Arhivă

Post Tăguit cu ‘expozitie’

Expoziția Familia regală la Iași. Suveniruri din cea de a doua capitală

Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov, în parteneriat cu Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi Arhivele Naţionale ale României – Filiala Iaşi vă invită vineri, 12 august 2022, de la orele 13,30, în Sediul central al bibliotecii, la Sala de lectură, la evenimentul dedicat aniversării celor 100 de ani de la încoronarea lui Ferdinand I și a Mariei ca Regi ai României Întregite.

Programul manifestărilor cuprinde vernisarea expoziţiei foto-documentare Familia Regală la Iaşi. Suveniruri din cea de a doua capitală consacrată relației dintre familia suverană și orașul Iași de-a lungul timpului, şi o conferinţă ştiinţifică, susținută prin participarea unor reputați specialiști, dedicată momentului încoronării de la Alba Iulia, contextului intern și internațional, implicațiilor pe care acest important eveniment istoric le-a avut asupra societății românești, precum și rolului jucat de regii României în formarea și consolidarea statului român.

Expoziţia ilustrează modul în care evenimentele importante din istoria Iaşului, marcate de prezenţa şi susţinerea membrilor familiei regale, s-au reflectat în presa vremii, în lucrări memorialistice şi în volume cu caracter istoriografic. Sunt expuse fotocopii ale unor articole şi fotografii din perioada cuprinsă între 1866 şi 1940, publicate în ziare şi reviste locale şi naţionale (Vocea Naţională, Era nouă, Evenimentul, Opinia, Mişcarea, Curierul, Glasul Bucovinei, Noutatea, Prutul, Lumea, Universul, Realitatea ilustrată, Ilustraţiunea română), precum şi fotocopii sau documente originale de arhivă din colecţiile Arhivelor Naţionale ale României – Filiala Iaşi.

Evenimentul va fi deschis de cuvântul de salut al lui Daniel Nazare, managerul Bibliotecii Județene Brașov, și de prezentarea doamnei Carmen Voroneanu din partea Bibliotecii Centrale Universitare Iași. Conferințele vor fi susținute de dr. Narcis Dorin Ion, manager al Muzeului Naţional Peleş și conf. univ. dr. Ionuţ Nistor de la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

La realizarea documentării pentru expoziţie au contribuit: conf. univ. dr. Ionuţ Nistor (Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi), Rodica Iftimi, arhivist în cadrul Arhivelor Naţionale ale României – Filiala Iaşi și Iana Balan, muzeograf în cadrul Muzeului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Grafica evenimentului a fost realizată de Claudia Andreea Plian.

Curatorii expoziției organizate la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” sunt Carmen Voroneanu și Simona Sînzianu.

Parteneri media: Zile şi Nopţi, Radio România Braşov FM, NewsBv.ro, Iubesc Braşovul, Asociaţia Visum, revista Wigo.

Vă aşteptăm cu drag!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Procese celebre din istoria justiţiei

Expoziţia “Procese celebre din istoria justiţiei” face parte din expoziţiile aniversare şi tematice ale lunii iulie, fiind prilejuită de Ziua Justiției Române. În anul 1994, prin Hotărârea Guvernului României nr. 364, a fost instituită Ziua Justiţiei, aceasta urmând să se organizeze anual în prima duminică a lunii iulie, având scopul de a releva importanţa puterii judecătoreşti și rolul acesteia în societate, precum și al tuturor celor care înfăptuiesc justiția în țara noastră. Cu această ocazie Secţia de Împrumut a bibliotecii a organizat prezenta expoziție cuprinzând preponderent cărți referitoare la mari procese din istoria justiției române.

“Reconstituirea și evocarea marilor procese a devenit, mai ales de la romantismul secolului al XIX-lea încoace, un adevărat gen literar. Un gen care oscilează între istorie și romanul realist, între cronica de senzație și romanul polițist. În lumea întreagă, la un public larg și divers prin gust literar și nevoi intelectuale, succesul acestei literaturi nu s-a dezmințit niciodată”, preciza Yolanda Eminescu, cunoscuta judecătoare, autoarea cărții “Mari procese din istoria justiției”.
Cu toate că literatura proceselor celebre rămâne legată, în principal, de infracțiuni și de pedepsirea lor, în expoziție există și lucrări care exced acest cadru, strict penal, reflectând judiciar dramele sociale, în general, precum și drama omului, ca individ, sau vizează chiar relațiile internaționale ale statului.

