Arhivă

Arhivă pentru august, 2020

Expoziția de carte Ziua internațională a pisicii – 8 august

Începând din 2005, la inițiativa unor organizații pentru drepturile animalelor, această zi se sărbătorește pentru a crește gradul de conștientizare al oamenilor față de nevoile micilor feline și pentru a lupta împotriva neglijențelor și abuzurilor împotriva acestora. În această zi se organizează cursuri despre cum se îngrijesc și se dresează aceste animale de companie, iar oamenii sunt încurajați să adopte o pisică.

Au scris despre pisici:

Hippolyte Taine: I-am studiat temeinic pe filosofi şi pe pisici. Înţelepciunea ultimelor e infinit superioară.

Sir Walter Scott: Pisicile ţin de-o speţă misterioasă. Spiritul le este străbătut de mult mai multe lucruri decât credem.

Jules Renard: Culmea calmului e o pisică tolănită.

Victor Hugo: Dumnezeu a inventat pisica pentru ca oamenii să aibă în casă un tigru pe care să-l mângâie când vor.

Anonim: Paradisul e o deşertăciune dacă pisicile-mi nu sunt acolo, ca să mă-ntâmpine când am a-i trece pragul.

Lady Sydney Morgan: Puiul de pisică, făcând salturi şi tumbe nostime de tigru mic, e infinit mai amuzant decât o jumătate, baremi, din oamenii cu care eşti constrâns să convieţuieşti pe lumea asta.

Jean Cocteau: Dacă-i prefer câinelui pisica, e întrucât nu se cunoaşte genul pisică poliţistă.

Michel de Montaigne: Când mă ţin de şotii cu pisica, cine ştie dacă n-o amuz eu pe ea, mai mult decât altminteri.

Olivier Herford: Pisică: leu pitic cu drag de şoareci, care detestă câinii şi patronează fiinţele umane.

Mark Twain: Între toate creaturile lui Dumnezeu, una singură nu-i de ţinut din scurt: pisica.

Theophile Gautier: Dacă eşti demn de afecţiunea ei, o pisică are să-ţi fie prietenă fidelă, dar sclavă niciodată.

Ira Lewis: Deosebirea dintre un câine şi-o pisică? Cel dintâi cugetă într-ast fel: Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zei. A doua cugetă şi ea: Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zeu.

Alberto Giacometti: Într-un incendiu, între un Rembrandt şi-o pisică, eu aş salva pisica.

Claudio Magris: Pisica nu face nimic: ea este şi atât. Ca regii.

Proverb italian: O casă fericită este una cu o pisică, cel puţin.

Notă: Citatele au fost culese din Mic tratat de pisicologie: Bucăţi feline în felii strânse la un loc de Şerban Foarţă. Bucureşti: Humanitas, 2008

La începutul lunii august, colega noastră Mariana Caloinescu de la Secția de Împrumut a organizat o expoziție de carte despre pisici din fondul secției.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă Zazie în metrou de Raymond Queneau

Dinamitard, ireverențios, subversiv, nestăvilit și, ca să recurg la un franțuzism, șic – iată câteva adjective ce descriu romanul care l-a catapultat în 1959 pe Raymond Queneau în atenția publicului cititor, transformând-o pe protagonistă într-un simbol al forțelor juvenile, proaspete ce caută să revitalizeze o societate confuză, bântuită încă de amintirea ocupației naziste și, în același timp, asaltată de produse culturale americane (Jean-Luc Godard avea să catalogheze generația franceză postbelică prin sintagma „copiii lui Marx și ai Coca-Cola” – într-o scenă din roman, de altfel, Zazie aproape că declanșează un adevărat scandal la o terasă atunci când i se spune că proviziile de „cacocalo” s-au terminat).

