Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni la Biblioteca Județeană Brașov este romanul Inseparabilele de Simone de Beauvoir (cu un cuvânt înainte de Sylvie Le Bon de Beauvoir, traducere din limba franceză și note de Andreea Năstase, București, Editura Litera, 2020, 224 p.).

Scris în 1954, la cinci ani după publicarea eseului ”Al doilea sex”, romanul ”Inseparabilele” spune povestea prieteniei pasionale care le uneşte pe Sylvie şi Andrée – alter ego-urile lui Simone de Beauvoir şi Elisabeth Lacoin (Zaza) – de la vârsta de nouă ani, când se întâlnesc la faimoasa şcoală Desir. Andrée este veselă, insolentă, îndrăzneaţă, în timp ce Sylvie, mai tradiţionalistă şi mai timidă, se simte irezistibil atrasă de această personalitate solară. Împreună învaţă să se elibereze de convenţiile şi aşteptările sufocante ale celor din jur, ignorând preţul tragic pe care trebuie să-l plătească pentru libertate şi pentru ambiţiile lor intelectuale şi existenţiale.
Publicarea acestei poveşti cathartice, poate prea revelatoare ca să vadă lumina tiparului în timpul vieţii autoarei, completată cu fotografii personale şi fragmente din corespondenţa celor două prietene, constituie un adevărat eveniment literar.
„”Inseparabilele” pune în lumină un capitol formativ din copilăria autoarei, avînd ca fundal o relaţie strânsă care i-a modelat concepţiile despre sexism şi despre inegalitatea dintre sexe. De asemenea, oferind o nouă perspectivă asupra evoluţiei lui Simone de Beauvoir ca scriitoare, cartea ar putea chiar să modifice viziunea cercetătorilor şi cititorilor asupra moştenirii sale literare.” (The New York Times)
„Cel mai intim roman al lui Simone de Beauvoir, un material exploziv, în care autoarea şi-a consemnat primele preocupări, flirturile cu lumea, dorinţele împărtăşite, a scris despre activismul natural manifestat de două femei care comunicau intim pe toate planurile.” (El Espanol)
„O poveste autobiografică, pasională şi tragică.” (Vanity Fair)
„O carte neaşteptată, care intrigă şi fascinează.” (El Pais)

Apelați cu încredere la catalogul nostru online http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+240e4f72c0a8011471f48cd603b2257a&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de săptămâna aceasta este romanul „Zgomotul alb”, probabil cea mai cunoscută operă semnată de Don DeLillo și cu siguranța una dintre cărțile de căpătâi ale literaturii postmoderne. Romanul a apărut la editura Leda în 2006, fiind tradus de către Horia Florian Popescu (al cărui nume se leagă și de traducerile în limba română ale unor autori precum Thomas Pynchon sau Vladimir Nabokov), și poate fi împrumutat de la sediul central al bibliotecii județene.

Despre creația lui Don DeLillo – ce însumează, până-n prezent, 18 romane, la care se adaugă un volum de proză scurtă și câteva opere dramatice – s-au scris tomuri întregi de exegeză literară, fiind considerată o piatră unghiulară în literatura americană postmodernă și o cronică de mare ascuțime a prezentului, abordând teme adânc imprimate în existența noastră, precum: consumismul, suveranitatea mass-mediei – o adevărată forță modelatoare a realității –, ubicuitatea și ritmul vertiginos de dezvoltare al tehnologiei, terorismul, anomia socială pe fondul mutațiilor bruște și din ce în ce mai violente din toate straturile vieții, catastrofele artificiale, eroziunea spiritualității.