Titlurile prezente în expoziția realizată de colega noastră Mariana Caloinescu se regăsesc în fondul secției de împrumut a Bibliotecii Județene.

Vă așteptăm cu drag!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Din istoria tiparului braşovean – Johannes Honterus

aprilie 26th, 2022 Fără comentarii

Chemat de autorităţi Braşovului, după 1532 Johannes Honterus s-a reîntors în oraşul natal, unde este primit cu onoruri şi ales în demnităţi publice. A lucrat la instalarea tipografiei în Braşov, cea de a treia tiparniţă după cele din Târgovişte (1508) şi Sibiu (1529).

Sub îngrijirea sa, în tipografia braşoveană au apărut:
- primele cărţi laice din spaţiul românesc
- primele cărţi în limba latină şi greacă din România
- primele scrieri ale autorilor antici, printre care Aristotel, Seneca
- ediţia definitivă a cosmografiei sale, Rudimenta Cosmographica, în 1542, în versuri, lucrare reeditată mult în Europa
- prima tipăritură cu conţinut reformator religios din ţară, „Cartea Reformei” în 1543, apreciată de Martin Luther
- prima carte în limba germană din Transilvania, Cântece bisericeşti, a predicatorului braşovean Andreas Moldner în 1543
- cea mai veche lucrare juridică din România, o culegere de maxime din colecţiile de legi ale împăratului Iustinian
- Manualul de drept civil, pentru oraşele şi scaunele săseşti din Transilvania, în limba latină în 1544 şi tradus în 1545 în limba germană
- cea mai veche tipăritură muzicală din România, Odae cum harmoniis, din 1548

Cărţile tipărite de Honterus au ca emblemă a tipografiei stema Braşovului reprezentată de o coroană asupra unui trunchi de copac cu rădăcini, gravată în lemn chiar de Honterus. Emblema medievală a Braşovului, aşa cum o cunoaştem azi, a fost creată de Honterus.

La iniţiativa sa, se înfiinţa la Braşov moara de hârtie la 1545, având ca proprietari pe Johann Fuchs şi Johann Benkner, care a funcţionat până la 1600.

Ca urmare a influenţei gândirii umaniste şi activităţii şcolare a lui Honterus, braşovenii au hotărât ca Mănăstirea Ecaterinei, situată la S-V de Biserica Neagră, să fie transformată în şcoală în 1541. Astfel, apărea la Braşov primul gimnaziu umanist din ţară şi din S-E Europei, pentru care Honterus elabora în 1543 primul regulament şcolar Constitutio Scholae Coronensis. Potrivit acestuia, una dintre îndatoririle elevilor era prezentarea unor piese de teatru (două comedii anual), Honterus fiind iniţiatorul teatrului şcolar din ţara noastră, care a avut prima reprezentaţie atestată documentar la 1542. Elevii se puteau asocia şi organiza în “republica elevilor” (Schüller coetus). Din 1544 există şi prima menţiune a unei şcoli pentru fete întemeiată în urma reformei şcolare a lui Honterus. La 1547 la îndemnul său a fost instalată şi o bibliotecă şcolară într-o clădire proprie, cea dintâi construită în ţară pentru acest scop, situată azi la adresa Curtea Johannes Honterus nr 7-8. Biblioteca a fost distrusă aproape în întregime în marele incendiu din 21 aprilie 1689, fiind salvate doar 26 de volume, păstrate până în prezent.

