Arhivă

Post Tăguit cu ‘lectura’

Cartea maghiară a săptămânii

septembrie 9th, 2020 Fără comentarii

Kazuo Ishiguro: A ​lebegő világ művésze (Eredeti mű, Kazuo Ishiguro: An Artist of the Floating World)
A ​japán származású angol író, a Napok romjai és a Ne engedj el… szerzőjének lenyűgözően komplex lélektani regénye, mely 1986-os megjelenése után elnyerte az egyik legrangosabb brit irodalmi elismerést, a Whitbread-díjat.
1948 ősze. Japán a II. világháború pusztítása után javában építi újjá városait. Az emberek igyekeznek maguk mögött hagyni a vereséget, inkább a jövőre fordítják figyelmüket. Nem így az egykor ünnepelt, majd a háború után visszavonult festő, Ono Maszudzsi, aki kertje és háza gondozásával, illetve két lányával és unokájával tölti az idejét. Kisebbik lánya közelgő eljegyzése okán fájdalmas erővel tolakodnak elő egykori döntéseinek emlékei. Vajon jól tette-e, hogy hűtlen lett a gésák és teaházak lebegő világához? Jó irányt vett ezt követően az élete? Nyugalmára sötét árnyat vetnek a múlt megidézett eseményeivel kapcsolatos gondolatai, és egyre több felkavaró kérdéssel szembesíti önmagát. Ahogy bejárja emlékezete labirintusát, sorra feltárulnak művészi és emberi pályájának döntő epizódjai.

Recomandarea noastră de lectură este romanul Un artist al lumii plutitoare de Kazuo Ishiguro, scriitorul englez de origine japoneză, care a câștigat unul dintre cele mai prestigioase premii literare britanice, premiul Whitbread după lansarea sa în 1986 și a primit și premiul Nobel pentru literară ca răsplată a contribuției sale literare.
În toamna anului 1948, după distrugerile războiului, Japonia își reconstruiește orașele. Oamenii încearcă să lase în urmă înfrângerea și se concentrează mai degrabă pe viitor. În aceste împrejurări, pictorul Ono Masuji s-a retras din activitatea artistică și își petrece timpul în casa și grădina sa, în familie, cu cele două fiice și nepoți. Datorită logodnei viitoare a fiicei sale mai mici, amintirile fostelor decizii sunt dureroase. A procedat corect pentru a deveni infidel lumii plutitoare a gheișelor și caselor de ceai? Viața lui a luat-o în direcția bună? Gândurile sale despre evenimentele din trecut sunt într-o umbră întunecată și se confruntă cu întrebări din ce în ce mai tulburătoare. Pe măsură ce se întoarce în labirintul memoriei sale, episoadele finale ale vieții și artei sale vor fi dezvăluite.

A recomandat Szende Mathe Kiss.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Cartea engleză a săptămânii

septembrie 9th, 2020 Fără comentarii

Recomandarea noastră de lectură este “Northern Lights” (“Luminile Nordului”), primul volum din trilogia fantasy “His Dark Materials”, romanul scriitorului britanic Philip Pullman, publicat în anul 1995. “His Dark Materials” (“Materiile întunecate”) este o trilogie de nuvele fantastice scrisă de Philip Pullman, ce cuprinde “Northern Lights”, lansată ca “The Golden Compass” în Statele Unite (1995), “The Subtle Knife” (1997) și “The Amber Spyglass” (2000). De asemenea, trilogia a fost publicată și ca un singur volum în Marea Britanie și America de Nord, sub numele de “His Dark Materials”.
O lume în care sufletul oamenilor se află în afara corpului, o lume populată de vrăjitoare, urși cu armură și în care, o substanță misterioasă, numita Praf, îi uimește pe unii și îi înspăimântă pe alții – acesta este universul Lyrei Belacqua, eroina “Luminilor Nordului”. Fata pornește, la doar unsprezece ani, în cea mai mare aventură a vieții sale, spre tărâmul întunecat și magic al Nordului, ca să-l salveze pe Roger, cel mai bun prieten al ei. Fără știrea Lyrei însă, rolul pe care-l are de jucat e mai mare de-atât: călătoria ei devine poveste și povestea, legendă, pentru că, de deciziile pe care le va lua, depinde însăși soarta lumii.
Prima parte a trilogiei “Materiile întunecate” a fost tradusă în zeci de limbi și reeditată de zeci de ori.