Deși premisa romanului poate părea, la prima vedere, cât se poate de inocentă – o fetiță de la țară pe nume Zazie este încredințată de către mama ei, timp de două zile, unchiului de la Paris, Gabriel –, autorul spulberă cu fiecare pagină orizontul de așteptare al cititorului, iar abundența jocurilor lingvistice și a trimiterilor intertextuale, melanjul ludic și vertiginos de elemente ce aparțin deopotrivă culturii de masă și celei înalte, muzicalitatea stranie și mereu comică pe care o conferă așa-zisa neo-franceză a lui Queneau (care este, de fapt, franceza vorbită, autorul încercând să o redea în scris prin operarea unor modificări ingenioase la nivel lexical, sintactic și ortografic), umorul sfidător și replicile deșănțate ale precocei și insolentei Zazie fac din romanul lui Queneau o operă cu totul insolită și o sursă inepuizabilă de delicii literare.

Sub optica extravagantă a lui Zazie, Parisul este înfățișat ca un formidabil loc de joacă, un spațiu miraculos unde evenimentele se desfășoară conform unei logici a visului: clădirile emblematice și monumentele „orașului luminilor” se dizolvă în amnezia trecătorilor, care nu mai sunt capabili să le distingă și le confundă necontenit, fiind familiarizați mai degrabă cu fel și fel de taverne obscure și cluburi sordide, personajele au identități multiple și trec cu ușurință de la o ipostază la alta, sexualitatea este și ea ambiguă, fluidă, elementele macabre și moartea par a fi lipsite de greutate, autorul tratându-le cu detașare ironică, totul pare a pluti în moliciunea halucinatorie a unei zile leneșe de vară.

Asemeni romanului lui Lewis Carroll, „Alice în Țara Minunilor”, cu care împarte o seamă de preocupări formale și tematice (putând fi văzut, de altfel, ca un soi de reînchipuire avangardistă a acestuia), Queneau se folosește de bizareria întâmplărilor prin care trece Zazie pentru a urmări procesul maturării intelectuale a protagonistei sale, oferind cititorilor unul dintre cele mai inventive și amuzante bildungsromane scrise vreodată.

Romanul a apărut pentru prima dată la noi în anul 2001, la editura Paralela 45, în minunata traducerea lui Alexandru Laszlo, ale cărui eforturi de a traduce un astfel de text literar, aparent intraductibil datorită inovațiilor la nivelul limbajului, merită lăudate din plin. De asemenea, romanul a fost ecranizat în 1960, în regia lui Louis Malle; și, cu riscul de a comite un sacrilegiu și de a supăra cititorii împătimiți, care proclamă eterna superioritate a cărții în fața filmului, voi încheia recomandarea de carte prin a face mențiunea că filmul lui Malle nu doar că reușește să transpună magistral romanul lui Queneau pe marele ecran, ba chiar îl îmbogățește cu sensuri noi și îi sporește farmecul, printr-o serie de procedee cinematografice revoluționare care amplifică iureșul nebunesc al întâmplărilor prin care trece Zazie în Paris la finele anilor ‘50. Așadar, lectură și vizionare plăcute!

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Ştiri despre bibliotecarii din bibliotecile publice din judeţul Braşov şi performanţele muncii lor

