Arhivă

Post Tăguit cu ‘carte’

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea săptămânii 5-11.07.2021 la Biblioteca Judeţeană Braşov este volumul scriitorului turc Ahmet Altan, “Nu voi mai vedea lumea niciodată: memoriile unui scriitor întemniţat” (Bucureşti, Editura Pandora M, 2020), pe care o găsiţi la Secţia de împrumut la domiciliu, Sala de lectură şi filialele 2, 3, 5 ale bibliotecii.

Textele acestea sunt scrise în tenebrele închisorii. Conştient că, atâta vreme cât regimul Erdogan se va afla la putere, el nu va mai vedea lumea cu ochii unui om liber, Ahmet Altan, unul dintre cei mai cunoscuţi romancieri din Turcia, îşi află libertatea în scris, în citit şi în adâncurile memoriei. Această bijuterie scoasă din genunile tiraniei este un adevărat credo ce demonstrează că în carceră se află trupul, dar că adevarata libertate nu-­i poate fi confiscată niciodată unui scriitor: imaginaţia şi cuvintele au puterea de a dărâma zidurile cele mai groase.

“Sper că oricine ştie să citească, indiferent de orientarea sa politică, va pune mâna pe această carte în care Ahmet Altan îşi înfruntă încarcerarea. Regimurile totalitare speră că, dacă întemniţează scriitorii, îi şi amuţesc. Vor da întotdeauna greş”. – Neil Gaiman

“Reţineţi numele lui Ahmet Altan! Adăugaţi-­l galeriei măreţe a celor care au scris din închisoare de-­a lungul veacurilor” – Boethius, Cervantes, Gramsci, Soyinka, Soljeniţîn –, lasaţi-­vă cuprinşi de emoţie şi de indignare în faţa poveştii lui”. – Ariel Dorfman

“Cartea lui Ahmet Altan este mesajul din sticlă, perla dintr­-o sticlă trimisă pe neştiute din mările întunecate ale lui Erdogan. Un testament uluitor, emoţionant, cartea lui stă alături de acelea foarte rare – scrise de Frankl, Niemoller, Grossman, Levi, Soljeniţîn – care scot adevăruri din cuptoarele unde ard vieţi omeneşti. Citiţi­-o – veţi înţelege de ce oamenii mai scriu şi mai citesc”. – A. L. Kennedy

Ahmet Altan (născut 1950) este unul dintre cei mai citiţi prozatori turci, dar şi un jurnalist redutabil. A fost adus în faţa instanţei de cel putin 100 de ori din cauza opiniilor sale politice incomode şi a stilului său direct. Este unul dintre primii intelectuali turci care au recunoscut că ceea ce Imperiul Otoman a făcut populaţiei armene se califică drept genocid. În 2016, în urma puciului eşuat din Turcia, Altan a fost judecat şi condamnat pentru că ar fi transmis „mesaje subliminale” puciştilor în timpul unei emisiuni televizate. A fost condamnat la închisoare pe viaţă şi de atunci se află în temniţa Silivri, din afara Istanbulului. Întreaga corespondenţă îi este monitorizată şi cenzurată.

De la debutul din 1982, Altan a publicat zece romane şi şapte volume de eseuri. “Nu voi mai vedea lumea niciodată” este a opta lui carte de eseuri şi reprezintă o premieră în cariera sa de scriitor, dat fiind că apare în toată lumea în traducere, fără ca în Turcia să existe vreo şansă de publicare.

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+44fe033cc0a801147269b04701c9028d&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni (28.06.-04.07.2021) la Biblioteca Judeţeană Braşov este romanul “Degustătoarele” de Rosella Postorino (Bucureşti, Editura Trei, traducere din limba italiană de Beatrice Cristina Baciu, 2020, 352 p.). Volumul se găseşte la Secţia de împrumut la domiciliu (2 exemplare), filialele 2, 3 şi 5.

