Blogul bibliotecii din Brasov

Cum am promis anul trecut, dorim să ajutăm în continuare Colţul montan de lectură de la Cabana Mălăieşti. Este vorba despre o mică bibliotecă deschisă acolo, la iniţiativa voluntarilor din programul EDUCAB şi cu sprijinul echipei Bibliotecii Judeţene Braşov.

Aşadar, facem apel la iubitorii de natură, excursii şi citit să doneze cărţi sau reviste (neapărat noi), cu precădere din domenii precum: turism, mediu, litertură de călătorie, drumeţii, trasee, ghiduri şi hărţi montane – cu scopul de a îmbogăţi şi reîmprospăta mica bibliotecă din cabană.

Volumele donate sunt disponibile şi la îndemâna turiştilor şi excursioniştilor care fac un popas acolo, şi care sunt invitaţi să citească, să petreacă un moment plăcut în compania cărţilor. La fel ca anul trecut, cărţile donate vor fi transportate de bibliotecari şi voluntari, în excursia care va urma în august sau septembrie 2019.

Aşadar, vă aşteptăm cu cărţi noi, interesante, nu prea voluminoase, mai uşor de transportat, cărţi care v-au plăcut şi v-au încântat când le-aţi citit, pe care le-aţi recomanda şi da mai departe. Veniţi cu o carte, un cadou de suflet! La drum, pentru lectură!

Contact şi detalii suplimentare:

Crina Buştenaru – 0723 507 028 ; crina.bustenaru@gmail.com

Ruxandra Nazare – 0729 101 779 ; ruxi1971@gmail.com

            Începând cu 2005, în fiecare an,  se marchează, la 18 iunie, Ziua mândriei autiste. Iniţiativa aparţine Aspies for Freedom (AFF), un grup cu aproximativ 20. 000 de membri, care militează pentru drepturile persoanelor cu autism.

            Scopul acestei zile, adresată în primul rând persoanelor neurotipice, este să demonstreze că autismul nu este o boală ce trebuie tratată, ci o stare psihică diferită şi unică. În opinia celor de la AFF, autismul este o expresie a neurodiversităţii, diferită de ceea ce înseamnă normalitate, dar nu o dizabilitate.

            În primul an al Zilei mândriei autiste, tema a fost ,,Acceptare, nu tratament”, principalele evenimente s-au desfăşurat în Brazilia, sub deviza Autiştii vorbesc, e timpul să asculţi.

            Unele probleme cu care se confruntă autiştii, susţine AFF, apar din cauza tratamentului incorect din partea societăţii.  Organizaţiile şi campaniile, ce urmăresc strângerea fondurilor pentru persoanele autiste, apelează la compasiunea semenilor, metodă eronată în viziunea AFF,  din moment ce autismul este o stare psihică diferită şi nu o boală.

            Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, autismul este definit ca o stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară şi intensa trăire a vieţii interioare.

Vă invităm să aflaţi ce publicaţii şi informaţii deţine biblioteca publică braşoveană prin intermediul microexpoziţiei organizată de colega noastră Daniela Ferţu, bibliotecar Secţia de Împrumut.

Ion Creangă s-a născut la data de 10 iunie 1839, în satul Humuleşti, judeţul Neamţ, fiul lui Ştefan a Petrei Ciubotariul şi al Smarandei Creangă. Copilărie lui este cunoscută publicului din opera sa ,,Amintiri din copilărie’’. Fiu de ţăran, este pregătit de dascălul din sat, apoi se mută la bunicul matern, unde continuă şcoala.  La dorinţa mamei este înscris la şcoala catehetică din Fălticeni ca ăa devină preot, iar după desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este nevoit să plece la Iaşi.

      În anul 1864 urmează şcoala de învăţători de la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult şi l-a numit învăţător la şcoala primară numărul 1 din Iaşi. În anul 1875 îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, cu care se împrieteneşte, iar între 1875 şi 1883, la îndemnul poetului, scria cele mai importante opere ale sale. Se stinge din viaţă la data de 31 decembrie 1889.

       Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Alcătuirea meşteşugită a frazei, folosirea multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea naraţiunii şi sinceritatea cu care povesteşte fac din această lucrare a lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.

Opera lui Creangă cuprinde : poveşti, povestiri, scrisori, nuvele.

Poveşti: Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Fata babei şi fata moşneagului, Povestea lui Harap-Alb, Soacra cu trei nurori, Povestea porcului, Ivan Turbincă, Punguţa cu doi bani, Povestea poveştilor…

Povestiri : Acul şi barosul, Cinci pâini, Inul şi cămeşa, Moş Ion Roată şi Unirea, Păcală, Prostia omenească, Ursul păcălit de vulpe…

Scrisori către prieteni: către Mihai Eminescu, Vasile Conta, Alexandru C. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Titu Mairescu, Iacob Negruzzi, Ioan Slavici…

Nuvele : Moş Nichifor Coţcariu, Popa Duhul…

Scrisori de familie: către Gheorghe Creangă, Zahei Creangă, Ecaterina Vartic, Elena Creangă-Chiţei.

