Nussbächer, Gernot Kurt (22.08.1939, Braşov – 23.06.2018, Braşov), arhivist şi istoric. Este primul fiu al licențiatului în comerț Kurt Erwin Otto Nussbächer și al profesoarei Era Herta, născută Dieners. A frecventat grădinița din strada Poarta Schei, apoi Școala Populară Evanghelică situată în curtea Bisericii Negre. Deja din clasa a doua, profesorul Carl Lang i-a trezit dragostea pentru istoria locală și istorie în general, care mai târziu a fost cultivată de profesorii săi de specialitate, dr. Maja Philippi, Franz Killyen și Rudolf David. Începând cu anul 1953, Gernot a ajuns la Liceul German, școală succesoare a Gimnaziului Honterus, care pe atunci funcționa în clădirea Liceului Șaguna. Dintre profesorii săi amintea în mod special pe Victor Bickerich, Spiru Hoidas și Walter Schlandt, fără însă să îi uite pe ceilalți.
Un eveniment decisiv din acea perioadă a fost la data de 10 octombrie 1954 când a făcut primele descoperiri cu privire la Biserica Neagră, care a devenit prima și cea mai mare iubire a sa. Pe lângă contribuții și colecții-sursă pentru monografia Bisericii Negre, Gernot a scris în anul 1955 și prima versiune a unui „Ghid al Bisericii Negre“, care a putut apărea abia după patru decenii. Tot atunci Gernot a fost și unul din întemeietorii „Brigăzii care trăgea clopotul mare a Bisericii Negre din Brașov “ și omul de bază la tragerea manuală a clopotului mare a Bisericii Negre.
În august 1956 a promovat examenul de admitere la Facultatea de Istorie a Universității Victor Babeș din Cluj. În această perioadă, au fost importante colaborarea la renovarea Bisericii Sf. Mihail, accesul la arhiva Academiei cu o minunată bibliotecă deschisă publicului și faptul că a putut face parte și cânta într-un cor ”Bach”. Gernot a fost activ și în cadrul unui cerc german cultural pentru studenți. La Cluj a început să învețe și limba maghiară, utilă pentru studiul istoriei Transilvaniei. În Cluj, Gernot a scris primele două cărți despre istoria localităților Cisnădie și Cisnădioara, redactate doar la mașina de scris. Aici a început și activitatea sa în presă, mai exact la ziarul german „Volkszeitung” , unde în anul 1957 a apărut primul său articol despre istoria locală: „Ce povestește Marele Clopot“ (al Bisericii Negre). În timpul studenției, a cunoscut-o pe asistenta medicală Ada Schiel, de care s-a îndrăgostit și cu care s-a căsătorit înainte de susținerea examenului de licență.
Începând cu toamna anului 1961, Gernot s-a angajat mai întâi în Cluj-Napoca și apoi din aprilie 1962 în Brașov, la Arhivele Statului. Începând cu anul 1964, Gernot a devenit colaborator extern al ziarului german din Brașov „Volkszeitung“ pentru eseurile legate de istoria locală, mai târziu și la cotidianul „Neuer Weg” din București. În aceste ziare și la cele care au succedat lor, a publicat în decursul unei jumătăți de secol peste o mie de articole legate de istorie locală, peste 200 de articole despre localitățile din Transilvania – mai ales despre Brașov – și mai mult de o sută legate de personalități – în special despre Johannes Honterus.
În anii 1966-1968 trebuie menționate colaborarea cu Gebhard Blücher pentru cercetarea modernă a filigranelor și prietenia cu Jürgen Haffner și cu familia acestora. În anii ‘70 au început cercetările lui Gernot cu privire la Honterus, în contextul sărbătoririi a 475 de ani de la nașterea lui Johannes Honterus, care a devenit a doua, cea mai mare iubire a sa.
Din cauza rudelor sale din străinătate – care nu erau tolerate de Ministerul de Interne, căruia îi aparțineau și arhivele statului – Gernot a fost transferat în anul 1986 la Biblioteca Județeană și de acolo s-a mutat în anul 1989 la Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice din Brașov. După Revoluția din decembrie 1989, a putut să se întoarcă la vechiul său loc de muncă la arhivele statului, începând cu data de 1 martie 1990.
