Blogul bibliotecii din Brasov

Marţi, 25 februarie 2020, Consorțiul Cultural Corona a decernat Premiile Anului 2019 în Cultură la Brașov în cadrul unei gale aflate la a VI-a ediţie. Câștigătorii au fost desemnați pe baza voturilor exprimate online de către publicul brașovean, respectiv a notelor acordate de către trei personalități ale artei contemporane și ale managementului cultural din afara Brașovului, ale cărui opțiuni au avut și în acest an o pondere de 50%. Juriul a fost format din Silvia Antigona Rogozea, curator și director de programe la Muzeul Național de Artă Contemporană, Ciprian Anghel Ștefan, directorul general al Complexului Național Muzeal ASTRA și președinte al Rețelei Naționale a Muzeelor din România, și Luminița Arvunescu, realizator Radio România Muzical și Președinta Uniunii Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România. Sponsor Coresi Shopping Resort.
La cele 14 categorii au fost desemnați următorii câștigători:

1. Cartea anului
Istorii din ’89 în benzi desenate
Muzeul Județean de Istorie Brașov
2. Expoziția anului
Povești românești
Clubul Ilustratorilor, Muzeul Casa Mureșenilor
3. Festivalul anului
cartfest – Festivalul de Artă și Cultură Cristian
4. Afișul cultural al anului
Festivalul de Benzi Desenate Istorie Brașov 2019
5. Concertul anului
Concert de Crăciun Fulgi de colind
Cvintetul vocal ANATOLY
6. Proiectul cultural al anului
TAMTAM Festival
7. Spectacolul de teatru al anului
Îmblânzirea Scorpiei
Centrul Cultural Reduta
8. Proiectul literar al anului
AntareSFest 2019
9. Proiectul muzical al anului
Alina Bercu, Integrala sonatelor pentru pian de Ludwig van Beethoven
Centrul Muzical al Universității Transilvania
10. Spectacolul de dans / performance al anului
Abua Bua Bua
Organizația de Tineret a Forumului Democrat German din Brașov
11. Debut
Orchestra de cameră a Universității Transilvania din Brașov
12. Proiectul de educație culturală al anului
Spectocular
Asociația Amural
13. Proiectul de arte vizuale al anului
Amural Festival Vizual
14. Organizația culturală a anului
Centrul Multicultural al Universității Transilvania

„Brisbane” de Evghenie Vodolazkin este romanul ales pentru această săptămână. Cartea este o poveste pe două voci despre chitaristul Gleb Ianovski, personajul principal. Diagnosticat cu boala Parkinson, Gleb se întoarce în trecut şi relatează unui biograf viaţa sa, din copilărie şi tinereţe până la cariera muzicală de succes. Pendularea între trecut şi prezent este de fapt reconstituirea unei epoci. Astfel, cititorii descoperă viaţa eroului în comunism şi după căderea acestuia, cu separatismele, dificultăţile şi violenţele apărute, o frescă a timpului trăit. Oscilaţia este nu doar temporală, ci şi spaţială, între Ucraina, Rusia şi Germania, refăcând existenţe, sentimente, relaţii. Muzica este o prezenţă densă, iar cartea este scrisă cu un mare rafinament, lingvistic şi psihologic, cu o mare forţă evocatoare. De ce se numeşte Brisbane? Oraşul australian este simbolul raiului, ţinta dorită de emigrare, un Eldorado visat. Cartea începe şi se sfârşeşte cu menţionarului oraşului Brisbane, iar între început şi final se desfăşoară poveşti de viaţă, cu iubiri, nădejdi, dezamăgiri, boli şi morţi. Muzica, scrisul şi memoria sunt leacurile la probleme şi cele ce inspiră lupta pentru viaţă şi speranţă, ceea ce scriitorul şi-a propus să facă. Şi reuşeşte prin această carte profundă. Lectură recomandată de bibliotecar!