La 23 ianuarie 1549 a închis ochii şi a fost îngropat în altarul Bisericii Negre. Statuia lui Honterus din faţa Bisericii Negre a fost turnată în 1898, la 400 de ani de la naşterea lui Honterus, şi îl arată pe marele reformator cu o carte în mână arătând spre şcoală. Pe soclul statuii sunt mai multe plăci în bronz, una dintre ele reprezentându-l pe Honterus în ipostaza de tipograf.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Seminţe cu suflet – piaţa de donaţii şi schimb de seminţe

Biblioteca Judeţeană Braşov găzduieşte Piaţa Seminţe cu suflet care constă în donaţii şi schimb de seminţe de flori şi legume tradiţionale, cu gustul cunoscut din copilărie, asigurate de această reţea de experţi pasionaţi de agronomie şi agricultură ecologică.
Evenimentul va avea loc sâmbătă, 9 aprilie 2022, între orele 10,00-12,00, la sediul central (Bd. Eroilor nr. 33-35, Livada Poştei, la etaj, hol şi sala de lectură).
Seminţe cu suflet este un spaţiu al prieteniei, destinat asigurării existenţei şi distribuirii gratuite a seminţelor reproductibile şi a plantelor. Acesta este un proiect al unor voluntari, agricultori, decişi să păstreze şi să perpetueze soiurile româneşti de fructe şi legume. Iniţiatorul şi sufletul acestui grup este doamna Rodica Meiroşu, fermier din Buzău pasionat. Vor participa agronomi din judeţele Alba, Braşov, Buzău (inclusiv din Râmnicul Sărat), Călăraşi, Prahova (Ploieşti), Sibiu şi din zona Bucureştilor, care vor expune şi vor da la schimb seminţe, precum şi plante şi răsaduri.
Organizată după același model ca până acum, piaţa ”Semințe cu suflet” permite celor care doresc să cultive legume sau fructe din soiuri vechi să primească gratuit semințe, material săditor, în limita stocului disponibil.
Subliniem că în cadrul pieţei ”Semințe cu suflet” nu se pot cumpăra semințele, iar semințele disponibile sunt limitate, astfel încât ele se distribuie în așa fel încât soiurile vechi să poată ajunge la un număr cât mai mare de persoane. Evenimentul se încheie în momentul în care se epuizează semințele, astfel încât este recomandat să fiți prezenți la ora deschiderii.
Accesul este liber.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

1 aprilie – Ziua internaţională a păsărilor

Primăvara păsările migrează spre nord, odată cu încâlzirea vremii. Revenirea lor este o sărbătoare şi nu întâmplător în acest anotimp este dedicată o zi păsărilor.

Frumoase, graţioase, elegante, misterioase, de-a lungul anilor, păsările au devenit sursă de inspiraţie pentru cântăreţi, pictori, sculptori, scriitori, bijutieri şi chiar pentru constructorii de avioane. Păsările au şi o zi internaţională. Aceasta este cea mai veche sărbătoare din calendarul mediului şi este marcată anual la 1 aprilie în cadrul programului UNESCO “Omul şi biosfera” din anul 1906. Atunci a fost semnată Convenţia Internaţională pentru Protecţia Păsărilor care promovează dragostea şi grija pentru păsările sălbatice.
Inițial, unul dintre primele documente ecologice, prin care se proteja natura, respectiv păsările, a fost Convenția Internațională pentru protecția păsărilor utile pentru agricultură, semnată la Paris, de reprezentanții a 13 țări europene, la 19 martie 1902. Convenția a fost ratificată la 6 decembrie 1905 și a intrat în vigoare la 1 aprilie 1906.
Semnarea Convenției Internaționale pentru Protecția Păsărilor a avut drept scop atragerea atenției asupra speciilor de păsări rare și pe cale de dispariție, a căror supraviețuire depinde în totalitate de oameni.
Această zi reprezintă o ocazie potrivită să cunoaștem mai bine păsările, să le studiem modul de viață, să le protejăm, pentru că ele sunt un patrimoniu prețios ce trebuie cunoscut, respectat și protejat.

În România, această sărbătoare îşi are originea în perioada dintre cele două războaie mondiale, fiind sărbătorită, mai ales, în şcoli. Elevii instalau în acea zi sau în duminica apropiată cuiburile artificiale pe care le construiseră pentru păsari în timpul iernii. Această tradiţie a fost reînviată în 1993 de Societatea Ornitologică Română. Din anul 1994, Ziua Păsărilor este sărbătorită în fiecare an şi în România.

