În toamna acestui an, la Editura Muzeului de artă Braşov, a apărut cartea intitulată „Muzeul de artă Braşov – Patrimoniu salvat” de Radu-Constantin Tătaru, scriere despre restaurarea unui număr de lucrări din colecţia muzeului. De la început se cuvine să salutăm publicarea acestui album de 40 de pagini intr-un domeniu mai rar reprezentat, conservarea şi restaurarea bunurilor culturale. Disciplină discretă, adesea rezumată la spaţiul laboratorului, restaurarea lucrărilor de artă este esenţială atât pentru memoria culturală şi patrimonială, cât şi pentru istoria artei. Exegeza artistică are nevoie şi contează pe sprijinul acestei specialităţi pandante care este restaurarea, ce îşi propune de fapt recuperarea şi aducerea cât mai aproape de original a vechilor lucrări, menţinerea şi îmbunătăţirea stării lor de conservare. Într-o oarecare măsură, condiţia restauratorului se aseamănă cu aceea a traducătorului, ambii obligaţi profesional să traducă atent şi să păstreze fidel mesajul lucrărilor asupra cărora intervin, mai precis pe care încearcă să le tălmăcească, estetic, respectiv literar. La fel, ambii sunt condamnaţi la condiţia semi-anonimatului. Practic, prin implicarea restauratorului, lucrările de artă primesc şansa la o nouă viaţă, revenind în circuitul de expunere şi vizitare al galeriilor.
Cartea a pornit de la documentaţia vastă de restaurare şi nevoia de a expune acest material, cu scopul de a informa şi educa publicul. Selecţia cuprinde 16 picturi în ulei (dintre care 15 ale muzeului, una retrocedată), prezentate în etapele ante şi post restaurare, ordonate cronologic din punctul de vedere al succesiunii intervenţiilor şi este reprezentativă pentru vechimea şi problemele de conservare-restaurare întâmpinate. Piesele sunt însoţite de scurte notiţe informative despre artist şi personajele reprezentate, multe dintre ele personalităţi ale vieţii publice braşovene şi nu numai, întocmite de istorici şi experţi (Radu Popica, Radu-Constantin Tătaru, Gernot Nussbächer). Alături de artişti anonimi, semnatarii tablourilor sunt nume care au marcat istoria artei din Braşov, precum Anton Fiala, Henri Trenk, Sockl Teodor, Constantin Leca, Mișu Popp, István/Ștefan Csillági, Arthur Coulin, Friedrich Miess, Hans Mattis-Teutsch, Eduard și Hermann Morres. Ca tematică şi formulă artistică, lucrările sunt variate, de la portrete şi autoportrete (12 la număr) la peisaje („Oltul la Cârlige” de Henri Trenk şi „Peisaj din Baia Mare” de Hermann Morres) şi episoade istorice („Lupta de la Feldioara” de Anton Fiala), ajungând până la compoziţii personale („Flori sufleteşti” de Hans Mattis-Teutsch). Dorim să menţionăm numele celor portretizaţi, în rândul cărora se regăsesc notabili din Braşov (români, saşi, maghiari), precum şi personalităţi istorice: Samuel Herbert von Herbertsheim, Bethlen Pál, Eduard Morres (autoportret), soția lui Theodor Sockl, Zrinyi Miklos – Nikola (pictor Arthur Coulin), împăratul Franz Josef (pictor Arthur Coulin), Ottokar Czernin (artist Friedrich Miess), Barbu Știrbey (pictor Mişu Popp), Costică Oteteleșanu (de Constantin Leca), Ioan Prișcu și soția sa (de István Csilági), ultimii aleşi sugestiv de altfel pentru a ilustra coperta 1.
Prezentarea sobră, acompaniată de imagini din timpul restaurării, este convingătoare. Pentru înţelegerea termenilor de specialitate de către cititori autorul a redactat şi un glosar la final. Albumul de restaurare permite analogii pe acest eşantion redus de lucrări, relevând importanța portretelor și portretului istoric, permiţând, pentru cunoscători, compararea detaliilor de vestimentație din portretul lui Costică Oteteleșanu cu cele apropiate ale lui Oprea Ţârcă, tablou aflat de asemenea în colecţia muzeului braşovean, sugerând posibila identitate a pictorului chipului lui Samuel Herbert de Herbertsheim și al Sarei Elisabeth, dedusă din aspectul stilistic apropiat. Cu alte cuvinte, cartea permite cititorilor explorarea universului restaurării, dar şi deschide drumuri noi posibile pentru istoria artei, pentru relectură şi exegeză.
Remarcăm în mod special designul grafic, eleganţa editorială a acestui mic album, deoarece nu am văzut niciodată până acum o lucrare îngrijită la acest nivel, în Braşov. Alături de caracterul informativ concentrat al lucrării, până la a fi asemenea unei esenţe tari, condiţiile grafice merită toată aprecierea noastră. Felicitări şi ne dorim mai multe asemenea scrieri într-un domeniu care, suntem convinşi, că trebuie reprezentat mult mai generos, poate chiar şi într-un salon braşovean de restaurare, fiindcă avem experţi şi beneficiem de roadele muncii lor. Putem trece pe o listă a specialiştilor pe experţii restauratori de la muzeele braşovene de artă, etnografie, istorie, de la Casa Mureşenilor, dar şi pe cei care refac bunurile pe cont propriu, în mediu privat (de pildă, Victoria Ţăroi ori Georgiana Gămălie) şi pe cei care probabil îşi desfăşoară activitatea în mediul universitar ori în biserici şi mănăstiri. Ar fi îmbucurător pentru educaţia pentru patrimoniu a comunităţii braşovene şi pentru funcţionarea normală a conservării-restaurării patrimoniului, exigenţă firească în orice societate.
Ultimele comentarii