Încerc să ajung la expozițiile din oraș, iar aici aș vrea să sintetizez experiența mea din 2019. Străduindu-mă să fac un bilanț personal a ceea ce am vizitat, se cuvine să încep cu muzeele, unde probabil trebuie să disting între expoziții care valorifică patrimoniul muzeal, oferite Brașovului și uneori itinerate, expozițiile itinerante și cele care stimulează creativitatea artistică locală. Cred ca acestea sunt principalele tipuri de expoziții organizate de muzee și chiar de spații expoziționale (galerii, centre culturale) și de grupări de artiști ori asociații culturale. Astfel diferențiate, expozițiile sunt deosebite ca valoare, adresabilitate, impact, chiar volum de muncă, implicare și inserție în comunitate.

Muzeul de Artă Brașov a început anul 2019 cu o expoziție itinerantă Ex-libris Brâncuși, continuată cu expoziția Portretul în colecția de pictură a muzeului, valorificând fondul de patrimoniu și experiența acumulată în expoziții anterioare, precum portretele patriciatului săsesc. Vara a adus o expoziție itinerantă deosebită, în cadrul sezonului cultural România – Franța și parte din International Festival of Extraordinary Textiles (FITE), intitulată Deviații, cu creații singulare de artă textilă, realizată cu sprijinul Muzeului de Etnografie Brașov. Toamna la Muzeul de Artă Brașov a stat sub semnul lui Ingo Glass – artist care a reflectat și transpus perspectiva sa asupra formelor, culorilor, spațiului și luminii, în timp ce expoziția Hans Mattis Teutsch – Sub semnul avangardei era itinerată la Muzeul Municipiului București. Sfârșitul anului era marcat de revenirea pe simeze a artei lui Mattis Teutsch, dar și de o expoziție cu reproduceri de tablouri celebre ale muzeului itinerată în centrele comerciale și cartierele Brașovului, aducând arta mai aproape.

Muzeul de Etnografie a continuat valorificarea patrimoniului deţinut şi tradiţiilor din judeţ în legătură cu ocupaţiile locuitorilor prin expoziţiile temporare despre ceasurile ţărăneşti, pescuitul pe Olt, meşteşugul tăbăcăritului şi cojocăritului. Muzeul Civilizaţiei Urbane a organizat expoziţia despre dantele, cu parteneri francezi şi români şi a găzduit expoziţiile fotografilor Teofil Mihăilescu (De la Sinai la Ierusalim), Hui Zhang (China) şi Emil Otto Hoppé (Portretul unei ţări – România Mare).

În anul 2019 Muzeul de Istorie a găzduit o expoziţie itinerantă Made in CZ/Found in RO în colaborare cu Centrul cultural Ceh din România şi expoziţia de fotografii privind vizita ţarului rus Nicolae al II-lea la Constanţa în 1914, în parteneriat cu Centrul rus de ştiinţă şi cultură Bucureşti. Strategia muzeului a fost aceea de a stimula creaţia artiştilor de benzi desenate pe subiecte istorice, dintre care tema 30 de ani de la căderea comunismului a ocupat locul principal. Expoziţia „Puiu Manu – Povestea unui maestru al benzii istorice desenate” a prefaţat manifestările din cadrul Festivalului şi Salonului naţional de benzi desenate istorice. În paralel cu expoziţia amintită din interiorul Casei Sfatului, au fost expuse lucrările câştigătorilor salonului 2019 în Piaţa Sfatului, iar un consistent album Istorii 1989 în benzi desenate a fost editat, în timp ce o altă expoziţie, în Parcul central N. Titulescu, a fost montată cu tema Anul 1989, anul schimbării reflectat în banda desenată europeană. Sfârşitul anului a înregistrat o expoziţie, tot în faţa muzeului, de fotografii din Braşovul lui decembrie 1989, cuprinzând imagini din arhive personale şi colecţia unui ziar braşovean.

