Arhivă

Post Tăguit cu ‘carte’

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni este “Povestea cafelei turcești” de M. Sabri Koz, Kemalettin Kuzucu (București, Editura Corint, 2019) și se poate obține în urma unei programări telefonice de la Secția de Împrumut la domiciliu și filialele 1, 2, 3, 5.

Mulţi scriitori i-au atribuit cafelei brusca proliferare a poeţilor, scriitorilor şi gânditorilor celebri ai lumii, precum şi progresul rapid şi fără precedent al ştiinţei şi tehnologiei în Franţa, începând cu domnia regelui Ludovic al XIII-lea (1601–1643). Se ştie că acesta a fost prima persoană din Franţa care a băut cafea. Rousseau, Voltaire şi Balzac au fost numai câţiva dintre băutorii pasionaţi de cafea din Franţa secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. Mirabeau, unul dintre eroii Revoluţiei Franceze şi un orator eminent, descria cafeaua ca fiind o „băutură a creierului” şi nu se ridică să vorbească până nu o consumă în cantităţi mari. Când era bolnav, împăratul Napoleon îi spunea medicului personal că durerile i se mai atenuau dacă bea cafea din belşug.

“Există un proverb turcesc care spune: «O ceaşcă de cafea nu se uită vreme de 40 de ani». Contează oare dacă o bei în Istanbul sau în Constanţa? Cuvintele «40 de ani» şi «nu se uită» sunt cele care contează, dar, indiferent unde ne este servită cafeaua, întotdeauna înseamnă acelaşi lucru: Ziyade olsun, ferah kahveleriniz olsun, adica «Fie să aducă prosperitate, iar motivul pentru o nouă ceaşcă să fie o sărbătorire plăcută». Cafeaua şi cultura cafelei au pătruns în ţinuturile otomane mai întâi prin intermediul arabilor, al dervişilor şi al proprietarilor de cafenele, apoi s-au răspândit în lumea întreagă, mai ales în ţările europene. Cafeaua a devenit astfel o marfă de comerţ internaţional nemilos. Dacă la început a fost un «produs scump şi o băutură scumpă», s-a transformat într-o plăcere nouă şi «inofensivă» care a înlocuit vechile obiceiuri şi, deşi supusă prohibiţiei religioase şi politice, a căpătat o însemnătate uriaşă din toate punctele de vedere.” (M. Sabri Koz)

Carte recomandată de bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea engleză a săptămânii

“Winter of the World” (“Iarna lumii”), cel de-al doilea roman din “Trilogia Secolului”, după “Fall of the Giants” (“Căderea uriașilor”), romanul scriitorului galez Ken Follett, publicat în anul 2012.

“Winter of the World” continuă din punctul în care ne-a lăsat primul volum, urmărind destinele celor cinci familii – din America, Germania, Rusia, Marea Britanie si Tara Galilor – prin vremuri de intense transformări sociale, politice si economice, începând cu ascensiunea celui de-al Treilea Reich și continuînd cu Războiul Civil din Spania, drama celui de-al Doilea Război Mondial, experiențele primelor bombe atomice aparținând Statelor Unite și Uniunii Sovietice și începutul îndelungatului Război Rece. În această epopee fermecătoare, ciocnirea la nivel internațional a puterii militare cu convingerile personale va copleși lumea, de la Cable Street din partea de est a Londrei până la Pearl Harbor, în Hawaii, din Spania la Stalingrad, din Dresda la Hiroshima.

“Winter of the World” (“Iarna lumii”) se prezintă în aceeași maniera superlativă cu care ne-a obișnuit “Caderea uriașilor”. O puternică dramă, care înaintează zgomotos și cu cea mai mare viteză. Este animată, captivantă și plină de detalii fascinante. Prin ochii personajelor principale, beneficiezi de un loc în față la marele spectacol al evenimentelor memorabile ale istoriei.