E greu de crezut că romanul a fost publicat în 1985 – toate aceste teme pe care autorul le dezvoltă într-un stil sintetic și impersonal care decantează frazele de tot ceea ce le-ar putea încărca inutil au astăzi reverberații tulburătoare și o relevanță poate chiar mai puternică decât acum 30 de ani, dobândind noi și potente valențe. Jack Gladney, șef al catedrei Hitler la o facultate din Midwest-ul Americii, om cu o vastă experiență matrimonială dar lipsit de cunoștințe de limba germană – esențiale pentru profesia sa de expert în studii hitlerologice (specializare universitară inventată de el însuși) – este protagonistul acestui roman proteiform, care pare să-și schimbe în permanență structura: deși începe ca un roman al campusului universitar și ca unul domestic, DeLillo inserează pe parcurs elemente ce-l apropie de thriller – cu conspirații farmaceutice – sau distopie – cu dezastre artificiale de proporții colosale ce amenință să îmbolnăvească întreaga populație. La baza romanului se află însă spaima de moarte, o temă dezvoltată în cadrul fiecărui registru narativ în parte: fie că este vorba de expunerea lui Jack la norul chimic care se abate asupra orășelului său sau la încercările soției sale, Babette, de a-și suprima teama de moarte recurgând la un medicament experimental (care, pare-se, are drept efecte secundare pierderi de memorie și confuzia dintre semnificant și semnificat – un așa-zis „coșmar saussurean”, în termenii lui DeLillo), personajele romanului se simt incapabile să confrunte realitatea incontestabilă a morții. În acest univers nebulos înfățișat de autor, religiozitatea tradițională a fost înlocuită de o nouă religie, una a Supermarketului și a Mass-Mediei, o religie unde zgomotul de fond din magazine și babilonia semnalelor sonore emise de televizoarele și radiourile devenite ubicue iau locul rugăciunilor sau cânturilor religioase. Mass-media devine o sursă de adevăruri incontestabile și un instrument esențial de experimentare a realității – așa se explică bunăoară refuzul lui Heinrich, fiul lui Jack, de a accepta concretețea ploii care se desfășoară în fața sa și de a insista că nu va ploua decât atunci când va anunța ploaia. Supermarketul, templul omului postmodern, are la DeLillo o funcție spirituală, iar protagonistul face elogiul consumismului, declamând că a cheltui înseamnă, în fapt, a trăi, a înșela moartea. Dar probabil cea mai dezolantă constatare a lui Jack – și implicit a noastră – este aceea că s-a ajuns la un exces atât de înfricoșător de semne și simboluri încât ceea ce este real, obiectele în sine nu mai pot fi văzute; cu alte cuvinte, ne rămân doar reprezentările lor, artificialul, simulacrul. La finalul romanului, rămâne astfel să ne întrebăm – mai ales astăzi, în era internetului – dacă mai putem opera cu distincții între real și virtual, între autentic și simulacru, iar dacă gândurile sau frazele pe care le rostim ne aparțin cu adevărat sau fac parte de fapt dintr-o pletoră de locuri comune ce ne-au tot fost livrate de mass-media până când s-au infiltrat indisolubil în conștiința noastră.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă Rivalele

Cartea acestei săptămâni la Biblioteca Județeană Brașov este romanul Rivalele: Coco Chanel și Elsa Schiaparelli de Jeanne Mackin (București, Corint, traducere din limba engleză de Loredana Voicilă, 2020, 448 p.).

Paris, 1938. Coco Chanel și Elsa Schiaparelli se războiesc de multă vreme pentru titlul de cea mai bună, cea mai inspirată, dar și cea mai influentă creatoare de modă din Franța. Rivalitatea dintre cele două este legendară, iar strategiile sunt, uneori, înspăimântătoare. Coco și Elsa sunt cum nu se poate mai diferite fie că este vorba despre opțiunile politice, fie despre stil. Ținutele imaginate de Chanel sunt clasice, elegante, practice, în vreme ce Schiaparelli mizează pe îndrăzneală și nonconformism. Când americanca Lily Sutter, o tânără văduvă care visează să devină pictoriță, este angajată la buticul Elsei, lucrurile se precipită. Fără voia ei, inocenta Lily se vede implicată în lupta dintre cele două creatoare de modă și nu știe căreia să îi ia partea. Concurența devine tot mai încrâncenată, iar atmosfera, tot mai sumbră căci amenințarea războiului plutește în aer.