Casa Mureşenilor a avut în 2019 o expoziţie despre ceremonialul mesei la Curtea Regală a României, cu piese de patrimoniu de la Peleş, precum şi o expoziţie în tandem, a doi artişti originari din Braşov, dar stabiliţi în Austria şi Germania. Expoziţia „Josef & Josef – doi artişti în vizită acasă” a fost o expoziţie care, după părerea noastră, a confirmat pentru prima dată potenţialul spaţiului expoziţional amenajat în 2015 ca galerie de artă contemporană, cuprinzând 8 încăperi şi renovat în 2019 în culori crude. Calitatea şi tematica lucrărilor, tehnicile şi culorile folosite de artişti au configurat un dialog şi au intrat în rezonanţă cu spaţiul, constituind o ofertă de calitate pentru publicul braşovean. A urmat expoziţia Poveşti româneşti, cu creaţiile Clubului Ilustratorilor din România, aproape în paralel cu Expoziţia Clubului ilustratorilor din Braşov de la Centrul Multicultural al Universităţii. Voi scrie despre ele şi la capitolul carte. Expoziţia Istorii 1877 Stories s-a realizat în cadrul unui proiect, valorificând patrimoniul prin prisma noilor tehnologii, în timp ce la Muzeul Ştefan Baciu s-a organizat o expoziţie cu picturile Mirei Baciu Simian, intitulată Culorile vieţii, cu tablouri din fondul Bibliotecii Academiei Române, expoziţie pe care o apreciem ca foarte potrivită specificului muzeului braşovean.

Centrul Multicultural al Unviersităţii a găzduit 9 expoziţii itinerante pe parcursul anului 2019, de cele mai diverse, de la fotografii (Parcurile americane de Dan Dinu şi Nisip în ochii mei. Momente sudaneze de Enikö Nagy, adusă cu sprijinul Centrului cultural german din Braşov) la ilustraţie de carte şi bandă desenată, de la grafică şi pictură la arhitectura Bauhaus, cu artişti din diferite şcoli şi generaţii (Ştefan Pelmuş, Florin Buta, Robert Obert, Maria Bălan şi Andreas Lutz, Teodora Pica).

Expoziţii au susţinut şi alte galerii şi huburi creative, precum One Zero Hub şi Metrom, în cadrul unor evenimente periodice ori Nopţii albe a galeriilor. Dincolo de acestea, aş menţiona Bienala albastră, o amplă suită de expoziţii individuale şi de grup şi manifestări care au valorificat spaţii expoziţionale numeroase din oraş, de la galerii private până la librării. Bienala albastră se alătura Festivalului de arte vizuale Amural, un alt eveniment ce antrenează creaţia artistică a timpului nostru.

Creaţia artistică contemporană a fost încurajată şi stimulată şi de către Biblioteca Judeţeană Braşov cu prilejul Nocturnei Bibliotecilor, prin apelul lansat de crearea a unor cărţi artistice, inedite şi pline de imaginaţie, de către artistele braşovene, membre ale Clubului Ilustratorilor din Braşov. Să nu uităm că Biblioteca Judeţeană Braşov a continuat experienţa din 2018, realizând în parteneriat cu o asociaţie o expoziţie comunitară despre zona După Ziduri.

În loc de concluzie, aş observa că au început să se acumuleze evenimente dedicate creaţiei artistice contemporane, fiind stimulat creativitatea în competiţii, concursuri, saloane şi expoziţii adresate acestui mediu, care şi-a găsit într-o oarecare măsură o formă de coagulare şi acţiune. Benzile desenate, ilustraţia de carte, fotografiile coexistă în rândul creaţiilor contemporane. Mi se par mai puţine rezidenţe şi tabere de creaţie, după ştiinţa mea. Dar sigur aceastră trecere în revistă poate fi completată de alţii, neavând pretenţia că poate cuprinde totul.

Galeria „9”, redeschisă în 2019 în partea dreaptă a Teatrului Sică Alexandrescu, cu intrarea dinspre parcul cu statuia lui Andrei Mureşanu, a vernisat marţi expoziţia itinerantă cu titlul de sus. Aşezate unul sub altul, cuvintele, prin iniţialele lor, formează numele Oaş. Calamburul trimite la Ţara Oaşului, unde a fost organizată o tabără de creaţie inspirată de tradiţiile şi arta zonei, iniţiativă a pictoriţei Cristina Gloria Oprişa. Expoziţia colectivă cuprinde lucrărilor artiştilor Cristina Busuioc, Patricia S. Iusztin, Sever Moldovan, Nyiri Zoltán, Maria Olteanu, Adriana Popa Cănija, Angela Szábo, Kalman Sztrharszky, Horia Ştefan Trânc, Victoria Galbenu Ţăroi, Ioan Aron Ţăroi şi ciclul Ţâpuritori cromatice de Cristina Gloria Oprişa.