Citate cu tâlc din opera lui Creangă:

„Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos; puţini suie, mulţi coboară, unul macină la moară” (Povestea lui Harap-Alb)

„Din cărţi culegi multă înţelepciune şi la drept vorbind nu eşti numai aşa, o vacă de muls pentru fiecare” (Amintiri din copilărie)

„Ia mai daţi-vă şi pe jos, căci calul nu-i ca dobitocul, să poată vorbi” (Moş Nichifor Coţcariul)

„Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă” (Scrisori) 

„Prostia din născare, leac în lume nu mai are, ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în spitale” (Păcală( 

„Dac- ar fi să iasă toţi învaţaţi după cum socoţi tu, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele” (Amintiri din copilărie)

Text, selecţie de carte şi microexpoziţie aniversară de Daniela Ferţu, Secţia de Împrumut

Ştiaţi că 20 mai este sărbătoarea albinelor? Atunci se sărbătoreşte Ziua Mondială a Albinelor. Despre această aniversare foarte recentă, stabilită anul trecut şi despre aceste vieţuitoare speciale, cu modul lor de organizare atât de uimitor, ne-a vorbit o expoziţie dedicată şi organizată în cursul lunii mai de colega noastră Ioana Popa Răduţoiu, de la Secţia de Împrumut. O expoziţie pe care suntem siguri că au văzut-o cititorii, utilizatorii şi bibliotecarii, în trecerea noastră zilnică în căutatea cărţilor. O expoziţie frumoasă, care a selectat cărţi de spre albine, curiozităţi despre ele şi a agrementat-o cu produsele lor, pe care ar fi bine să le consumăm zi de zi, pentru sănătatea noastră. Să nu uităm că mierea a fost mult timp îndulcitorul unic al oamenilor, până la introducerea în alimentaţie a zahărului din trestia de zahăr şi a zahărului, produs industrial, din sfecla de zahăr. Mai jos găsiţi informaţii mai detaliate despre albine, personajele principale ale unei expoziţii inedite, pe care nu am anunţat-o la timpul cuvenit şi despre care facem menţiune acum, cu cuvenitele iertăciuni de uitarea nepermisă:

Albinele sunt insecte zburătoare din superfamilia Apoidea, subordinul Apocrita, acelaşi care conţine viespile şi furnicile; se hrănesc cu nectarul florilor, ca sursă de energie graţie conţinutului de zahăr şi cu polen, ca sursă de proteine, mai ales pentru hrănirea larvelor. Această activitate se soldează cu polenizarea florilor şi cu producerea mierii şi a cerii. Albinele sunt cele mai importante insecte polenizatoare, iar asocierea dintre ele şi plante este avantajoasă pentru ambele părţi. Există circa 20.000 de specii cunoscute de albine, probabil multe altele aşteptând să fie descoperite. Cea mai mică albină este albina pitică, cu lungimea de 2,1 mm, iar cea mai mare este  Megachile pluto, care poate atinge lungimea de 39 mm. Cea mai cunoscută specie de albine este albina europeană, Apis mellifera.

            Ziua mondială a albinelor se sărbătoreşte începând cu 2018, în urma unei decizii luate de ONU, cu scopul de a atrage atenţia asupra importanţei lor pentru umanitate şi asupra necesităţii conservării lor, dar şi a altor polenizatoare.

            Expoziţia cuprinde volume dedicate albinelor, ştiinţifice şi literar-artistice, dar şi câteva mostre din produsele stupului.

Aş vrea să subliniez că în zilele noastre trebuie să ne amintim tot mai mult de albine, de Zum-Zum*-ul lor atât de familiar, întrucât trăim o primăvară ploioasă care nu numai pe noi ne afectează, dar întreaga natură suportă consecinţele, florile neajungând să fie polenizate din cauza frigului, plantele suferind de putrezirea frunzelor şi de mănarea fructelor, iar albinele ajungând să colecteze tot mai puţin polen şi producând tot mai puţină miere. În această situaţie, albinele harnice ar trebui să ne amintească de responsabilitatea protejării mediului, fiindcă toţi trebuie să avem un loc pe pământ.  Iar protecţia naturii este sarcina oamenilor, Noi trebuie să ne implicăm şi să restabilim echilibrul natură – om, prin cele mai simple şi elementare gesturi, de la păstrarea curăţeniei, colectarea selectivă a gunoiului menajer şi consumul responsabil, de la abţinerea de a ne mai asfalta curtea complet şi ambiţia de a planta pomi şi arbori, rezervând naturii un loc în viaţa noastră şi până la alegerea mijloacelor de transport cât mai puţin poluante. De noi depinde să mai auzim zumzetul albinelor! De aceea, o expoziţie, chiar una care s-a desfăcut, este întotdeauna utilă. Dacă vă interesează publicaţii despre albine, vă aşteptăm la bibliotecă, la Secţia de Împrumut, să consultaţi şi să împrumutaţi cărţile la domiciliul vostru. Cărţi despre albine şi miere, despre natură, despre iubire, despre noi, oamenii!