Arhivă

Arhivă pentru mai, 2023

Bibliotecarul recomandă Trasee cu bicicleta în împrejurimile Braşovului

Este adevărat, am ales pentru această săptămână din colecţia Hărţi cicloturistice itinerariile cu bicicleta din jurul Braşovului. Bicicleta face parte tot mai mult din rutina noastră zilnică şi tot mai multe persoane aleg să se relaxeze cu bicicleta în natură, aventurându-se în munţi pe două roţi. Publicaţie a editurii clujene Schubert & Franzke, din 2016, traseele cu bicicleta numără 19 hărţi pentru munţii Postăvaru, Piatra Mare, Ciucaş şi Tătaru, Grohotiş, Bucegi, Baiului, Leaota, Făgăraş, Iezer-Păpuşa, Frunţi-Ghiţu, culoarul Rucăr-Bran.

Hărţile sunt rodul muncii atente a unui colectiv de autori: Alina Cârja, Marian Poară, Vasile Richea, Bogdan Selcieanu, Tiberiu Macaveiu, Florin Mija. Iată cum descrie editura publicaţia: Harta s-a editat folosind cele mai actuale tehnici de cartografiere şi s-a tipărit pe hârtie rezistentănla umiditate. Este uşor de citit şi simplu de utilizat datorită stilurilor de reprezentare cartografice, specifice firmei Schubert & Franzke şi datorită structurării practice a informaţiilor. Totul este la îndemână, exact acolo unde este necesar, fiind utilă atât pasionaţilor de cicloturism, cât şi turiştilor.
Toate traseele au fost parcurse pe teren cu GPS-ul. Acestea sunt descrise în detaliu în limbile română şi engleză, unele trasee având ataşate imagini reprezentative. Fiecare traseu are o casetă tehnică conţinâd: ruta traseului verificat pe teren, profilul cu punctele de reper mai importante, date referitoare la dificultate, lungime, urcuş total, coborâre totală etc. Harta conţine si un caroiaj UTM, un sistem de coordonate metric, fiind util în măsurarea rapidă a distanţelor pe hartă. Umbrirea s şi curbele de nivel scot în evidenţă relieful, uşurând orientarea.
Toate traseele (track-urile) şi unele puncte de interes (waypoint-uri) se pot descărca de pe website-ul nostru.

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă la http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/libraryHome.do

Categories: Diverse Tags: , ,

Bibliotecarul recomandă Cartea săptămânii: Stăpânele lunii de Jokha Alharthi

Săptămâna 15-21 mai vă invităm în lumea arabă a poveştilor, atât de fascinantă prin iubirile, încercările şi aventurile prin care vă poartă. Vă recomandăm o carte care a fost distinsă cu premiul Man Booker International, fiind primul roman în limba arabă premiată cu această distincţie: „Stăpânele lunii” de Jokha Alharthi, disponibilă în limba română, în traducerea editurii Litera din 2022, la Secţia de împrumut şi filialele 1, 2, 3, 5 şi în limba engleză la secţia engleză a bibliotecii noastre.

Iată povestea pe scurt: În satul al-Awafi din Oman, trăiesc trei surori: Mayya, care se mărită după o dragoste neîmplinită; Asmaa’, care se căsătorește dintr-un simț al datoriei, dar este hotărâtă să-și ridice uniunea cu soțul său la nivelul aspirațiilor ei intelectuale; Khawla, care refuză numeroasele propuneri de căsătorie în așteptarea celui promis în copilărie, dar care a emigrat în Canada. Aceste trei femei, împreună cu familiile lor, își derulează poveștile pe parcursul a trei generații.

Într-o țară aflată mereu la o răscruce a istoriei, la confluența dintre Orient și Occident, dintre arhaic și modern, tradiția și superstiția încă domină societatea și conștiința individuală. Frescă socială amplă și dinamică a Omanului din secolul XX și începutul secolului XXI, Stăpânele Lunii, primul roman în limba arabă distins cu prestigiosul premiu Man Booker International, oferă minunate pasaje lirice și pagini de dragoste de o rară frumusețe.

