Arhivă

Post Tăguit cu ‘expozitie’

Expoziție despre Napoleon Bonaparte la Sala de lectură

Napoleon Bonaparte (1769-1821), militar şi om politic, primul împărat al Franței între anii 1804-1814, a fost una din personalitățile cele mai mari ale istoriei universale, acțiunile sale au influențând puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea. Om politic de excepție, a pus bazele organizării moderne a statului, ducând o politică de consolidare a instituțiilor și promovând o serie de reforme administrative, financiare și legislative. A rămas în istorie și datorită creării codului napoleonian, de la care s-au inspirat mai târziu majoritatea țărilor Europei de Vest.

Tactician militar și excelent strateg, a condus armata imperială franceză împotriva fiecărei puteri europene care i s-a opus, remarcându-se prin cuceriri teritoriale în bătălii celebre ca: Austerlitz, Jena, Auerstadt, Wagram, devenind stăpânul Europei Centrale și punând capăt Imperiului Romano-German, dar și suferind o serie de răsunătoare înfrângeri la Trafalgar sau Waterloo. Campaniile sale militare sunt studiate și azi la academii militare din întreaga lume, deși conflictele cu statele Europei au dus la o perioadă de război total de-a lungul continentului și s-au soldat cu uriașe pierderi umane. Fire taciturnă, depresiv şi coleric, emotiv și ezitant, în schimb cu o memorie prodigioasă și putere de decizie pe măsură, Napoleon a avut o viață extrem de tumultoasă, în două decenii reușind de la „micul caporal” să ajungă primul împărat al Franței, câștigând o glorie nemuritoare.

Toate acestea dar și multe alte detalii despre acest fascinant personaj istoric pot fi găsite în cele peste 70 de volume pe care Sala de lectură a bibliotecii județene brașovene le pune la dispoziția cititorilor săi şi care constituie expoziția lunii mai a secției.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)

Ziua Adolescentului

În 1994 actorul George Mihăiță a propus Parlamentului României proiectul de lege privind Ziua adolescentului, care s-a sărbătorit începând cu anul 1997.
Ziua adolescentului este marcată, anual, în a doua duminică a lunii mai. În 2021 această zi este sărbătorită la data de 9 mai.

Legea 197 din 17 noiembrie 1997 privind instituirea Zilei adolescentului prevede:

Cu prilejul sărbătoririi Zilei adolescentului se organizează activități cultural-artistice și sportive și se difuzează, prin mijloace de informare în masă, materiale publicistice vizând problematica fenomenului adolescentin.
Autoritățile centrale și locale din domeniile învățământului, culturii, cercetării, tineretului, sportului și turismului, precum și fundațiile pentru tineret acordă sprijin material, financiar și organizatoric sărbătoririi Zilei adolescentului.

Adolescența e cea mai frumoasă perioadă din viața noastră. Bineînțeles că fiecare perioadă are ceva bun, dar adolescența are ceva deosebit. Poate din acest motiv ea trece cel mai repede. În această perioadă ni se pare că putem face orice, că nu există limită posibilităților.
În adolescență ne îndrăgostim prima oară, tot în adolescență viața ne pare mai ușoară și mai interesantă. Adolescenții se simt mai liberi, este perioada iubirii, a distracțiilor, dar și o perioadă decisivă, în care se definește scopul vieții noastre. De ceea ce vom face și ce vom alege în adolescență, depinde viața noastră în perioadele următoare ale vieții.

Este posibil ca adolescența să fie și perioada suferințelor, pentru că atunci putem fi răniți cel mai ușor, e o perioadă a emoțiilor puternice. Relaţionarea cu ceilalţi poate întâmpina şi ea dificultăţi în etapa adolescenţei. Cauzele care conduc la dificultăţi de relaţionare între adolescent şi părinte sau alte persoane sunt diverse. De cele mai multe ori, ele sunt greu de descoperit de părintele care este asaltat şi îngrijorat de acestă problemă. Aceste emoții mai puțin plăcute, devin , totuși, o amintire frumoasă peste ceva timp.