Germania, 1943. Rosa Sauer rămâne fără părinţi în urma bombardamentelor asupra Berlinului. Hotărăşte să se refugieze în satul socrilor ei, care se află la mică distanţă de Bârlogul Lupului — ascunzătoarea lui Hitler. Într-o dimineaţă, câţiva soldaţi SS o anunţă că a fost aleasă drept una dintre degustătoarele lui Hitler: de acum, de trei ori pe zi, ea şi alte nouă femei vor merge într-o cazarmă şi vor gusta mâncărurile pregătite pentru Fuhrer, ca să se asigure că nu sunt otrăvite.

Obligate să înfrunte zilnic moartea, Rosa şi celelalte degustătoare se împart în prietene şi rivale, se consolează şi se trădează, se îndrăgostesc şi aşteaptă sfârşitul războiului. Dar care dintre ele va supravieţui? Inspirându-se din povestea reală a lui Margot Wolk, Rosella Postorino relatează încercările prin care trece o femeie fragilă confruntată cu violenţa istoriei.

Rosella Postorino (n. 1978), scriitoare şi traducătoare italiană, a debutat în 2007 cu romanul La stanza di sopra. Cel de-al doilea roman al ei, L’estate che perdemmo Dio (2009), a obţinut Premiul Benedetto Croce, iar Il corpo docile (2013), Premiul Penne.
Succesul de public şi de critică l-a dobândit în 2018, odată cu publicarea celui de-al patrulea roman, Degustătoarele, care s-a vândut în peste jumătate de milion de exemplare în 46 de ţări şi a obţinut cele mai prestigioase distincţii literare italiene: Premiul Campiello, Premiul Luigi Russo, Premiul Rapallo şi Premiul Lucio Mastronardi.

Pentru detalii şi recenzii despre carte accesează cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+ba001680c0a8011441d19cc302acb57b&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de săptămâna aceasta este cel de-al optulea roman al lui Salman Rushdie, „Shalimar clovnul” (2005), publicat în traducerea Danei Crăciun la editura Polirom în anul 2006 și reeditat șapte ani mai târziu la aceeași editură. Romanul este disponibil în cadrul bibliotecii județene din Brașov atât la sediul central, cât și la filialele 2, 3 și 5.

Scriitura lui Salman Rushdie se naște dintr-o facultate imaginativă hipertrofiată: există în operele sale o robustețe creatoare nesecătuită, o pornire demiurgică impetuoasă, o iscusință spectaculoasă de fachir ce concură spre plămădirea unor universuri ficționale monumentale, înzestrate cu o forță de sucțiune ce-l absoarbe pe cititor cu violență în spațiul și timpul lor.

În „Shalimar clovnul”, Rushdie își poartă cititorii de-a lungul și de-a latul a trei continente – America, Asia și Europa –, fiecare dinte acestea fiind surprinse în momente de aparentă (și doar temporară) stabilitate și mai ales în perioade de criză: ocuparea Franței de către naziști din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sângerosul conflict dintre Bangladesh și Pakistan și războiul indo-pakistanez din a doua jumătate a secolului trecut, urmat de invazia Cașmirului, manifestări stradale violente în Los Angeles și atacuri teroriste în New York, conflicte etnice și religioase între hinduși și musulmani etc. Toate aceste conflicte de-o amploare înfricoșătoare sunt filtrate prin experiențele a celor patru protagoniști ai romanului: Maximilian Ophuls, un evreu din Strasbourg, fost luptător, spion și falsificator în Rezistența franceză, devenit strălucit ambasador al SUA în India, fiica acestuia de 24 de ani, pe numele ei India, regizoare de film documentar în Los Angeles, Boonyi Kaul, o tânără dansatoare hindusă din satul cașmirez Pachigam și Noman Sher Noman, cunoscut drept Shalimar clovnul, la fel de tânărul musulman iscusit în arta mersului pe funie, vecinul și iubitul lui Boonyi.