„O țesătură densă și luxuriantă… Alharthi construiește o tapiserie de vieți interconectate, unele dintre ele urmărite pe parcursul mai multor decenii, altele surprinse doar în anumite momente cruciale. Rareori am întâlnit o operă de ficțiune în care forma și fondul să fie în asemenea măsură inseparabile și bine legate, până la contopire.“ The New York Review of Books

„O poveste puternic impregnată de istorie, poezie și filosofie, dar marcată și de sclavie, căsnicii eșuate, pasiune și iubiri (nu atât de) secrete.“ The Atlantic

V-am stârnit interesul? În mod sigur da!

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă la http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/libraryHome.do

Categories: Diverse Tags: , ,

Recenzie de carte – We have always lived in the castle de Shirley Jackson

Teodora Nagy este o elevă de clasa a XI-a de la Colegiul Naţional Ioan Meşotă Braşov, pasionată de lectură şi interesată de o carieră în domeniul cărţilor şi publicaţiilor editoriale. Biblioteca noastră i-a propus să îşi încerce talentul şi să îşi perfecţioneze abilitatea de a rezuma, descrie, prezenta, critica cărţile citite. Aceasta este a cincea recenzie a voluntarei secţiei engleze a bibliotecii noastre, despre romanul de mister şi groază We have always lived in the castle.

Shirley Jackson, născută la data de 14 decembrie 1916 și decedată în 8 august 1956, a fost o autoare americană cunoscută pentru scrierile sale, în principal de horror și mister. S-a născut în San Francisco, California, a fost studentă a Universității Syracuse New York, iar de-a lungul vieții a scris 6 cărți, memorii și aproximativ 200 de povestiri scurte. Casa bântuită sau The haunting of Hill House, un volum horror supranatural este considerat a fi unul dintre cele mai bine scrise romane horror cu fantome, iar We have always lived in the castle este considerată a fi opera sa de artă. A murit la vârsta de 48 de ani din cauza unei boli de inimă.

Am auzit prima dată despre cartea We have always lived in the castle în cadrul unui podcast pe care îl ascult cu regularitate. Subiectul neobișnuit al cărții m-a atras, asemeni pasiunii cu care autoarea podcastului îşi mărturisea propria admiraţie față de romanul lui Shirley Jackson. Auzisem despre autoare câteva lucruri şi voiam cu hotărâre să cumpăr o altă carte a sa, The hounting of hill house sau, în română, Casa bântuită. Din păcate nu era de găsit pe nicăieri, însă secția de engleză a biblotecii noastre mi-a sărit din nou în ajutor.

În roman, personajul principal, Merricat Blackwood, locuiește pe proprietatea familiei împreună cu sora ei Constance și unchiul ei Julian. Nu cu mult timp în urmă erau șapte membri în familia Blackwood – până când o doză fatală de arsenic și-a găsit drum în bolul de zahăr într-o noapte îngrozitoare. Achitată de crime, Constance s-a întors acasă, unde Merricat o protejează de curiozitatea și ostilitatea sătenilor. Zilele lor trec în izolare fericită până când apare vărul Charles. Numai Merricat pare a observa pericolul prezentat de către verișorul ciudat de seiful familiei, iar aceasta va trebui să acționeze cu hotărâre pentru a o ține pe Constance la distanță de ideile vărului Charles.

M-a captivat încă de la prima pagină, iar pentru următoarele săptămâni nu am vorbit despre altă carte! Acțiunea începe în orașul de lângă casa izolată a familiei. Merricat, plecată la cumpărături, descrie un program aproape înfricoșător de mecanic care o ajută să treacă printre oamenii ostili. Nu te poți opri din a pune întrebări: Ce anume s-a întâmplat? Și de ce se comportă toți acești oameni astfel?

Un alt lucru fascinant este modul în care personajul lui Merricat a fost construit de către scriitoare. Acesteia nu i-a fost clar specificată vârsta, dar judecând după activitățile sale – alergatul prin curte, modul în care vorbește și comorile sale ascunse (surprize pentru cei ce decid să citească cartea), am presupus că fata are în jur de 12, poate 13 ani. O scurtă căutare pe Google m-a șocat. Merricat este o tânără de 18 ani!