La începutul lunii iulie 2020, Filiala ANBPR Braşov a decernat premiile sale bibliotecarilor merituoşi pentru activitatea din anul 2019, una dintre atribuţiile sale fiind aceea de a identifica, recunoaşte, recompensa şi promova profesioniştii bibliotecilor. S-au acordat premii pentru bibliotecari la nivelul bibliotecii județene brașovene și la nivelul bibliotecilor publice din județul Brașov. Criteriile de alegere au fost următoarele: calitatea de membru al filialei şi competenţa profesională cu care şi-au îndeplinit sarcinile şi au contribuit la promovarea profesiei de bibliotecar şi a valorilor asociaţiei, depăşind atribuţiile strict cerute şi prevăzute de fişa de post şi norma zilnică de lucru, fiind creativi şi implicaţi.
Premiul şi Diploma de merit la nivelul Bibliotecii Județene Braşov a revenit lui Iulian Stoie pentru activitatea desfășurată în anul 2019.
Motivele alegerii rezidă în modul în care își îndeplinește munca. Aflat în prima linie a bibliotecii, Iulian Stoie este prima persoană de contact pentru utilizatorii bibliotecii. Amabil, prompt, atent, oferă informații precise, îndrumă, instruiește și îi orientează profesionist pe cititori. Cunoscător atât al legislației, cât și al mecanismului de funcționare a bibliotecii, este prima persoană care decide triajul și reacționează îndată la nevoile utilizatorilor, apreciază corect problemele și trimite acolo unde trebuie, economisind timpul cititorilor, tratându-i egal și politicos. Harnic și săritor, se implică și își asumă sarcinile suplimentare care se ivesc. Pe scurt, în relația bibliotecii cu utilizatorii, Iulian Stoie este interfața prietenoasă a unui bibliotecar profesionist și căruia, dincolo de deontologia profesională, îi place ce face și pune suflet, depășind granița politeții profesionale și fiind alături de public. Am putea să socotim că este întruchiparea relațiilor noastre cu publicul.
Obișnuiește să citească despre profesie, este informat și la curent cu ce se întâmplă în domeniu. Tot el hotărăște la ce colegi să apeleze ca să ajute utilizatorii, să folosească resursele și expertizele lor. Este receptiv la conjunctură, o calitate rară care face să semnaleze situațiile și problemele din bibliotecă. Puțini oameni dețin calitatea de a comunica asertiv lucruri incomode, iar Iulian are acest merit de a spune lucrurilor pe nume fără să rănească pe cineva, cu singura intenție de a face să meargă lucrurile bine. Este diplomat, dar capabil să fie ferm, evitând însă să fie tăios. A participat, în măsura posibilitatilor, fără să dezerteze de la post, la întâlnirile Filialei Brașov a ANBPR, și-a achitat conștiincios obligațiile, este solidar și un bun coleg, cu umor și zâmbitor.
Aceasta este motivația juriului care a acordat Premiul Filialei Brașov a ANBPR pe anul 2019 lui Iulian Stoie, ce i se cuvine cu prisosință și merită felicitări.
(Propunere și argumentare de Ruxandra Nazare)
Premiul şi Diploma de merit la nivelul bibliotecilor publice din judeţul Braşov
Câștigătoarea Premiului Filialei Brașov a ANBPR la nivelul bibliotecilor comunale pentru activitatea din anul 2019 este o persoană care îşi indeplineşte cu competenţă sarcinile profesionale, dar nu se limitează doar la atât, ci îşi depăşeşte cu mult atribuţiile de bază.
Continuând linia trasată de fosta doamnă bibliotecar Maria Munteanu, care permanent a încercat sa vadă cum poate ajuta comunitatea locală, şi actuala colegă păstrează acelaşi mod de lucru, încercând să se plieze pe nevoile utilizatorilor şi satisfăcându-le cat mai prompt. Este interesată de profesie, comunicativă, informată, încercând să ofere comunităţii din care face parte o bibliotecă publică deschisă şi accesibilă.
Este o fire creativă, implicată, cu înclinaţii pedagogice – biblioteca publică fiind amplasată în şcoală, a lucrat benevol cu copiii după orele de program, activând în program de after-school. Prin această activitate, a încercat să le stimuleze celor mici dorinţa pentru lectură şi cunoaştere citindu-le poveşti, jucând împreună diferite jocuri educative, ajutându-i la teme ori desenând.
Este plăcută, veselă, sociabilă, străduindu-se să cultive atent relațiile cu utilizatorii, încercând să aibă un dialog deschis cu aceştia, să descopere noi modalități de a păstra o legătură vie între bibliotecă și cititori.
Pentru toate aceste motive, precum şi pentru participarea constantă la întâlnirile profesionale, Premiul Filialei Brașov a ANBPR la nivelul bibliotecilor comunale pentru activitatea din anul 2019 se decernează doamnei Diana Boriceanu de la Biblioteca Comunală Sânpetru.
(Propunere și argumentare de Crina Buştenaru)
Premiul onorific şi Diploma de merit
Filiala Brașov a ANBPR are bucuria și plăcerea de a premia onorific bibliotecile publice implicate în proiectul Code Kids în anul 2019, în semn de prețuire pentru munca și devotamentul arătat de bibliotecari față de bibliotecă, utilizatori și, în mod special, față de echipele Code Kids. Bibliotecile publice premiate sunt cele din Codlea, Dumbrăvița, Mândra, Racoș, Râșnov şi Braşov (Filiala 5). Le felicităm cu căldură pe colegele bibliotecare, asigurându-le că suntem mândri de ele, de activitatea și reușitele lor. Este motivul pentru care credem că merită să le recompensăm onorific și avem speranța că vor inspira și stimula si pe alți colegi să le urmeze exemplul.
(Propunere și argumentare de Ruxandra Nazare şi Crina Buştenaru)