Asemeni „copiilor din miez de noapte” (sintagmă ce dă titlul unui alt roman scris de Rushdie), aceștia din urmă – Boonyi și Shalimar – s-au născut în noaptea în care India și-a cucerit independența, detaliu care subliniază predilecția autorului pentru zugrăvirea destinelor individuale pe pânza vastă a istoriei; de altfel, la Rushdie nimic nu pare să fie arbitrar, relația dintre istorie și individ este una organică, chiar și cele mai mărunte decizii personale capătă un sens și dau naștere unor consecințe la scară largă. Astfel, iubirea mistuitoare, dar sortită unui deznodământ tragic (din cauza unor forțe inexorabile precum religia, tradiția, istoria însăși) a celor doi tineri din Cașmir, superb ilustrat de Rushdie drept un paradis terestru, declanșează acțiuni distructive de o amploare înspăimântătoare, ca într-un nimicitor efect de domino.

Roman al dragostei și al trădării, al răzbunării și al morții, al trecutului și al prezentului, al istoriei și al mitului, al credinței pure și al extremismului, al raiului și al infernului, „Shalimar clovnul” merită cu prisosință citit pentru talentul acestui prestidigitator al cuvântului care este Salman Rushdie.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea recomandată în această săptămână (21-27.06.2021) la Biblioteca Judeţeană Braşov este “Doamna Nobel” de Lisa Stromme (Bucureşti, Humanitas, 2020, traducere din engleză şi note de Carmen Paţac). Se găseşte la filialele 2, 3, 5 şi 6 pentru împrumut.

Autoarea bestsellerului “Fata cu fragi” revine cu un roman impresionant, inspirat de fapte reale – povestea de dragoste dintre Alfred Nobel și Sofie Hess. După o documentare minuțioasă, pornind de la corespondența celor doi, Lisa Strømme ne dezvăluie suișurile și coborâșurile unei iubiri de-o viață, precum și luminile și umbrele personalității chimistului și filantropului suedez. Bazat pe scrisorile secrete dintre Sofie Hess și Alfred Nobel, romanul Doamna Nobel ne arată cum puterea dragostei poate duce la acte de o imensă generozitate, care schimbă lumea noastră pentru totdeauna și ne redă încrederea în umanitate.

Sofie Hess lucrează la florăria lui Frau Schiegl în Baden, un mic oraș balnear de lângă Viena, unde își petrec verile oameni bogați din toată Europa. Înconjurată de frumusețe, tânăra nu este fericită: pentru ea, florăria e o închisoare, deoarece nu a ajuns aici de bunăvoie, iar Frau Schiegl îi face viața grea. Dar când celebrul Alfred Nobel, „regele dinamitei“, o cunoaște din întâmplare, viața lui Sofie se schimbă. Nobel îi promite să o ajute și o însoțește la Paris, unde o instalează în lux și îi oferă accesul la educație, nebănuind că tânăra are un secret, pe care, îndrăgostită fără speranță de el, încearcă să-l ascundă.

Bântuit de vinovăție pentru accidentele și victimele provocate de invenția lui, Alfred Nobel se luptă cu propria conștiință și cade adeseori pradă depresiei, iar Sofie îl înconjoară cu afecțiune. Pe măsură ce relația lor trece prin încercări și despărțiri, dragostea lui Sofie, bunătatea și sprijinul ei constant sunt cele care îl inspiră pe celebrul chimist să dăruiască omenirii cea mai importantă invenție a lui: o fundație care va încununa, an de an, cele mai strălucite minți.

„Timp de doi ani am călătorit și m-am documentat asupra vieții lui Alfred Nobel, discutând cu experți din Suedia și din Italia și vizitând Viena și Parisul ca să mă asigur că informațiile mele sunt exacte. Sunt fascinată de Alfred Nobel și am considerat că povestea lui și a lui Sofie Hess trebuie neapărat spusă.“

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+f8af795fc0a801147269b04700a8d143&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni este volumul “Cum să fii o mamă bună & Cum să fii o fiică bună: cum să vă menţineţi relaţia trainică de-a lungul anilor adolescenţei” de Sil Reynolds şi Eliza Reynolds (Bucureşti, Univers, 2019, 400 p., traducere de Carmen Scarlet), pe care îl găsiţi la secţia de împrumut, filialele 2, 4, 5 şi 6.