Urmărim astfel în cadrul romanului 3 mistere: ce s-a întâmplat în acea noapte fatală? Ce s-a întâmplat cu Merricat? Și ce urmărește verișorul Charles? Cartea vă va prinde în mrejele ei, vă va învârti printre intrigi de familie, mistere și flori de vară și vă va lăsa cu întrebarea: oare pot avea încredere în narator?

Cartea poate fi împrumutată de la secția engleză a bibliotecii.

Lectură plăcută!

Recenzie de Teodora Nagy

Expoziția George Barițiu – 130 de ani de la moarte

La 2 mai 2023 s-au împlinit 130 de ani de la trecerea în neființă a celui ce a fost un intelectual de marcă al Transilvaniei, George Barițiu. Cu acest prilej, expoziția organizată de colegul nostru Iulian Cătălui are rolul de a omagia activitatea acestei personalități enciclopedice. Expoziția cuprinde scrierile proprii (istorice, filologice, științifice, de popularizare), volumele de memorii și publicații din vasta sa corespondență, studii și monografii despre George Barițiu, inclusiv lucrările de autori brașoveni. Dacă am rezuma în câteva cuvinte viața și opera lui George Barițiu, putem spune fără teama de a greși că biografia sa se confundă cu istoria Ardealului și românilor din secolul al XIX-lea. Astfel ne putem da seama de impactul și efectul copleșitor ale acestui înaintaș care a deschis drumuri și a croit căi pentru cei ce au urmat.

Născut la 12/24 mai 1812, în comuna Jucu de Jos, județul Cluj și decedat pe 20 aprilie/2 mai 1893 la Sibiu, George Barițiu a fost ziarist, istoric, folclorist, pedagog, om politic. Potrivit scurtei sale autobiografii, apărută în iunie 1885, “Georgie Bariţiu alias Popu” provenea dintr-o veche familie de nobili armalişti din districtul Cetăţii de Piatră. În anul 1820 a fost înscris la Şcoala maghiară unitariană din Trascău (azi Remetea), după terminarea căreia, în toamna lui 1824 a frecventat cursurile gimnaziului din Blaj până în anul 1827. Începând cu 1827, îl găsim la Cluj înscris la Liceul romano-catolic al călugărilor piarişti. Între 1829-1830 a devenit şi student la Facultatea de Filosofie din localitate. Nu a rămas la Cluj pentru a urma Facultatea de Drept, ci s-a reîntors la Blaj, unde a început pregătirea pentru o carieră teologică (1831-1835). În 1835 a fost chemat la Brașov de negustorii înstăriţi ai oraşului, ce aveau nevoie în lunile de vacanţă de un meditator la limba latină pentru copiii lor. Brașovul, un oraş cunoscut pentru el doar ca o „cetate între munţi”, l-a impresionat de la început, în contrast cu clişeele din epocă, ce circulau la Blaj, care considerau oraşul de sub Tâmpa un adevărat cuib al schismaticilor şi chiar al turcilor. A revenit la Brașov şi în anul următor, comunitatea românească de aici dorindu-l profesor la noua şcoală din Cetate, înfiinţată în 1834. Aflat în carantina de ciumă de la Turnu Roşu, s-a decis să vină la Brașov, unde fusese chemat de o scrisoare urgentă. Astfel în 17/29 septembrie 1836, după discuţii, semnează un contract pe trei ani în care se obligă să înveţe pe fiii oraşului limba română, germană şi latină. Deşi după trei ani trebuia să revină în dieceză, a rămas la Brașov 42 de ani, legându-şi destinul de acest oraş. Ca profesor îşi face cunoscută concepţia pedagogică într-o serie de studii şi articole: Dizertaţia despre şcoli, pentru toţi credincioşii de lege grecească din Brașov, 1835; Cuvântarea Şcolasticească, 1837; Luminarea şi Adevărul, 1838; Educaţia, Învăţătorul, Omul, 1839; Educaţia, Şcoala, Cultura, 1848 ş.a. La 1 august 1845, ameninţat de o gravă boală este obligat să se retragă din învăţământ, pentru a se dedica doar presei. Astfel, cea mai importantă latură a activităţii sale, cea de ziarist, avea să fie începută tot la Brașov, după ce Foaia Duminecii a lui I. Barac nu a reuşit să se impună, românii fiind doritori de o gazetă politică care să le exprime aspiraţiile. Debutează publicistic în Foaie de săptămână (3 iulie 1837) ce traducea informaţii politice din ziarul german Siebenbürger Wochenblatt. Aceasta îşi încetează apariţia după o săptămână, iar negustorul R. Orghidan, până atunci sprijinitorul apariţiei unui ziar românesc, se retrage, astfel încât J. Gött, împreună cu George Barițiu, lansează la 1 ianuarie 1838 Foaie literară, devenită mai târziu Foaie pentru minte, inimă şi literatură. Tot împreună, la 12 martie 1838, au scos primul număr al Gazetei de Transilvania, prima gazetă politică a românilor ardeleni, mai târziu Gazeta Transilvaniei.

