Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

noiembrie 15th, 2021 Fără comentarii

Cartea acestei săptămâni (15-21.11.2021) este o carte superbă, plină de imaginaţie şi culoare prin text şi ilustraţii, “Fantasticele cărţi zburătoare ale domnului Morris Lessmore” de William Joyce, ilustraţii de autor şi Joe Bluhm (Bucureşti, Arthur, 2016, 50 pagini). Traducerea din engleză o datorăm lui Radu Paraschivescu, iar cartea este disponibilă spre împrumut în filialele 1, 2, 4 şi 5.

Lui Morris Lessmore îi plac la nebunie cuvintele. Îi plac poveştile. Îi plac cărţile. Și, atunci când i se pare că a pierdut totul și că nimic nu-l poate salva, tot poveștile îl ajută să o ia de la capăt. E o carte în care este vorba de bucurie, plăcerea cititului, viaţă, oameni, o bibliotecă … sau o librărie şi … dar să vă las să descoperiţi singuri. Mai ales că nu este exclusiv pentru copii, adulţii sigur o vor aprecia, aşa cum mi-a plăcut şi mie. Aaa, există şi film, o peliculă minunată. Dar mai întâi citiţi cartea, vă va da frâu liber imaginaţiei. Lectură recomandată de bibliotecar!

“O carte care prezintă minunat curgerea timpului şi care ne îndeamnă să medităm la puterea cărţilor.” (Kirkus Reviews)

“La un nivel mai profund, această carte despre cărţi ne prezintă de fapt o poveste despre iubire, pierdere şi regăsire ce va fi apreciată la fel de mult de adulţi şi de copii.” (Publisher’s Weekly)

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă: http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+ee60b666c0a801143bf3dd41058507d4&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Ce sugerează o expoziție

noiembrie 13th, 2021 Fără comentarii

Aproape zilnic revăd gravurile de Jacques Hérold din expoziția Restitutio 111 în cadrul Bienalei albastre.
Într-un fel e primul gest cu care încep ziua. Și mereu trăiesc aceeași senzație, de calm, liniște, regăsire, frumos. Gravurile vorbesc într-un limbaj al lor. Observ îmbinarea între lumea vegetală, minerală și umană. Structurile cristaline, perfecte în lumea lor mică, sunt prototipul cu care s-a construit universul artistic al lui Jacques Herold.
Gravurile sale, ilustrând cărțile prietenilor lui scriitori ori albume de lux, sunt strâns legate de lumea cărților. De la concepție la realizare, totul în cazul lor a fost premeditat. Tipul de hârtie, culorile, poziția, contururile, desenul se subordonează temei și exprimă mesajul volumului, completându-l. Uneori, gravurile sugerează o caligrafie artistică, aduc a litere ornate din vechile manuscrise medievale europene ori a litere dintr-o scriere asiatică. Alteori, sunt imaginea unor ființe plămădite la granița dintre natură și umanitate ori născute din puterea imaginației. Ciclul florilor dezvăluie o varietate de plante in combinații cromatice delicate, ce personal îmi amintesc de ciulini.

Dincolo de sugestiile trezite in vizitatori, gravurile sunt un revelator al libertății creatoare, al spiritului ludic, imaginației si originalității marcante ale lui Jacques Herold, un artist simbol al avangardei artistice. Sâptămâna viitoare este ultima perioadă în care mai puteți vizita expoziția și vedea lucrările lui Jacques Hérold. Dragi brașoveni, vă invităm și vă așteptăm la întâlnirea cu un artist deosebit!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Stefan Zweig – 140 de ani de la naştere

noiembrie 11th, 2021 Fără comentarii

În 24 noiembrie acum 140 de ani, vedea lumina zilei Stefan Zweig, autor de romane şi eseuri, biografii şi povestiri emoţionante şi impresionante.

Născut în familia unui industriaș înstărit, Stefan Zweig (1881–1942) și-a făcut studiile la Berlin și la Viena. A studiat filosofia la Universitatea din Viena, iar în 1904 obține titlul de doctor cu o lucrare dedicată ideilor lui Hyppolyte Taine.
În 1904 pleacă în Franța, unde îl cunoaște pe Romain Rolland, pe care îl va admira toată viața.