Tot în luna iulie bibliotecarii brașoveni au concurat pentru Școala de vară pentru noii bibliotecari a ANBPR (Asociația națională a bibliotecilor publice din România), ediție online, și au câștigat, Brașovul având două persoane înscrise la această instruire: Anca Silvia Taflan de la Biblioteca publică din comuna Mândra și Diana Cristea de la Biblioteca Județeană Brașov. Cursul a început în 3 august și a durat până în 7 august, o perioadă intensă în care bibliotecarii români au aflat noutăți și inovații din domeniu și au fost provocați să creeze la rândul lor servicii noi de bibliotecă în întâmpinarea nevoilor comunităților lor. Vom reveni cu informații noi în ce privește rezultatele concrete ale instruirii.

Tot săptămâna trecută, mai precis joi, 6 august 2020, s-a desfășurat webinarul intitulat Împreună online: Utilizarea practică a resurselor educaționale deschise – Recomandările UNESCO, susținut de echipa care a cooperat la elaborarea lucrării Guidance on Open Educational Practices during School Closures: Utilizing OER under COVID-19 Pandemic in line with UNESCO OER Recommendation sub egida UNESCO, lansat în engleză în luna mai și disponibil acum și în limba română. LA webinar a participat ca invitată și colega noastră Melania Luana Butnariu de la Secția pentru copii și tineret a bibliotecii noastre. Detalii mai multe pe https://copiibrasov.wordpress.com/2020/08/05/impreuna-online-utilizarea-practica-a-resurselor-educationale-deschise-recomandarile-unesco/

În sfârșit, în cursul acestei săptămâni va avea loc un eveniment care vorbește despre experiența bibliotecilor publice în proiectul COLIBLITE. Este vorba de un webinar care va avea loc miercuri, 12 august 2020, între orele 11,00-13,00 și în care colega noastră, Melania Luana Butnariu, va vorbi despre Informațiile false și impactul lor. Amănunte suplimentare la http://anbpr.org.ro/wp-content/uploads/2020/08/Anunt_Eveniment-public_COLIBLITE-1.pdf

Felicitări tuturor bibliotecarilor noștri care s-au făcut remarcați prin munca și devotamentul lor și îi asigurăm că ne mândrim cu ei!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Săptămâna aceasta ne-am oprit asupra unei fantezii urbane inteligente și captivante, Casa de iarnă de Ben Guterson, primul volum al trilogiei cu acelaşi nume.

