Blogul bibliotecii din Brasov

Sîmbătă, 20 august 2022, între orele 10,00-13,00 Biblioteca Judeţeană Braşov şi grupul Seminţe cu suflet vă invită la Festivalul tomatelor şi al biodiversităţii, constând în expoziţia, donaţia şi schimbul de seminţe şi mostre de tomate şi alte legume. Manifestarea va avea loc la sediul central din Livada Poştei (Bd. Eroilor nr. 35), sala de lectură, etaj 1.

Calendarul agricol îşi urmează propriul ritm. Grupul de voluntari Seminţe cu suflet revine la Braşov. Luna august este o sărbătoare a tomatelor şi a biodiversităţii. Alături de Biblioteca Judeţeană Braşov, grupul Seminţe cu suflet vă invită şi vă aşteaptă la o nouă întâlnire cu piaţa de seminţe, mostre de roşii şi de diferite alte legume.

Evenimentul, conceput de comunitatea “Seminţe cu suflet”, constă în expoziție, donație și schimb de semințe ale producătorilor agricoli participanţi, din multe judeţe ale României. Organizată după același model ca până acum, Piaţa ”Semințe cu suflet” permite celor care doresc să cultive legume sau fructe din soiuri vechi să primească gratuit semințe, material săditor, în limita stocului disponibil.

Comunitatea “Seminţe cu suflet” se adresează agricultorilor şi fermierilor, agronomilor şi absolvenţilor învăţământului liceal de profil agricol, grădinarilor etc. Piața ”Semințe cu suflet” promovează cultivarea de semințe de produse românești, ca parte a patrimoniului vegetal și a biodiversității, înscriindu-se ca un eveniment sustenabil. Proiectul susţine agricultura ecologică, durabilă şi sustenabilă. Producătorii şi experţii agronomi din această reţea oferă donaţii şi schimb de seminţe tuturor celor interesaţi de plante tradiţionale sănătoase, cu singura condiţie să le cultive fără să le trateze chimic şi să dea mai departe din seminţele primite, contribuind la răspândirea culturii lor.

Vă aşteptăm cu drag!

Județul Brașov este norocos de a avea un patrimoniu artistic tradițional, specific ambelor părți componente, Țara Bârsei și Făgăraș (ori Țara Oltului, cum se numea în vechime). Este vorba de icoanele pe sticlă, pictate fie in maniera școlii din Șcheii Brașovului, fie în cea a artiștilor iconari făgărășeni.

Icoanele pe sticlă au stârnit interesul și aprecierea colecționarilor, particulari sau instituții de stat. Am avut ocazia sa văd co!ectia preotului Zosim Oancea din Sibiel, care arată toate formele si culorile artei iconarilor transilvăneni. Muzeul icoanelor pe sticlă „Zosim Oancea” păstrează icoane pe sticlă în diferite stiluri și tonuri, de la rafinatele gri-uri în nuanțe verzi, așa numitele icoane sârbești, la cele create de școlile de la Nicula, Făgăraș și din Șcheii Brașovului. O vizită în Constanța mi-a dat prilejul să văd colecția impresionantă de icoane transilvănene pe sticlă de la Muzeul de Etnografie, expusă chiar la intrare, în holul și sălile de la parter și realizată în mare parte prin achiziții și unele donații. Filosofia asumată a acestui muzeu este să fie o oglindă etnografică a României mai ales în fața turiștilor străini, contribuind la cunoașterea artei și tradițiilor din România, nu numai din Dobrogea. Cu această ocazie, am văzut atunci foarte multe icoane în tradiția artistică a școlii din Șcheii Brașovului. Era prima dată când vedeam atât de multe astfel de icoane din zona mea natală, expuse la un loc, având un impact mai mare în acest fel. Dacă ajungeți în aceste locuri, recomand vizitarea muzeelor indicate.