A recomandat colega noastră Ana Maria Lazăr, bibliotecar la Biblioteca engleză.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Astăzi am ales drept recomandare de lectură romanul “Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao”, de Junot Díaz

Nu vreau să mă pripesc cu una din acele afirmații exaltate, necugetate și nefiltrate prin prisma unei distanțe temporale și emoționale ce se impune în aprecierea (pe cât posibil) obiectivă a unui produs artistic – în plus, mai sunt încă câteva luni până la finalul anului –, însă nu-mi fac mari speranțe de a mai putea descoperi prea curând, cel puțin anul acesta, un roman cu care să pot simți că rezonez atât de intens (și aici nu mă refer doar la povestea în sine, ci la întreaga structură a romanului, atât de ingenios construită) precum „Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao” a lui Junot Díaz.

Publicat în 2007 și încununat cu prestigiosul premiu Pulitzer, romanul lui Díaz reușește să comprime în mai puțin de 400 de pagini istoria tragică a trei generații ale unei familii dominicane și, prin intermediul acesteia, să ofere o viziune panoramică a vieții poporului dominican de-a lungul secolului XX și până-n prezent, la acestea adăugându-se și o explorare a experiențelor diasporei dominicane din Statele Unite ale Americii. Astfel, deși titlul romanului poate sugera unui potențial cititor că întâmplările vor fi relatate din perspectiva personajului titular sau că acțiunea se va concentra în jurul său, cititorul va afla rapid, încă din primele pagini, că memorabilul Oscar, tânărul supraponderal care nutrește o obsesie maladivă pentru literatura și filmele SF și fantasy, jocuri video și fete (care-l ridiculizează și-l resping întotdeauna cu brutalitate datorită aspectului fizic și inadaptării sale sociale), cu puternice aspirații literare și aproape mereu aflat pe pragul unor psihoze maniaco-depresive, nu este decât unul dintre numeroasele personaje excepționale și nefericite ce alcătuiesc saga familiei de León (familie ce dispune de unele dintre cele mai puternice și bine conturate personaje feminine pe care le-am întâlnit într-o operă literară), care este bântuită de necruțătorul blestem fukú.

A dezvălui modul în care se încrucișează numeroasele fire narative de-a lungul romanului ar însemna să răpesc din plăcerea cititorului de a descoperi pe cont propriu și aprecia arhitectura complexă a cărții; fără să intru în detalii, mă voi rezuma la a menționa că istoria Republicii Dominicane și, în general, modul în care ne raportăm la evenimente istorice reprezintă teme centrale pentru Díaz, iar romanul este dotat cu o rețea de note de subsol menite să-l familiarizeze pe cititor cu aspecte ce țin mai ales de regimul totalitar al lui Rafael Trujillo, însă atenția naratorului se concentrează mai mult pe acele personalități din afara istoriei oficiale a dictaturii, destabilizând ierarhiile și raporturile recunoscute de putere pentru a da glas personajelor istorice care au contribuit la destrămarea regimului, oferind astfel o altă perspectivă istorică asupra anilor de teroare din timpul conducerii dictatorului. Farmecul lecturii este conferit în bună măsură de oralitatea naratorului necreditabil – limbajul literar, prețios se topește într-un amalgam amețitor de registre lingvistice și dialecte – și totodată de pastișarea a numeroase benzi desenate, romane SF și fantasy, narațiunea abundând în aluzii aparținând culturii geek. Astfel, măiestria lui Díaz constă în capacitatea sa extraordinară de a sintetiza cu ușurință stiluri narative, pastișe și parodii literare, de a împleti istoria cu ficțiunea, realitatea cu fantasticul, experiența individuală cu cea colectivă, discursul sobru, cvasiacademic cu cel expresiv, colorat, dând naștere unui roman enciclopedic care, în ciuda amplorii sale tematice și formale impresionante, se poate citi pe nerăsuflate.

Romanul a fost tradus de către Daniela Rogobete și publicat la editura Polirom în 2008. În cadrul Bibliotecii Județene „George Barițiu”, îl puteți găsi la sediul central și filialele 2, 3 și 5. De asemenea, sediul central dispune și de varianta originală în limba engleză.