„Rivalele aduce în prim-plan povestea fascinantă a Elsei Schiaparelli într-un roman la fel de elegant construit precum ținutele imaginate de aceasta. Concurența aprigă dintre ea și Coco Chanel, precum și apropierea războiului creează o tensiune aproape palpabilă, iar, în cele din urmă, Jeanne Mackin propune cititorilor un deznodământ frumos, sfâșietor, perfect în toate privințele.” (Michelle Gable, autoarea bestsellerului Un apartament la Paris)

„O poveste minunată despre două femei creative și vibranta lor bucurie de a trăi, dar și despre concurența aprigă dintre ele, totul pe fundalul amenințării crescute a invadării Parisului de către naziști.” (Shelley Noble, autoarea romanului Lighthouse Beach)

„În vreme ce Hitler și naziștii devin din ce în ce mai puternici, iar omenirea se pregătește de război, Elsa Schiaparelli și Coco Chanel, ale căror opinii politice diferă la fel de mult ca stilul vestimentar pe care îl propun clientelor, duc propria bătălie. [...] Jeanne Mackin îl însoțește pe cititor într-o călătorie captivantă, plină de descrieri atât de vii ale hainelor despre care se vorbește, încât ai senzația că le vezi sărind din pagină. Splendid istorisită, având la bază o cercetare minuțioasă, povestea Rivalelor este o lectură obligatorie.” (Renee Rosen, autoarea romanului Park Avenue Summer)

Accesați cu încredere catalogul nostru online - http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+68623417c0a8011441d19cc301afd3d1&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Diverse Tags: , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni la Biblioteca Județeană Brașov este Atlasul frumuseții – femeile lumii în 500 de portrete de Mihaela Noroc, traducere din engleză de Andreea Niță și Iulia Vladimirov (București, Humanitas, 2017, 352 p.)

Mihaela Noroc a călătorit în peste 50 de ţări, fotografiind femei din toate mediile sociale. Demersul tinerei românce a devenit faimos în întreaga lume şi s-a transformat într-o carte de succes publicată în mai multe limbi. Această colecţie impresionantă de portrete şi poveşti e o pledoarie pentru demnitate, diversitate, autenticitate şi mai ales pentru puterea de a accepta şi descoperi frumuseţea din noi şi din ceilalţi.

”În carte sunt multe imagini şi poveşti care n-au apărut niciodată online. ”Atlasul frumuseţii. Femeile lumii în 500 de portrete” nu e varianta tipărită a paginii de facebook, ci mult mai mult decât atât. Sunt bucuroasă că ediţia românească publicată de Humanitas nu va fi o simplă traducere a celei din limba engleză. Am adăugat câteva imagini noi, am lucrat la texte, am creat o nouă copertă şi sper că albumul va avea la fel de mult succes acasă, pe cât a avut şi peste hotare.” (Mihaela Noroc)

Cartea se află la Sala de lectură și la Secția de muzică și artă.

Accesați cu încredere catalogul nostru online http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+82fd58b0c0a80866444ccf6901adc02c&operator=OR&_open=1

Lectură recomandatată de Bibliotecar! Împreună cu felicitările și urarea La mulți ani! din partea Bibliotecii!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de săptămâna aceasta cartea de istorie culturală a lui Radu Mârza, „Călători români privind pe fereastra trenului”, publicată în 2020 la editura Polirom. Aceasta poate fi împrumutată de la sediul central al bibliotecii județene, precum și de la filialele 2 și 5.

