care este restaurarea, ce îşi propune de fapt recuperarea şi aducerea cât mai aproape de original a vechilor lucrări, menţinerea şi îmbunătăţirea stării lor de conservare. Într-o oarecare măsură, condiţia restauratorului se aseamănă cu aceea a traducătorului, ambii obligaţi profesional să traducă atent şi să păstreze fidel mesajul lucrărilor asupra cărora intervin, mai precis pe care încearcă să le tălmăcească, estetic, respectiv literar. La fel, ambii sunt condamnaţi la condiţia semi-anonimatului. Practic, prin implicarea restauratorului, lucrările de artă primesc şansa la o nouă viaţă, revenind în circuitul de expunere şi vizitare al galeriilor.

Cartea a pornit de la documentaţia vastă de restaurare şi nevoia de a expune acest material, cu scopul de a informa şi educa publicul. Selecţia cuprinde 16 picturi în ulei (dintre care 15 ale muzeului, una retrocedată), prezentate în etapele ante şi post restaurare, ordonate cronologic din punctul de vedere al succesiunii intervenţiilor şi este reprezentativă pentru vechimea şi problemele de conservare-restaurare întâmpinate. Piesele sunt însoţite de scurte notiţe informative despre artist şi personajele reprezentate, multe dintre ele personalităţi ale vieţii publice braşovene şi nu numai, întocmite de istorici şi experţi (Radu Popica, Radu-Constantin Tătaru, Gernot Nussbächer). Alături de artişti anonimi, semnatarii tablourilor sunt nume care au marcat istoria artei din Braşov, precum Anton Fiala, Henri Trenk, Sockl Teodor, Constantin Leca, Mișu Popp, István/Ștefan Csillági, Arthur Coulin, Friedrich Miess, Hans Mattis-Teutsch, Eduard și Hermann Morres. Ca tematică şi formulă artistică, lucrările sunt variate, de la portrete şi autoportrete (12 la număr) la peisaje („Oltul la Cârlige” de Henri Trenk şi „Peisaj din Baia Mare” de Hermann Morres) şi episoade istorice („Lupta de la Feldioara” de Anton Fiala), ajungând până la compoziţii personale („Flori sufleteşti” de Hans Mattis-Teutsch). Dorim să menţionăm numele celor portretizaţi, în rândul cărora se regăsesc notabili din Braşov (români, saşi, maghiari), precum şi personalităţi istorice: Samuel Herbert von Herbertsheim, Bethlen Pál, Eduard Morres (autoportret), soția lui Theodor Sockl, Zrinyi Miklos – Nikola (pictor Arthur Coulin), împăratul Franz Josef (pictor Arthur Coulin), Ottokar Czernin (artist Friedrich Miess), Barbu Știrbey (pictor Mişu Popp), Costică Oteteleșanu (de Constantin Leca), Ioan Prișcu și soția sa (de István Csilági), ultimii aleşi sugestiv de altfel pentru a ilustra coperta 1.

Prezentarea sobră, acompaniată de imagini din timpul restaurării, este convingătoare. Pentru înţelegerea termenilor de specialitate de către cititori autorul a redactat şi un glosar la final. Albumul de restaurare permite analogii pe acest eşantion redus de lucrări, relevând importanța portretelor și portretului istoric, permiţând, pentru cunoscători, compararea detaliilor de vestimentație din portretul lui Costică Oteteleșanu cu cele apropiate ale lui Oprea Ţârcă, tablou aflat de asemenea în colecţia muzeului braşovean, sugerând posibila identitate a pictorului chipului lui Samuel Herbert de Herbertsheim și al Sarei Elisabeth, dedusă din aspectul stilistic apropiat. Cu alte cuvinte, cartea permite cititorilor explorarea universului restaurării, dar şi deschide drumuri noi posibile pentru istoria artei, pentru relectură şi exegeză.