Aceste experiențe m-au făcut să încep să caut să văd icoanele pe sticlă din Șcheii Brașovului și din Făgăraș la mine acasă. La Brașov poți vedea câteva icoane pe sticlă expuse la Muzeul Primei Școli Românești, unde descoperi specificul tehnicii din Șcheii Brașovului, cu toate că sunt puține și ar avea nevoie de restaurare. Dacă icoanele șcheiene pot fi văzute aici, în schimb, din păcate, alta este situația pentru icoanele caracteristice zonei Făgărașului, cel puțin în muzee. Nu există icoane pictate pe sticlă expuse in muzeele din județul Brașov, deși acestea păstrează colecții de patrimoniu de acest gen în depozitele lor. A fost o bucurie să descopăr două superbe icoane pictate pe fond albastru, tipic artei meșterilor făgărășeni, într-o mândră comună făgărășeană, unde împodobeau și luminau lăcașul sfânt. Fuseseră restaurate la Universitatea Națională de Arte București, grație unui proiect de restaurare a bisericii și implicării unui profesor universitar originar din localitate.

Am făcut această lungă introducere pentru a pune în context o binevenită expoziție de la Muzeul de Etnografie Brașov, care valorifică patrimoniul de icoane pictate pe sticlă din Șcheii Brașovului. În spațiul de la intrare te întâmpina o expoziție de peste 20 de icoane scheiene. De dimensiuni mari, pe fond de roșu carmin, icoanele au fost selectate cu grijă și rânduite după un principiu de ordine interioară. Conceptul și structura expoziției se dezvăluie prin atenția acordată reprezentărilor. Sărbătorile și personajele sacre, redate în icoane, ordonau universul credincioșilor după calendarul muncilor și cel bisericesc. Buna vestire, Învierea Domnului, sfinții Gheorghe, Dumitru și Nicolae marcau momentele importante ale anului, un perfect paralelism între ritmul ocupațiilor și sărbătorile creștine. Sf. Haralambie juca un rol ocrotitor important, protejând de boli, de unde prezența sa frecventă în reprezentări.

S-a renunțat inspirat la expunerea în vitrine și icoanele au parte de lumină adecvată și o prezentare potrivită. Pentru promovare s-a realizat un spider cu imagini si texte lămuritoare. Apreciem noua formulă expozițională, care valorifică spațiul îngust și ingrat, punând in lumină exponatele. Ca vizitator, ești inundat de roșu carmin, cromatica predilectă a artei iconarilor șcheieni, fond pe care se conturează cu putere scenele pictate in negru, maro și alte culori. Organizatorii au ales cu discernământ să organizeze doar o expoziție cu icoane pictate pe sticlă din Șcheii Brașovului, arătând publicului o parte din colecții. Practic, micul spațiu, mai puțin generos, dar inteligent folosit, găzduiește expoziția unui mare brand, un patrimoniu pe care merită să îl cunoaștem, să îl recunoaștem, să ni-l asumăm și să fim mândri de el. Icoanele pe sticlă pictate în tradiția școlii artistice din Șcheii Brașovului sunt cu siguranță un brand al Brașovului, cu potențial inclusiv turistic, dar nu numai. Așteptam cu nerăbdare expoziția de icoane pe sticlă făgărășene,foarte probabil în anul viitor, valorificând valoroasă colecție de icoane păstrate cu grijă în depozite. Până atunci, recomandăm călduros să vizitați această expoziție, ce se dovedește expoziția unui brand, parte din cultura, tradiția și patrimoniul nostru local. Expoziția va rămâne pe simeze toată luna octombrie.

S-a deschis un nou spațiu muzeal în Șcheii Brașovului, pe strada Pe Tocile nr. 33. Acesta aparține Muzeului Primei Școli Românești din Șcheii Brașovului și a fost donat muzeului de către doamna Viorica Gramatopol, fiica librarului și pasionatului cărturar Dragomir Nedelcovici, care avea Librăria Cartea Românească în Brașovul interbelic. Înscriu generosul gest al Domniei Sale în seria de donații de care s-a bucurat Brașovul și mă gândesc la donația familiei Mureșianu și a doctorului stomatolog Ovidiu Mărgineanu, care au făcut posibilă deschiderea Casei Mureșenilor și a Muzeului dedicat poetului Ștefan Baciu. Prin donația doamnei Viorica Gramatopol încă o familie brașoveană dăruiește comunității orașului un patrimoniu spre a deveni muzeu al memoriei și identității locale.