Dincolo de aceasta, expoziţia se înscrie într-o mişcare artistică manifest pentru patrimoniul tradiţional, deoarece zona se modernizează agresiv, sub presiunea locuitorilor plecaţi la muncă peste hotare, care renunţă grăbit la casele şi troiţele de lemn, ţesăturile şi obiectele vechi. Prin creaţiile realizate, expoziţia recuperează aspecte din patrimoniul Oaşului, din structura locuinţelor, obiceiuri, obiecte, tradiţii ş.a. De altfel, expoziţia este îmbogăţită cu ceramică, ţesături, obiecte din lemn, justapunerea oferind pandantul tradiţional şi imaginea artistică contemporană ce îl transfigurează, completând şi depunând mărturie pentru patrimoniu prin dialogul lor. În felul acesta artiştii se plasează în poziţia de mijlocitori artistici ai obiceiurilor, păstrând memoria lor şi iniţiind un dialog, asemenea celui dintr-o şezătoare, ceea ce explică şi justifică titlul ales. Culoarea dominantă a expoziţiei este albastrul, parcă într-o continuitate cu expoziţia anterioară ce a aparţinut Bienalei albastre.

Deschisă la Muzeul de Artă Satu Mare, expoziţia a parcurs până acum un periplu la Muzeul din Beiuş şi Muzeul de Artă Tg. Jiu, ajungând la Braşov prin munca şi străduinţa Asociaţiei Culturale Artessentia, care îşi urmează consecvent obiectivul declarat, de a sprijini creaţia contemporană pornind de la tradiţie. Se poate vizita de către public până în 17.03.2020.

În perioada 14 – 24 februarie 2020, aplicația iZiLIT vă prezintă zece fațete diferite ale iubirii, în tot atâtea cărți.

Propunerile aparțin mai multor genuri literare (poezie, proză scurtă, roman, eseu) și se adresează tuturor categoriilor de vârstă.

Descarcă acum gratuit de pe Google Play sau AppStore.

Ştiţi filmul Nothing to lose cu Tim Robbins din anul 1997? Crezând că a surprins-o pe soţia sa înşelându-l, acesta ia o armă cu sine şi demarează în trombă. Înnebunit de durere, o ia razna şi începe o cursă nebună, în care sfidează totul, de la autoritate la dragoste, de la prietenie la lege. În final, descoperă că s-a înşelat şi inima sa se linişteşte. Când termini de citit romanul lui Vlad Drăgoi, „Mica mea inimă de om singuratic” (apărut la Editura Polirom, 2019, în colecţia EgoProză), ai impresia că retrăieşti acest film. Într-o noapte, pregătindu-se să închidă librăria unde lucrează, Vlad provoacă un accident cumplit de muncă. Speriat peste măsură, îşi supraveghează plecarea, să nu apară pe camerele de filmat din mall şi se decide să plece brusc cu maşina de acasă, împreună cu câinele Maya. Înnoptează aproape de drumul naţional, iar dimineaţa porneşte spre mare, sperând să lase în urmă şi să scape de vina uriaşă de a fi săvârşit un accident mortal. În tot timpul acesta, amintirile îl năpădesc, povesteşte întâmplări despre familie şi prieteni, despre bucurii şi tristeţi, reînviate de spaima sa de grozăvia făcută. Fiind jefuit de bani şi de lucrurile sale, este silit să se întoarcă şi ajuns din nou la librărie, descoperă că totul este în ordine şi că a fost victima fricii sale. În fapt, s-au suprapus două episoade şi destinul i-a jucat o farsă care i-a aruncat în aer inima şi existenţa într-un coşmar de 12 ore. Cartea se citeşte pe nerăsuflate, scrisul continuu te prinde, analiza şi întoarcerea mereu asupra ego-ului te captivează. Lectură recomandată de bibliotecar!