În timpul revoluţiei de la 1848, pentru început, a avut o atitudine rezervată preconizând, la fel ca Nicolae Bălcescu, o apropiere de revoluţionarii maghiari. Militează în schimb pentru un singur congres românesc la Blaj, unde să se adune toţi românii indiferent de confesiune. A participat la Adunarea de la Blaj din 2/14 mai în fruntea unei delegaţii braşovene, a fost ales vicepreşedinte şi nu a jucat un rol şters cum au acreditat unii istorici. După adunare, a scris într-un îndrăzneţ articol celebrele cuvinte „Soarta naţiunii române se va hotărâ la București şi Iaşi, nu la Cluj sau la Buda”. A plecat la Cluj pentru a-şi susţine moţiunea în faţa dietei, fără sorţi de izbândă. După declanşarea conflictului între revoluţionarii maghiari şi Curtea de la Viena, românii au luat partea ultimilor şi astfel s-a ajuns la declanşarea războiului civil în Transilvania. Bariţiu nu a participat la a doua Adunare de la Blaj (septembrie). Înainte ca generalul Bem să ocupe Brașovul şi Sibiul, Bariţiu părăseşte Brașovul şi va sta la dispoziţia comitetului revoluţionar. Victoria generalului Bem îl determină să se refugieze în Ţara Românească prin Turnul Roşu spre Călimăneşti. Ajuns la Câmpina, a fost arestat (iunie 1849) de trupele ţariste. Trebuia să ajungă la Odessa, dar prin intervenţii, deşi pus în lanţuri, ajunge la închisoarea militară din Cernăuţi. Prin intervenţia fraţilor Hurmuzachi, a fost eliberat şi apoi găzduit la moşia Cernauca. Se întoarce la Brașov, unde a cerut din nou autorizaţie pentru reapariţia gazetelor sale: Gazeta Transilvaniei, 1 decembrie 1849, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, 5 decembrie 1849, dar după 63 de zile, îi este retrasă autorizaţia pentru ambele gazete, care vor reapare abia în septembrie, dar fără Bariţiu, aceasta fiind condiţia pusă pentru a primi dreptul de editare. În această perioadă s-a simţit atras şi de lexicografie şi a redactat împreună cu Gavril Munteanu un Dicţionar german-român (1853-1854) ce l-a avut ca editor pe R. Orghidan. În 1857, dicţionarul a avut şi o versiune româno-germană, scrisă de Bariţiu împreună cu medicul A. Polizu. În 1869 apare la Brașov şi un Dicţionar maghiar român (Magyar-román szótár). A fost iniţiatorul unui Memorial asupra situaţiei românilor din Transilvania, ce a fost tradus în 750 de exemplare în limba franceză, 700 în limba maghiară, 600 în germană şi 2.000 de exemplare româneşti. În 1877 se va muta de la Brașov la Sibiu (la 66 de ani). Aici la 1/13 aprilie 1878 scoate ziarul Observatoriul împreună cu fiul său Ieronim, care va fi editat până la 15/27 iunie 1885, când Tribuna lui Slavici se va impune ca primul ziar al românilor ardeleni. Tot în acest ziar va publica o bună parte din materialele ce vor alcătui mai târziu lucrarea Părţi alese din istoria Transilvaniei. Aceasta a reprezentat o continuare a istoriei lui Papiu Ilarian de după revoluţia de la 1848, în partea ei memorialistică. De altfel, George Barițiu va abandona definitiv pana de ziarist pentru a se consacra activităţii de istoric. Concepută în trei volume (volumul I – 1683 – 1848; volumul II – 1848 – 1860; volumul III 1860 – 1883), necesitând şase ani de muncă şi scrisă sub forma unor biografii, manieră criticată de A. D. Xenopol, lucrarea constituie prin cele 2000 de pagini ale sale o lucrare similară cu cele realizate în epocă de D. A. Sturdza şi T. Maiorescu. Timp de trei decenii se va implica în activitatea ASTREI căreia i-a fost secretar sub patru preşedinţi, iar la 6 august 1888 a fost ales prin „aclamaţiune” preşedinte al Astrei până la moarte. Ca o încununare a tuturor acestor merite, a devenit în şedinţa din 24 martie 1893 preşedintele Academiei Române, funcţie de care nu va apuca să se bucure decât câteva săptămâni pentru că la 20 aprilie/2 mai 1893 moartea l-a răpit de la această nobilă misiune. Deşi prin testament a cerut să fie înmormântat „ca simplu cetăţean al unei ţări spoliate”, totuşi contemporanii nu i-au respectat vrerea, ci l-au petrecut dincolo cu toate onorurile. La Brașov numele său îl poartă Biblioteca Judeţeană, precum şi una din cele mai importante străzi.