Călătorește mult în Statele Unite, Franța, Anglia, India, o cunoaște pe prima sa soție, Friederike von Winternitz și se stabilește la Salzburg. În timpul Primului Război Mondial, declarându-se pacifist, nu luptă pe front, slujindu-și patria ca funcționar la Arhivele Ministerului de Război.

Este foarte popular în cercurile artistice din întreaga Europă și este prieten, printre alții, cu Arthur Schnitzler, Sigmund Freud și Richard Strauss. În 1930 este deja unul din cei mai traduși scriitori austrieci în viață, iar povestitrile și biografiile lui devin bestselleruri aproape imediat după apariție.

Opera sa ajunge să fie tradusă în peste treizeci de limbi. Odată cu venirea lui Adolf Hitler, Zweig părăsește Austria, stabilindu-se temporar în diverse locuri: Londra, Bath, New York și mai târziu, Rio și Petropolis, în Brazilia. Cărțile lui sunt interzise de național- socialiști, ceea ce, pe lângă traiul în exil, îi provoacă o mare suferință.

În 1939 divorțează și se căsătorește cu o tânără englezoaică, Charlotte Elisabeth Altmann, iar în 1940, în fața expansiunii naziste în Europa, familia Zweig se refugiază peste Ocean. Pe 22 februarie 1942, Stefan Zweig și soția sa, se sinucid.

Impresionanta operă a lui Zweig cuprinde lucrări de ficțiune, precum Scrisoarea unei necunoscute, Amoc, Spaima, Simțuri rătăcite, Suflete zbuciumate, Douăzeci și patru de ore din viața unei femei. A scris biografii și eseuri pe teme istorice: Orele astrale ale omenirii, Maria Antoaneta, Maria Stuart, Erasmus de Rotterdam, Magellan, dar și memorialistică : Lumea de ieri.

Microexpoziţia aniversară de carte, organizată de colega noastră Mioara Alvirescu de la Secţia de împrumut, cuprinde o selecţie de cărţi din opera acestui gânditor, spirit frământat şi talentat scriitor pe care îl preţuim şi îl recomandăm spre lectură şi recitire oricând. Sigur vă va place să (re)descoperiţi scrierile sale.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Impresii despre expoziţia lui Jacques Hérold

noiembrie 8th, 2021 Fără comentarii

Acesta este un scurt memento de a vizita expoziția de carte bibliofilă și gravură „Restitutio 111 – Jacques Hérold”, găzduită de Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov până pe 21 noiembrie

„CETITOR DEPARAZITEAZĂ-ŢI CREIERUL” este urletul de luptă cu care Ilarie Voronca își însoțește aviograma din primul (și unicul) număr al revistei avangardiste 75 HP, declarând război tradiției, convenției și canoanelor. La același îndemn aderă și Jacques Hérold, un artist plastic prea puțin cunoscut la noi, dar pe care avem acum prilejul să-l cunoaștem printr-un contact direct cu o mostră din opera sa. Această deparazitare mentală implică o eliminare a tuturor preconcepțiilor despre pictură și a exigențelor de a decodifica facil operele de artă spre a ne hrăni rapace satisfacția de sine. Hérold, prin gravurile expuse, nu face concesii față de publicul său, arta sa nu are nevoie de privirile prețioase și de aplauzele afectate ale academiei, imaginile sale – rod al unor sondări repetate în abisurile inconștientului – nu se adresează intelectului, ci invită la o receptare viscerală, nefiltrată de rațiune sau de tendința noastră insuportabilă de a teoretiza sau de a rândui totul după formule prestabilite. Jacques Hérold a reușit să se descătușeze de realitate, iar gravurile selecționate de Cristina Simion, curatoarea expoziției, stau mărturie acestei eliberări din chingile cotidianului și ale șabloanelor: ochiul artistului descărnează materia de straturile ei succesive, ajungând la o reprezentare esențializată, pură. Natura este surprinsă în însăși stadiul ei embrionar, totul este cristalizat, mineralizat, imortalizat în atemporal. În (mal)tratatul său despre pictură, Hérold scrie la un moment dat ceva de felul că un cristal surprinde cel mai bine întrepătrunderea dintre vizibil și invizibil: vizitați, deci, expoziția dedicată pictorului pentru a putea avea acces la descoperirile pe care acesta le-a făcut dincolo de ceea ce este accesibil simțurilor.