“Aceasta e o carte necesară și revelatoare pentru toate mamele de viitoare adolescente, dar și pentru fiicele lor. Pentru prima oară, perspectiva mamei și cea a fiicei se întâlnesc într‑o carte scrisă sincer, direct și pe alocuri dureros de o mamă și de o fiică, împreună. Partea întâi a cărții, Cum să fii o mamă bună, ajută mamele să oprească cercul vicios al anxietății de separare de fiicele lor, pentru a le putea asculta, iubi și ghida nu ca pe copiii mici care au fost odată, ci ca pe femeile incredibile în care au început să se transforme.

În partea a doua a cărții, Cum să fii o fiică bună, fetele vor afla de la o adolescentă furioasă și derutată cum să‑și găsească propriul drum fără a‑și pierde mama pe parcurs, despre hormoni, corp, iubire și intuiție. Legătura dintre tine și fiica ta e unică, specială și pentru totdeauna. Află cum o poți hrăni în vremurile tulburi ale adolescenței, pentru ca relația voastră să rămână onestă, caldă și indestructibilă și să vă aducă pentru tot restul vieții sprijin, bucurie și recunoștință.

Autoarele acestei cărți sunt Sil Reynolds, psihoterapeut, și fiica ei, Eliza. Împreună, ele organizează în SUA ateliere și conferințe pentru cupluri mamă‑fiică, iar cartea lor, pe care o ții acum în mână, a ajutat deja zeci de mii de mame și de fiice să treacă împreună cu bine prin furtuna adolescenței. Mă bucur mult că avem această carte și în limba română!” (Ioana Chicet‑Macoveiciuc, Coordonator al colecției Educație cu blândețe)

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă: http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+2c087d3cc0a801147269b0470171ef53&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Lansare de carte: „Arta grafică a cărților românești vechi tipărite la Brașov (1805 – 1827)”

Muzeul de Artă Brașov în parteneriat cu Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov vă invită vineri, 11 iunie 2021, ora 13.00, la lansarea volumului „Arta grafică a cărților românești vechi tipărite la Brașov (1805 – 1827)”, autori Anca Elisabeta Tatay și Cornel Tatai-Baltă, reputați specialiști în cartea veche românească. Evenimentul va avea loc în sala de lectură a Bibliotecii Județene „George Barițiu” Brașov.

Cartea își propune un studiu minuțios al graficii brașovene de la începutul secolului XIX. Autorii tratează grafica de la Brașov, important centru tipografic românesc, ținând cont de cronologia cărților, făcând comparații cu lucrări românești sau din spațiul european, decodând simboluri și depistând posibile surse de influență. Abordarea volumului este interdisciplinară, analiza iconografică și stilistică a gravurilor împletindu-se cu noțiuni de teologie, literatură sau mitologie.Temele abordate sunt adeseori religioase, românești, dar și laice.

Anca Elisabeta Tatay, doctor în istoria artei cu teza „Gravura din cartea românească veche tipărită la Buda (1780 – 1830)”, are funcția de bibliotecar la Biblioteca Academiei Române din Cluj. A scris 9 cărți și a publicat peste 75 de articole științifice în țară și peste hotare. Cornel Tatai-Baltă, prof. univ. dr. la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, a scris 18 cărți și a publicat peste 140 de articole științifice în țară și în străinătate. Subiectul tezei sale de doctorat a fost gravura din cartea românească veche tipărită la Blaj între 1750 – 1830.

Volumul „Arta grafică a cărților românești vechi tipărite la Brașov (1805 – 1827)” a fost publicat de Editura Mega, la Cluj-Napoca, 2020.

Accesul se va face numai pe bază de invitație sau legitimație de jurnalist.

Detalii: https://www.facebook.com/events/476710893559601/

Contact:
Dr. Anca Elisabeta Tatay, Autor
Tel. 0745 260 770, ancatatai@yahoo.com

Dr. Ruxandra Nazare, Bibliotecar – secția Colecții Speciale
Tel. 0729 101 779, ruxandramoasanazare@yahoo.com

Alexandra Ardelean, Referent de specialitate – Comunicare și PR
Tel. 0772 076 588, muzeuldeartabrasov@gmail.com

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Evenimente Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de săptămâna aceasta este volumul de reportaje al lui F. Brunea-Fox, intitulat „Reportajele mele: 1927-1938”, apărut inițial în 1979 și reeditat anul trecut la editura Polirom. Acesta poate fi împrumutat de la Biblioteca județeana „George Barițiu” din Brașov, fiind disponibil la sediul central și la filialele 2 și 5.