Microexpoziţia de carte, organizată de colega noastră Nicoleta Grigoraş, expune o selecţie de cărţi despre păsări, pe care vă invităm să le vedeţi, consultaţi şi citiţi. Şi să iubiţi păsările, cu ele viaţa este mai frumoasă!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Expoziţie de carte despre Ucraina

Zilele acestea ne-am gândit să expunem cărțile despre Ucraina pe care le are biblioteca județeană brașoveană, incluzând lucrări de istorie, literatură, artă, ghiduri turistice, muzică. Împreună cu colegul meu Iulian Cătălui, am făcut selecţia titlurilor.

Expoziția este deschisă în sediul central al bibliotecii și vă invităm să descoperiți, să aflați și să cunoașteți cărțile despre țara vecină, azi confruntată cu războiul.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Ana Blandiana la 80 de ani

Poeta, eseista și prozatoarea Ana Blandiana (cu numele real Otilia Valeria Rusan), s-a născut în ziua de Buna Vestire (25 martie) a anului 1942, la Timișoara, fiind fiica preotului Gheorghe Coman și a Otiliei, originară din satul Blandiana, județul Alba, denumirea satului natal al mamei devenind și sursă de inspirație pentru alegerea pseudonimului.

Efectuează studiile liceale la Oradea iar apoi urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj Napoca.

Debutează editorial în anul 1964, cu volumul de versuri „Persoana întîia plural”, după care publică mai multe volume de poezie, inclusiv pentru copii. De asemenea, publică proză fantastică, eseuri, însemnări de călătorie și memorii, un roman, volume de interviuri.

Cărți ale autoarei au apărut, începând din anul 1982, la prestigioase edituri străine din Germania, Franța, Italia, Statele Unite la Americii, Olanda, Norvegia, Suedia, Albania, Marea Britanie, Rusia, Ungaria, Polonia, Letonia, Estonia, Serbia, Bulgaria, Israel, Spania, Portugalia, Slovenia, Macedonia, Vietnam, China, Coreea de Sud.

Activitatea sa creativă a fost încununată cu numeroase premii literare, românești și internaționale, printre care: Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, Premiul Internațional „Gottfried von Herder”, Premiul Internațional „Vilenica”, Premiul „Poetul European al Libertății”.

Ana Blandiana s-a dovedit a fi o persoană incomodă pentru regimul comunist, fiindu-i luat dreptul de publicare în trei rânduri. După anul 1989 ea a demonstrat o mare responsabilitate civică, fiind una dintre cele mai reprezentative voci ale democrației. Împreună cu soțul ei, scriitorul Romulus Rusan, a pus bazele Fundației „Academia Civică” sub egida căreia funcționează Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței format din Muzeul de la Sighet și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului.

Miniexpoziţia aniversară de carte de la Secţia de Împrumut a bibliotecii a fost organizată de colega noastră Mariana Caloinescu şi este o invitaţie la (re)lectură şi reflecţie. Vă aşteptăm cu drag!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

