Arhivă

Arhivă pentru noiembrie, 2021

Stefan Zweig – 140 de ani de la naştere

noiembrie 11th, 2021 Fără comentarii

În 24 noiembrie acum 140 de ani, vedea lumina zilei Stefan Zweig, autor de romane şi eseuri, biografii şi povestiri emoţionante şi impresionante.

Născut în familia unui industriaș înstărit, Stefan Zweig (1881–1942) și-a făcut studiile la Berlin și la Viena. A studiat filosofia la Universitatea din Viena, iar în 1904 obține titlul de doctor cu o lucrare dedicată ideilor lui Hyppolyte Taine.
În 1904 pleacă în Franța, unde îl cunoaște pe Romain Rolland, pe care îl va admira toată viața.

Călătorește mult în Statele Unite, Franța, Anglia, India, o cunoaște pe prima sa soție, Friederike von Winternitz și se stabilește la Salzburg. În timpul Primului Război Mondial, declarându-se pacifist, nu luptă pe front, slujindu-și patria ca funcționar la Arhivele Ministerului de Război.

Este foarte popular în cercurile artistice din întreaga Europă și este prieten, printre alții, cu Arthur Schnitzler, Sigmund Freud și Richard Strauss. În 1930 este deja unul din cei mai traduși scriitori austrieci în viață, iar povestitrile și biografiile lui devin bestselleruri aproape imediat după apariție.

Opera sa ajunge să fie tradusă în peste treizeci de limbi. Odată cu venirea lui Adolf Hitler, Zweig părăsește Austria, stabilindu-se temporar în diverse locuri: Londra, Bath, New York și mai târziu, Rio și Petropolis, în Brazilia. Cărțile lui sunt interzise de național- socialiști, ceea ce, pe lângă traiul în exil, îi provoacă o mare suferință.

În 1939 divorțează și se căsătorește cu o tânără englezoaică, Charlotte Elisabeth Altmann, iar în 1940, în fața expansiunii naziste în Europa, familia Zweig se refugiază peste Ocean. Pe 22 februarie 1942, Stefan Zweig și soția sa, se sinucid.

Impresionanta operă a lui Zweig cuprinde lucrări de ficțiune, precum Scrisoarea unei necunoscute, Amoc, Spaima, Simțuri rătăcite, Suflete zbuciumate, Douăzeci și patru de ore din viața unei femei. A scris biografii și eseuri pe teme istorice: Orele astrale ale omenirii, Maria Antoaneta, Maria Stuart, Erasmus de Rotterdam, Magellan, dar și memorialistică : Lumea de ieri.

Microexpoziţia aniversară de carte, organizată de colega noastră Mioara Alvirescu de la Secţia de împrumut, cuprinde o selecţie de cărţi din opera acestui gânditor, spirit frământat şi talentat scriitor pe care îl preţuim şi îl recomandăm spre lectură şi recitire oricând. Sigur vă va place să (re)descoperiţi scrierile sale.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Impresii despre expoziţia lui Jacques Hérold

noiembrie 8th, 2021 Fără comentarii

Acesta este un scurt memento de a vizita expoziția de carte bibliofilă și gravură „Restitutio 111 – Jacques Hérold”, găzduită de Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov până pe 21 noiembrie