Cu foarte puține excepții, reportajele și anchetele jurnalistice realizate în prezent au ajuns să fie percepute mai degrabă în sens negativ; lipsa de profesionalism, superficialitatea, propagarea de informații false sau eronate, absența unui veritabil interes față de subiectul abordat și predominarea limbajului tern, fără o încărcătură stilistică antrenantă reprezintă mai curând norma decât excepția. Bineînțeles, acest declin al jurnalismului nu trebuie pus doar pe seama reporterului; finanțarea deficitară și problemele care există la nivel instituțional fiind câteva dintre adevăratele cauze ale acestei situații. F. Brunea-Fox (pe numele său real Filip Brauner) și-a desfășurat activitatea profesională într-o perioadă în care jurnalismul se bucura de un foarte mare prestigiu și în care majoritatea celor care îl practicau vedeau în acesta un instrument capabil să genereze transformări pe plan social.

O întrebare care s-ar putea pune (în mod just, de altfel) ar fi: ce relevanță mai are astăzi o colecție de reportaje scrise în interbelic? Întrucât reportajul are prin natura sa un caracter perisabil, se adresează prezentului imediat, consemnează fapte cotidiene care sunt îngropate rapid de iureșul timpului, ne mai poate vorbi oare un reportaj scris cu decenii în urmă? Textele lui Brunea-Fox ne demonstrează că da: reportajele sale nu doar că se citesc cu același viu interes, mirare și consternare și astăzi, ba chiar ne arată că foarte puține lucruri s-au schimbat cu adevărat de atunci și până acum. De altfel, autorul însuși pleda pentru reconfigurarea statutului reportajului, condamnat de la începuturi să aibă o identitate echivocă, considerând că acesta ar trebui mai degrabă asimilat memorialisticii, deoarece reporterul e mai „memorialist decât memorialiștii-sadea”, aflat într-o stare de vigilență permanentă ce nu permite nicio clipă de răgaz în surprinderea întâmplărilor „încă năclăite de vâscozitățile nașterii” (p. 7).

Având în spate experiența activării în cadrul avangardei interbelice, scriind texte de factură constructivistă și mai apoi integralistă, Brunea-Fox preia ceva din spiritul contestatar, din violența expresivă și din imaginarul izbitor ale acestor mișcări, oferind mereu prin reportajele sale un spectacol grotesc, dement, terifiant și totodată încărcat de compasiune, dar niciodată patetic al vieții de la marginile societății sau chiar din putregaiul inimii orașului. „Senzaționalul” (cuvânt depreciativ, asociat în mod eronat cu Brunea-Fox, după cum remarcă și soția sa în postfața volumului) reportajelor sale nu are nimic de-a face cu goana reporterului însetat de cancan și scandaluri mărunte; în textele sale, „senzaționalul” este furnizat de materia brută, necosmetizată a realității: tragicomedia caragialescă din culisele alegerilor electorale, drama tulburătoare a leproșilor de la lazaretul din Lărgeanca, sărăcia lucie a locuitorilor insulei Ada Kaleh, aflați la mila unui afacerist corupt, Ali Kadri, care se lăfăie în excese pantagruelice, situația deplorabilă a spitalelor românești, cerșetoria instituționalizată de pe străzile Bucureștiului sunt doar câteva dintre subiectele abordate de acest lucid observator al vieții de zi cu zi.