Am vizitat casa, o clădire de secol XIX, bine păstrată, cu poarta de lemn specifică zonei, având dantelărie sculptată în lemn sub streașină, o mică verandă, curte cu magazie, cișmea, livadă îngrijită, pivnița plasată la nivelul solului. Totul arată simț gospodăresc, de la zidul din spatele curții, uneltele și mobilierul de grădină și până la poartă, care nu avea decât o scândurică desprinsă în dreptul cutiei poștale și conserva și vechea sonerie, cu numele înscris Familia Nedelcovici. Grija pentru trecutul și tradiția familială se simte în atenția cu care s-au păstrat lucrurile vechi și funcționale, fără a atenta sau a se grăbi să le arunce, înlocuindu-le cu cele moderne. Casa, formată din camera de la stradă, bucătăria la mijloc și altă cameră, tixită deocamdată de lucruri, este solidă și deține multe din obiectele casnice obișnuite într-o gospodărie din prima jumătate a secolului XX: geamurile cu mânerele vechi și perdele croșetate, soba de tip Vestra, bufetul. Am recunoscut un uscător de lemn care în copilărie mea împodobea bucătăria bunicii mele: de formă semicirculară, avea stinghii mobile pentru uscat, cu balamale care permiteau manipularea lor în funcție de nevoi, întinderea de rufe sau strângerea lor, creând spațiu. La fel ca în bucătăria bunicii mele, uscătorul era situat în apropierea sobei, pentru ca rufele spălate să se usuce rapid.

Ceea ce am văzut pledează pentru păstrarea și conservarea clădirii ca mărturie a vieții trecute, ca loc de identificare și recunoaștere a tradițiilor, precum și ca punct de întâlnire și crearea de evenimente culturale, de gazdă pentru mediul cultural local. Cu condiția să se păstreze obiectele vechi, solide, să nu se modernizeze fără cruțare și să fie realmente un spațiu deschis. Ideal ar fi să se păstreze aspectul original al casei, fără intervenții prin dotarea cu termopane sau izolație exterioară pe bază de zăpadă artificială, mai ales că edificiul prin poziția sa face parte din ambianța străzilor din jur, în care multe case păstrează îngrijit fațadele originale vechi, întreținute, cum este locuința de pe strada Căpitan Ilie Birt nr. 26. Respectând aceste condiții și mai ales dovedindu-se deschisă într-un orar stabil, casa poate deveni un spațiu muzeal reprezentativ pentru muzeul bisericii, dacă aceasta va reuși să aibă grijă și să asigure personal care să deservească publicul vizitator. Astfel de spații muzeale aparținând Bisericii există în țară, în Galați de pildă, unde un muzeu superb de artă, cultură și civilizație creștină funcționează. Îmi doresc și aștept ca acest nou spațiu muzeal să devină unul comunitar și identitar, să fie funcțional și deschis regulat. Altfel, bunele intenții nesusținute de personal și program nu se vor materializa, ci riscă să blocheze un patrimoniu valoros. Dorim ca deschiderea să fie de bun augur și sperăm că efortul slujitorilor bisericii se va materializa într-o inițiativă frumoasă și utilă, răsplătind fapta donației pentru cultură și confirmând intenția donatoarei. Știm că preoții responsabili de spațiu vor să organizeze în viitor mai multe evenimente și aceasta poate fi o șansă reală.

Sincer, mărturisim bucuria pe care am avut-o la întâlnirea și cunoașterea acestui spațiu, pe care sperăm că îl vom vedea deschis în condiții bune și nădăjduim că vizitatorii vor trăi același sentiment la descoperirea lui.

Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” are plăcerea să vă invite la vernisajul expoziţiei Între munte şi mare – transhumanţa mocanilor bârsani în Dobrogea. Evenimentul va avea loc miercuri, 26 octombrie 2016, orele 16,00, la Biblioteca Judeţeană Braşov, etaj I.