9 februarie – Ziua internațională a pizzei

februarie 4th, 2022 Fără comentarii

Originile a ceea ce numim astăzi pizza se găsesc cu sute de ani înainte de Hristos. Scrieri istorice menţionează faptul că soldaţii lui Darius cel Mare (521 – 486 î.H.) îşi coceau, pe scuturile de luptă, un fel de pâine plată, acoperită cu brânză. A doua atestare scrisă datează din secolul al III-lea î.H., când istoricul roman Marcus Porcius Cato aminteşte în scrierile sale de un aluat întins în formă rotundă, asezonat cu ulei de măsline, ierburi aromatice şi miere, copt pe piatră. Şi poetul roman Virgiliu descrie în poemul Eneida o pâine în formă de cerc, care pare să semene cu ceea ce astăzi numim pizza.
Anul 1522 este unul decisiv în istoria pizzei. După ce roşiile au ajuns pentru prima oară în Europa, locuitorii oraşului Napoli au început să le combine cu produsele de panificaţie şi astfel putem spune că a apărut prima variantă a pizzei moderne. Secolul al XVII-lea aduce pizzei din Napoli o mare popularitate printre localnici şi printre turiştii care vizitau acea parte a Italiei.
Cel mai cunoscut şi apreciat tip de pizza din Italia este clasica Margherita. Aceasta ar fi fost creată în 1889 de către napoletanul Raffaele Esposito. Cu ocazia vizitei cuplului regal la Napoli, el ar fi creat o pizza inspirată de culorile steagului italian: roşu (roşii), alb (mozzarella) şi verde (busuioc). Reginei Margherita i-a plăcut atât de mult mâncarea încât pizza a primit numele ei.
La început de secol XX, pizza italiană ajunge în America, fiind vândută sub formă de felii, de vânzători ambulanţi, pe străzile din Chicago. Le păstrau calde într-un recipient ingenios, de formă cilindrică, prevăzut cu un compartiment umplut cu cărbuni încinşi.
Astăzi pizza se găseşte aproape oriunde şi se serveşte în nenumărate variante, cu tot felul de topping-uri, inclusiv unele pe care italienii nu le-ar pune niciodată pe un blat de pizza. Dar pentru o pizza adevărată, tot în Italia trebuie să mergem, şi nu oriunde, ci la Napoli!

Cu acest prilej, colega noastră Valentina Mihăilă de la Secția de împrumut la domiciliu a organizat o microexpoziție de carte, alegând volume de rețete pentru acest fel de mâncare cunoscut pe toate meridianele lumii.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Diverse Tags: ,

Ion L. Caragiale – dublă aniversare în 2022

februarie 4th, 2022 Fără comentarii

În anul 2022 celebrăm 170 de ani de la nașterea dramaturgului român ce a rămas un simbol și reper pentru generațiile de cititori și spectatori, precum și trecerea a 110 ani de la stingerea sa din viață.

Cu acest prilej, colegul nostru Iulian Cătălui a organizat o expoziție de carte, selectând lucrări reprezentative din opera sa, pentru toate genurile frecventate și tipurile de scrieri pe care le-a creat, precum și volume de critică și exegeză a activității sale, alături de o succintă prezentare a sa:

Născut în data de 1/13 februarie 1852 la Haimanale, județul Prahova, în Muntenia pe atunci, devenită România după 1859 şi decedat pe 9 iunie 1912, la Berlin, în Imperiul German, Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român. Criticul George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Caragiale s-a bucurat de recunoaşterea operei sale pe perioada vieţii sale, însă a fost şi criticat şi desconsiderat.

După moartea sa, a început să fie recunoscut pentru importanţa sa în dramaturgia românească. Piesele sale au fost jucate şi au devenit relevante în perioada regimului comunist. În 1982, regizorul Lucian Pintilie a început filmarea peliculei „De ce trag clopotele, Mitică?”, inspirat din piesa D-ale carnavalului, care a fost interzisă de comunişti în faza în care nu i se definitivase montajul, din pricina trimiterilor sarcastice voalate la adresa sistemului de atunci.

Începutul activităţii jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat, cu probabilitate, în luna octombrie 1873, la ziarul Telegraful, din Bucureşti, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulată Curiozităţi. Apropierea de ziaristică este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la revista Ghimpele, unde şi-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: Car şi Policar, în care sunt vizibile “vioiciunea şi verva de bună calitate”. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului “Versuri” în Revista contemporană. Între anii 1878 şi 1881 a colaborat la Timpul, alături de Eminescu, Ronetti-Roman şi Slavici.

La 1 februarie 1880, revista Convorbiri literare a publicat comedia într-un act Conu Leonida faţă cu reacţiunea. Tot în 1878 a început să frecventeze şedinţele bucureştene ale Junimii, la Titu Maiorescu şi să citească din scrierile sale, astfel, la Iaşi, a lecturat O noapte furtunoasă într-una din şedinţele de la Junimea. În 6 octombrie, însoţit de Maiorescu, a citit la aniversarea Junimii, la Iaşi, O scrisoare pierdută, iar la 13 noiembrie, în prezenţa Reginei Elisabeta a României, premiera piesei s-a bucurat de un “succes extraordinar”. Prin modul de a scrie şi prin diversitatea preocupărilor, articolele politice ale lui Caragiale au devenit sinteze satirice concentrate.

Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii şi o dramă), nuvele şi povestiri, momente şi schiţe, publicistică, parodii, poezii. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Volumele sunt următoarele: „Schiţe (Traduceri şi originale)”, 1897; „Momente”, 1901; „1907, din primăvară până-n toamnă. Cîteva note”, 1907; „Novele, povestiri”, 1908; „Teatru. Opere complecte”, 1908; „Momente, schiţe, amintiri”, 1908 şi „Schiţe noue”, 1910.

Pornind de la constatarea că tipurile şi situaţiile din comediile lui Caragiale erau inspirate din realitatea socială a timpului, criticul Titu Maiorescu atrăgea atenţia că artistul recrea realitatea dintr-o perspectivă ideal-artistică, fără nicio preocupare practică, în sensul că el generaliza. Pe de altă parte, I. Constantinescu afirma: „Teatrul lui Caragiale este nonpsihologic, nu ca o carenţă a artei dramaturgului: stilul popular şi grotesc al comediei sale este prin el însuşi antipsihologic. (…) În cazul celor mai importante figuri comice, Caragiale păstrează foarte puţin din structura tipului tradiţional. Prin distrugerea unităţii personajului şi a umanităţii lui, prin creaţia omului dezorientat în afara vieţii morale, cu comportament discontinuu, o omului fără calităţi, dramaturgul român este unul dintre creatorii structurii eroului farsei moderne”.

Mereu ne întoarcem la piesele de teatru ale lui Caragiale, mereu ne relaxăm citind schițele sale, zâmbind jovial sau amar, întotdeauna având o reacție. Este cea mai mare moștenire lăsată și firesc este ca gestul nostru de lectură și relectură să îi cinstească memoria și scrisul.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags:

Aniversările lunii februarie: James Joyce – 140 de ani de la naştere

februarie 2nd, 2022 Fără comentarii

James Augustine Aloysius Joyce s-a născut la 2 februarie 1882 la Dublin, în Irlanda. A urmat studiile primare şi liceale la un colegiu iezuit din Conglowes Wood, unde a dobândit bazele culturii sale clasice. În 1898 devine student al Universităţii din Dublin, unde scrie pamfletul The Day of Rabblement (Ziua gloatei zgomotoase), îndreptat împotriva lui W. B. Yeats şi a teatrului irlandez.

În 1902 începe să studieze medicina la Paris, dar după un an de
privaţiuni, se întoarce acasă, unde mama lui era pe moarte. În 1904 pleacă din nou din ţară împreună cu Nora Barnacle, cea care îi va deveni soţie în anul 1931. În profund dezacord cu familia, cu biserica catolică, nemlţumit de atmosfera din ţară, Joyce ia calea exilului. Locuieşte perioade îndelungate la Trieste, unde predă limba engleză, şi la Roma, unde lucrează ca funcţionar de
bancă.

În 1914 publică, după aproape zece ani de luptă cu editorii, care
considerau textele prea îndrăzneţe, volumul de nuvele Dubliners (Oameni din Dublin). În 1915, din cauza intrării Italiei în Primul Război Mondial, Joyce se mută la Paris. În această perioadă apar, în 1916, romanul Portret al artistului la
tinereţe şi, în 1918, piesa Exilaţi. În 1922 vede lumina tiparului monumentalul roman Ulise. În 1923 începe să lucreze la cea de-a doua sa operă majoră, Finnegans Wake (Veghea lui Finnegan), lucrare editată în 1939.

După o viaţă chinuită şi aproape orb, Joyce se stinge din viaţă la 13 ianuarie 1941, la Zürich, lăsând în urmă o operă definitorie pentru literatura modernă.

Microexpoziţia aniversară de la Secţia de împrumut a fost organizată de colega noastră Valentina Mihăilă şi cuprinde lucrările sale, precum şi cărţi recente despre autor. Este o invitaţie la (re)lectură, de a descoperi un scriitor marcant.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,