Remarcăm în mod special designul grafic, eleganţa editorială a acestui mic album, deoarece nu am văzut niciodată până acum o lucrare îngrijită la acest nivel, în Braşov. Alături de caracterul informativ concentrat al lucrării, până la a fi asemenea unei esenţe tari, condiţiile grafice merită toată aprecierea noastră. Felicitări şi ne dorim mai multe asemenea scrieri într-un domeniu care, suntem convinşi, că trebuie reprezentat mult mai generos, poate chiar şi într-un salon braşovean de restaurare, fiindcă avem experţi şi beneficiem de roadele muncii lor. Putem trece pe o listă a specialiştilor pe experţii restauratori de la muzeele braşovene de artă, etnografie, istorie, de la Casa Mureşenilor, dar şi pe cei care refac bunurile pe cont propriu, în mediu privat (de pildă, Victoria Ţăroi ori Georgiana Gămălie) şi pe cei care probabil îşi desfăşoară activitatea în mediul universitar ori în biserici şi mănăstiri. Ar fi îmbucurător pentru educaţia pentru patrimoniu a comunităţii braşovene şi pentru funcţionarea normală a conservării-restaurării patrimoniului, exigenţă firească în orice societate.

Lansare de carte de Simona Mihuţiu

SIMONA MIHUȚIU vă așteaptă cu drag la Biblioteca Județeană ”George Barițiu” din Brașov, în 14 mai 2022 de la ora 15, la lansarea celei mai recente cărți și la o cupă de șampanie! Evenimentul va fi întregit de muzica anilor evocați în carte, printr-un miniconcert folk al artiștilor Magda Puskas și Rareș Suciu.

Brașoveanca SIMONA MIHUȚIU revine ACASĂ, pentru lansarea celei de-a 5-a cărți scrisă de ea: ”PUTEAM FI EU”. Povestea romanului se desfășoară chiar în orașul de suflet al scriitoarei: Brașovul.

A studiat la Liceul Andrei Șaguna, apoi medicina la Cluj-Napoca, iar acum locuiește în Oradea, unde alină și vindecă o boală necruțătoare și totodată pregătește, la Universitatea din localitate, generații de viitori medici. Antidotul unei astfel de meniri – în care ai de-a face la fiecare pas cu durerea semenilor – pare a-l fi găsit în pasiunea pentru scris, redescoperită după ani și ani, într-un ungher ascuns al ființei.

Așadar, iat-o pe Simona reîntorcându-se în fața brașovenilor, a foștilor profesori și colegi, pentru a le dărui cel mai nou roman al său, mirosind a cerneală proaspăt ieșită de sub tipar și a nostalgia vremurilor când așternea povestiri, pentru a împlini visul vizionar al tatălui ei, de a deveni scriitoare.

Vor vorbi despre carte filolog Carmen Man, conferențiar dr. la USAMV București, filolog Andrada Fătu-Tutoveanu, lector universitar dr. Universitatea Babeș-Bolyai, Paul Adrian Marcu, director editură Total Publishing House și autoarea Simona Mihuțiu.

La eveniment, publicul doritor va putea să obțină cartea împreună cu autograful autoarei.

Din istoria tiparului braşovean – Johannes Honterus

aprilie 26th, 2022 Fără comentarii

Chemat de autorităţi Braşovului, după 1532 Johannes Honterus s-a reîntors în oraşul natal, unde este primit cu onoruri şi ales în demnităţi publice. A lucrat la instalarea tipografiei în Braşov, cea de a treia tiparniţă după cele din Târgovişte (1508) şi Sibiu (1529).

Sub îngrijirea sa, în tipografia braşoveană au apărut:
– primele cărţi laice din spaţiul românesc
– primele cărţi în limba latină şi greacă din România
– primele scrieri ale autorilor antici, printre care Aristotel, Seneca
– ediţia definitivă a cosmografiei sale, Rudimenta Cosmographica, în 1542, în versuri, lucrare reeditată mult în Europa
– prima tipăritură cu conţinut reformator religios din ţară, „Cartea Reformei” în 1543, apreciată de Martin Luther
– prima carte în limba germană din Transilvania, Cântece bisericeşti, a predicatorului braşovean Andreas Moldner în 1543
– cea mai veche lucrare juridică din România, o culegere de maxime din colecţiile de legi ale împăratului Iustinian
– Manualul de drept civil, pentru oraşele şi scaunele săseşti din Transilvania, în limba latină în 1544 şi tradus în 1545 în limba germană
– cea mai veche tipăritură muzicală din România, Odae cum harmoniis, din 1548

Cărţile tipărite de Honterus au ca emblemă a tipografiei stema Braşovului reprezentată de o coroană asupra unui trunchi de copac cu rădăcini, gravată în lemn chiar de Honterus. Emblema medievală a Braşovului, aşa cum o cunoaştem azi, a fost creată de Honterus.