Recomandare de lectură făcută de Ana-Maria Lazăr, colega noastră de la Biblioteca Engleză.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

septembrie 8th, 2020 Fără comentarii

Cartea recomandată săptămâna aceasta este volumul “Ultima ieșire spre Brooklyn” de Hubert Selby Jr. O lectură tăioasă și amețitoare – ca o lovitură străfulgerătoare în capul pieptului. Romanul de debut al lui Hubert Selby Jr., publicat în 1964, nu este altceva decât cronica unei Apocalipse urbane, o descriere macabră, înfiorătoare a unui cartier scufundat în viciile locuitorilor săi iremediabil pierduți, a căror ură ucigătoare, dezgust față de sine și ceilalți, sărăcie paralizantă, sexualitate bolnăvicioasă și confuză, coșmaruri și angoase țâșnesc violent și aruncă o păcură otrăvitoare peste conștiințele chinuite ale acestora, înlănțuindu-i fără scăpare de străzile mizere și întunecoase, de barurile inospitaliere, de apartamentele dărăpănate, de fabricile amenințătoare prin care se perindă zi de zi, noapte de noapte, asemeni unor stafii condamnate să nu-și găsească vreodată odihna.

Structurat în șase părți de sine-stătătoare, foarte vag legate între ele prin locul în care se desfășoară acțiunea și prin câteva personaje comune, și lipsit de un fir narativ propriu-zis, romanul concentrându-se mai degrabă pe trăirile intime și pe experiențele protagoniștilor, „Ultima ieșire spre Brooklyn” surprinde prin construcția epică descătușată de convenții literare, gramaticale, estetice, ceea ce-i conferă o prospețime revitalizantă și o vigoare expresivă aproape intimidantă: este ceva cu totul liberator și totodată curios în a citi o carte atât de puțin interesată de reguli, o carte care violentează fără remușcări așteptările cititorului și care oferă acestuia prea puține momente în care să poată răsufla ușurat și să se redreseze. Proza lui Hubert Selby Jr. curge nestăvilit pagină de pagină – fraze aproape interminabile, străpunse de ritmuri discordante ce reflectă gândirea haotică a personajelor, al căror creier este îmbibat constant de amfetamină și alcool – și se sparge cu intensitatea unui tsunami la finele fiecărui capitol, pentru ca apoi iar să acumuleze o tărie și mai spectaculoasă și înfricoșătoare, capabilă să lase cicatrici adânci cititorului.

Și atunci, având în vedere ca nihilismul, decadența, licențiozitatea, monstruozitatea, scabrosul etc. se manifestă până la saturație în paginile scrise de Hubert Selby Jr., de ce îi mai recomand romanul? Pentru că acesta nu lasă niciodată impresia că scrie doar de dragul de a epata; bravura sa stilistică și tematică se naște dintr-un simț acut al observației, perfect capabil să redea brutalitatea lumii în mijlocul căreia el însuși a trăit, fără să recurgă la cenzură. Pentru că nu e o simplă lectură mizerabilistă, un comentariu virulent, scăldat în cinism și hedonism, asupra vieții incerte într-o lume încă paralizată de experiența celui de-al doilea război mondial, ci un amplu studiu al încercării obsesive de a-ți defini identitatea și de a găsi mijloacele potrivite de expresie.

Romanul a apărut în 2010 la editura Humanitas Fiction, în traducerea lui Adrian Buz și îl puteți împrumuta de la sediul central sau de la filialele 2, 3 și 5. De același autor, Biblioteca Județeană „George Barițiu” are și romanul „Recviem pentru un vis” (ecranizat în 2000 de Darren Aronofsky), apărut la aceeași editură în 2011, în traducerea lui Andrei Matzal.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

septembrie 7th, 2020 Fără comentarii

Cartea săptămânii este “100 de greșeli care au schimbat istoria” de Bill Fawcett (București, Editura Litera, 2020) și poate fi împrumutată prin rezervare telefonică sau prin e-mail.