Expoziţia este organizată împreună cu Biblioteca Judeţeană „I. N. Roman” Constanţa şi cu Asociaţia Izvorul din Săcele ca partener. Ideea a aparţinut Bibliotecii Judeţene Constanţa, care a dorit să valorifice documentele despre mocani existente deopotrivă în locul de origine, în Transilvania, cât şi în Dobrogea, unde mulţi s-au stabilit şi au înfiinţat întreprinderi, ferme, prăvălii. Propunerea a fost îmbrăţişată cu entuziasm de personalul Bibliotecii Judeţene Braşov şi astfel a luat naştere expoziţia duplex despre mocani. Primul eveniment al acestei iniţiative este vernisajul din 26 octombrie 2016 la Braşov, de Sf. Dumitru, data tradiţională a mocanilor de plecare la iernat în Dobrogea, „la baltă” cum se spunea. Al doilea eveniment se va petrece în jurul datei de 23 aprilie 2017, la Constanţa, reper cronologic tradiţional pentru transhumanţă, turmele şi păstorii venind la păşunat în munţi, pe proaspetele şi gustoasele păşuni alpine.

Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” Braşov şi-a dorit în mod special ca această expoziţie să fie una comunitară şi nu una exclusiv bazată de colecţiile proprii. A dorit să implice pe urmaşii mocanilor bârsani, amintirile şi poveştile lor despre acest fenomen economic şi experienţă de viaţă care este transhumanţa. De aceea a apelat la alte instituţii de memorie din Braşov, organizaţii nonguvernamentale, colecţionari şi persoane fizice, la depozitul lor de mărturii revelatoare. Demersul ei a fost susţinut de Asociaţia Izvorul din Săcele (prin doamna preşedintă Georgeta Souca şi vicepreşedintă Maria Zbarcea), care s-a alăturat ca partener efortului de documentare, dar şi de persoane fizice, precum domnul Nicolae Eftimie şi doamna Cornelia Daneş din Săcele, colecţionari precum Vasile Aldea din Braşov, doamna profesoară Corina Sporea Bărăgan din Vama Buzăului, care au pus cu generozitate la dispoziţie fotografii, reviste, planşe etc.  Nu vreau să uit mulţumirile către colegele mele Eva Dinu şi Mihaela Lupu, care au făcut documentarea iniţială despre Săcele şi mocani, punându-mi datele la dispoziţie. Mulţumiri calde datorăm Angelei Dobrescu, doamnei bibliotecar Eva Pandelaş şi domnul inginer Constantin Bârsan din Săcele, care ne-au ajutat cu diseminarea informaţiilor.

Expoziţia cuprinde publicaţii, cărţi, documente, hărţi, cărţi poştale ilustrate din colecţiile bibliotecii şi ale altor instituţii şi persoane. Am expus lucrări generale despre păstoritul ardelenilor (de la cele vechi de J. Hintz şi jurnalul de călătorie al lui Hans Christian Andersen la cele despre mărgineni şi C. Giurescu, Transilvania în istoria poporului român), însoţite de imagini ale mocanilor din zona de Mărginime (Avig) şi din Tohanul Vechi pentru a reda amploarea geografică şi vechimea acestui fenomen. Au urmat lucrările speciale despre mocani, intre care studiile lui Dumitru Şandru şi al lui Tudor Mateescu ocupă un loc special, împreună cu hărţi, tabele statistice reproduse şi fotografii cu ciobani din Ţara Făgăraşului (muntele Nehoiul) din colecţia fotografului Emil Fischer din Sibiu. Preocupările săcelenilor pentru istoria proprie sunt reflectate de articolele scrise de Ion Lapedatu şi Ion Ghelase, iar transhumanţa este ilustrată de imagini, albumele familiei Median şi De demult, atlase, fotografia familiei Bucurenciu, ce au ales să se stabilească în Dobrogea. Presa săceleană (Viaţa Săceleană, Plaiuri săcelene), portul mocănesc din Săcele, câteva personalităţi săcelene, – Al. Lapedatu, George Moroianu, Gh. Dragoş şi N. G. V. Gologan -, lucrări despre trecutul şi prezentul Săcelelor ilustrează restul vitrinelor din expoziţie, cu cărţi, fişe biografice, fotografii. În centrul expoziţiei se află 8 planşe de dimensiuni mari cu imagini reproduse după fotografiile familiilor mocăneşti săcelene, purtând costumul tradiţional, alături uneori de turmele de oi care i-au făcut vestiţi.