„CETITOR DEPARAZITEAZĂ-ŢI CREIERUL” este urletul de luptă cu care Ilarie Voronca își însoțește aviograma din primul (și unicul) număr al revistei avangardiste 75 HP, declarând război tradiției, convenției și canoanelor. La același îndemn aderă și Jacques Hérold, un artist plastic prea puțin cunoscut la noi, dar pe care avem acum prilejul să-l cunoaștem printr-un contact direct cu o mostră din opera sa. Această deparazitare mentală implică o eliminare a tuturor preconcepțiilor despre pictură și a exigențelor de a decodifica facil operele de artă spre a ne hrăni rapace satisfacția de sine. Hérold, prin gravurile expuse, nu face concesii față de publicul său, arta sa nu are nevoie de privirile prețioase și de aplauzele afectate ale academiei, imaginile sale – rod al unor sondări repetate în abisurile inconștientului – nu se adresează intelectului, ci invită la o receptare viscerală, nefiltrată de rațiune sau de tendința noastră insuportabilă de a teoretiza sau de a rândui totul după formule prestabilite. Jacques Hérold a reușit să se descătușeze de realitate, iar gravurile selecționate de Cristina Simion, curatoarea expoziției, stau mărturie acestei eliberări din chingile cotidianului și ale șabloanelor: ochiul artistului descărnează materia de straturile ei succesive, ajungând la o reprezentare esențializată, pură. Natura este surprinsă în însăși stadiul ei embrionar, totul este cristalizat, mineralizat, imortalizat în atemporal. În (mal)tratatul său despre pictură, Hérold scrie la un moment dat ceva de felul că un cristal surprinde cel mai bine întrepătrunderea dintre vizibil și invizibil: vizitați, deci, expoziția dedicată pictorului pentru a putea avea acces la descoperirile pe care acesta le-a făcut dincolo de ceea ce este accesibil simțurilor.

Un vizitator transfigurat

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

noiembrie 8th, 2021 Fără comentarii

Cartea acestei săptămâni (8-14.11.2021) vine de la editura Publica, co-lecţia de ştiinţă şi anume “Geniul păsărilor” de Jennifer Ackerman (2018, 480 pagini, cu ilustraţii), pe care v-o oferim spre împrumut la Filiala 5 (Bd. Griviţei).

În “Geniul păsărilor”, Jennifer Ackerman ne poartă în câteva dintre cele mai avansate centre de cercetare a păsărilor: laboratoarele din Insula Barbados şi din Noua Caledonie, marile comunităţi de piţigoi din Marea Britanie, habitatele păsărilor-grădinar din Australia, coastele Atlanticului devastate de uraganul Sandy şi munţii cu climă tot mai caldă, din zona centrală a Virginiei şi din statele din Vest. Printre micile ”genii” înaripate despre care vorbeşte Ackerman se numără alunarii lui Clark, care ascund până la 30 000 de seminţe pe o suprafaţă de câteva zeci de km2 şi care îşi amintesc unde le-au pus chiar şi după câteva luni, sau sturzii zeflemitori, care pot să stocheze între 200 şi 2 000 de cântece într-un creier de câteva mii de ori mai mic decât al omului. Pe lângă evidenţierea unor aspecte care ţin de inteligenţa ”tehnică” a păsărilor, Ackerman scrie şi despre impresionanta lor inteligenţă socială. Păsările înşală şi manipulează. Trag cu urechea. Oferă uneori daruri. Se consolează reciproc când suferă. Îşi şantajează părinţii. Îşi transmit semnale în caz de pericol. Îşi dau de veste când moare una dintre ele, iar unele ţin doliu.
Ackerman reuşeşte să ne facă să privim cu alţi ochi păsările şi talentele lor excepţionale şi să descoperim ce anume putem învăţa de la ele în legătură cu lumea noastră mereu în schimbare.

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Consultaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+830b340ac0a808664e5557fb01b736fd&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Diverse Tags: , ,