Casa de Iarnă este hotelul plin de secrete şi oaspeţi bizari al venerabilului domn Norbridge Autumnal, unde Elizabeth, o fată superdeşteaptă, pasionată de şarade şi jocuri de cuvinte, ajunge să-şi petreacă vacanţa. Împreuna cu noul ei prieten, Freddy, Elizabeth explorează toate cotloanele hotelului şi mai cu seamă biblioteca uriaşă, unde găseşte, consemnate incifrat, pagini din istoria cel putin ciudată a locului. Cu ajutorul unei carţi magice, fata începe să dezlege mister după mister şi descoperă ca viaţa ei şi trecutul familiei lui Norbridge sunt inexplicabil legate. Şi, pentru ca şirul coincidenţelor nu se opreşte aici, Elizabeth este singura care poate să ridice blestemul ce apasă asupra Casei de Iarnă şi să arunce-n aer toate enigmele care o înconjoară.

“O carte numai bună pentru toţi cei pasionaţi de puzzle-uri şi jocuri de cuvinte, amintind de biblioteca domnului Lemoncello şi de Pseudonymous Bosch.”

Lectură recomandată de bibliotecar!

Cartea este disponibilă la filialele cu fond de carte pentru copii nr. 1, 4, 5 și 6, ultima fiind Secția de carte pentru copii și tineret. Accesați cu încredere catalogul nostru online

http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+46a76fa2c0a8010a47fdbb2a00005d95&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)

Cartea engleză a săptămânii

Romanul “The Kite Runner” (“Vânătorii de zmeie”) al scriitorului american de origine afgană, Khaled Hosseini, este recomandarea noastră de lectură.

“Vânătorii de zmeie” (“The Kite Runner”) este o poveste despre prietenie si trădare, care își poartă cititorii prin Afganistanul ultimelor zile ale monarhiei și până la cele ale atrocităților prezentului. Schimbările uimitoare de situație fac din această carte memorabilă atât o cronică politică, cât și o poveste emoționantă despre copilărie și maturizare. Intriga care pornește cu prietenia dintre Amir, fiul stapânului, și Hassan, fiul servitorului, se dovedește a fi firul director care unifică întregul roman. Fragilitatea acestei relații, simbolizată de zmeiele de hârtie, este pusă la încercare pe măsură ce vechiul stil de viață al vechiului Afganistan apune. Studiile de caracter, de la portretul lui Amir, cel nesigur și sensibil, la cel al tatălui său, Baba, se întrețes cu istoria Americii și cu cea tumultuoasă a Orientului Mijlociu.

Recomandare de lectură de colega noastră, Ana-Maria Lazăr de la Biblioteca engleză.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Săptămâna aceasta este rândul romanului “Stoner”, de John Williams, în traducerea Ariadnei Ponta și publicat la editura Polirom în 2014.

Receptarea critică a celui de-al treilea roman al lui John Williams, „Stoner”, publicat în 1965, ne oferă un bun exemplu (și, în funcție de cum este văzut, deopotrivă dureros și consolator) al parcursului sinuos pe care o operă literară îl poate străbate în căutarea unui public cititor receptiv; totodată, avem de-a face cu unul dintre acele rare și stranii momente în care ficțiunea oglindește realitatea (și vice-versa): aproape complet ignorat de către critica literară la momentul apariției, romanul lui Williams a trebuit să aștepte câteva decenii pentru a ieși din conul de umbră în care fusese aruncat, pentru ca, după moartea autorului, să se bucure de un entuziasm din ce în ce mai puternic, fiind tradus în peste 20 de țări și considerat, aproape în mod unanim, una din revelațiile literaturii americane din cea de-a două jumătate a secolului al XX-lea.