Volumul lui Radu Mârza tratează un subiect prea puțin abordat în istoriografia românească: impactul pe care l-a avut introducerea căii ferate în țara noastră și schimbările culturale, sociale, politice și economice pe care această emblemă a revoluției industriale le-a generat. Fiind, după cum anunță subtitlul cărții, „o încercare de istorie culturală”, autorul este interesat să redea aceste transformări prin prisma mărturiilor directe ale unor intelectuali români care au călătorit cu trenul în primul veac al transportului feroviar (1830-1930) – în țară și în străinătate –, conturând astfel o imagine de ansamblu asupra modului în care acest nou mijloc de transport era privit în epocă. Volumul este structurat în trei capitole (plus o introducere și o încheiere), fiecare dedicat unei perioade diferite. Primul capitol îi are în vedere pe cei dintâi călători români cu trenul care și-au consemnat experiențele: Petrache Poenaru (despre care aflăm că a parcurs traseul Manchester-Liverpool în 1831, la doar un an după inaugurarea căii ferate!), Ion Codru Drăgușanu (care a călătorit prin Franța, Germania, Elveția și Anglia în anii 1840), Nicolae Filimon (numit de autor „primul turist român”, datorită atenției pe care o acordă peisajului, folosirii unui ghid de călătorie și rememorării conotaților istorice ale locurilor parcurse), precum și George Barițiu și Ion Ghica, care sunt priviți ca adevărați teoreticieni și promotori ai dezvoltării transportului feroviar, intuind de la bun început beneficiile de ordin economic, strategic și social ale acestuia. Cel de-al doilea capitol, centrat pe perioada de la finele secolului al XIX-lea și începutul Primului Război Mondial, reflectă creșterea semnificativă a rețelelor de căi ferate din Europa, ceea ce a adus cu sine și o diversificare de tip tematic a călătoriei feroviare: tehnologia este îmbunătățită, rutele devin mai mari, se efectuează reconfigurări majore ale spațiului urban și rural (se construiesc poduri, viaducte, tunele), devin accesibile și călătoriile de o zi etc. Aici sunt citate mărturiile unora ca A.D. Xenopol, Iosif Vulcan, Al. Vlahuță și, mai ales, N. Iorga, mereu atent să consemneze în același timp istoria locurilor traversate; totodată, el este și un „călător militant”, care în timpul călătoriei sale prin Transilvania anului 1905 vede pretutindeni (prin peisajele vizibile de pe fereastra trenului, prin gări, dar chiar și în vagonul de tren sau în cărbunele folosit pe post de combustibil) semne ale opresiunii naționale. Ultimul capitol – și cel mai interesant, după părerea mea – strânge laolaltă observațiile unor importanți scriitori ai epocii interbelice – Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu și Demostene Botez. Rebreanu, în special, este mai mult decât un simplu observator; acesta face din descrierile sale adevărate pagini de roman, uneori naive, alteori pătrunzătoare și remarcabile din punct de vedere stilistic, dar de cele mai multe ori pur și simplu amuzante. Vedem astfel un Rebreanu naiv care face elogiul fascismului, deducând că acesta ar fi un regim politic salutar, impresionat fiind de un milițian atent la confortul pasagerilor dintr-un tren italian, un Rebreanu ce, mituind un conductor german pentru a obține un compartiment doar pentru el și amicul său, constată că și la „case mai mari” se practică astfel de obiceiuri, un Rebreanu ce radiografiază, în stil caragialesc, microcosmosul reprezentat de vagonul de tren (unde întâlnește un „dl. Goe francez”), dar și un Rebreanu vizibil măgulit de popularitatea sa ca scriitor și care culege roadele celebrității atunci când vameșii și polițiștii de frontieră români îl scuză ca a încurcat niște acte de călătorie.