Ziua mondială a filosofiei

noiembrie 3rd, 2021 Fără comentarii

Ziua mondială a filosofiei este marcată, anual, în cea de-a treia zi de joi a lunii noiembrie. Iniţiativa aniversării acestei zile îi aparţine Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). Ziua mondială a filosofiei nu urmăreşte atât promovarea diverselor domenii filosofice, precum filosofia religiei sau epistemologia, şi nici a sistemelor metafizice sau a diverselor şcoli de gândire. Se doreşte, mai întâi de toate, formarea şi încurajarea gândirii critice a omului de rând, care trebuie să înveţe să îşi pună întrebări, să gândească critic şi să evite prejudecăţile şi concluziile grăbite, superficiale. Totodată, cu prilejul acestei zile, se subliniază şi importanţa dialogului bine argumentat.
Filosofia este nu doar o disciplină fascinantă în teorie, ci şi o practică de zi cu zi ce poate transforma societatea. Ajutându-ne să descoperim diversitatea curentelor intelectuale la nivel mondial, filosofia stimulează dialogul intercultural. Raţiunea şi cântărirea argumentată a opiniilor duc la clădirea unei societăţi mai tolerante, mai respectuoase. Pentru UNESCO, filosofia este şi un mod de a dezlănţui potenţialul creativ la umanităţii şi de a genera idei noi.
Ediția din 2020 a invitat lumea să reflecteze la semnificația pandemiei actuale, subliniind nevoia, mai mult ca niciodată, de a recurge la reflecția filosofică pentru a face față multiplelor crize prin care trecem.
Filosofia este studiul naturii realității și existenței, a ceea ce este posibil de știut și a comportamentului corect și greșit. Aceasta provine din cuvântul grecesc phílosophía, adică „dragostea înțelepciunii”. Este unul dintre cele mai importante domenii ale gândirii umane, pe măsură ce aspiră să se înțeleagă cu sensul vieții.

Expoziția realizată de colega noastră de la Secția de Împrumut la domiciliu, Mioara Alvirescu, cuprinde sinteze de istoria filosofiei, lucrări fundamentale de filosofi renumiți. Vă invităm să le vizualizați și vă îndemnăm să apelați la catalogul nostru online, să căutați și să împrumutați lecturi bune.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

noiembrie 2nd, 2021 Fără comentarii

Recomandarea de săptămâna aceasta este „Omul căzător”, romanul din 2007 al lui Don DeLillo, una dintre figurile marcante ale literaturii americane postmoderne, autor față de care mi-am mărturisit admirația când am recomandat și alte două romane de-ale sale, „Zgomotul alb” și „Punctul Omega”. Cartea poate fi împrumutată în varianta originală din limba engleză de la sediul central al bibliotecii județene din Brașov.

Întâi a fost o umbră – ceva ca o săgeată argintie care a străpuns albastrul cerului unei dimineți de septembrie, aducând cu sine întunericul. Apoi au fost explozia și unda de șoc, urmate de flăcări și de o ploaie de cioburi și scrum. O pâclă grea, fetidă, duhnind a moarte și groază a cuprins tot centrul orașului. La scurt timp, a urmat și cel de-al doilea turn. Pe 11 septembrie 2001, istoria s-a oprit în loc, iar optimismul, vitalitatea exuberantă, încrederea în progres, mesianismul și simțul acut al propriului excepționalism, credința în forța inerentă de autoregenerare ale poporului american au fost scuturate din temelii și înlocuite de conștiința unei fragilități paralizante.

Romanul lui Don DeLillo despre atacurile teroriste de la Turnurile Gemene nu are nimic din monumentalitatea structurii narative a unui roman ca „Underworld”, care oferă una dintre cele mai lucide și cuprinzătoare panorame ale Americii din cea de-a doua jumătate a secolului trecut (în treacăt fie spus, coperta primei ediții a acestui impozant roman publicat în 1997 conține o fotografie alb-negru cu Turnurile Gemene tronând amenințător asupra unei biserici); autorul a evitat să disece pe mai multe planuri, cu minuția și erudiția-i specifice, dintr-o perspectivă demiurgică, ciocnirea violentă a forțelor sociale, politice, economice, culturale, istorice care au făcut posibilă o astfel de tragedie greu de imaginat chiar și pe teritoriul ficțiunii. Ceea ce frapează la romanul lui DeLillo este tocmai apolitismul și scriitura foarte bine temperată – aș fi spus chiar imperturbabilă, însă detașarea pe care DeLillo o adoptă printr-un limbaj atât de calculat cred că trădează mai degrabă un mecanism de autoapărare, un fel de filtru prin care scriitorul se poate apropia de aceste evenimente încă proaspete în memoria colectivă la momentul publicării și care vor continua să își facă întotdeauna simțite prezența, ca niște cicatrici indelebile pe fața Americii.