La iniţiativa sa, se înfiinţa la Braşov moara de hârtie la 1545, având ca proprietari pe Johann Fuchs şi Johann Benkner, care a funcţionat până la 1600.

Ca urmare a influenţei gândirii umaniste şi activităţii şcolare a lui Honterus, braşovenii au hotărât ca Mănăstirea Ecaterinei, situată la S-V de Biserica Neagră, să fie transformată în şcoală în 1541. Astfel, apărea la Braşov primul gimnaziu umanist din ţară şi din S-E Europei, pentru care Honterus elabora în 1543 primul regulament şcolar Constitutio Scholae Coronensis. Potrivit acestuia, una dintre îndatoririle elevilor era prezentarea unor piese de teatru (două comedii anual), Honterus fiind iniţiatorul teatrului şcolar din ţara noastră, care a avut prima reprezentaţie atestată documentar la 1542. Elevii se puteau asocia şi organiza în “republica elevilor” (Schüller coetus). Din 1544 există şi prima menţiune a unei şcoli pentru fete întemeiată în urma reformei şcolare a lui Honterus. La 1547 la îndemnul său a fost instalată şi o bibliotecă şcolară într-o clădire proprie, cea dintâi construită în ţară pentru acest scop, situată azi la adresa Curtea Johannes Honterus nr 7-8. Biblioteca a fost distrusă aproape în întregime în marele incendiu din 21 aprilie 1689, fiind salvate doar 26 de volume, păstrate până în prezent.

La 23 ianuarie 1549 a închis ochii şi a fost îngropat în altarul Bisericii Negre. Statuia lui Honterus din faţa Bisericii Negre a fost turnată în 1898, la 400 de ani de la naşterea lui Honterus, şi îl arată pe marele reformator cu o carte în mână arătând spre şcoală. Pe soclul statuii sunt mai multe plăci în bronz, una dintre ele reprezentându-l pe Honterus în ipostaza de tipograf.

Sextil Puşcariu – 145 ani de la naşterea filologului

ianuarie 14th, 2022 Fără comentarii

Criticul şi istoricul literar Sextil Puşcariu (4 ianuarie 1877 – 5 mai 1948) a fost al treilea academician al unei vechi familii de cărturari braşoveni. După terminarea studiilor de doctorat şi docenţă la Viena, în domeniul literelor, începe o strălucită carieră universitară şi academică. Pasionat cercetător în domeniul lingvisticii, întemeiază şi conduce „Muzeul Limbii Române” primul institut de acest fel din ţară, în cadrul căruia a contribuit la alcătuirea a două lucrări esenţiale pentru cultura românească: „Dicţionarul Limbii Române” şi „Atlasul lingvistic român”.

A înfiinţat buletinul muzeal „Dacoromania”, a condus revistele „Glasul Bucovinei” şi „Cultura” şi a colaborat la diverse publicaţii ale vremii. S-a impus prin multitudinea aspectelor abordate în cele peste 400 de lucrări: istoria limbii, dialectologie, romanistică, fonetică, lexicografie, istorie şi critică literară. A fost membru al Academiei Române, şi preşedinte al Secţiei Literare a aceluiaşi for.

În plan literar a fost recunoscut rolul său major în descoperirea şi lansarea poetului Lucian Blaga. De valoare peste timp au rămas şi volumele sale de memorialistică, pentru noi în special „Braşovul de altădată”, poate unicele pagini ce redau atmosfera oraşului nostru la sfârşitul sec. XIX şi început de secol XX. În Braşov, o placă memorială se află pe casa în care s-a născut, în strada George Bariţiu nr.12, de asemenea o stradă poartă numele distinsului savant.