De la Linia Maginot, la Criza rachetelor cubaneze, istoria este plină de mișcări proaste și de idei mai puțin geniale care s-au transformat în dezastre cu consecințe nelimitate. Acest volum analizează o sută de astfel de puncte de cotitură. Japonia bombardează Pearl Harbor. Califii din Bagdad cheltuie până ajung la faliment. Aztecii îi întâmpină pe conchistadori cu brațele deschise. Mexicul îi invită pe americani în Texas și americanii nu mai pleacă. În timp ce Moartea Neagră face ravagii în Europa, țăranii hotărăsc că pisicile sunt cele care aduc boala și le omoară, iar populația de șobolani care împrăștie moartea explodează. Scopul Prohibiției este o societate mai bună, dar rezultatul înseamnă mai multe jafuri și crime, plus utilizarea cocainei, marijuanei și a altor substituți pentru alcool. Romanii lasă sarcina de a purta războiul în totalitate în mâinile legionarilor barbari. Iar restul este istorie…

În aceste vremuri în care fiecare fornăială sau bâlbâială este înregistrată și retransmisă de sute de ori, este ușor să observi că nimeni nu e perfect, și ni se reamintește în permanență că a greși e omenește. Oamenii fac greșeli – unii dintre ei catastrofale – iar marii lideri ai istoriei reușeau să greșească exact la fel de mult cât o fac mult‑supravegheații politicieni din prezent. Unele dintre aceste greșeli au schimbat cursul istoriei întregii lumi sau cel puțin al unui continent.

Poate o exista vreun mesaj filosofic ascuns printre recapitulările acestor poticniri și pași greșiți în marșul istoriei. Ești liber să‑l cauți. În marea lor majoritate însă, fie în război, fie în dormitor, aceste greșeli sunt interesante, iar acesta este scopul acestei cărți. Poate fi chiar reconfortant faptul că, în ciuda atâtor gafe ale trecutului, am supraviețuit și chiar am progresat. Imaginea traseului ocolit pe care l‑a urmat lumea pentru a ajunge aici ne oferă și o perspectivă asupra prezentului ilogic, adesea ambiguu, dar întotdeauna fascinant.

Volumul se găsește în 5 exemplare, la Secția de împrumut, Sala de lectură și filialele 2, 5 și 6 sau Secția de copii.

Consultați cu încredere catalogul nostru online. Volumul se poate consulta la următoarea legătura http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+a5093c77c0a8011424c9b3ae0139d9cf&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (5 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

septembrie 1st, 2020 Fără comentarii

Parcurgând prozele scurte incluse în cel de-al doilea volum al lui George Saunders, „Pastoralia”, este foarte probabil să fii stăpânit, nu de puține ori, de impulsul nestăvilit de a lăsa cartea jos o clipă și de a-ți acoperi ochii cu mâinile de rușine, după care să simți cum te năpădește o avalanșă de râsete zgomotoase, aproape sardonice, pe care încerci repede s-o suprimi pentru că realizezi că – nu-i așa? – nu se cade să te distrezi pe seama necazurilor unor năpăstuiți ai sorții, oricât de respingătoare ar fi personajele în cauză, dar apoi constați că, fără să mai lupți împotriva lor, râsetele slăbesc treptat și sunt înlocuite de sentimente dintre cele mai variate: milă, revoltă, teamă, dezgust și, poate cel mai important, empatie. Brusc, te simți despuiat de acea armură pe care ai îmbrăcat-o la începutul lecturii, înveliș protector ce-ți permitea să privești de sus, cu o satisfacție reconfortantă, viețile mizerabile ale personajelor descrise, pentru că-ți dai seama că și tu, la rândul tău, ai trecut la un moment dat prin clipe similare de stânjeneală, eșec, umilință sau ridicol. Și, cu toate acestea, găsești în tine puterea să continui lectura și să nu te abandonezi pe deplin unei stări de jenă sfâșietoare sau unei repulsii față de toate acele gânduri și trăiri pe care mintea ta lucrează necontenit să le estompeze sau să le alunge, dar care îți sunt evocate, pagină cu pagină, insistent, de către viețile personajelor lui Saunders.