DeLillo nici n-ar fi putut scrie altfel despre 9/11 fără să cedeze la arhitectura complicată din „Underworld” în favoarea unei perspective mult mai intime, a unui acțiuni ce se desfășoară în mare parte în spațiul domestic, dar care are totodată meritul de a surprinde confuzia, trauma și vidul interior al unei întregi națiuni îndoliate. Keith, avocatul care a supraviețuit atacului din primul turn, și Lianne, fosta lui soție, la care se întoarce rănit, ca într-un fel de transă, în dimineața evenimentelor, ar putea fi oricare dintre oamenii care au trăit direct sau indirect evenimentele. Așa cum accidentul chimic dintr-un alt roman al autorului, „Zgomotul alb”, aruncă cetățenii unui oraș într-o stare catatonică, la fel și personajele din „Omul căzător” bântuie străzile, apartamentele, birourile, cazinourile într-un delir paranoic, fiindu-le afectate acele părți ale creierului răspunzătoare de inițiativă. Fără spirit de inițiativă, personajele nu fac decât să subziste la un nivel elementar, iar memoria – incapabilă să mai formeze noi amintiri și conexiuni, asaltată constant de imagini și simboluri ale atentatelor (așa cum sunt, de pildă, reprezentațiile de artă performativă ale unui bărbat care se leagă cu un ham și se aruncă de pe mai multe clădiri ale orașului) – devine o închisoare. Poate că, în fond, nici nu mai e vreo diferență între Keith, Lianne și pacienții cu Alzheimer pe care aceasta îi încurajează să scrie săptămânal scurte texte pe o temă dată: întocmai cum Lianne asistă întâlnire de întâlnire la dizolvarea identității pacienților sub influența bolii, tot așa asistă neputincioasă și la dezintegrarea propriei identități și a identității celor din jurul ei, cu toții niște apariții spectrale pe un fundal post-apocaliptic, amintind de cămașa plutitoare pe care Keith o zărește pe cerul fumegând după evacuarea turnului străpuns.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

noiembrie 1st, 2021 Fără comentarii

A venit rândul cărții “Nepovestitele iubiri – 7 minibiografii sentimentale” de Tatiana Niculescu, apărută la editura Humanitas, atât de așteptată de public, pe care biblioteca o are în mai multe exemplare, la Sala de lectură, Secția de împrumut la domiciliu, filialele 2 (cartier Noua – Strada Prunului 14), 3 (Strada Soarelui cu Calea București), 5 (Bd. Griviței) și secția de copii și tineret (strada Iuliu Maniu nr. 6).

Neagu Djuvara, principesa Elisabeta, Constantin Poroineanu, Florence Baker sau oameni cu totul necunoscuți se întâlnesc în necugetate, năbădăioase, trădate sau interzise pagini de viață de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Cititorul îi însoțește la Nisa, la Londra, la Paris, la Sulina, în Basarabia sau într-un sătuc din Lombardia, stârnit de curiozitatea intensei lor trăiri sentimentale. Fiecare poveste se destăinuie mereu dintr-un alt unghi decât cel îndeobște acceptat de istoria oficială. Inspirate din biografii, mărturii și situații reale, cele șapte povestiri de dragoste construiesc un univers al iubirii dincolo de spațiu și timp, în șapte tablouri din galeria afectivă a unei lumi de mult pierdute. Astfel este prezentată cartea de editură.

Volumul Tatianei Niculescu cuprinde poveștile de iubire:

Nicolae şi Mathilde: O iubire interzisă
Constantin şi Eufrosina: Tragedia familiei Poroineanu
Sophie, mon amour: Prima iubire a unui adolescent precoce
Neaca şi Dimitri: Amor basarabean cu năbădăi
Frank şi Lisabetta: Un spion la curtea reginei Maria
Giovanetta şi Francesco: Misterul icoanei de la Sulina
Flora şi Samuel: Povestea uluitoarei doamne Baker

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Accesați cu încredere catalogul nostru online la un clic distanță: http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+37fd46c67f0000011f7eb2760088e19e&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,