În luna ianuarie, expoziţia aniversară de carte de la Sala de lectură cuprinde volumele păstrate în acest fond al bibliotecii judeţene braşovene şi este organizată de colega noastră Mihaela Lupu.

Cartea In memoriam Gernot Nussbächer – lansare

decembrie 20th, 2021 Fără comentarii

Biblioteca Județeană Brașov are onoarea de a vă invita la lansarea volumului „In memoriam Gernot Nussbächer”, un gest de cinstire a arhivistului și istoricului brașovean. Lansarea va avea loc marți, 21 decembrie 2021, orele 14,00, la Sala de lectură a bibliotecii județene brașovene (Livada Poștei, Bd. Eroilor 35).

Cartea dedicată activității și memoriei lui Gernot Nussbächer cuprinde 21 materiale, articole în română și germană, semnate de Peter Simon, Christel Wollmann-Fiedler, Steluța Pestrea Suciu, Elisabeta Marin, Bogdan-Florin Popovici, Thomas Șindilariu, Edith Szegedi, Alexandru Ștefan, Aurelian Stroe, Dieter Drotleff, Frank-Michael Rommert, Wolfgang Wittstock, Astrid Hermel, Valer Rus, Șarolta Solcan, Eckardt Schlandt, Ioana Căpățână, Elena Dimitriu. Grupate în trei secțiuni (Personalia, Profesionistul, Amintiri și evocări), textele evaluează activitatea arhivistică și istorică a lui Gernot Nussbächer din diferite unghiuri de către istorici, arhiviști, bibliotecari, muzeografi, editori, jurnaliști, profesori, colaboratori apropiați și prieteni. Prezentarea este dublată de perspectiva memorialistică, recompunând chipul unei personalități prin percepțiile și amintirile autorilor din volum. Articolele intră în dialog, se completează și reușita acestei cărți este aceea de a face cunoscută, cu nuanțe, biografia lui Gernot Nussbächer astfel încât și un necunoscător al vieții și operei sale să înțeleagă dimensiunile și amploarea activității sale.

Biblioteca Județeană Brașov, instituție subordonată Consiliului Județean Brașov, s-a implicat în tipărirea acestui volum, coordonator fiind Ruxandra Nazare și editor responsabil Cristina Palaș. Apariția cărții se înscrie în programul bibliotecii dedicat istoriei și memoriei locale și valorifică multe dintre materialele prezentate la evocarea lui Gernot Nussbächer, organizată la un an de la moartea sa, în 22 august 2019, la Casa Mureșenilor.

Ne-am bucura dacă am putea fi împreună, reamintindu-ne de omul și autorul care a fost Gernot Nussbächer și rămânem îndatorați tuturor celor care au contribuit la apariția acestui volum.

Categories: Cultura Tags: ,

Regele Mihai – 100 de ani de la naștere

octombrie 25th, 2021 Fără comentarii

Cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea regelui Mihai, două expoziții aniversare de carte au fost organizate la Secția de împrumut și Sala de lectură, de către colegele noastră Nicoleta Grigoraș și Mihaela Lupu.

Mihai I al României s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, fiind fiul prinților moștenitori, Carol al II-lea și Elena. Prima domnie a început în 1927, după moartea bunicului său, regele Ferdinand I. Regele-copil a fost tutelat de o regență, condusă de unchiul său, principele Nicolae al României. După venirea la tron a regelui Carol al II-lea, în iunie 1930 și plecarea în exil a reginei-mame, Mihai a rămas în grija tatălui. În urma abdicării lui Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940, Mihai a redevenit rege. La 23 august 1944 a decis ieșirea României din alianța cu Germania hitleristă și trecerea în tabăra aliaților săi tradiționali. Acest act curajos a însemnat scurtarea războiului cu 6 luni și a cruțat viețile a sute de mii de oameni. Din 1944 regele Mihai s-a opus din toate puterile instaurării autorităților comuniste, greva regală fiind apogeul acestor încercări. În cele din urmă a fost obligat să abdice, la 30 decembrie 1947, sub amenințarea uciderii, în caz de refuz, a 1.000 de tineri deținuți în închisorile comuniste.

