Blogul bibliotecii din Brasov

Ieri, duminică, a avut loc un eveniment sportiv şi comunitar dedicat Zilei care nu se uită, 15 noiembrie 1987, când braşovenii s-au revoltat împotriva comunismului. Este vorba de crosul 15 noiembrie. La mijlocul săptămânii pe care o începem astăzi se află această dată memorabilă. Din aceste motive, alegerea Bibliotecarului s-a oprit asupra volumului coordonat de Marius Oprea şi intitulat „Ziua care nu se uită: revolta braşovenilor din 15 noiembrie 1987”, ediţia a doua apărută la editura Polirom, 2017, 600 pagini. Cartea este disponibilă la Secţia de împrumut, Sala de lectură şi Filiala 5 (Bd. Griviţei nr. 53).

Apărut în colecţia Document, sub egida Institutului de investigare a crimelor comunismului şi Memoria exilului românesc, volumul face cunoscute mărturiile participanţilor şi suferinţele lor după înfrângerea revoltei, reprimarea care a urmat. Cartea este rodul efortului perseverent al coordonatorului şi dorinţei de recuperare a istoriei recente şi a oamenilor care au făcut istorie, fiind dedicată memoriei victimelor, la 40 de ani de la gestul lor curajos. Acţiunea lor a fost şi este un model de demnitate, Marius Oprea scriind că ”Trăiesc mulţumirea de a fi putut pune sub ochii cititorilor poveştile triste ale unor oameni al căror curaj s-a născut din disperare. Oameni care, cu toată această disperare ce a învins frica, au arătat lumii întregi că România lui Ceauşescu nu e o ţară amorţită, în care ‘mămăliga nu explodează’, ci e o ţară care se mişcă, în care demnitatea nu a dispărut şi românii sînt gata să plătească un preţ greu pentru a şi-o apăra. Mulţi dintre participanţii la revoltă au avut de îndurat deportarea; unii, cei cărora această carte le este dedicată, au plătit cu viaţa pentru curajul lor. Și unii, şi ceilalţi sînt, de-acum, oameni ai istoriei.”

15 noiembrie 1987 a fost un moment decisiv şi a arătat criza regimului comunist, anunţând sfârşitul dictaturii. Astfel, a fost înţeles evenimentul de către exilul românesc, chiar în lipsa ştirilor, aşa cum Emil Hurezeanu explică esenţa evenimentului, pătrunzând dincolo de absenţa informaţiilor: ”Nu se ştia ce s-a întâmplat cu muncitorii. Se operaseră arestări. Se vorbea şi despre asta. Oamenii au dispărut de acasă. Nu au mai revenit la familii. Pentru noi a fost limpede încă de atunci. Era începutul unei acţiuni împotriva regimului, era vorba de un protest muncitoresc într-o citadelă ceauşistă, era vorba de un mesaj politic antidictatorial, era vorba de un context clar: presiunile Moscovei, ruptura cu Occidentul, care-şi radicalizase poziţiile faţă de regim – toate astea ne-au făcut să credem că e vorba într-adevăr de începutul sfârşitului.”

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă la http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/libraryHome.do