Expoziția se poate vizita pe parcursul lunii mai gratuit, de luni până vineri între 8,00-20,00 și sâmbăta între 8,00-12,00. Vă așteptăm cu drag!

Bibliotecarul recomandă Cartea săptămânii

Păstrăm atmosfera de sâmbătă când a avut loc încoronarea regelui Charles al III-lea al Regatului unit al Marii Britanii. Pentru această săptămână alegerea s-a oprit asupra volumului „Bunicul meu Regele Mihai” de principele Nicolae al României (București, Editura Vremea, 2021, 240 pagini), disponibilă la Sala de lectură, Secția de împrumut pentru adulți, filialele 1 (Craiter), 2 (Noua), 3 (Calea București – Strada Soarelui) și secția de copii a bibliotecii – Filiala 6 (Strada Iuliu Maniu nr. 6).

Cartea este o apariţie editorială absolut specială, în onoarea împlinirii a 100 de ani de la naşterea Regelui Mihai. Acest album reprezintă o adevărată incursiune în viaţa de familie a Majestăţii Sale. Fotografiile au fost selectate de Nicolae al României, din dorinţa de a ni-l prezenta pe Regele Mihai în ipostaza în care l-a cunoscut el însuşi – cea de bunic, de cap al familiei.

„Veţi întâlni în aceste pagini o perspectivă inedită, de care doar noi, familia, ne-am bucurat până acum. Mihai, «papa» sau «apapa» cum îl numeam noi, familia, ştia mereu cum să ne aducă un zâmbet pe buze, reuşind totodată să ne înveţe ce înseamnă disciplina, respectul, responsabilitatea. Sunt lecţii a căror valoare o simt acum” – Nicolae al României.

O carte specială într-o colecție aparte Aristocărți.

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Accesați cu încredere catalogul nostru online la un clic distanță la http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/libraryHome.do

Descoperiți resursele bogate ale bibliotecii printr-un singur punct de acces – catalogul online.