Devenit persoana particulară, regele Mihai a practicat diverse meserii, între care pilot de încercare la o firmă americană cu sediul în Elveția și broker, reprezentând o companie greco-americană cu sediul pe Wall Street. Viața în exil l-a pus la încercări dificile, momente pe care suveranul le-a depășit, fiind convins că nu trebuia să țină la „etichetă”, ci să muncească pentru a-și întreține familia.

Până în 1989, regele a urmărit constant soarta țării sale, deși era marginalizat, conștient de înrăutățirea situației interne și de izolarea internațională tot mai accentuată a României. Cu ocazia Anului Nou, adresa poporului său mesaje de îmbărbătare transmise de Europa liberă. Anul Nou 1990 a prilejuit rostirea unui Mesaj către țară: „Eliberați acum de dictatură, să punem umărul cu toții pentru a reface țara din dezastrul moral și material în care a dus-o regimul comunist… Să jurăm cu toții pe zbuciumata noastră istorie, pe credința și lupta strămoșilor noștri, pe conștiința noastră morală și pe mormintele martirilor noștri din această jumătate de veac, că nu vom mai îngădui niciodată în țara noastră dictaturile și extremismele”.

Pe 21 februarie 1997 a fost revocată hotărârea Consiliului de Miniștri din 22 mai 1948 prin care regele Mihai își pierdea cetățenia română. La 10 mai 2011, Regele Mihai a anunțat că toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României și Casa Princiară de Hohenzollern iau sfârșit, schimbând numele familiei sale în „al (a) României”.

În martie 2016 a fost anunțată îmbolnăvirea sa de cancer și retragerea din viața publică. În data de 5 decembrie 2017, la orele 13,00, fostul suveran s-a stins din viață, în urma unei suferințe îndelungată, în locuința sa particulară din Aubonne, Elveția. La 16 decembrie 2017, regele Mihai a fost înmormântat în noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș, alături de regina Ana, îngropată acolo la 13 august 2016.

Textul a fost redactat de Nicoleta Grigoraș.

Vă invităm să descoperiți cărțile despre regele Mihai din colecțiile noastre.

Accesați cu încredere catalogul nostru online la un clic distanță – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/libraryHome.do

Braşovean omagiat ca mesager al unui foileton umoristic de medicină

octombrie 14th, 2021 Fără comentarii

Josef Löbel, născut la Braşov, avea o vocaţie deosebită de a îmbina cunoştinţele de specialitate medicală şi experienţa din acest domeniu cu talentul său jurnalistic şi literar. El a putut trăi această combinaţie în prima jumătate a secolului XX şi a lăsat în urma sa o operă vastă. Viaţa sa s-a încheiat în mod tragic în timpul celui de al doilea război mondial.

Peter Voswinckel, istoric în domeniul medicinei, în colaborare cu mai mulţi autori, printr-o publicaţie demnă de citit, a păstrat vie viaţa şi activitatea doctorului Josef Löbel, pentru a nu fi date uitării.

Voswinckel descrie locul naşterii omagiatului medic după cum urmează:
„Josef Löbel s-a născut în data de 22 aprilie 1882 la Braşov, acel mândru oraş comercial plin de istorie, de la poalele Carpaţilor, situat în sud-estul Transilvaniei, care se află din 1687 într-o strânsă relaţie legislativă şi administrativă cu Ungaria, alcătuind astfel partea de răsărit a monarhiei imperiale şi regale.”

Despre originea sa scrie: „Tatăl său a fost Michael (Melach) Löbel, destul de înaintat în vârstă (1831-1902), imigrat din Bucureştiul românesc şi căruia, conform surselor istorice i-au fost atribuite diferite denumiri de funcţii, „comerciant”, „contabil”, „întreprinzător particular”; mama sa Adele (1854-1937), născută Thal, a fost de asemenea de origine germană şi provenea din Galaţiul românesc. Căsătoria lor a fost oficiată la 17 mai 1881 la Braşov, după rit mozaic.