Recomandare de lectură de Vlad Babei, voluntarul nostru pentru citit!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.8/5 (5 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea săptămânii la Biblioteca Judeţeană Braşov este romanul “Poftă de ciocolată” de Care Santos.

Cărţile scriitoarei Care Santos sunt traduse în peste 20 de ţări. În 2014 “Poftă de ciocolată” a fost distins cu Premiul Ramon Llull, cel mai important premiu literar catalan.
Sara, Aurora, Marianna sunt cele trei personaje ale cărţii, trei femei din trei secole diferite, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeaşi ciocolatieră fină, din porţelan alb, produsă în Secolul Luminilor în manufacturile de la Sevres. Un triptic fascinant, care reface, în sens invers, în scriituri şi pe tonalităţi diferite, dincolo de captivantele istorii personale, povestea parfumatei băuturi coborând în timp din prezent până în secolul XVIII, de la sofisticata ciocolată cu condimente de astăzi la cea artizanală. “Aerul pe care îl respiră” personajele – reale şi imaginare, îmbibat de aromele ciocolatei şi de magia ariilor celebre, le îmbibă, la rândul lui, toate trăirile – dragoste, trădare, dorinţe, ambiţii – în oraşul dulciurilor şi al operei, Barcelona.

Lectură recomandată de bibliotecar! Consultaţi cu încredere catalogul nostru online – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+82d71368c0a808664c259d7f0195a19d&operator=OR&_open=1

Volumul se găseşte atât la secţia de împrumut, cât şi la filialele 2, 3 şi 5 din Noua, pe Calea Bucureşti şi Bd. Griviţei.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea engleză a săptămânii

Recomandarea noastră de lectură este volumul “Machines like me” (“Mașinării ca mine”), al 15-lea roman al autorului englez Ian McEwan, publicat în anul 2019.

Acţiunea se desfăşoară în Londra anilor ’80, într-o cronologie de istorie alternativă, în care Marea Britanie a pierdut Războiul din Insulele Falkland, Margaret Thatcher se luptă cu Tony Benn pentru putere, iar Alan Turing a făcut o descoperire crucială în domeniul inteligenţei artificiale. Într-o lume nu tocmai ca a noastră, Charlie, un tînăr care se lasă dus de valurile vieţii, se îndrăgosteşte de Miranda, o fată eminentă, dar care ascunde un secret teribil. Cînd Charlie primeşte o moştenire, îl achiziţionează pe Adam, una dintre primele “fiinţe artificiale” recent apărute pe piaţă, şi, împreună cu Miranda, îi configurează personalitatea. În scurtă vreme, cei trei se văd confruntaţi cu o dilemă morală profundă. Subversiv şi extrem de captivant, noul roman al lui Ian McEwan pune întrebări fundamentale: faptele noastre sau vieţile interioare ne fac umani? Poate o maşinărie să înţeleagă sufletul omului?

A recomandat colega noastră Ana Maria Lazăr, bibliotecar la Biblioteca engleză.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.2/5 (5 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de carte a voluntarului este “Scurtă scrisoare pentru o lungă despărțire” de Peter Handke.