Pe scurt, volumul lui F. Brunea-Fox reprezintă o infuzie remarcabilă de critică socială percutantă, vitriol pamfletar, neobosit spirit investigativ și luciditate dezarmantă, totul redat într-un strălucit limbaj literar ce poate rivaliza oricând cu cei mai de seamă mânuitori ai condeiului de aici și de aiurea. Nimic nu-i scapă privirii iscoditoare a lui Brunea-Fox, acest reporter-poet al perifericului și voce pentru cei mai puțini norocoși (săraci, bolnavi, cerșetori, prostituate, victime ale înșelăciunilor și furtișagurilor, în genere toți cei umiliți și obidiți), ajunși bătaia de joc a unui sistem din cale afară de putred. O colecție de reportaje ce servește drept instantaneu incomod al unei epoci adesea idealizate pe nedrept, în care cititorul de azi va regăsi numeroase paralele stingheritoare cu prezentul.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni (7-13.06.2021) este un volum de o scriitoare română, Veronica D. Niculescu, Toţi copiii librăresei, apărut recent la editura Polirom, în anul 2020. Se află la Secţia de împrumut, filialele 2 şi 5. O carte ce reconstituie o lume cu relaţiile şi sentimentele ei, cu problemele şi micile ei victorii, cu durerile şi bucuriile ei. Cu migală, talent, simţ al nuanţelor şi înţelegere, autoarea redă un întreg univers.

Silvia Albu este o tânără librăreasă întoarsă de curând în oraşul natal, după o absenţă forţată de aproape cinci ani. Suntem în România anului 1983. Mâncarea e raţionalizată, nu se mai găseşte aproape nimic în magazine, lumina se ia timp de o oră pe zi, avorturile sunt interzise şi metodele de contracepţie inexistente, dragostea vine laolaltă cu ameninţarea morţii. În cartierul de la marginea Piteştiului, Complexul este un întreg univers, planetele ce se rotesc în jurul propriilor axe sunt Alimentara, Măcelaria, Cofetăria, Merceria, Librăria, Ceasornicăria, Poşta.

În viaţa librăresei, marcată de traumă pe când avea doar 17 ani mişună o mulţime de copii. De-a lungul verii, o idilă se înfiripă între ea şi ceasornicar, un bărbat cu şapte ani mai în vârstă. Apariţie atrăgătoare, ceasornicarul pare să-i promită că o va duce cu el către alte orizonturi – dar poţi să crezi în promisiuni sau totul e scânteiere fugară?

Toţi copiii librăresei este un cântec al însingurării şi-al dragostei care poate fi aducătoare de moarte, din vremurile trăite de cei ce-au fost tineri în anii ’80. Un cântec pe-al cărui fundal este etalat un întreg evantai de poveşti cu copii.

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă la următoarea legătură http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+03d992cbc0a801146adb7fb104aa4821&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Recomandarea de săptămâna aceasta (31.05. – 6.06.2021) este cartea Noile aventuri ale lui Habarnam de I. P. Nosov (traducere din rusă de Gabriela Russo, ilustraţii de A. Borisenko, Bucureşti, Humanitas Junior, 2020, 144 p.) pe care o găsiţi la toate filialele noastre.

Credeaţi că aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi s-au terminat după ce prichindeii au ajuns pe Lună? Nici vorbă!

Locuitorii din Oraşul Florilor o iau de la capăt! De data asta, sunt cu toţii cum nu se poate mai hotărâţi să-i găsească ceva de făcut lui Habarnam cel neîntrecut la pozne, doar-doar nu-i va mai încurca pe ceilalţi. Dar Habarnam nu se lasă cu una, cu două şi face ce ştie el mai bine: se apucă să dreseze broaşte ca să-şi deschidă un parc acvatic, dă buzna pe scenă în toiul unui spectacol de teatru, îl uită pe prietenul lui, Gogoaşa, în roată la bâlci, îşi construieşte o bicicletă cu roţi pătrate şi câte şi mai câte. Norocul lui că scapă de fiecare dată din încurcături şi norocul nostru că avem încă o carte plină de peripeţii de citit!

Dacă vreţi să citiţi o carte plină de umor şi imaginaţie, sigur este o recomandare fantastic de bună! Este cel mai plăcut mod cu putinţă de a începe luna iunie şi mai ales de a face faţă ploilor şi norilor.