În continuare Voswinckel descrie Braşovul cu exactitate: în prosperul oraş, datorită industriei şi legăturilor feroviare, cu o populaţie de aproximativ 40.000 de locuitori, alcătuită din câte o treime germani, maghiari şi români, Löbel tatăl a ajuns la o anumită bunăstare: la final familia sa a locuit în centrul vechi, în imediata apropiere de Piaţa Sfatului (Republicii 67), zonă rezervată pe atunci doar locuitorilor de origine germană – unde astăzi – în special după intrarea României în Uniunea Europeană în 2007 – turiştii sosiţi din lumea întreaga se plimbă la fel ca şi în multe oraşe din sud-estul Europei – putând experimenta îndeaproape flerul istoric şi carisma culturală (toate citatele: pag. 1f).

În anul 1899 Löbel şi-a luat diploma de maturitate la actualul Liceu Honterus. Despre şcoală Voswinckel relatează: „Gimnaziul Honterus şi-a putut păstra remarcabila reputaţie cu toate adversităţile de-a lungul secolelor, limba de predare fiind şi în prezent germana” (pag.2).

Având calificarea pentru admiterea la universitate, Löbel pleacă la Viena, pentru a studia acolo medicina, până în anul 1905. În timpul studiilor moare tatăl său la Braşov, iar mama împreună cu fiica ei se mută la Viena. Legăturile familiale ale tânărului Löbel cu Braşovul şi Transilvania au fost astfel încheiate. Nu reiese clar, dacă el şi-a mai vizitat vreodată oraşul natal. În orice caz a rămas legat de el, după cum reiese din romanul lui Löbel care urmează a fi prezentat.

Prima activitate profesională, Löbel şi-a desfăşurat-o într-un cabinet medical în oraşul Bratislava de astăzi, care făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. În aprilie 1909 s-a căsătorit cu Leontine Glücklich la Viena; părinţii acesteia originari din Galaţiul românesc s-au stabilit la Viena. Imediat după căsătorie a plecat împreună cu soţia sa, ca medic pe vas, colindând pe oceanele lumii.

Începând cu anul 1910 Löbel activează pe perioada verii ca medic de staţiune la Franzbad (astăzi Frantiskovy Lazne în Republica Cehă). Iernile şi le petrece la Berlin şi Viena ca scriitor. El scrie articole pentru ziare şi reviste, redactează broşuri şi cărţi. Publicaţiile sale în special în germană sunt traduse în 16 limbi. În cartea sa, Voswinckel a adunat aceste publicaţii, unele cu textul integral şi multe din ele cu coperta reprodusă. Lista de inventar a lucrărilor cuprinde mai multe pagini şi atestă vasta arie tematică, cât şi productivitatea literară a medicului.

În 1935 a apărut la Zürich una din cărţile sale: „Salvatorul de vieţi. Romane poliţiste cu detectivi din istoria medicinii”. A treia povestire „Plimbăreţ luptător în război cu bacteriile” inclusă în această carte, este alcătuită în principal din corespondenţa purtată între două persoane fictive: tânărul medic Dr. Martin Alexius şi tatăl său Dr. Traugott Alexius, fizician din oraşul Braşov din Transilvania. Martin Alexius a plecat la Paris pentru a studia medicina; experienţa practică o acumulează în institutul bacteriologului Louis Pasteur. În corespondenţă apare şi Robert Koch ca fiind coleg cu Dr. Alexius senior, în timpul studiului medicinei la Göttingen. Ca menbru al echipei de cercetare a doctorului Robert Koch, Alexius junior călătoreşte în Egipt şi India în căutarea agentului patogen al holerei. Îl găsesc, iar faima în Europa le este asigurată.

Celor mai mulţi dintre noi, Dr. Robert Koch le este mai degrabă cunoscut ca omonim al institutului care în prezent anunţă zilnic numărul de infectări cu noul Corona – Virus. Se pare că această carte cu romane poliţiste cu detectivi din domeniul medical nu a mai apărut după prima ediţie, fiind o raritate şi în anticariate. Biblioteca Naţională Germană pune la dispoziţia cititorului interesat varianta digitalizată.