Publicat în 1972, cel de-al treilea roman al scriitorului austriac Peter Handke (care a fost premiat anul trecut cu premiul Nobel pentru literatură), „Scurtă scrisoare pentru o lungă despărțire”, poate fi citit ca un fel de topografie a interiorității și a alienării camuflată sub forma unei ficțiuni detectivistice. O astfel de descriere este însă destul de schematică, întrucât ceea ce face Handke în acest roman – scurt, aparent simplu ca formă, scris într-un limbaj laconic, însă bogat în referințe intertextuale și viziuni edificatoare – rezistă oricărui efort de a-l substitui unui anumit gen. Firul narativ în sine este cât se poate de liniar, iar vocea complet apatică a naratorului-protagonist pare a anula de la bun început perspectiva unui potențial climax al povestirii: un dramaturg austriac, pe fondul ieșirii dintr-o relație de căsnicie toxică, pleacă în America (pentru a se regăsi ori pentru a fugi de trecut? – motivele nu sunt vreodată clar expuse), însă descoperă la scurt timp după sosire că Judith, soția sa, se află pe urmele sale și este determinată să-l ucidă. Acest joc de-a șoarecele și pisica, care le poartă pe personaje de-a lungul a doisprezece orașe americane, începând cu Boston și ajungând până în Bel Air, lângă Los Angeles, se desfășoară mai degrabă ca un thriller în care suspansul este aproape suprimat: deși autorul inserează elemente ce țin de iconografia filmelor noir (filaje, amenințări sub diverse forme, stratageme ingenioase etc.), accentul cade întotdeauna pe viața interioară a protagonistului, pe meditațiile și iluminările sale referitoare la timp, identitate, realitate și vis, natura relațiilor interumane, izolare, limbaj, artă, libertate, și nu pe urmărirea propriu-zisă, astfel încât aceasta din urmă ajunge să fie un simplu pretext pentru călătoria inițiatică ce stă, de fapt, la baza romanului.

Această călătorie se dezvoltă pe două planuri principale: este vorba, în primul rând, de o evadare în propriul trecut (mai degrabă în trecutul copilăriei sale, în satul în care a crescut, decât în trecutul relației cu Judith) și de o explorare, prin intermediul lecturilor parcurse și a filmelor văzute de-a lungul încercării sale de evadare în America, a structurii eului său, căutând modele cu care să se identifice spre a dobândi o perspectivă mai clară asupra propriei persoane. În același timp, călătoria psihologică este dublată de o căutare a esenței Americii, de o explorare a visului și a identității americane din perspectiva unui outsider al acestei culturi, ale cărui contacte cu aceasta au fost mediate, până la sosirea sa aici, de diverse produse culturale americane, de filme (în speță western-uri) și cărți (precum „Marele Gatsby”). O figură esențială în inițierea sa aici, un fel de călăuză în labirintul mitologiei americane, va fi reprezentată de persoana lui John Ford, regizorul american ale cărui filme reflectă probabil cel mai bine întreaga identitate națională americană. Și, cu toate că Handke răstoarnă convențiile literaturii noir și nu oferă o rezolvare propriu-zisă a intrigii detectiviste, cititorul va avea suficiente prilejuri de a-și pune în aplicare simțul critic parcurgând ruminațiile protagonistului și asistând la epifaniile sale.

Romanul a fost tradus de Mariana Lăzărescu și publicat în 1998 la editura Univers, iar în 2019 a fost reeditat la editura Art.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Antologia de povestiri intitulată Visătoarea din Ostende de Eric-Emmanuel Schmitt este recomandarea din această săptămână. În fiecare dintre povestirile acestui volum, Eric-Emmanuel Schmitt dezvăluie cât de puternic este impactul imaginaţiei asupra existenţelor noastre. Cinci istorii emoţionante conduse magistral de un Prospero modern, care ne conving că visul este adevărata ţesătură din care sunt plăsmuite întâmplările de zi cu zi.
Pentru a-şi vindeca inima rănită, un scriitor se refugiază la Ostende, pe ţărmul anodin şi rece al Mării Nordului. Va sta în vila cochetă a Emmei Van A., o fostă frumuseţe ţintuită într-un scaun cu rotile. Mereu aşezată în dreptul ferestrei din salon, Emma pare să privească spre marea schimbătoare, dar ochii ei nu văd decât imagini din trecut. Un trecut în care, mărturiseşte ea, a trăit o iubire aproape imposibilă, alături de un bărbat cu sânge princiar. Să fi fost această femeie fragilă capabilă de gesturile îndrăzneţe, de îmbrăţişările senzuale pe care le evocă, sau imaginaţia ei se hrăneşte din miile de volume ale bibliotecii din Vila Circe.
Alături de personajele acestui volum, cititorul va încerca să distingă evanescentul adevăr al unei vieţi. Admiraţia unui orb care îi este pacient o face pe timida şi complexata Stéphanie să se vadă cu alţi ochi. Pedantul Maurice Plisson nu mai deosebeşte căsuţa idilică unde-şi petrece vacanţa de teatrul unor misterioase comploturi oculte. Gabrielle de Sarlat descoperă după 30 de ani de căsnicie adevăratul chip al soţului ei, iar femeia cu buchetul aşteaptă zi de zi un necunoscut, sau poate necunoscutul. Cu mână sigură, autorul schiţează destinul fiecăruia la hotarul dintre aparenţă şi esenţă, dintre realitate şi vis.