Un vizitator transfigurat

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

noiembrie 8th, 2021 Fără comentarii

Cartea acestei săptămâni (8-14.11.2021) vine de la editura Publica, co-lecţia de ştiinţă şi anume “Geniul păsărilor” de Jennifer Ackerman (2018, 480 pagini, cu ilustraţii), pe care v-o oferim spre împrumut la Filiala 5 (Bd. Griviţei).

În “Geniul păsărilor”, Jennifer Ackerman ne poartă în câteva dintre cele mai avansate centre de cercetare a păsărilor: laboratoarele din Insula Barbados şi din Noua Caledonie, marile comunităţi de piţigoi din Marea Britanie, habitatele păsărilor-grădinar din Australia, coastele Atlanticului devastate de uraganul Sandy şi munţii cu climă tot mai caldă, din zona centrală a Virginiei şi din statele din Vest. Printre micile ”genii” înaripate despre care vorbeşte Ackerman se numără alunarii lui Clark, care ascund până la 30 000 de seminţe pe o suprafaţă de câteva zeci de km2 şi care îşi amintesc unde le-au pus chiar şi după câteva luni, sau sturzii zeflemitori, care pot să stocheze între 200 şi 2 000 de cântece într-un creier de câteva mii de ori mai mic decât al omului. Pe lângă evidenţierea unor aspecte care ţin de inteligenţa ”tehnică” a păsărilor, Ackerman scrie şi despre impresionanta lor inteligenţă socială. Păsările înşală şi manipulează. Trag cu urechea. Oferă uneori daruri. Se consolează reciproc când suferă. Îşi şantajează părinţii. Îşi transmit semnale în caz de pericol. Îşi dau de veste când moare una dintre ele, iar unele ţin doliu.
Ackerman reuşeşte să ne facă să privim cu alţi ochi păsările şi talentele lor excepţionale şi să descoperim ce anume putem învăţa de la ele în legătură cu lumea noastră mereu în schimbare.

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Consultaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+830b340ac0a808664e5557fb01b736fd&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Diverse Tags: , ,

Ziua mondială a filosofiei

noiembrie 3rd, 2021 Fără comentarii

Ziua mondială a filosofiei este marcată, anual, în cea de-a treia zi de joi a lunii noiembrie. Iniţiativa aniversării acestei zile îi aparţine Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). Ziua mondială a filosofiei nu urmăreşte atât promovarea diverselor domenii filosofice, precum filosofia religiei sau epistemologia, şi nici a sistemelor metafizice sau a diverselor şcoli de gândire. Se doreşte, mai întâi de toate, formarea şi încurajarea gândirii critice a omului de rând, care trebuie să înveţe să îşi pună întrebări, să gândească critic şi să evite prejudecăţile şi concluziile grăbite, superficiale. Totodată, cu prilejul acestei zile, se subliniază şi importanţa dialogului bine argumentat.
Filosofia este nu doar o disciplină fascinantă în teorie, ci şi o practică de zi cu zi ce poate transforma societatea. Ajutându-ne să descoperim diversitatea curentelor intelectuale la nivel mondial, filosofia stimulează dialogul intercultural. Raţiunea şi cântărirea argumentată a opiniilor duc la clădirea unei societăţi mai tolerante, mai respectuoase. Pentru UNESCO, filosofia este şi un mod de a dezlănţui potenţialul creativ la umanităţii şi de a genera idei noi.
Ediția din 2020 a invitat lumea să reflecteze la semnificația pandemiei actuale, subliniind nevoia, mai mult ca niciodată, de a recurge la reflecția filosofică pentru a face față multiplelor crize prin care trecem.
Filosofia este studiul naturii realității și existenței, a ceea ce este posibil de știut și a comportamentului corect și greșit. Aceasta provine din cuvântul grecesc phílosophía, adică „dragostea înțelepciunii”. Este unul dintre cele mai importante domenii ale gândirii umane, pe măsură ce aspiră să se înțeleagă cu sensul vieții.