Între timp, Gernot a asistat la cununia fiicei sale Brigitte cu Harald Bottesch, la data de 14 octombrie 1989, care l-a impresionat profund. După 1989, Gernot s-a putut bucura atât de libertatea religioasă cât și de libertatea de a călători. Primele călătorii în interes de serviciu au avut loc în anul 1968 în Iugoslavia și în 1973 în Republica Democrată Germană. Începând cu anul 1990 putea să călătorească aproape în fiecare an în Germania, unde întreținea contacte cu oameni de specialitate din arhivele de acolo. O călătorie în interes de serviciu în anul 1992 l-a condus în America, unde a putut să cunoască pentru prima dată dimensiunea internațională a lui Honterus în New York. Acolo, l-a cunoscut și pe președintele Arhivei Naționale din Koblenz, Prof. Dr. Friedrich Kahlenberg, care i-a înlesnit în anul 1994 realizarea unei călătorii, în Germania, cu participanții grupei pentru paleografie germană la Școala de perfecționare din București, unde Gernot a activat ca lector. Gundelsheim, Koblenz, Köln, Marburg, Weißenburg și München au fost destinațiile frumoase ale acestei călătorii. În anul 1995 Gernot a primit cu bunăvoința Prof. Dr. Harald Zimmernann din Tübingen, prima sa bursă pentru cercetare. Acolo Gernot a putut cerceta temele favorite de interes, fără să aibă legătură cu serviciul. Tema sa principală a fost Johannes Honterus. Entuziasmat de posibilitățile de cercetare din Viena, Gernot a însoțit în următorul an, în 1996, grupa specială pentru paleografie germană în bibliotecile și arhivele din Viena.
În această perioadă, a activat și în alt domeniu și anume în perioada 1994-1999 a fost încadrat consilier la Editura „Nehemia“, condusă de fiica sa, Brigitte. Sarcina sa în calitate de consilier al editurii era de a se ocupa de calitatea imprimărilor, mai precis cu verificarea și îmbunătățirea traducerilor din engleză în română; de asemenea efectua și traduceri proprii din limba germană în limba română.
Din anul 1998 Gernot a plecat în Ungaria de șapte ori pentru cercetare. Temele principale, pe care le-a abordat în Budapesta, au fost bineînțeles Johannes Honterus, apoi istoria orașului Brașov precum și contribuțiile la „Cartea documentară despre istoria germanilor în Transilvania“. Din Budapesta, Gernot a făcut o călătorie și la Szeged, ultima ședere din anul 2005 fiind organizată foarte frumos de către Cziraki Zsuzsanna.
În anul 1999 a ieșit la pensie, dar a lucrat până în anul 2003 în continuare la Arhivele Statului Brașov. Deoarece nu a mai fost posibil să continue, a fost angajat de Muzeul Casa Mureșenilor pe o perioadă de cinci ani cu jumătate de normă. Începând cu anul 2008, Gernot a fost angajat la Arhiva Comunității Honterus cu jumătate de normă, după ce anterior fusese colaborator extern. Atunci a început colaborarea și prietenia cu domnul Peter Simon, pe vremea aceea șef de birou al Parohiei Evanghelice, ale cărei roade au fost mai multe broșuri ilustrate cu privire la Biserica Neagră: un ghid al bisericii în trei limbi precum și caiete referitoare la diferite teme din Biserica Neagră: obiectele din bronz, imaginile cu virtuțile și altele.
Gernot Nussbächer a fost privit în timpul vieții sale ca și un intermediar: între trecut și prezent, precum și între cele trei naționalități principale: sașii, românii și ungurii. De altfel, publicațiile sale au fost scrise şi au apărut în trei limbi. De aceea el se poate numi și „Pontifex minimus“, așadar un mic constructor de poduri, ce au legat comunităţile istorice ale Braşovului.
Ultimele comentarii