Biblioteca deţine 4 exemplare din traducerea românească semnată de Liliana Donose Samuelsson, la secţia de împrumut şi filialele 2, 3 şi 5, precum şi versiunea franceză la Mediateca francofonă.

Lectură recomandată de bibliotecar! Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la următorul link – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+82a7a632c0a808662bd51ab50178ab2b&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă Zazie în metrou de Raymond Queneau

Dinamitard, ireverențios, subversiv, nestăvilit și, ca să recurg la un franțuzism, șic – iată câteva adjective ce descriu romanul care l-a catapultat în 1959 pe Raymond Queneau în atenția publicului cititor, transformând-o pe protagonistă într-un simbol al forțelor juvenile, proaspete ce caută să revitalizeze o societate confuză, bântuită încă de amintirea ocupației naziste și, în același timp, asaltată de produse culturale americane (Jean-Luc Godard avea să catalogheze generația franceză postbelică prin sintagma „copiii lui Marx și ai Coca-Cola” – într-o scenă din roman, de altfel, Zazie aproape că declanșează un adevărat scandal la o terasă atunci când i se spune că proviziile de „cacocalo” s-au terminat).

Deși premisa romanului poate părea, la prima vedere, cât se poate de inocentă – o fetiță de la țară pe nume Zazie este încredințată de către mama ei, timp de două zile, unchiului de la Paris, Gabriel –, autorul spulberă cu fiecare pagină orizontul de așteptare al cititorului, iar abundența jocurilor lingvistice și a trimiterilor intertextuale, melanjul ludic și vertiginos de elemente ce aparțin deopotrivă culturii de masă și celei înalte, muzicalitatea stranie și mereu comică pe care o conferă așa-zisa neo-franceză a lui Queneau (care este, de fapt, franceza vorbită, autorul încercând să o redea în scris prin operarea unor modificări ingenioase la nivel lexical, sintactic și ortografic), umorul sfidător și replicile deșănțate ale precocei și insolentei Zazie fac din romanul lui Queneau o operă cu totul insolită și o sursă inepuizabilă de delicii literare.

Sub optica extravagantă a lui Zazie, Parisul este înfățișat ca un formidabil loc de joacă, un spațiu miraculos unde evenimentele se desfășoară conform unei logici a visului: clădirile emblematice și monumentele „orașului luminilor” se dizolvă în amnezia trecătorilor, care nu mai sunt capabili să le distingă și le confundă necontenit, fiind familiarizați mai degrabă cu fel și fel de taverne obscure și cluburi sordide, personajele au identități multiple și trec cu ușurință de la o ipostază la alta, sexualitatea este și ea ambiguă, fluidă, elementele macabre și moartea par a fi lipsite de greutate, autorul tratându-le cu detașare ironică, totul pare a pluti în moliciunea halucinatorie a unei zile leneșe de vară.

Asemeni romanului lui Lewis Carroll, „Alice în Țara Minunilor”, cu care împarte o seamă de preocupări formale și tematice (putând fi văzut, de altfel, ca un soi de reînchipuire avangardistă a acestuia), Queneau se folosește de bizareria întâmplărilor prin care trece Zazie pentru a urmări procesul maturării intelectuale a protagonistei sale, oferind cititorilor unul dintre cele mai inventive și amuzante bildungsromane scrise vreodată.