„Mici focuri pretutindeni” de Celeste Ng (Bucureşti, Editura Litera, 2017) este cartea pe care o recomandăm. Volumul spune povestea unei comunităţi în care toate lucrurile par bine aşezate şi rânduite potrivit regulilor, totul este sub control. Apariţia Miei, o artistă nonconformistă, şi a fiicei ei, Pearl, cu o dorinţă aparte pentru libertate, schimbă cursul lucrurilor şi totul este pus sub semnul întrebării. Astfel, descoperim ce vieţuieşte dincolo de aparenţe, aflăm de viaţa tăinuită a pasiunilor, de secrete şi îndoieli. Disputa în jurul încredinţării unei fetiţe chinezoaice mamei sale ori părinţilor adoptivi împarte comunitatea. Scrisă cu un simţ fin al nuanţelor, cartea este de o profunzime psihologică dublată de ştiinţa autoarei de a dezvolta conflictul şi a păstra treaz interesul cititorului. Lectură recomandată de bibliotecar!

Pe măsură ce anii trec observăm o situaţie tot mai îngrijorătoare. Din 2011 echipa bibliotecii citește săptămânal la Spitalul judeţean de copii din Braşov. Remarcăm pe teren cum scade știința de carte, copiii recunosc cu greu literele, iar ceea ce este mai grav și ne intristează, crește diferența dintre oraș și sat. Câștigă teren cultura orală în dauna cititului ceea ce conduce la deosebiri și există o relație directă între lipsa de performanța la citit și absența bibliotecii publice în comunitățile de unde provin tinerii respectivi. Invers, localităţile dotate cu biblioteca publică deservită de un bibliotecar dinamic înregistrează performante educaționale, economice și sociale. Exemplele de la Dumbrăvița, Mândra, Codlea, Râșnov, Făgăraș arată cel mai bine rolul bibliotecilor publice în comunitățile educate.

O întâmplare petrecută la Spitalul de copii este ilustrativă. Joi, 8 august 2019, am fost la spitalul de copii şi am citit la secţia de Chirurgie. Au fost trei copii: unul de clasa I, vârsta 6 ani, care mi-a spus de la început că poate citi literele, din Braşov probabil, unul de 5 ani, care nu a ştiut să spună unde locuieşte şi un copil mai mare, de 10 ani, clasa a IV-a, dintr-o comună dincolo de Poiana Mărului. Am citit Mog, o pisică uitucă de Judith Kerr. Este o carte cu texte scurte şi ilustraţii, distractivă şi instructivă. Am citit, le-am arătat desenele de la fiecare pagină, am întrebat şi discutat. Copiii au fost în general atenţi, povestea i-a atras, ţineau minte ce se întâmplă, răspundeau, observau desenele. Întâlnirea de citit poveşti s-a desfăşurat bine. Însă un moment m-a descurajat complet. Ştiu din experienţă că uneori copiii mai mari vor să citească ei, le este ruşine că le citeşte altcineva şi vor să arate că pot şi ei. Cu gândul acesta, l-am întrebat pe copilul mai mare dacă ar vrea să citească. Era isteţ, receptiv, observa atent şi răspundea bine. Nu a vrut să citească, m-a refuzat. Eu am citit mai departe, dar la următoarea pagină l-am invitat să citească numele pisicii, MOG, dintr-o ilustraţie, era scris pe farfuria de mâncare a pisicii. A avut dificultăţi să citească cuvântul scurt, spunea fără voce literele înainte. L-a ajutat copilul mai mic, de 6 ani, care de fapt a citit în locul lui.

Cazul este emblematic pentru diferența tot mai adâncă dintre sat și oraș. Cunoaștem situaţia bibliotecii publice din acea comună. Este o localitate fără bibliotecă publică funcţională. Biblioteca se află în centru, vizavi de primărie, în Căminul Cultural, la etajul I, lângă Centrul Papi. Dar majoritatea timpului este închisă, are cărţi vechi acoperite de praf şi computere nefuncţionale. Bibliotecara a absolvit Asistenţa Socială şi se ocupă în Primărie în primul rând de asistenţă socială. Există bibliotecă publică pe hârtie, dar practic ea nu este activă. L-am întrebat pe copil dacă are bibliotecă în şcoală şi a răspuns că nu există bibliotecă şcolară. Copiii de acolo nu au ajutor la citit fiindcă biblioteca publică nu este activă şi şcoala nu este ajutată de bibliotecar. Situaţia lecturii este foarte grea. Cred că acest copil, din cazul nostru, este viitorul adult necititor, bolnav de analfabetism funcţional, care nu va ştii să citească un anunţ de angajare, un act de plată a impozitelor, nu îşi va găsi de lucru, nu va fi independent, ci va fi abonat sigur al serviciilor de asistenţă socială.