Colaboratori la această expoziţie, cu imagini originale şi în copie, sunt Muzeul de Etnografie Braşov, Muzeul de Artă Braşov şi Direcţia judeţeană Braşov a Arhivelor Naţionale, cărora le mulţumim pentru răspunsul profesionist şi disponibilitate

Miercuri după-amiază, de Sf. Dumitru, sărbătorim împreună istorii mocăneşti cu prilejul deschiderii expoziţiei Între munte şi mare – transhumanţa mocanilor bârsani în Dobrogea. Alături de bibliotecarii braşoveni, vor fi prezenţi şi vor lua cuvântul doamna director Corina Apostoleanu de la Biblioteca Judeţeană „I. N. Roman”, urmaşă la rândul ei, pe linie paternă, a familiei de mocani Bucurenciu din Satulung – Săcele, reprezentanţii Asociaţiei Izvorul din Săcele şi invitat de onoare domnul Dumitru Voinea, ce va relata amintiri despre mocani şi ce însemna transhumanţa pe vremuri pentru ei.

Nu în ultimul rând, vrem ca această expoziţie să fie un omagiu adus memoriei celui care a fost arhitect Dan Median, pasionat păstrător al memoriei trecutului, studios al arhitecturii monumentelor sacre şi laice săcelene, un fiu al Săcelelor şi un urmaş al mocanilor, purtători de valori şi modele de viaţă. Dan Median a donat bibliotecii anul trecut imagini din arhiva familiei sale şi datorăm cinstire amintirii sale pentru acest gest.

Vă aşteptăm cu drag!

Conferinţa publică în cadrul proiectului ORAŞUL MEMORABIL – ediţia 2015

Mansarda Casei Baiulescu, vineri, 21 august 2015, ora 17.00

drd. arh. Diana Mihnea, istoric – Universitatea de arhitectură şi urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti – Noi cartiere de locuinţe în Braşovul interbelic. Negocierea teritoriului urban

Rezumat conferinţă: În anii dintre cele două războaie mondiale, sub o uriaşă presiune demografică, Braşovul a cunoscut o  creştere spectaculoasă a teritoriului său. Extinderea a fost susţinută, chiar impusă, de o serie de legi ce aveau drept scop împroprietărirea cu locuri de casă a unor categorii privilegiate de legislaţia socială a României Mari: funcţionari, muncitori, demobilizaţi, invalizi, văduve şi orfani de război. În atmosfera tumultoasă de după încheierea păcii, presiunea cererilor de împroprietarire, incorenţele şi suprapunerile  diferitelor legi ce reglementau mecanismul atribuirii de locuri de casă au făcut ca întregul proces să se transforme într-o negociere tensionată între diferitele instituţii ale statului, negociere a cărei miză au fost tocmai teritoriul urban şi, implicit, dezvoltarea sa ulterioară.

Despre conferenţiar: Diana Mihnea este arhitect şi asistent doctorand al Universitaţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti. Studiază efectele generate de reforma agrară şi de legislaţia împroprietaririi cu locuri de casă din perioada interbelică asupra oraşelor Transilvaniei. Din anul 2010 este membru al Departamentului de Istoria şi Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului „Sanda Voiculescu” din cadrul UAUIM, cu o activitate didactică în domeniul istoriei arhitecturii.

dr. Bianca Botea, Universitatea Lumière Lyon II, Franţa – Transformările spaţiului urban şi cum ne pasă. Perspective antropologice despre zona „Centrul Civic” din Braşov

Rezumatul conferinţei: Prezentarea porneşte de la un studiu aflat în faza exploratorie în zona numită „Centru Civic” şi în ramificaţiile  ei. Acest spaţiu urban extrem de hibrid, în căutare de identitate, pe care îl regăsim astăzi, după demolările din anii comunismului şi schimbările de după 1989, ne trimite la câteva întrebări interesante: Ce impact au transformările urbane asupra practicilor de locuire, de vecinătate şi de folosire a spaţiilor publice? Ce dă valoare locului şi cum ne ataşămde el? Cum se construieşe din punct de vedere social un cartier ş care sunt actorii acestei construcţi? Prezentarea este o invitaţie la o discuţie legată de această zonă ca să aflăm lucruri împreună despre ea şi să înţelegem în ce mod ne pasă de oraşul nostru.