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă
http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+b9e73c58c0a8011424c9b3ae01785f99&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de săptămâna aceasta este volumul „Prin România. Carnete de drum”, scris de sociologul și antropologul Mirel Bănică, și publicat în anul 2020 la editura Polirom, în prestigioasa colecție „Plural M”. Cartea este disponibilă în cadrul bibliotecii județene „George Barițiu” din Brașov la sediul central și la filialele 2 și 5.

A citi în vreme de pandemie cartea lui Mirel Bănică despre călătoria pe care a întreprins-o în vara anului 2019 prin România la volanul unei Dacii Logan poate trezi sentimente dintre cele mai diverse: amărăciune, nostalgie, curiozitate, recunoștință, liberare, ba chiar teamă, având în vedere faptul că perindările prin spații publice arhipline par mai curând o amintire difuză și anxiogenă. Este vorba despre România noastră cea de toate zilele și, cu toate acestea, despre o Românie pe care prea puțini dintre noi putem pretinde că o cunoaștem, la care se adăugă, iată, imaginea unei Românii care, privită de astăzi, prin prisma experienței pandemice, pare ireal de îndepărtată.

Cercetător de profesie, Mirel Bănică expune cu meticulozitate și rigoare profesională în introducerea volumului obiectivele călătoriei, tehnicile etnografice pe care le utilizează, principalele influențe ale scriiturii sale (Nicolas Bouvier, Andrzej Stasiuk, Dominique Fernandez, Romulus Rusan și Geo Bogza), precum și câteva date tehnice ale călătoriei. Principalul obiectiv al acesteia îl reprezintă încercarea de a identifica urmele comunismului în orașele mai mari sau mai mici ale țării la treizeci de ani după prăbușirea lui – ce s-a ales de monumentele de artă socialistă, de faimoasele hoteluri, de fostele case de cultură și de muzee, de căminele muncitorești, fabrici sau cinemauri etc. –, precum și rămășițele acelor epoci în comportamentul oamenilor. Acest obiectiv prim al cărții este dublat de o componentă foarte personală – împlinirea de către autor a vârstei de 50 de ani, moment ce marchează „despărțirea simbolică de maturitatea deplină” –, astfel că, departe de a fi lucrarea academică a unui cercetător, volumul constituie mai ales jurnalul unui autor care caută să înțeleagă în permanență modul în care este modelat de către călătorie, precum și relația sa cu România cea de acum, influențată atât de experiența traiului în comunism, cât și de cea a studiului și a muncii în străinătate.

Rezultatul celor 45 de zile pe drum în iulie-august 2019 este o imagine panoramică, foarte lucidă, a așa-zisului „necunoscut apropiat”: începând cu stațiunea balneoclimaterică Amara și sfârșind pe undeva în apropiere de Scornicești, după peste 3300 de kilometri parcurși, Mirel Bănică ne-a fost pe durata lecturii un ghid inteligent, întotdeauna simpatetic și curios, înzestrat cu perspicacitate impresionantă și o curiozitate intensă (spre exasperarea multor muzeografi întâlniți în cale, prea puțin răbdători cu străinul curios, care e privit frecvent cu ostilitate în numeroase dintre aceste spații ghidate încă după o înțelegere perimată a conservării și comunicării patrimoniului cultural).

În cazul în care nu era evident deja din scurta prezentare pe care am făcut-o, am să fiu direct: cartea lui Mirel Bănică mi s-a părut de-a dreptul remarcabilă și am convingerea că voi reveni asupra ei. Dialogul despre România are tendința de a se limita la două extreme: discursul kitsch despre minunățiile nesecătuite ale țării și cel plumburiu, de înfierare totală a acesteia. Prospețimea cărții lui Mirel Bănică vine tocmai din dragostea prudentă cu care se raportează la tot ceea ce întâlnește în drumul său: textul autorului este în mod clar cel al unui îndrăgostit de propria țară – chiar și când întâlnește diferite obstacole pe drumul său –, dar problemele reale cu care se confruntă țara și senzația de bricolaj, de provizorat resimțită aproape la tot pasul nu îl lasă indiferent, provocându-i acestuia mâhnire și chiar o stare echivalentă cu agonia. „România este casa mea. A fost și va fi!”, încheie resemnat autorul.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,