Județul Brașov are biblioteci publice funcționale în 29 de localități urbane și rurale. Alte 29 de localități nu au biblioteci publice sau nu sunt funcționale: Predeal, Rupea, Zărnești, Augustin, Beclean, Bod, Bunești, Cața, Cincu, Comăna, Crizbav, Fundata, Hărman, Holbav, Jibert, Lisa, Părău, Recea, Sâmbăta de Sus, Șercaia, Șinca Veche, Șinca Noua, Șoarș, Tărlungeni, Teliu, Ticuș, Ucea de Jos, Ungra, Viștea de Jos.

Cred că soluţia este una integrată, prin care autorităţile, de la Biblioteca Judeţeană Braşov şi şcoli la administraţia locală şi judeţeană şi până la cele centrale (prefecturi, ministere, guvern, preşedenţie) să accepte şi să considere cititul o abilitate de viaţă, iar biblioteca publică o instituţie de bază a lecturii, informării, educaţiei permamnente şi culturii oricărei comunităţi. Este nevoie de o colaborare între toate nivelele. Bibliotecarii nu pot răzbi singuri în combaterea analfabetismului funcţional, de fapt a analfabestismului în creştere, întreaga societate trebuie să susţină şi să transmită semnalul că educaţia este o valoare preţuită social.

Biblioteca Judeţeană Braşov găzduieşte Piaţa Seminţe cu suflet care constă în donaţii şi schimb de seminţe de flori şi legume tradiţionale, cu gustul cunoscut din copilărie, asigurate de această reţea de experţi pasionaţi de agronomie şi agricultură ecologică.

Evenimentul va avea loc sâmbătă, 15 februarie 2020, între orele 10,00-12,00, la sediul central (Bd. Eroilor nr. 33-35, Livada Poştei, holul de intrare de la parter şi de la etaj).

Seminţe cu suflet este un spaţiu al prieteniei, destinat asigurării existenţei şi distribuirii gratuite a seminţelor reproductibile şi a plantelor curate şi sănătoase. Acesta este un proiect al unor voluntari decişi să păstreze şi să perpetueze soiurile româneşti de fructe şi legume. Iniţiatorul şi sufletul acestui grup este doamna Rodica Meiroşu, o buzoiancă pasionată de grădinărit, care îşi împărtăşea interesul pentru seminţe şi soiuri româneşti pe o reţea de socializare. Aşa a cunoscut şi a intrat în legătură cu oameni la fel de interesaţi de domeniu, cu care a colaborat şi a făcut schimb de seminţe. Membrii acestui grup au reuşit să organizeze chiar şi două festivaluri: Festivalul internaţional al tomatelor în parteneriat cu Staţiunea de cercetare-dezvoltare legumicolă Buzău şi Festivalul Biodiversităţii la Facultatea de Agronomie Bucureşti.

În timp grupul celor pasionaţi s-a mărit şi din 2016 a început să organizeze pieţe gratuite în ţară, în care oferă seminţe voluntar. Practic, producătorii şi experţii agronomi din această reţea oferă donaţii şi schimb de seminţe tuturor celor interesaţi de plante tradiţionale sănătoase, cu singura condiţie să le cultive fără să le trateze chimic şi să dea mai departe din seminţele primite, contribuind la răspândirea culturii lor. Comunitatea Seminţe cu suflet se adresează agricultorilor şi fermierilor, agronomilor şi absolvenţilor învăţământului de profil agricol (liceal şi superior), grădinarilor etc. Proiectul susţine agricultura ecologică, durabilă şi sustenabilă.

Organizată după același model ca până acum, piaţa ”Semințe cu suflet” permite celor care doresc să cultive legume sau fructe din soiuri vechi să primească gratuit semințe, material săditor, în limita stocului disponibil.

Subliniem că în cadrul pieţei ”Semințe cu suflet” nu se pot cumpăra semințele, iar semințele disponibile sunt limitate, astfel încât ele se distribuie în așa fel încât soiurile vechi să poată ajunge la un număr cât mai mare de persoane. Evenimentul se încheie în momentul în care se epuizează semințele, astfel încât este recomandat să fiți prezenți la ora deschiderii.

Accesul este liber.