Despre conferenţiar: Bianca Botea este conferenţiar dr. în antropologie la Universitatea Lumière Lyon II din Franţa. Ea are numeroase publicaţii legate de fenomenele de patrimonializare, memorie şi turism, de demolari şi dezvoltare urbană observate în România şi în Franţa.

Intrarea este liberă.

Organizator: Ordinul Arhitecţilor din România, filiala Braşov-Covasna-Harghita

Partener: Biblioteca Judeţeană “George Bariţiu” Braşov

Anul acesta s-au împlinit în 12 martie, după stil vechi, 175 de ani de la apariţia Gazetei de Transilvania, primul ziar politic al românilor transilvăneni. Cu acest prilej, Muzeul Casa Mureşenilor în colaborare cu Biblioteca Judeţeană Braşov şi cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, a organizat un eveniment dedicat aniversării ziarului. Au fost prezenţi doamna inspector de istorie Mariana Gavrilă, domnul director Dragnea de la Şcoala generală nr. 13, elevi de la Colegiul Naţional Andrei Şaguna, şcolile generale 11, 13, 25, 27 şi altele. În deschidere, au fost invitaţi să vorbească preotul Vasile Oltean şi scriitorul Daniel Drăgan. Cuvântările domniilor lor s-au remarcat prin tonul de regret, criticând, printre altele, exprimarea incorectă şi greşelile de limbaj din presa scrisă actuală. Din păcate, tonul apăsător şi chiar trist al cuvântărilor şi inabilitatea de adecvare la context au făcut ca evenimentul să debuteze ca un parastas şi nu ca o acţiune cu rost informativ, pedagogic şi memorialist, de ghidare a tinerilor în istoria locală şi de educare în spiritul valorilor trecutului, actuale şi azi. Au urmat jurnaliştii Eduard Huidan, ziarist la „Drum Nou” şi fost redactor-şef al Gazetei de Transilvania, seria nouă (1989-2009) şi Ioan Popa, semnatarul rubricii Citim în Gazeta Transilvaniei acum 100 de ani apărută în cele două ziare. Domnul Huidan a punctat contribuţia Gazetei de Transilvania la viaţa comunităţii în timp ce domnul Ioan Popa a povestit despre aniversările şi jubileele Gazetei, despre participarea dânsului la acestea şi despre experienţa de jurnalist. Despre seria veche a Gazetei Transilvaniei au vorbit subsemnata (George Bariţiu – un model de jurnalism), Valer Rus (Gazeta Transilvaniei şi Mureşenii) şi Marilena Barna (Publicitatea în Gazeta Transilvaniei). Mai întâi, am vrut să ştiu cât interes faţă de subiect au tinerii, întrebându-i dacă citesc presa scrisă şi mass media în general. Am primit răspunsul că lecturează Dilema veche şi jurnale internaţionale, printre care The Economist, vrând să cunoască realitatea şi ceea ce se întâmplă în jurul lor, opiniile despre evenimente şi explicaţii asupra acestora. Eu le-am spus elevilor şi profesorilor prezenţi la manifestare că vreau să le transmit câteva argumente şi nu regrete inutile, că doresc să îi conving printr-o atitudine detaşată şi idei clare că merită să preţuim Gazeta şi tradiţia ei. Am pornit de la întrebarea De ce este importantă Gazeta din moment ce a apărut abia la 1838? în timp ce Curierul romanesc din Bucuresti al lui I. Heliade Radulescu si Albina Romaneasca din Iasi a lui Gh. Asachi au aparut in 1829. Nu este primul ziar românesc, dar este primul ziar politic al românilor transilvăneni şi este unul dintre cele mai longevive, a apărut cu scurte întreruperi până în ianuarie 1945. Braşovenii pot fi mândri că în oraşul lor au apărut ziare în limba germană, maghiară şi română în anii 1837-1838, iar începutul presei româneşti de aici se datorează colaborării românilor cu tipograful german Johann Gött, stabilit la Braşov. Este un rar exemplu de cooperare şi dialog etnic şi multicultural. Le-am dat câteva date biografice despre George Bariţiu, originar din judeţul Cluj, dar stabilit şi legat de Braşov, unde a trăit 42 de ani şi a creat instituţii moderne, fiind un vizionar şi un practician în