Categories: Diverse Tags: , ,

Expoziţia Arta ilustraţiei la tipografii braşoveni: J. Gött şi fiii

Anii ’30 ai secolului al XIX-lea sunt martorii modernizării tipografiei braşovene. Editorul Johann Gött (1810-1888) prelua şi moderniza vechea tipografie braşoveană, lansându-se în iniţiative editoriale privind presa de limbă germană, română şi maghiară din Braşov. Originar din Wehrheim (Germania), a venit la Braşov în 1832, unde s-a angajat la tipografia Schobeln, preluând-o  mai târziu ca proprietar (ianuarie 1834). În tipografia sa au apărut între 1836-1838 primele ziare germane şi maghiare locale: Siebenbürger Wochenblatt (24 mai 1836), cu suplimentul literar Unterhaltungsblatt für Geist, Gemüth und Publizität, continuat de Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandskunde şi Erdélyi Hirlap (1 ianuarie 1838), cu suplimentul de divertisment Mulattató. Tot aici s-au tipărit periodicele româneşti Foaia duminecii (2 ianuarie 1837), Foaia literară (1 ianuarie 1838), precum şi primul ziar politic românesc din Transilvania, Gazeta Transilvaniei, redactat de George Bariţiu (12 martie 1838), editată vreme de 45 de ani în tipografia sa (până în 1884), precum şi suplimentul literar Foaie pentru minte, inimă şi literatură (12 iulie 1838). La 26 martie 1849 săptămânalul său îşi schimbă numele în Kronstädter Zeitung, care va deveni cotidian şi va apare până în 1944, când a fost interzis. Poate fi considerat cel mai de seamă continuator al operei tipografice a lui Johann Honterus şi totodată fondatorul publicisticii germane moderne din Transilvania. Urmaşii săi au continuat afacerea, făcând ca editura şi tipografia Gött să fie una dintre cele mai longevive iniţiative antreprenoriale.

Conservatorism şi inovaţie

Johann Gött (1810-1888) este editorul braşovean cu multiple iniţiative care au modernizat tiparul local. Practic, o perioadă îndelungată Gött a editat presa braşoveană (săsească, maghiară şi românească) şi desigur numeroase titluri. În funcţie de specificul cărţilor, el a păstrat formatul tradiţional sau a adoptat unul modern. Cărţile de cântece bisericeşti, cum este exemplarul din 1867, urmează un model vechi, cu aceleaşi caracteristici exact ca în trecut (dimensiuni, formă, coperta tare şi rezistentă, hârtie subţire, aranjarea în pagină pe coloane). Aceleaşi reguli sunt aplicate în cazul Calendarului săsesc transilvan pentru casă, care însă include şi lista adreselor locuitorilor pe străzi şi pe firme clasificate pe grupe de activităţi, precum şi articole ale mai multor autori şi contributori. În schimb, o lucrare de informare asupra stării sanitare din Braşov întocmită de medicul Eduard Gusbeth pentru anul 1888 este o broşură densă, tipărită astfel încât informaţia să ajungă de îndată la cititor. În secolul XX, cărţile din tipografia Gött şi fiul au un aspect modern, pe hârtie mai groasă şi mai rezistentă, ilustrate de Colecţia muzicală a bibliotecii din Braşov de Erich. H. Müller.

Artă şi profesionalism

Editura Johann Gött şi fii a continuat să activeze şi a fost una dintre mărcile industriei tipografice braşovene în secolul XIX şi prima jumătate a secolului al XX-lea. Atelierul tipografic a devenit o întreprindere dotată cu aparatură modernă. Expertiza urmaşilor lui J. Gött s-a simţit atât în apariţia longevivului ziar al saşilor braşoveni, Kronstädter Zeitung, cât şi în noile titluri apărute sub egida editurii. Cărţile de literatură şi volumele aniversare arată concepţia estetică a editorilor. Volumele sunt îngrijite, cu coperte rezistente din carton sau carton îmbrăcat în pânză colorată discret, legătură sigură lipită ori cusută, cu ilustraţii selectate atent. Am ales volume de sinteză, manifest, în care arta tipografică săsească braşoveană a editurii Gött realizează mari reuşite. Acestea sunt antologiile Aus Kronstädter Gärten (1930), Die Honteruspresse in 400 Jahren (1933)  îngrijită de Hermann Tontsch, romanul Leonore de Adolf Meschendörfer ori 100 Jahre Kronstädter Deutsche Gremialhandelsschule 1841-1941 (1941).