Prozele sale sunt populate de indivizi care au suferit înfrângeri pe toate planurile – amoros, familial, profesional, spiritual etc. – și ajung să se scalde într-o neputință și o monotonie ce le consumă întreaga existență; și totuși, așa cum se întâmplă în „Ulisele” lui Joyce, unde idealurile morale și valorile eroice tradiționale sunt răsturnate, iar noțiunii de eroism i se atribuie noi valențe, preluate chiar din nespectaculosul vieții de zi cu zi a omului obișnuit, așa si ratații lui Saunders devin eroi în felul lor modest de a fi. Acest nou tip de eroism, adaptat la existența noastră contemporană, îmbracă diverse forme: în nuvela care dă și titlul volumului, de pildă, personajul central, care lucrează într-un soi de muzeu-rezervație în care angajații trăiesc izolați de realitatea exterioară (singurul contact cu exteriorul fiind faxul) și li se cere să își însușească perfect rolurile care le sunt distribuite (protagonistul fiind nevoit să mimeze comportamentul omului preistoric), umanitatea și eroismul protagonistului transpar prin decizia sa de a-și apăra „colega de peșteră”, care este pe punctul de a fi concediată datorită prestației sale neconvingătoare și nerespectării regulamentului locului de muncă. În această distopie capitalistă imaginată de Saunders, îndrăzneala de a te opune angajatorului, de a minți în apărarea unui coleg ajunge să fie echivalentă cu gestul de rezistență al lui Winston din „O mie nouă sute optzeci și patru” de a ține un jurnal, iar Saunders, cu toate că lasă adesea impresia că își manipulează personajele asemeni unui păpușar malițios și sadic, nu le dezumanizează niciodată și nici nu se raportează la acestea într-atât de ironic încât să le anuleze de la bun început însemnătatea oricăror acțiuni, astfel că reacția protagonistului din „Pastoralia” poate fi citită ca un veritabil act de curaj.

Celelalte proze incluse în „Pastoralia” sunt presărate de momente în care personajele par a descoperi în jalnicul propriei existențe o modalitate prin care să-și poată accepta condiția, iar în universul ficțional al lui Saunders simpla acceptare a realității, renunțarea la aspirații rocambolești reprezintă mici victorii personale și un pas înainte spre fericire sau, cel puțin, spre o imagine lipsită de pretenții a acesteia, însă una cu atât mai sinceră.

Volumul a fost publicat în anul 2000 și a apărut anul acesta la editura Humanitas Fiction, în traducerea lui Radu Paraschivescu. De același autor, Biblioteca Județeană Brașov are romanul „Lincoln între vieți”, tradus tot de Radu Paraschivescu și apărut la Humanitas în 2018.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (5 votes cast)

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni este “Povestea cafelei turcești” de M. Sabri Koz, Kemalettin Kuzucu (București, Editura Corint, 2019) și se poate obține în urma unei programări telefonice de la Secția de Împrumut la domiciliu și filialele 1, 2, 3, 5.

Mulţi scriitori i-au atribuit cafelei brusca proliferare a poeţilor, scriitorilor şi gânditorilor celebri ai lumii, precum şi progresul rapid şi fără precedent al ştiinţei şi tehnologiei în Franţa, începând cu domnia regelui Ludovic al XIII-lea (1601–1643). Se ştie că acesta a fost prima persoană din Franţa care a băut cafea. Rousseau, Voltaire şi Balzac au fost numai câţiva dintre băutorii pasionaţi de cafea din Franţa secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. Mirabeau, unul dintre eroii Revoluţiei Franceze şi un orator eminent, descria cafeaua ca fiind o „băutură a creierului” şi nu se ridică să vorbească până nu o consumă în cantităţi mari. Când era bolnav, împăratul Napoleon îi spunea medicului personal că durerile i se mai atenuau dacă bea cafea din belşug.

“Există un proverb turcesc care spune: «O ceaşcă de cafea nu se uită vreme de 40 de ani». Contează oare dacă o bei în Istanbul sau în Constanţa? Cuvintele «40 de ani» şi «nu se uită» sunt cele care contează, dar, indiferent unde ne este servită cafeaua, întotdeauna înseamnă acelaşi lucru: Ziyade olsun, ferah kahveleriniz olsun, adica «Fie să aducă prosperitate, iar motivul pentru o nouă ceaşcă să fie o sărbătorire plăcută». Cafeaua şi cultura cafelei au pătruns în ţinuturile otomane mai întâi prin intermediul arabilor, al dervişilor şi al proprietarilor de cafenele, apoi s-au răspândit în lumea întreagă, mai ales în ţările europene. Cafeaua a devenit astfel o marfă de comerţ internaţional nemilos. Dacă la început a fost un «produs scump şi o băutură scumpă», s-a transformat într-o plăcere nouă şi «inofensivă» care a înlocuit vechile obiceiuri şi, deşi supusă prohibiţiei religioase şi politice, a căpătat o însemnătate uriaşă din toate punctele de vedere.” (M. Sabri Koz)

Carte recomandată de bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea engleză a săptămânii

“Winter of the World” (“Iarna lumii”), cel de-al doilea roman din “Trilogia Secolului”, după “Fall of the Giants” (“Căderea uriașilor”), romanul scriitorului galez Ken Follett, publicat în anul 2012.