După venirea lui Hitler la putere şi în principal după alianţa Germaniei cu Austria, Josef Löbel împreună cu familia se refugiază de tirania naţional-socialistă. În anul 1938 se muta la Praga. Copiilor săi Karl Gustav şi Peter le reuşeşte plecarea în Anglia. Ambii au trăit în Londra, fără însă a avea contact unul cu celălalt.

Soţia lui Löbel a fost deportată în 1942 la Terezin (oraş în Cehia); în 1943 a fost transferată la Auschwitz şi se presupune că imediat după sosire a fost asasinată. Josef Löbel se sinucide; corpul său neînsufleţit a fost găsit de poliţie la 20 mai 1942.
Din cercul de prieteni şi cunoscuţi ai lui Löbel făcea parte şi scriitorul şi jurnalistul Josef Roth (1894-1939), originar din Galiţia de Est. În romanul său „Radetzkymarsch” (Marşul lui Radetzky), apărut la Berlin în 1932, Roth aduce prietenului său Löbel un omagiu, prin figura personajului Dr. Skowronnek.

Cartea lui Peter Voswinckel excepţional documentată, realizată color şi de foarte bună calitate, intitulată „ Dr. Josef Löbel (1882-1942), Franzensbad / Berlin, Mesager al unui foileton umoristic de medicină la Viena-Berlin-Praga” (Berlin 2018, XXII, 178 pag. ISBN 978-3-9818079-4-3), a fost finanţată în întregime de Societatea Germană de Hematologie şi Oncologie medicală eV –asociaţie înregistrată, şi a apărut deja în mai multe ediţii.

Cartea poate fi comandată în mod gratuit la DGHO (Alexanderplatz 1, 10178 Berlin, telefon 030/278760 89-0, e-Mail: info@dgho.de) sau poate fi descărcată de pe https://repository.publisso.de/resource/frl:6425659.

Pentru a vizualiza fotografiile adăugate, clic pe https://photos.google.com/album/AF1QipOhOgLPqaOptcfoFjU1zhGeaaaWBzSf-cIgxKmr

Recenzie de Uwe Konst, traducere din germană în română de Ioana Căpățână.

Prin amabilitatea lui Uwe Konst, biblioteca a primit cartea în dar și cititorii interesați o pot consulta la Sala de lectură.

Categories: Cultura Tags: ,

Premiul Monica Andriesei pe anul 2021

octombrie 5th, 2021 Fără comentarii

În 1 octombrie 2021 Premiul Monica Andriesei a ajuns …. la Brașov. În mod singular, am făcut o excepție, pentru o bibliotecară a cărei activitate este exemplară. În mod normal, premiul era decernat bibliotecarilor din afara județului Brașov, pentru a evita partizanatul. În acest an am convenit să alegem o persoană din comunitatea profesională a bibliotecarilor brașoveni. Melania Butnariu a primit Premiul Monica Andriesei pe anul 2021, ca răsplată a hărniciei, implicării, creativității, interesului și pasiunii față de meserie, capacității de a crea relații și a aduna resurse în jurul ei, de a mobiliza oameni și comunități și mai ales dorinței permanente de a se perfecționa, de a atinge standardele profesionalismului. Pentru noi, a fost cea mai bună alegere, o recunoaștere a meritelor ei, prețuind munca și caracterul Melaniei. Premiul a revenit unei persoane ce și-a început activitatea ca bibliotecar sub îndrumarea Monicăi Andriesei, ce a inspirat-o prin altruismul și deschiderea pe care mereu le-a arătat.

Premiul a fost decernat de directorul bibliotecii, Daniel Nazare, la Secția pentru copii și tineret – Centru de excelență, acolo unde Melania a lucrat și lucrează din prima zi de când s-a deschis în actuala locație, pe care a transformat-o într-o a doua casă, spațiu prietenos și primitor pentru copiii și tinerii ce vin aici. A fost locul cel mai bun unde premiul putea fi acordat și ne-am dorit ca aici și în acest fel să o sărbătorim pe colega noastră. Pentru performanțele ei o felicităm pe Melania și îi dorim succes!

Îi mulțumim călduros Paulei Zimbrean, fiica Monicăi, pentru donația generoasă și inițiativa acestui premiu!