Expoziţia Arta ilustraţiei la tipografii braşoveni – Fraţii Ciurcu

Ne dorim mereu să facem cunoscute realizările braşovene în domeniul tipografiei fiindcă suntem o bibliotecă, instituţie care lucrează cu cartea. Anul trecut am organizat expoziţia Din trecutul tiparului braşovean. Anul acesta am vrut să valorificăm colecţia noastră despre editura Ciurcu deoarece păstrăm dosare cu desene, clişee şi ilustraţii folosite în volumele editate în această tipografie. De aceea ne-am preocupat de arta ilustraţiei la doi tipografi şi editori braşoveni de excepţie: Ciurcu şi Gött.

Editura CIURCU a fost întemeiată în 1880 de către Nicolae I. Ciurcu (1854-1898). Este fiul comerciantului brașovean Ioan Ciurcu și al Carolinei Carcalechi, fiica lui Zaharia Carcalechi, editorul revistei Biblioteca românească la Buda. A urmat școala primară românească în Șcheii Braşovului și școala reală săsească din Braşov. A fost ucenic peste 3 ani la o librărie germană din oraş, apoi a plecat în Bucureşti unde a lucrat la librăria și editura Socec vreme de 8 ani, deprinzând cunoștințe și tehnici tipografice. Întors în Braşov, a deschis în 1880 librăria și editura care a purtat numele. Asociat cu fratele său mai mic, Ioan I. Ciurcu (1857-1925), în 1890 a lansat mai multe colecții tematice, susținând literatura română și popularizând autorii clasici români. În 1896 au adus de la Viena una dintre cele mai moderne maşini pentru tipografie. După câteva decenii de activitate, în jurul lui 1900, au reuşit să editeze şi să difuzeze nu mai puţin de şapte milioane de exemplare, iar un catalog din 1910 conţinea 1.300 de titluri publicate. Librarii şi editorii fraţi Ciurcu au creat 6 serii tematice de carte, printre care Biblioteca copiilor, Biblioteca teatrală, Biblioteca istorică poporală română, Din literatura poporală ş.a. Alături de manuale, anuare, calendare, au tipărit cărţi de literatură română, clasică şi populară, literatură universală, dramaturgie, basme, broşuri, almanahuri, volume de documente istorice (Documente privitoare la trecutul românilor din Schei, publicate de Sterie Stinghe şi un volum din colecţia Quellen zur Geschicte der Stadt Kronstadt), diferite publicaţii periodice (reviste şi ziare). Emblema editurii, librăriei şi tipografiei Ciurcu a fost “Ştiinţă şi Progres”. Editura şi librăria erau foarte populare în rândul românilor transilvăneni, publicaţiile lor fiind cumpărate de cititori de toate vârstele. După începutul primului război mondial, editura a întâmpinat unele greutăţi. Se face simţită cenzura, iar Ioan Ciurcu este închis la Cluj în 1917, timp de nouă luni. După 1919 tipografia Ciurcu îşi încetează existenţa, Ioan Ciurcu desfăşurându-şi activitatea prin alte tipografii, până la sfârşitul vieţii. Totuşi cărţile cu emblema ,,Ştiinţă şi Progres” vor continua să apară până în 1925, dar sub teascurile altor tipografii.

Manualele de științele naturii și științe exacte aveau texte însoțite de numeroase desene, imagini cu plante și animale, tipuri de relief, hărți, figuri, scheme geometrice și demonstrații. Cărțile de geografie a patriei de dinainte de 1918, referindu-se la Ungaria, cele de botanică și zoologie, istorie naturală, fizică, semnate de reputați învățători și profesori ai școlii românești brașovene precum Ion Dariu, Ipolit Ilasievici, Aurel Ciortea și Tit Liviu Blaga, au numeroase ilustrații. Pentru acestea, editura Ciurcu a copiat, imitat, creat clișee, scoase după modele din manualele germane de exemplu sau chiar după cărți poștale ilustrate. Dosarele editurii conțin numeroase reproduceri după clișeele folosite la ilustrarea cărților, grupate pe teme – portrete, botanică, zoologie, vederi cu diferite oraşe, activităţile omului. Pe foiță japoneză, fină și aproape transparentă, aceste mărturii despre activitatea tipografică a editurii românești brașovene Frații Ciurcu sunt păstrate în fondurile bibliotecii.