Cu toate că mi-ar fi plăcut ca analiza autorului să fie mai nuanțată (pasajele selectate sunt evocatoare, însă de cele mai multe ori comentariul autorului nu aduce nimic în plus), iar planul acestei cercetări mai coerent, cartea lui Radu Mârza reușește să surprindă – grație pasajelor reproduse in extenso – modificările survenite în spiritul epocii odată cu introducerea căii ferate: relația omului cu peisajul, cu timpul și spațiul capătă noi dimensiuni, apar noi moduri de loisir și socializare și noi instituții (gara, vama, compartimentul, restaurantul), vocabularul călătorului se îmbogățește, natura este îmblânzită, iar călătoria se democratizează.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea saptamanii – Bibliotecarul recomanda

Cartea acestei săptămâni la Biblioteca Județeană Brașov este Diva socialistă – modele feminine in cinematograful est european de Andreea Ionescu-Berechet (București, editura Tritonic, 2020, 298 pagini). Se află la sala de lectura, secția de muzică si artă, filialele 2 si 5.

Scrisă atrăgător si remarcabil documentata, cartea este o analiza a cinematografiei in comunism, instrument esențial de propagandă, construită dintr-o perspectivă inedită. Eroină sau nu, diva filmului comunist a avut un rol important si care s-a modelat permanent, in funcție de împrejurări sau context politic, de felul in care s-a afirmat emanciparea femeii, dar si potrivit așteptărilor si pretențiilor liderilor autoritari din aceste tari.

In recomandarea cărții, Stejărel Olaru apreciază iscusința autoarei de a dezvălui diferitele reprezentări feminine, de la modelul feminin ireproșabil in conduită, cum dorea propaganda, la cel șters sau dimpotrivă la cel rebel.

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

februarie 22nd, 2021 Fără comentarii

Cartea acestei săptămâni este romanul Valuri de îndurare de Lynn Austin (Oradea, Casa Cărții, 2019, 399 p., traducere de Gabriela-Mariana Wilson).

Planurile temporale se întrepătrund cu măiestrie în povestea ţesută de Lynn Austin. Întrebări despre sensul vieţii în mijlocul durerilor, pierderilor şi renunţărilor, frământări cu privire la identitatea personală şi credinţă oarbă în planurile bune ale lui Dumnezeu capătă glas în destinele lui Geesje şi Anna.
Lui Geesje de Jonge viaţa nu i-a oferit întotdeauna cele mai frumoase surprize. După 50 de ani de la o decizie capitală, Geesje scoate la lumină amintiri şi emoţii tăinuite cu grijă până acum, inclusiv povestea iubirii vieţii ei. Anna Nicholson, o tânără de 23 de ani, încearcă să-şi înăbuşe durerea după ce a rupt logodna de un bancher bogat din Chicago. Însă o furtună năprasnică îi readuce în memorie un coşmar trăit în copilărie. Năpădită de amintiri şi vise, Anna începe să-şi chestioneze însăşi propria identitate şi să se întrebe care sunt adevăratele ei căutări.

Volumul se află la Secția de împrumut și filialele 2, 3 și 5 ale bibliotecii.

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Ziua Internațională a Limbii Materne

februarie 19th, 2021 Fără comentarii

Mai multe informații aici.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Diverse Tags: ,

În amintirea unui suflet generos al bibliotecii – Maria Lambucă

februarie 16th, 2021 Fără comentarii

Zilele acestea Biblioteca Județeană Brașov își ia rămas bun de la una dintre directoarele ei, doamna Maria Lambucă (1931-2021). Ajunsă la venerabila vârstă de 90 de ani, împliniți la sfârșitul lunii ianuarie, în 28 ianuarie 2021, doamna Maria Lambucă a fost un spirit ce a patronat timp îndelungat biblioteca noastră și nu numai. Absolventă de filologie, a condus, înainte de a fi la bibliotecă, Casa de cultură Brașov, fiind de altfel prima directoare a acesteia. Se pare că tot sub egida acesteia, a redactat împreună cu profesorul Constantin Cuza și a publicat monografia despre Societatea română pentru crearea unui fond de teatru român, apărută la Brașov, în 1971. Din 1974 până la pensionarea sa în 1988, a condus Biblioteca Județeană Brașov, reușind să creeze filiale de bibliotecă în cartierele orașului, să organizeze secții noi, să coordoneze evenimente de amploare. Astfel, chiar în anul venirii dânsei la conducerea bibliotecii, în 1974, s-a deschis filiala din cartierul Steagul Roșu, azi ASTRA, pe strada Soarelui, urmată în 1980 de cea de pe strada Berzei și în 1984 de cele din Bd. Griviței și de pe strada Anghel Saligny (cartierul Craiter). Tot sub conducerea dânsei, se iniția catalogul alfabetic pe titluri și se înființa sala cataloagelor în biblioteca județeană brașoveană. În 1980, prin susținerea Domniei sale, lua ființă o secție a bibliotecii județene de carte tehnică în cadrul Casei științei și tehnicii pentru tineret, apropiată de sediul bibliotecii, și se publica catalogul Tipărituri românești existente la Brașov (1539-1750) de Monica Tatușescu și colaboratorii. Deschisă, activă și ambițioasă, sprijinea proiectele de dezvoltare a bibliotecii și stimula personalul în activitatea sa. Nu întâmplător în 1981 Biblioteca Județeană Brașov era distinsă cu locul I pe țară la Festivalul național Cântarea României pentru succesele în munca cultural-educativă și artistică de masă.

Între 1982-1983, reorganiza secția Colecții Speciale prin desprinderea de secția muzicală, alocarea unui spațiu propriu și separarea cărților vechi de patrimoniu de la Sala de lectură, precum și îmbogățirea fondului prin achiziții. Tot atunci, munca de bibliografie și cercetare locală a dus la elaborarea mai multor indici analitici de reviste (Spre stânga de Nicolae Stoie și Glasul Ardealului de Mircea Valer Stanciu) și a unor cataloage tematice (Laureați ai Premiului Nobel de Irina Bernad, Tipărituri brașovene de Lenuța Repanovici). Cu toate acestea, vremurile erau dificile și nu s-a putut sustrage întotdeauna cenzurii, în anul 1984 lansarea romanului Vocile nopții de Augustin Buzura fiind interzisă de secretarul cu probleme de propagandă de la Comitetul Județean al P.C.R. În 1985, când se împlineau 150 de ani de lectură publică la Brașov, s-a organizat un eveniment aparte, o sărbătoare a cărții și bibliotecii.

Dincolo de reușitele profesionale, doamna Maria Lambucă a fost o persoană voluntară și hotărâtă, care a luptat pentru bibliotecă și oamenii săi. Din mărturiile celor care au cunoscut-o, am aflat că a avut adesea curajul să înfrunte regimul și partidul comunist, că își sprijinea neprecupețit bibliotecarii și că a arătat o mare omenie față de ei. Generoasă, era săritoare și se putea conta pe ajutorul dânsei. Avea o mare capacitate de înțelegere, era empatică și chiar o anumită blândețe, ascunsă sub o mască aparent cazonă. Plină de viață, a păstrat legăturile cu biblioteca și cunoscuții după retragere, avea cultul prieteniei și al poveștilor împărtășite în întâlniri, fiind o mare povestitoare, cu simțul umorului. Echilibrată, a știut să îmbine cariera cu bucuria de a trăi. A plecat dintre noi cu aceeași eleganță cu care a trăit, fără să deranjeze și lăsând în urmă amintirea unui suflet generos, dedicat bibliotecii și bibliotecarilor.

Pentru cei ce doresc să o însoțească pe ultimul drum, înmormântarea va avea loc miercuri, 17 februarie 2021, orele 12,30, la cimitirul din Livada Poștei.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (5 votes cast)

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

februarie 16th, 2021 Fără comentarii

Recomandarea de săptămâna aceasta este romanul din 1999 al scriitorului american Jonathan Lethem, „Orfani în Brooklyn”, roman distins cu o serie de importante premii literare și ecranizat de curând în regia lui Edward Norton. Tradus de Irina Negrea, romanul a fost publicat la editura Corint Fiction în 2019 și poate fi împrumutat de la sediul central al bibliotecii județene și de la filialele 2, 3 și 5.

Mă simt nevoit să prefațez recomandarea de lectură prin a mărturisi că nu sunt un cunoscător direct al genului polițist în literatură – pe Raymond Chandler, unul dintre numele cu răsunet ale acestui gen, îl cunosc, de pildă, grație ecranizărilor unora ca Howard Hawks („The Big Sleep”, 1946) sau Robert Altman („The Long Goodbye”, 1973); astfel, îmi este dificil să identific și să subliniez acele elemente care fac din cartea lui Lethem o lectură demnă de atenția entuziaștilor romanului polițist. De altfel, chiar și pentru cineva care, la fel ca mine, cunoaște genul polițist mai degrabă prin prisma cinematografului, s-ar putea ca intriga romanului și răsturnările de situație să pară previzibile sau chiar știute pe dinafară, însă de la un punct devine evident faptul că Lethem nu este interesat atât de convențiile genului sau de ancheta detectivistă întreprinsă de protagonist, cât de parodierea lor și transformarea acestora în prilej de meditație asupra resurselor narative pe care le mai deține un gen intens exploatat, ajuns aproape de saturație. Cu alte cuvinte, se mai poate inova în interiorul unei tradiții atât de bine reprezentată literar și cinematografic? Răspunsul pare a fi da, atâta timp cât investigația detectivistă ajunge să ocupe un plan secundar și să constituie un pretext, un fel de ecran pe care sunt proiectate teme mai generoase. Personajul central, în sine, nu este nici pe departe vreun Humphrey Bogart șarmant, implacabil și calculat – din contra, are ceva ce-l apropie mai degrabă de un personaj de desene animate, să zicem Daffy Duck (al cărui admirator declarat și este). Suferind de sindrom Tourette, Lionel Essrog este victimă a ticurilor verbale, a ecolaliei și a unei largi varietăți de ritualuri obsesiv-compulsive (ca atingerea repetată a umerilor interlocutorilor și mimarea comportamentului acestora sau număratul obiectelor cu care interacționează), ceea ce, după cum este de așteptat, poate avea consecințe nefaste pentru cineva care navighează prin lumea interlopă, sub imperiul paranoiei, în căutarea ucigașului care l-a răpus pe mentorul său, Frank Minna. Dar dincolo de particularitățile protagonistului și de căutarea propriu-zisă a acestuia, romanul excelează atunci când vine vorba de atmosferă; cel mai frumos capitol din carte este chiar acela care nu are vreo legătură cu firul detectivist, capitol ce relevă talentul de prozator și de portretist al lui Lethem, în care se evocă nostalgic copilăria lui Lionel și a altor trei tineri – Tony, Gilbert și Danny – la un orfelinat din Brooklyn, de unde vor fi racolați de Minna pentru o seamă de servicii mărunte. Minna va deveni o figură paternă pentru aceștia și, mai cu seamă pentru Lionel, un adevărat model de a înțelege și a se raporta la universul din afara porților orfelinatului, așa încât se va defini în permanență în relație cu mentorul său. Astfel, mai mult decât un roman cu intrigă polițistă, „Orfani în Brooklyn” este o carte despre identitate, paternitate și maturizare, despre Brooklyn și despre sindromul Tourette (ambele devin adevărate personaje) și, într-un plan mai adânc, despre limbaj, reprezentare și reîmprospătarea unui gen suprasaturat, ce merită citită atât de pasionații genului, cât și de cei care vor să citească, pur și simplu, un roman inteligent, construit cu migală.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,