acelaşi timp. După aceea, am oferit câteva exemple despre jurnalismul practicat de Bariţiu – articolele informative, documentate atent, opinii echilibrate, deschise şi tolerante, abordarea tuturor problemelor actualităţii de atunci, inaugurarea unor rubrici noi – Revista de jurnale, poşta redacţiei, apelul la colaboratori şi desfacerea Gazetei preponderent în Muntenia şi Moldova, fiind singurul ziar românesc din Transilvania cu o mare circulaţie dincolo de Carpaţi, faptul că a pus interesul general mai presus de interesul personal, cedând fără orgolii inutile conducerea Gazetei din dorinţa de a menţine apariţia ziarului. Subliniind că ziarele oferă o perspectivă filtrată şi că nu trebuie să avem încredere 100% în ele ca izvor istoric, ci trebuie verificate cu alte izvoare istorice, am încheiat adresând o întrebare ziariştilor Ed. Huidan şi I. Popa cu privire la cenzura regimului comunist şi presiunea ei asupra presei. Intervenţiile domniilor lor au nuanţat chestiunea şi le socotesc binevenite, fiindcă am avut şansa să înţelegem mai bine condiţia presei în dictatură de la oameni care au trăit această experienţă. Intenţia mea a fost să provoc dialogul şi să aflu mărturii directe despre situaţia de atunci, fiindcă nu putem convinge pe cei de azi, care nu au trăit în dictatură, decât prin exerciţiul sincerităţii. Valer Rus a expus scurt ce a însemnat presa română, cine o citea şi cine avea nevoie de ea, a subliniat contribuţia Mureşenilor la Gazetă şi a pledat pentru valorile morale ale acestei familii, care s-a sacrificat la rândul ei pentru acest ziar al comunităţii românilor transilvăneni. Marilena Barna a prezentat atrăgător reclamele din ziar. În final, s-a lansat Gazeta Transilvaniei, ziar online al Muzeului Casa Muresenilor, apărut cu contribuţiile elevilor. Invitaţi să ia cuvântul, doamna inspector de istorie şi domnul director de la Şcoala generală nr. 13 Braşov au subliniat rostul presei şi speranţa investită în viitor prin exerciţiul făcut de tineri cu acest prilej. Ţin să spun aici opinia mea că nu consider „Drum Nou” un ziar care a continuat Gazeta Transilvaniei, seria veche, mai ales că a fost înfiinţat în septembrie 1944 cu scopul de a concura Gazeta şi a înlocuit-o în final, aceasta fiind suspendată de autorităţi în ianuarie 1945, fără niciun temei legal. „Drum Nou” a fost ziarul oficios al Partidului comunist român, unicul cotidian braşovean, singura sursă scrisă de informaţii locale şi a transmis pe primele pagini comunicatele oficiale despre planurile cincinale, depăşirea acestora etc. Politica de atunci se baza pe fabricarea datelor si a informaţiilor, greu de verificat azi, pe limbajul de lemn, îndoctrinarea cetăţenilor şi controlul libertăţii de exprimare a jurnaliştilor. A fost un timp dificil să faci profesia de ziarist. Cu bune şi cu rele, acea epocă revolută merită să fie cunoscută şi evaluată, avem nevoie de mărturiile vechilor jurnalişti, iar dialogul sincer şi interviurile, metodă a istoriei orale contemporane, sunt singurele capabile, după opinia mea, care pot asigura cunoaşterea perioadei „de la surse directe” şi „pe surse”, „pe bune”.

Intre 10-25 noiembrie, in Piata Sfatului, puteti vedea expozitia colectiva de fotografii despre Orasul memorabil – Brasov, editia a treia, organizata de Ordinul Arhitectilor din Romania, filiala Brasov-Covasna-Harghita. In aceasta perioada, va fi prezentat si un film documentar bazat pe colectia Orasul memorabil. Acesta va fi proiectat la Biblioteca Judeteana Brasov, Casa Baiulescu, in mansarda, vineri, 16 noiembrie, la orele 18,00. Intrarea este gratuita. Va asteptam la un eveniment marca om – Orasul memorabil si OAR – Ordinul Arhitectilor din Romania, in parteneriat cu Asociatia Kunstadt. Suntem sigur ca nu veti regreta o clipa participarea!