Editura Ciurcu a publicat cărţi de divertisment, ce cuprindeau anecdote, glume şi poveşti umoristice. De format mic, de buzunar, acestea sunt tipărite simplu, lipsite de ilustraţii sau uneori cu un frontispiciu discret pe coperta cărţii.

Literatura editată de fraţii Ciurcu  cuprindea scrieri atât de autori mai vechi cât şi noi, clasici şi moderni, locali, naţionali şi universali (Anton Pann, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Ion Creangă, Iosif Vulcan, Iulia Haşdeu, Victor Eftimiu, J. W. Goethe, Fr. Schiller, Arthur Conan Doyle). De dimensiuni mici, în cazul lor întâlnim aceeaşi tendinţă, de a edita fie simplu, lipsit de ornamente (de pildă nuvela Sanda de Iulia Haşdeu), fie cu frontispicii bogat ornamentale în cazul colecţiei Biblioteca copiilor. Scrieri din alte colecţii au frontispicii tipografice mai sobre, dar elegante. Remarcăm o siglă special creată pentru Biblioteca teatrală, în care motivul lirei ilustrează simbolic domeniul literar specific colecţiei. Cărţile traduse din Goethe şi Doyle se bucură de frontispicii atractive, cu ornamente geometrice sau desene florale delicate.

Manualele au fost publicațiile majoritare tipărite de editura Ciurcu, în numeroase tiraje și ediții adăugite, în limbile română, germană și maghiară. Cărțile pentru școală aveau în general coperte din carton mai rezistent și aspectul lor era influențat de tipul de manual. De regulă, ilustrația era sobră, așa cum este cazul manualelor de istorie și de economie, cu coperte simple, în culori grave, chiar dacă în interior aveau portrete și imagini de monumente istorice de pildă. În mod deosebit, unele cărți didactice se bucurau de atenție în ce privește aspectul. Cartea de citire de Virgil Onițiu are o copertă îmbrăcată în pânză și cu un frontispiciu ornamental imprimat în negru pe fond de maro roșcat. Tot astfel, Analize psihologice de Iosif Blaga dispune de un frontispiciu ornamental tipografic pe coperta sa. În interior ambele lucrări sunt complet lipsite de ilustrații. O Istorie biblică în versuri are ilustrate bogat copertele şi interiorul.

Publicațiile diverse au, la rândul lor, propriile ilustrații concepute în funcție de genul lor. Astfel, comediile lui Theochar Alexi, un autor brașovean minor prolific, și culegerea de poezii aparținând editorului Ioan I. Ciurcu sunt de dimensiuni mici și au un frontispiciu tipografic regulat în cazul primului titlu și un frontispiciu artistic, floral, cu linii ce amintesc de stilul Art Nouveau în al doilea caz. Calendarele, publicații anuale tipărite foarte probabil în număr mare, au un chenar ornamental simplu pe copertă, însă în interior abundă reclamele. O broșură de jocuri pentru băieți are un format de buzunar și coperta împodobită cu un frontispiciu clasic, cu minim de elemente decorative, atractiv tocmai prin minimalism. În schimb, Cântece de copii şi jocuri de Al. Bogdan are o fotografie pe copertă. La fel, monografia în două volume a lui Silvestru Moldovan despre Transilvania deține numeroase imagini ilustrative ale căror imagini de lucru figurează în dosarele editurii Ciurcu păstrate în fondul bibliotecii noastre.

Pentru a vedea ilustraţiile şi arta tipografică a fraţilor Ciurcu vă invităm să vizitaţi expoziţia, gratuit, de luni până vineri între orele 8,00-20,00 şi sâmbătă între 8,00-12,00.