Expoziția realizată de colega noastră de la Secția de Împrumut la domiciliu, Mioara Alvirescu, cuprinde sinteze de istoria filosofiei, lucrări fundamentale de filosofi renumiți. Vă invităm să le vizualizați și vă îndemnăm să apelați la catalogul nostru online, să căutați și să împrumutați lecturi bune.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

noiembrie 2nd, 2021 Fără comentarii

Recomandarea de săptămâna aceasta este „Omul căzător”, romanul din 2007 al lui Don DeLillo, una dintre figurile marcante ale literaturii americane postmoderne, autor față de care mi-am mărturisit admirația când am recomandat și alte două romane de-ale sale, „Zgomotul alb” și „Punctul Omega”. Cartea poate fi împrumutată în varianta originală din limba engleză de la sediul central al bibliotecii județene din Brașov.

Întâi a fost o umbră – ceva ca o săgeată argintie care a străpuns albastrul cerului unei dimineți de septembrie, aducând cu sine întunericul. Apoi au fost explozia și unda de șoc, urmate de flăcări și de o ploaie de cioburi și scrum. O pâclă grea, fetidă, duhnind a moarte și groază a cuprins tot centrul orașului. La scurt timp, a urmat și cel de-al doilea turn. Pe 11 septembrie 2001, istoria s-a oprit în loc, iar optimismul, vitalitatea exuberantă, încrederea în progres, mesianismul și simțul acut al propriului excepționalism, credința în forța inerentă de autoregenerare ale poporului american au fost scuturate din temelii și înlocuite de conștiința unei fragilități paralizante.

Romanul lui Don DeLillo despre atacurile teroriste de la Turnurile Gemene nu are nimic din monumentalitatea structurii narative a unui roman ca „Underworld”, care oferă una dintre cele mai lucide și cuprinzătoare panorame ale Americii din cea de-a doua jumătate a secolului trecut (în treacăt fie spus, coperta primei ediții a acestui impozant roman publicat în 1997 conține o fotografie alb-negru cu Turnurile Gemene tronând amenințător asupra unei biserici); autorul a evitat să disece pe mai multe planuri, cu minuția și erudiția-i specifice, dintr-o perspectivă demiurgică, ciocnirea violentă a forțelor sociale, politice, economice, culturale, istorice care au făcut posibilă o astfel de tragedie greu de imaginat chiar și pe teritoriul ficțiunii. Ceea ce frapează la romanul lui DeLillo este tocmai apolitismul și scriitura foarte bine temperată – aș fi spus chiar imperturbabilă, însă detașarea pe care DeLillo o adoptă printr-un limbaj atât de calculat cred că trădează mai degrabă un mecanism de autoapărare, un fel de filtru prin care scriitorul se poate apropia de aceste evenimente încă proaspete în memoria colectivă la momentul publicării și care vor continua să își facă întotdeauna simțite prezența, ca niște cicatrici indelebile pe fața Americii.