“Winter of the World” continuă din punctul în care ne-a lăsat primul volum, urmărind destinele celor cinci familii – din America, Germania, Rusia, Marea Britanie si Tara Galilor – prin vremuri de intense transformări sociale, politice si economice, începând cu ascensiunea celui de-al Treilea Reich și continuînd cu Războiul Civil din Spania, drama celui de-al Doilea Război Mondial, experiențele primelor bombe atomice aparținând Statelor Unite și Uniunii Sovietice și începutul îndelungatului Război Rece. În această epopee fermecătoare, ciocnirea la nivel internațional a puterii militare cu convingerile personale va copleși lumea, de la Cable Street din partea de est a Londrei până la Pearl Harbor, în Hawaii, din Spania la Stalingrad, din Dresda la Hiroshima.

“Winter of the World” (“Iarna lumii”) se prezintă în aceeași maniera superlativă cu care ne-a obișnuit “Caderea uriașilor”. O puternică dramă, care înaintează zgomotos și cu cea mai mare viteză. Este animată, captivantă și plină de detalii fascinante. Prin ochii personajelor principale, beneficiezi de un loc în față la marele spectacol al evenimentelor memorabile ale istoriei.

A recomandat colega noastră Ana Maria Lazăr, bibliotecar la Biblioteca engleză.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Astăzi am ales drept recomandare de lectură romanul “Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao”, de Junot Díaz

Nu vreau să mă pripesc cu una din acele afirmații exaltate, necugetate și nefiltrate prin prisma unei distanțe temporale și emoționale ce se impune în aprecierea (pe cât posibil) obiectivă a unui produs artistic – în plus, mai sunt încă câteva luni până la finalul anului –, însă nu-mi fac mari speranțe de a mai putea descoperi prea curând, cel puțin anul acesta, un roman cu care să pot simți că rezonez atât de intens (și aici nu mă refer doar la povestea în sine, ci la întreaga structură a romanului, atât de ingenios construită) precum „Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao” a lui Junot Díaz.

Publicat în 2007 și încununat cu prestigiosul premiu Pulitzer, romanul lui Díaz reușește să comprime în mai puțin de 400 de pagini istoria tragică a trei generații ale unei familii dominicane și, prin intermediul acesteia, să ofere o viziune panoramică a vieții poporului dominican de-a lungul secolului XX și până-n prezent, la acestea adăugându-se și o explorare a experiențelor diasporei dominicane din Statele Unite ale Americii. Astfel, deși titlul romanului poate sugera unui potențial cititor că întâmplările vor fi relatate din perspectiva personajului titular sau că acțiunea se va concentra în jurul său, cititorul va afla rapid, încă din primele pagini, că memorabilul Oscar, tânărul supraponderal care nutrește o obsesie maladivă pentru literatura și filmele SF și fantasy, jocuri video și fete (care-l ridiculizează și-l resping întotdeauna cu brutalitate datorită aspectului fizic și inadaptării sale sociale), cu puternice aspirații literare și aproape mereu aflat pe pragul unor psihoze maniaco-depresive, nu este decât unul dintre numeroasele personaje excepționale și nefericite ce alcătuiesc saga familiei de León (familie ce dispune de unele dintre cele mai puternice și bine conturate personaje feminine pe care le-am întâlnit într-o operă literară), care este bântuită de necruțătorul blestem fukú.