Romanul a apărut pentru prima dată la noi în anul 2001, la editura Paralela 45, în minunata traducerea lui Alexandru Laszlo, ale cărui eforturi de a traduce un astfel de text literar, aparent intraductibil datorită inovațiilor la nivelul limbajului, merită lăudate din plin. De asemenea, romanul a fost ecranizat în 1960, în regia lui Louis Malle; și, cu riscul de a comite un sacrilegiu și de a supăra cititorii împătimiți, care proclamă eterna superioritate a cărții în fața filmului, voi încheia recomandarea de carte prin a face mențiunea că filmul lui Malle nu doar că reușește să transpună magistral romanul lui Queneau pe marele ecran, ba chiar îl îmbogățește cu sensuri noi și îi sporește farmecul, printr-o serie de procedee cinematografice revoluționare care amplifică iureșul nebunesc al întâmplărilor prin care trece Zazie în Paris la finele anilor ‘50. Așadar, lectură și vizionare plăcute!

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Săptămâna aceasta ne-am oprit asupra unei fantezii urbane inteligente și captivante, Casa de iarnă de Ben Guterson, primul volum al trilogiei cu acelaşi nume.

Casa de Iarnă este hotelul plin de secrete şi oaspeţi bizari al venerabilului domn Norbridge Autumnal, unde Elizabeth, o fată superdeşteaptă, pasionată de şarade şi jocuri de cuvinte, ajunge să-şi petreacă vacanţa. Împreuna cu noul ei prieten, Freddy, Elizabeth explorează toate cotloanele hotelului şi mai cu seamă biblioteca uriaşă, unde găseşte, consemnate incifrat, pagini din istoria cel putin ciudată a locului. Cu ajutorul unei carţi magice, fata începe să dezlege mister după mister şi descoperă ca viaţa ei şi trecutul familiei lui Norbridge sunt inexplicabil legate. Şi, pentru ca şirul coincidenţelor nu se opreşte aici, Elizabeth este singura care poate să ridice blestemul ce apasă asupra Casei de Iarnă şi să arunce-n aer toate enigmele care o înconjoară.

“O carte numai bună pentru toţi cei pasionaţi de puzzle-uri şi jocuri de cuvinte, amintind de biblioteca domnului Lemoncello şi de Pseudonymous Bosch.”

Lectură recomandată de bibliotecar!

Cartea este disponibilă la filialele cu fond de carte pentru copii nr. 1, 4, 5 și 6, ultima fiind Secția de carte pentru copii și tineret. Accesați cu încredere catalogul nostru online

http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+46a76fa2c0a8010a47fdbb2a00005d95&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)

Cartea engleză a săptămânii

Romanul “The Kite Runner” (“Vânătorii de zmeie”) al scriitorului american de origine afgană, Khaled Hosseini, este recomandarea noastră de lectură.

“Vânătorii de zmeie” (“The Kite Runner”) este o poveste despre prietenie si trădare, care își poartă cititorii prin Afganistanul ultimelor zile ale monarhiei și până la cele ale atrocităților prezentului. Schimbările uimitoare de situație fac din această carte memorabilă atât o cronică politică, cât și o poveste emoționantă despre copilărie și maturizare. Intriga care pornește cu prietenia dintre Amir, fiul stapânului, și Hassan, fiul servitorului, se dovedește a fi firul director care unifică întregul roman. Fragilitatea acestei relații, simbolizată de zmeiele de hârtie, este pusă la încercare pe măsură ce vechiul stil de viață al vechiului Afganistan apune. Studiile de caracter, de la portretul lui Amir, cel nesigur și sensibil, la cel al tatălui său, Baba, se întrețes cu istoria Americii și cu cea tumultuoasă a Orientului Mijlociu.

Recomandare de lectură de colega noastră, Ana-Maria Lazăr de la Biblioteca engleză.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,