DeLillo nici n-ar fi putut scrie altfel despre 9/11 fără să cedeze la arhitectura complicată din „Underworld” în favoarea unei perspective mult mai intime, a unui acțiuni ce se desfășoară în mare parte în spațiul domestic, dar care are totodată meritul de a surprinde confuzia, trauma și vidul interior al unei întregi națiuni îndoliate. Keith, avocatul care a supraviețuit atacului din primul turn, și Lianne, fosta lui soție, la care se întoarce rănit, ca într-un fel de transă, în dimineața evenimentelor, ar putea fi oricare dintre oamenii care au trăit direct sau indirect evenimentele. Așa cum accidentul chimic dintr-un alt roman al autorului, „Zgomotul alb”, aruncă cetățenii unui oraș într-o stare catatonică, la fel și personajele din „Omul căzător” bântuie străzile, apartamentele, birourile, cazinourile într-un delir paranoic, fiindu-le afectate acele părți ale creierului răspunzătoare de inițiativă. Fără spirit de inițiativă, personajele nu fac decât să subziste la un nivel elementar, iar memoria – incapabilă să mai formeze noi amintiri și conexiuni, asaltată constant de imagini și simboluri ale atentatelor (așa cum sunt, de pildă, reprezentațiile de artă performativă ale unui bărbat care se leagă cu un ham și se aruncă de pe mai multe clădiri ale orașului) – devine o închisoare. Poate că, în fond, nici nu mai e vreo diferență între Keith, Lianne și pacienții cu Alzheimer pe care aceasta îi încurajează să scrie săptămânal scurte texte pe o temă dată: întocmai cum Lianne asistă întâlnire de întâlnire la dizolvarea identității pacienților sub influența bolii, tot așa asistă neputincioasă și la dezintegrarea propriei identități și a identității celor din jurul ei, cu toții niște apariții spectrale pe un fundal post-apocaliptic, amintind de cămașa plutitoare pe care Keith o zărește pe cerul fumegând după evacuarea turnului străpuns.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

noiembrie 1st, 2021 Fără comentarii

A venit rândul cărții “Nepovestitele iubiri – 7 minibiografii sentimentale” de Tatiana Niculescu, apărută la editura Humanitas, atât de așteptată de public, pe care biblioteca o are în mai multe exemplare, la Sala de lectură, Secția de împrumut la domiciliu, filialele 2 (cartier Noua – Strada Prunului 14), 3 (Strada Soarelui cu Calea București), 5 (Bd. Griviței) și secția de copii și tineret (strada Iuliu Maniu nr. 6).

Neagu Djuvara, principesa Elisabeta, Constantin Poroineanu, Florence Baker sau oameni cu totul necunoscuți se întâlnesc în necugetate, năbădăioase, trădate sau interzise pagini de viață de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Cititorul îi însoțește la Nisa, la Londra, la Paris, la Sulina, în Basarabia sau într-un sătuc din Lombardia, stârnit de curiozitatea intensei lor trăiri sentimentale. Fiecare poveste se destăinuie mereu dintr-un alt unghi decât cel îndeobște acceptat de istoria oficială. Inspirate din biografii, mărturii și situații reale, cele șapte povestiri de dragoste construiesc un univers al iubirii dincolo de spațiu și timp, în șapte tablouri din galeria afectivă a unei lumi de mult pierdute. Astfel este prezentată cartea de editură.

Volumul Tatianei Niculescu cuprinde poveștile de iubire:

Nicolae şi Mathilde: O iubire interzisă
Constantin şi Eufrosina: Tragedia familiei Poroineanu
Sophie, mon amour: Prima iubire a unui adolescent precoce
Neaca şi Dimitri: Amor basarabean cu năbădăi
Frank şi Lisabetta: Un spion la curtea reginei Maria
Giovanetta şi Francesco: Misterul icoanei de la Sulina
Flora şi Samuel: Povestea uluitoarei doamne Baker

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Accesați cu încredere catalogul nostru online la un clic distanță: http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+37fd46c67f0000011f7eb2760088e19e&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Expoziția Jurnal de călător

octombrie 29th, 2021 Fără comentarii

Trăim o perioadă dificilă, care ne limitează deplasările. În acest timp, cărțile și bibliotecile sunt alături de noi. Citind, călătorim pretutindeni, indiferent de locul unde ne aflăm. Expoziția organizată de colega noastră Nicoleta Grigoraș de la Secția de împrumut cuprinde relatări de călătorie. Selecția de titluri din colecțiile noastre este însoțită și de citate alese din amintirile și poveștile călătorilor, alături de care, noi cititorii, putem călători cu gândul și sufletul.