A dezvălui modul în care se încrucișează numeroasele fire narative de-a lungul romanului ar însemna să răpesc din plăcerea cititorului de a descoperi pe cont propriu și aprecia arhitectura complexă a cărții; fără să intru în detalii, mă voi rezuma la a menționa că istoria Republicii Dominicane și, în general, modul în care ne raportăm la evenimente istorice reprezintă teme centrale pentru Díaz, iar romanul este dotat cu o rețea de note de subsol menite să-l familiarizeze pe cititor cu aspecte ce țin mai ales de regimul totalitar al lui Rafael Trujillo, însă atenția naratorului se concentrează mai mult pe acele personalități din afara istoriei oficiale a dictaturii, destabilizând ierarhiile și raporturile recunoscute de putere pentru a da glas personajelor istorice care au contribuit la destrămarea regimului, oferind astfel o altă perspectivă istorică asupra anilor de teroare din timpul conducerii dictatorului. Farmecul lecturii este conferit în bună măsură de oralitatea naratorului necreditabil – limbajul literar, prețios se topește într-un amalgam amețitor de registre lingvistice și dialecte – și totodată de pastișarea a numeroase benzi desenate, romane SF și fantasy, narațiunea abundând în aluzii aparținând culturii geek. Astfel, măiestria lui Díaz constă în capacitatea sa extraordinară de a sintetiza cu ușurință stiluri narative, pastișe și parodii literare, de a împleti istoria cu ficțiunea, realitatea cu fantasticul, experiența individuală cu cea colectivă, discursul sobru, cvasiacademic cu cel expresiv, colorat, dând naștere unui roman enciclopedic care, în ciuda amplorii sale tematice și formale impresionante, se poate citi pe nerăsuflate.

Romanul a fost tradus de către Daniela Rogobete și publicat la editura Polirom în 2008. În cadrul Bibliotecii Județene „George Barițiu”, îl puteți găsi la sediul central și filialele 2, 3 și 5. De asemenea, sediul central dispune și de varianta originală în limba engleză.

Recomandare de lectură de Vlad Babei, voluntarul nostru pentru citit!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.8/5 (5 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea săptămânii la Biblioteca Judeţeană Braşov este romanul “Poftă de ciocolată” de Care Santos.

Cărţile scriitoarei Care Santos sunt traduse în peste 20 de ţări. În 2014 “Poftă de ciocolată” a fost distins cu Premiul Ramon Llull, cel mai important premiu literar catalan.
Sara, Aurora, Marianna sunt cele trei personaje ale cărţii, trei femei din trei secole diferite, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeaşi ciocolatieră fină, din porţelan alb, produsă în Secolul Luminilor în manufacturile de la Sevres. Un triptic fascinant, care reface, în sens invers, în scriituri şi pe tonalităţi diferite, dincolo de captivantele istorii personale, povestea parfumatei băuturi coborând în timp din prezent până în secolul XVIII, de la sofisticata ciocolată cu condimente de astăzi la cea artizanală. “Aerul pe care îl respiră” personajele – reale şi imaginare, îmbibat de aromele ciocolatei şi de magia ariilor celebre, le îmbibă, la rândul lui, toate trăirile – dragoste, trădare, dorinţe, ambiţii – în oraşul dulciurilor şi al operei, Barcelona.

Lectură recomandată de bibliotecar! Consultaţi cu încredere catalogul nostru online – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+82d71368c0a808664c259d7f0195a19d&operator=OR&_open=1

Volumul se găseşte atât la secţia de împrumut, cât şi la filialele 2, 3 şi 5 din Noua, pe Calea Bucureşti şi Bd. Griviţei.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea engleză a săptămânii

Recomandarea noastră de lectură este volumul “Machines like me” (“Mașinării ca mine”), al 15-lea roman al autorului englez Ian McEwan, publicat în anul 2019.

Acţiunea se desfăşoară în Londra anilor ’80, într-o cronologie de istorie alternativă, în care Marea Britanie a pierdut Războiul din Insulele Falkland, Margaret Thatcher se luptă cu Tony Benn pentru putere, iar Alan Turing a făcut o descoperire crucială în domeniul inteligenţei artificiale. Într-o lume nu tocmai ca a noastră, Charlie, un tînăr care se lasă dus de valurile vieţii, se îndrăgosteşte de Miranda, o fată eminentă, dar care ascunde un secret teribil. Cînd Charlie primeşte o moştenire, îl achiziţionează pe Adam, una dintre primele “fiinţe artificiale” recent apărute pe piaţă, şi, împreună cu Miranda, îi configurează personalitatea. În scurtă vreme, cei trei se văd confruntaţi cu o dilemă morală profundă. Subversiv şi extrem de captivant, noul roman al lui Ian McEwan pune întrebări fundamentale: faptele noastre sau vieţile interioare ne fac umani? Poate o maşinărie să înţeleagă sufletul omului?

A recomandat colega noastră Ana Maria Lazăr, bibliotecar la Biblioteca engleză.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.2/5 (5 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,