Parcursul pe care l-a avut romanul în receptarea sa reflectă, până la un punct, situația personajului titular: William Stoner, profesor la Universitatea din Missouri timp de aproape patru decenii, dedicat în totalitate meseriei sale și având toate calitățile unui pedagog desăvârșit, rămâne o figură roasă de anonimitate, trecând prin viață întocmai ca o umbră. Diferența dintre roman și personaj este aceea că cel din urmă nu se descătușează niciodată de lanțurile uitării, însă nici nu caută să-și depășească în vreun fel condiția. John Williams deschide romanul cu ceea ce pare a fi un necrolog al protagonistului, trecând succint în revistă activitatea didactică desfășurată de Stoner la universitate și totodată subliniind absența oricărei urme de curiozitate a studenților care-i întâlnesc întâmplător numele pe holurile universității. Naratorul adoptă o obiectivitatea aproape agasantă în prezentarea lui Stoner, iar stilul cât se poate de direct, jurnalistic, impersonal și, de ce să nu recunosc, pe alocuri chiar copleșitor de rece, devine o dominantă a romanului, amplificând letargia ce pare să consume întreaga viață a protagonistului. Singurele momente în care acesta pare să simtă freamătul vieții sunt acelea pe care le petrece, asemeni unui eremit, în preajma cărților: născut într-o familie de fermieri și încurajat de tatăl său să meargă la universitate pentru a studia agricultura, Stoner are o experiență revelatoare în cadrul unui curs opțional de literatură engleză, când se întâlnește cu un sonet de Shakespeare, moment în care se hotărăște să renunțe la agricultură și să își închine viața studiului literaturii. Curând, ajunge să predea la universitate și să se specializeze în literatură medievală, se căsătorește și suferă din cauza unei căsnicii cât se poate de ostile și sterile din punct de vedere emoțional, trece impasibil prin experiența a două războaie mondiale, se lovește de intrigile puse la cale de ceilalți membri ai catedrei de limba și literatura engleză, cunoaște parțial iubirea într-o idilă sortită încă de la început eșecului, și cară pe umeri, asemeni unui Sisif, povara înfrângerilor succesive, a durerii și a asperităților vieții.

Și, cu toate acestea, Stoner merge mereu mai departe, întâmpinând piedicile pe care i le pune viața, în derularea ei nemiloasă, cu stoicism și demnitate, iar romanul, din anatomie a banalității și a regretului, capătă noi valențe, relevându-ni-l pe protagonist în ipostaza aproape neverosimilă, dar cât se poate de justă, de erou care sfidează un destin potrivnic tocmai prin inerția sa.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

Biblioteca Județeană Brașov are cartea la Secția de împrumut, Filialele 3 și 5, dar și versiunea maghiară din 2016 la Biblioteca maghiară. Vă așteptăm să împrumutați volumul de oriunde preferați.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

“Hoinar prin România. Jurnalul unui călător francez” de Grégory Rateau, în traducerea lui Nicolae Constantinescu (Iași, Polirom, 2019) este alegerea noastră pentru săptămâna aceasta. Opțiunea nu este întâmplătoare, fiindcă volumul oferă surpriza și aventura descoperirii unei țări deopotrivă de către străini și români.

În general, străinii nu ştiu foarte multe despre România. Cunoştinţele lor se limitează la mitul vampirului din Transilvania şi la câteva generalităţi despre folclor. De obicei ignorată, dacă nu chiar dispreţuită de unii, România este obiectul multor prejudecăţi. De aceea, Grégory Rateau, de formaţie cineast, a vrut să-şi facă o idee proprie și să cunoască o țară nouă. A străbătut România de la Bucureşti până în zone rurale izolate, din pădurile Carpaţilor până pe plajele din Delta Dunării. Alături de el veţi descoperi lucruri uimitoare şi, poate, veţi privi România cu alţi ochi.

Din cuprins: Ultimul pălărier din Bucureşti ; Cimitirul Bellu ; Pădurea cu hohote de plâns ; Baletul insectelor ; Un mic colţ de rai ; Chilia părintelui Arsenie Boca ; Prietenia franco-română ; Casa scriitorului George Călinescu ; Ultima baie de la miezul nopţii ; În stradă ; Ziua porcului.

Lectură recomandată de bibliotecar!

Accesați cu încredere catalogul nostru online http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+f7831047c0a8011472d58ae903819112&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,