Iată citatele alese, o invitație deschisă la lectură și …. călătorie:

“- Vezi tu, Roxana, asta este problema ta. Ești atât de prinsă de furtuna de gânduri care îți trec prin cap, încât uiți să te mai uiți în jurul tău. E ca atunci când privești suprafața mării și nu știi ce se află în adâncuri. Scufundă-te, bagă-te cu capul sub apă, intră în adâncuri și atunci vei înțelege ce înseamnă cu adevărat frumusețea.” Roxana Valea, “Prin praf și vise”

“Timpul s-a contractat. A devenit compact. Cele 17 luni ale expediției s-au transformat treptat în memoria mea într-un fel de clipă unică, de o intensitate stupefiantă, în care am trăit aproape simultan tot ce se poate trăi… Am traversat deșerturi, lacuri, mlaștini, jungle… Am mers de-a lungul fluviilor și am escaladat munți. Am avut parte de pace și am trăit războiul. Am râs din tot sufletul și am plâns în hohote. Am simțit bucuria, decepția, tristețea, teama de moarte, euforia și disperarea.” Mike Horn, “Latitudine zero: 40.000 de kilometri pentru a descoperi lumea”

“Mi se părea ceva așa de extraordinar- idea că aș putea să plec de acasă și să merg pe jos 2900 de kilometri prin pădure până în Georgia sau s-o iau în direcția cealaltă și să mă cațăr pe asprii și colțuroșii White Mountains până la legendara provă a muntelui Katahdin plutind în mijlocul pădurii la 700 de kilometri spre nord într-o sălbăticie pe care puțini au văzut-o. O voce înăuntrul meu mi-a spus: Sună mișto. Hai s-o facem!”
Bill Bryson, “O plimbare în pădure : redescoperind America pe cărările Munţilor Apalaşi”

“Las în urmă o lume de care m-am înstrăinat încetul cu încetul. Plec să îmi caut propriul slogan. Slaugh ghairm, în galeză. Strigătul de luptă. Plec să îmi caut strigătul de luptă, cu toată disperarea adunată într-o bocceluță de curaj. Astăzi, 11 iunie 2008, peste numai câteva ore, voi zbura spre Londra și de acolo mai departe, spre Mumbai, unde plouă întruna de câteva zile. În India, țara misterioasă de la capătul pământului, a început potopul. Și nu-mi pot imagina decât un muson cu parfum de tei.”
Sega, “Namaste: un roman de aventuri spirituale în India”

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)

Vaccinarea este un gest de …

octombrie 26th, 2021 Fără comentarii

M-am vaccinat în luna martie 2021, la Gheorghieni, în județul Harghita. Din fericire nu m-am îmbolnăvit până acum și am ales personal să mă vaccinez din mai multe motive, pe care le voi spune mai jos. Esențial este că mi-am dorit protecție, am sperat ca vaccinul să mă apere. Nădejdile mele au fost confirmate.

De la începutul pandemiei, este prima dată când sunt foarte speriată de ceea ce se întâmplă. Numărul mare de morți pe zi și situația grea din spitale mă înspăimântă. Ideea unei imunizări naturale mi se pare nedreaptă și cinică. Nu putem asista la moartea atâtor oameni cu speranța că vom scăpa și că va fi bine pentru noi, nu ne putem bizui pe moartea altora. Cum să trăiești când alții mor sau să trăiești tocmai pentru că alții mor?

Cu convingerea că sănătatea trebuie îngrijită și că educația pentru sănătate contează și depinde de purtarea noastră, scriu mai jos motivele pentru care m-am vaccinat.

1. M-am vaccinat cu credința că va fi bine, vaccinarea pentru mine a fost un gest de CREDINȚĂ. Cred în Cel de Sus și în harul pe care l-a dat oamenilor de a vindeca bolile, așa cum Iisus Hristos a tămăduit atâția bolnavi. Să nu uităm că primii medici au fost călugării și preoții care au combătut molimele cu curaj, cu credință, cu dăruire, primele spitale au funcționat pe lângă biserici și mănăstiri (Colțea, Filantropia, Cotroceni, Sf. Spiridon).