Cu această ocazie, Serviciul Împrumut Carte vă propune o expoziţie tematică ce cuprinde cărţi cu şi despre adolescenţi.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Evenimente Tags: , ,

Napoleon Bonaparte – 200 de ani de la moarte

General francez, prim-consul (1799-1804), împărat al Primului Imperiu Francez (1804-1814/1815), Napoleon Bonaparte (15.08.1769-05.05.1821) a fost una dintre cele mai importante figuri din istoria Europei Occidentale. A revoluţionat organizarea şi pregătirea militară, a iniţiat Codul ce i-a purtat numele, aflat la baza codurilor civile de mai târziu, inclusiv a celui din spațiul românesc, a reorganizat sistemul de învăţământ şi a încheiat un Concordat de lungă durată cu papalitatea.

În cartea “Napoleon – omul mai puţin cunoscut” Docteur Cabanes relata: Îi plăcea baia fierbinte în care rămânea, când nu avea treburi urgente, şi o oră. După ce ieşea din baie se rădea singur, apoi, se spăla pe mâini cu o pastă de migdale şi cu săpun de trandafiri şi îşi freca faţa cu bureţi mici, foarte fini.
Bonaparte mânca mult şi foarte repede şi nu mesteca alimentele. Imediat ce termina de mîncat se ridica şi ieşea din sufragerie. Era foarte sobru şi nu avea predilecţie pentru vreun aliment anume. Aşezându-se la masă, lua dintr-un platou şi numai din el, tot timpul cât rămânea pe scaun. Napoleon bea puţin: o jumătate de sticlă de vin, în care punea apă rece. Împăratul dormea cinci sau şase ore, dar, deseori, scurta acest răgaz. Aţipea uneori un sfert de oră sau o jumătate de oră chiar şi pe câmpul de luptă. În 1813, la Bautzen, în timpul bătăliei a adormit pe panta unei râpe, în toiul zgomotului făcut de bateriile generalului Marmont, şi udat până la piele de o ploaie torenţială.

Napoleon citea mult. Găsea cartea ca pe ceva de folos intelectului şi ca pe o destindere a spiritului. Îi plăcea şi lectura în grup: când nu citea el cu voce tare, punea pe altcineva să citească ceva care-l interesa. Era obişnuit să citească având creionul în mână şi notând ce-l interesa. Dacă un vers sau o tiradă îi plăceau, se oprea şi comenta pasajul care-l impresionase. Uneori, urma o discuţie literară, la care luau parte toţi cei care-l înconjurau.
Napoleon a avut un mare rol în istoria ştiinţei. A participat la răspândirea unei metode profilactice care a permis salvarea a milioane de oameni: vaccinul antivariolic. Fiecare mare spital din imperiu avea o sală de vaccinare gratuită, frecventată cu regularitate, de copii şi de oamenii maturi. Ceea ce a făcut adoptarea noii metode foarte rapidă a fost hotărârea luată de împărat de a-l vaccina pe propriul său fiu, continuatorul dinastiei, în care îşi pusese toate speranţele.

Expoziția aniversară de carte organizată de colega noastră Nicoleta Grigoraș de la Secția de Împrumut la domiciliu celebrează 200 de ani de la moartea acestei personalități care a schimbat cursul istoriei europene.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

10 aprilie – Ziua fraților și surorilor

La 10 aprilie, în diferite ţări ale lumii, este marcată o sărbătoare de familie, Ziua fraţilor şi a surorilor.
Iniţiatoarea acestei noi sărbători a fost Claudia Evart. Aceasta şi-a pierdut sora şi fratele la vârste fragede, iar în memoria lor a decis să organizeze o sărbătoare şi ca dată a ales 10 aprilie, ziua naşterii surorii sale.
Sărbătoarea a fost marcată pentru prima oară în 1998, dar a început să capete rapid popularitate, întâi în Statele Unite ale Americii, iar apoi şi în alte state ale lumii.
Din clipa în care ne naştem, fraţii şi surorile noastre ne sunt colaboratori şi complici, modele de urmat în viaţă sau de evitat, cei cu care ne certăm, tovarăşii noştri de joacă, sfătuitorii, sursele de invidie şi motivele noastre de mândrie.
Serviciul Împrumut Carte vă propune spre lectură mai multe titluri din diverse domenii, care tratează legăturile fraterne. Expoziție tematică organizată în luna aprilie de colega noastră Valentina Mihăilă.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Emil Cioran – 110 ani de la naștere

La 8 aprilie 1911, la Răşinari, Sibiu, s-a născut eseistul şi filosoful român Emil Cioran. Şcoala primară o urmează în satul natal, iar liceul la Sibiu. Între anii 1928 –1931 urmează studiile de filosofie ale Universităţii din Bucureşti, unde îi are colegi pe Constantin Noica şi Mircea Eliade, iar ca profesori pe Tudor Vianu şi pe Nae Ionescu.
În 1934 debutează cu eseul filosofic Pe culmile disperării, pentru care i se acordă Premiul Scriitorilor Tineri al Fundaţiilor Regale. A publicat ulterior volumele Cartea amăgirilor (1936), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi sfinţi (1937).
Între anii 1936 – 1937 activează ca profesor de filosofie la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov.
În 1938 primeşte o bursă din partea statului francez şi se stabileşte la Paris, unde continuă să publice în limba franceză.
În 1940 începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului a fost încheiată în 1945, an în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franţa. După retragerea cetăţeniei române de către autorităţile comuniste, a trăit la Paris ca apatrid. A fost urmărit de Securitate până în anul 1990.
În 1949 îi apare prima carte în limba franceză, Précis de decomposition, iar până în 1987 îi vor urma încă nouă opere. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se oferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte premii literare decernate ulterior.
Moare la Paris, la 20 iunie 1995.
La 110 ani de la nașterea sa, Secția de împrumut la domiciliu a organizat o expoziția aniversară de carte îngrijită de colega noastră Valentina Mihăilă.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Ars Amandi, ediția a III-a

februarie 13th, 2021 Fără comentarii

Mai multe informații despre expoziție aici.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 3.8/5 (4 votes cast)
Categories: Evenimente Tags:

Marin Sorescu – 85 de ani de la nașterea scriitorului

februarie 1st, 2021 Fără comentarii

Marin Sorescu s-a născut la 29 februarie 1936, ca fiu al lui Ștefan Sorescu și al Nicoliţei din Bulzești. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova și la Școala medie militară din Predeal. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea “Alexandu Ioan Cuza” din Iaşi la Facultatea de Filologie (1955-1960), fiind licențiat în limbi moderne. A fost membru al Programului Internațional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa – SUA. Marin Sorescu debta în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii “Singur printre poeți”. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul “Poeme”, reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei sale. Printre volumele cele mai cunoscute se numără “Tușiți” (1970), “Suflete, bun la toate” (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat “La lilieci” (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Înainte de 1989 nu a putut să apară volumul intitulat „Poezii alese de cenzură” (1991), dintre care cea mai cunoscută este poezia Casa sub observație. Creația lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel, multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici (“Unde fugim de acasă?” – 1967, “Cirip-ciorap” – 1993). La moartea scriitorului au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman. Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia “Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele: Iona, Paracliserul și Matca. Paracliserul întruchipează tragedia artistului creator consumat de propria-i flacără ce nu lasă în trecerea sa prin lume decât impalpabile vestigii, niște “vorbe pe pereți.” Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan, precum în Există nervi, fie teatrul istoric în A treia țeapă și Răceala sau comedii, precum Vărul Shakespeare, unde face uz de ironia mușcătoare. Din opera sa mai amintim: “Japiţa”, “Jurnal”, “Poemele sfârşitului”,”Traversarea”, “Apă vie, apă moartă”, “Ameţeala”, “Ecuatorul şi polii”. Marin Sorescu s-a stins din viaţă în Bucureşti în 8 decembrie 1996.

Expoziție aniversară organizată de Mioara Alvirescu, Secția de împrumut la domiciliu.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Dragostea în literatură – expoziție de carte în februarie

februarie 1st, 2021 Fără comentarii

Februarie este luna dragostei, iar bibliotecarilor le place să creadă că este luna dragostei pentru cărțile de dragoste. Iată de ce colega noastră de la Secția de împrumut, Mioara Alvirescu, a selectat câteva asemenea volume și gânduri despre dragostea în literatură într-o micuță expoziție tematică.
Dragostea este un sentiment care ne face viaţa mai frumoasă, practic ne face să uităm tot ce se întâmplă în jurul nostru. Iubirea în literatură este descrisă în povești de dragoste devenite celebre, scriitorii explorând acest sentiment, ca un mod de autocunoaștere, și oferind propriile puncte de vedere asupra ei. Dragostea în literatură este o temă importantă, fiind abordată din diverse unghiuri, de-a lungul vremii existând diferite idei referitoare la iubire.
Iubirea în cărţi este pură, te face să înțelegi ce înseamnă o relație specială, să simţi ce înseamnă cu adevărat ataşamentul dintre două persoane, faptul că nu doar iubirea carnală este importantă, ci mai ales sufletul. Cărțile mijlocesc o experiență, te pui în locul personajului, încercând să simţi ce simte el. În poezii, iubirea de obicei este neîmplinită pentru poet, acesta manifestându-şi melancolia si tristeţea. El își închipuie fata perfectă, visează la ea, dar la sfârşit realitatea îl dezamăgește. În proză, iubirea este trăită, dar eşuează de cele mai multe ori, născându-se o poveste frumoasă între cei doi, suferind din cauza neîmplinirii.
Dragostea este o temă veche, inepuizabilă, pentru că originile ei se leagă de originile culturii umane. În literaturile lumii iubirea e un subiect complex, de la Cântarea cântarilor si Epopeea lui Ghilgameş, la mari creaţii moderne ca Anna Karenina de Tolstoi sau Matei Iliescu de Radu Petrescu, în literatura română. Oricât de repetabilă ar fi ea de-a lungul istoriei literaturii, tema iubirii rămâne mereu vie. Este prezentă în operele poeţilor, prozatorilor şi dramaturgilor care vor să o evalueze teoretic si să o faca inteligibila logic: Stendhal, Proust, Ortega y Gasset, Georges Bataille, Erich Fromm, Octavio Paz şi mulţi alţii.
Formele pe care le îmbracă iubirea în literatură sunt de o mare diversitate. Acest sentiment fundamental se asociază cu bucuria, aşteptarea, melancolia, îndoiala, disperarea, frustrarea, gelozia, dorul de moarte, resemnarea şi multe alte stări, unele apropiate de inefabil. Fiecare om are anumite sentimente cu o anumită profunzime. Această profunzime poate fi atinsă doar in unele momente, astfel scriitorii surprind dragostea la diferite vârste ale vieţii. Există mai multe tipuri de iubire, fără a se putea stabili care ar fi cea mai profundă.

Vă dorim să descoperiți cele mai frumoase povești și cărți de dragoste. Lectură plăcută!

Expoziție organizată de Mioara Alvirescu, Secția de împrumut la domiciliu

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Mateiu Caragiale – 85 de ani de la moartea scriitorului

ianuarie 12th, 2021 Fără comentarii

La data de 12 martie 1885 vine pe lume primul fiu, nelegitim, al lui Ion Luca Caragiale şi al Mariei Constantinescu, funcţionară la Regia Monopolurilor Statului. Peste 4 ani, I. L. Caragiale se căsătoreşte cu Alexandrina Burelly şi îşi aduce băiatul în noua familie. Deşi este bine primit aici, va suferi de complexul respinsului.
Urmează ciclul primar la Şcoala de băieţi nr. 6, apoi Colegiul „Sfântu Gheorghe” din capitală. Din această perioadă debutează interesul aparte pentru istorie şi heraldică. „Preocupările heraldice au îndeplinit o funcţie terapeutică în viaţa lui Mateiu Caragiale… Deşi preocupările şi informaţiile sale în domeniul heraldicii nu se materializează în studii riguroase, prezenţa lor difuză se resimte în toată opera literară.” (Ovidiu Cotruş)
Urmează, începând cu anul 1903, studii de drept la Bucureşti iar apoi la Berlin, dar nu le finalizează.
În primăvara lui 1912 îi sunt publicate primele poeme, în revista „Viaţa românească”. A mai scris ciclul de sonete Pajere, nuvela Remember, un roman, considerat neterminat, Sub pecetea tainei, dar opera sa majoră este considerată, prin excelenţă, romanul Craii de Curtea Veche, publicat iniţial în foileton între anii 1926-1928, în revista „Gândirea”.
Romanul a fost considerat de la bun început un succes, apariţia sa fiind salutată de un grup de scriitori de seamă, în frunte cu Ion Barbu. Jurnalul matein va consemna: „Succesul moral mi-a depăşit aşteptările, nu-mi amintesc vreunul în România atât de strălucit.”
Cel mai excentric fiu al lui I. L. Caragiale a fost căsătorit cu fiica scriitorului George Sion, Marica Sion, mai în vârstă decât el cu 25 de ani, proprietară a unui mic domeniu la Fundulea, unde au şi locuit. Acolo îşi înalţă, în anul 1928, propriul steag cu blazon.
Se stinge din viaţă, în urma unui accident vascular cerebral, la data de 17 ianuarie 1936.
În anul 2001 romanul Craii de Curtea Veche s-a clasat pe locul întâi în ierarhia romanelor româneşti din secolul XX, ca urmare a unei anchete iniţiate de revista „Observator Cultural”, la care au răspuns 102 critici şi istorici.
Micro-expoziția de carte este organizată la Secția de împrumut, de către colega noastră Mariana Caloinescu.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)

Experiența detenției comuniste în memorialistica feminină

ianuarie 12th, 2021 Fără comentarii

La rezistența împotriva comunismului nu au luat parte doar bărbați ci și femei, cu mult curaj și tărie de caracter. Multe dintre ele au fost private de libertate, trimise în închisori, în lagăre de muncă sau au suportat alte forme de detenție precum deportarea și domiciliul forțat.
Au îndurat torturile, abuzurile, umilințele, frigul, foamea, nesomnul, izolarea, povara gândurilor la suferințele celor dragi, rămași acasă, sau, poate, în alte închisori, dar nu li s-a putut lua frumusețea sufletească, demnitatea, conștiința, simțul dreptății sau credința.
Nu toate au dat curs imboldului de a-și consemna amintirile și suferințele trăite. Iar o parte, nu au mai avut această posibilitate. Dar, câteva, au făcut o mărturisire publică din experiența avută, nelăsând ascunsă această parte de istorie. Autoarele au aparținut unor medii sociale diverse și au făcut parte din generații diferite.
„…Aceste femei au consemnat în lucrările lor un model de suferință, un mod de viață într-un gen de literatură cunoscut doar de cei interesați sau avizați (putând fi considerat pe bună dreptate un gen de nișă); condamnând pentru totdeauna un sistem opresiv ce a făcut sute de mii de victime, memorialistica detenției este un gen de literatură care marchează simbolistica suferinței umane la care trebuie să ne raportăm în permanență astăzi (la începutul secolului al XXI-lea), fiindcă libertatea noastră este strâns legată de jertfa lor” (Manuela Camelia Sava – Experiența închisorii politice în memorialistica feminină).

Micro-expoziția tematică de carte de la Secția de Împrumut este organizată de colega noastră, Mariana Caloinescu.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.6/5 (5 votes cast)