2. M-am vaccinat pentru că am încredere în medici și știință. Vaccinarea pentru mine a fost un gest de ÎNCREDERE. Doctorii sunt profesioniștii care se îngrijesc de sănătate și le acord încrederea mea, este meseria lor. Nu îmi permit să mă amestec și să îmi dau cu părerea, ar fi nedrept și neprofesionist să mă port așa. Știința este cea care încearcă să găsească soluții la probleme reale, concrete și oamenii de știință au fost creativi și au găsit de multe ori soluția de vindecare și tratare a unor boli. Vaccinul este o soluție mai bună sau cum se spune în mod popular este mai mult decât nimic. Am convingerea că religia și știința nu sunt opuse, ci se completează, una se ocupă de spirit, alta de trup, dar au în centrul lor tot omul, ca persoană.

3. M-am vaccinat din dorința de a-i proteja pe cei apropiați, din jurul meu, fiindcă aveam o soluție la îndemână, vaccinul, pentru a-mi arăta dragostea. Vaccinarea pentru mine a fost un gest de IUBIRE.

4. M-am vaccinat fiindcă respect șansa fiecăruia la viața și sănătate, purtarea mea putea ajuta să fim cu toții în siguranță. Vaccinarea mea e un gest de RESPECT.

5. M-am vaccinat fiindcă sunt parte dintr-o comunitate și îmi doresc să avem un viitor împreună. Vaccinarea mea a fost un gest de SOLIDARITATE și de RESPONSABILITATE față de mine și de ceilalți.

6. M-am vaccinat cu cea mai mare speranță să revenim la situația dinaintea pandemiei și să depășim acest impas. Vaccinarea mea a fost un gest izvorât din dorința de LIBERTATE, a fost un vot pentru o societate liberă, în care să renunțăm la restricții.

Nu m-am vaccinat ca să merg în vacanță, în străinătate, să mă văd cu prietenii ori să merg la restaurant. Sunt o fire singuratică, mă pot lipsi ușor de un concediu în străinătate, nu duc dorul restaurantelor, gătesc acasă, iar mall-urile nu le frecventez. M-am vaccinat cu credință, încredere, iubire, respect, responsabilitate, libertate. Cred în religie, știință, profesionalism, iubire, solidaritate, responsabilitate, libertate. Nu cred în teorii conspiraționiste, nu cred că vaccinul a fost creat ca să facă rău, dar mai ales nu cred în libertate fără dreptate, fără lege, fără respectarea celorlalți. Libertatea fără limite este pur si simplu anarhie și haos, aceasta nu este nici democrație, nici liber arbitru. După mine, așa ceva este pur și simplu egoism. Riști pentru tine, dar riști și pentru ceilalți. Îți poți asuma riscul pentru tine, dar poți oare să îți asumi riscul să îi infectezi pe alții?! S-ar putea să fie o purtare nedreaptă. Cred în oameni, cred în simțul lor natural de dreptate, cred că rațiunea lor poate învinge frica și îți insuflă curajul de a-ți asuma riscul vaccinării. Dacă veți descoperi mai sus destule motive pentru a vă convinge, vă rog să acționați. Încercați să depăşiţi teama şi suspiciunea faţă de vaccin, încercaţi să fiţi puternici şi buni, încercaţi să fim împreună, ca să faceți ca lucrurile să meargă mai bine.

Am scris fiindcă sunt bibliotecar și de multe ori bibliotecarii au și rolul de a educa, nu numai de a informa. Textul de mai sus este un apel în care încerc să explic, să fac ceva, fiindcă mă simt atât de neputincioasă și de dezamăgită de situația pandemică de azi din ţară. Nu este o polemică ori dispută, este doar un apel, adresat mai ales bibliotecarilor ce pot încerca să facă în locul lor ceva, dar desigur se adresează și nebibliotecarilor.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 1.0/5 (4 votes cast)
Categories: Diverse Tags: