Rămas bun! – In memoriam Monica Andriesei
Joi, 7 august 2014, s-a stins Monica Andriesei, lăsând în urmă amintirea unui om pasionat de frumos și plin de viață, un bibliotecar ce a iubit cartea și a trudit pentru a schimba și moderniza biblioteca. Cu legături și rădăcini în Șcheii Brașovului, doamna Monica Andriesei a absolvit Liceul Andrei Șaguna, a urmat Facultatea de filologie la București și a lucrat ca bibliotecar o viață. Există din ce în ce mai puțin oameni care și-au început și sfârșit cariera în același loc. Monica a făcut parte din elita acelor oameni și Biblioteca Județeană Brașov a devenit, am putea spune, a doua ei casă. O casă pe care a onorat-o și înfrumusețat-o prin efortul și bunul ei gust. Ambițioasă și perseverentă, a reușit să informatizeze complet secția de împrumut cu ajutorul colegilor, fiind prima din țară dintre cele publice, care a funcționat și a făcut imprumutul cărților în regim automatizat, din anul 1998 la Brașov. A gestionat cu diplomație și fermitate serviciul de relații publice, un serviciu dificil, cu un volum mare de muncă și interacțiune directă cu cititorii. Muncitoare, cu lecturi vaste, știa să împărtășească bucuria cititului cu colegii și prietenii, sensibilă observa un peisaj, admira un tablou, remarca plină de spirit gesturi, cuvinte, întâmplări, hazlii sau grave. Știa mai mult ca oricine să adune oamenii, să îi convingă și să îi țină aproape cu inteligență. Admiratoare și cunoscătoare a artei, din cărți, prin vizitarea asiduă de muzee și frecventarea expozițiilor de artă, Monica a înfrumusețat biblioteca prin inițierea expozițiilor artiștilor plastici brașoveni, creând pinacoteca bibliotecii și încurajând artiștii locali. Mamă devotată, profesoară talentată, Monica a avut întotdeauna curajul de a o lua de la capăt și de a experimenta lucruri noi. Astfel a urmat trei ani Școala populară de artă, dorindu-și să cunoască mai mult despre arta iconografică și ajungând să picteze icoane pe sticlă, tehnică pe care a ajuns să o stăpânească și să o înnoiască. Îi plăcea să picteze îngeri, iar icoanele făcute de ea erau executate cu atenție la detalii, meșteșug și iubire. După ce s-a pensionat în 2005, a ales să lucreze în domenii noi, precum la Muzeul Civilizației Urbane și la Librăria Okian, adaptându-se și făcând față provocărilor unor medii noi. A călătorit, apreciind pretutindeni frumosul întâlnit, bucurându-se de orice. Când o cunoșteai pe doamna Monica și vorbeai cu ea, te impresionau erudiția, neostentativă, dar mai ales bucuria de a trăi, știința aceea specială (savoir vivre) de a savura frumusețea vieții, de a trece peste necazuri cu surâsul pe buze și de a păstra relațiile de prietenie. Umorul și puterea de a găsi lucruri bune chiar și in situații grele au susținut-o. Generozitatea este o calitate rară, iar Monica a fost darnică cu mulți dintre cei care au înconjurat-o. Un om rar, un model, o persoană care a izbutit să atingă sufletul multora și să influențeze destinul altora. Rămas bun! dragă Monica, în numele nostru al tuturor, sunt sigură că în lumea aceea bună te afli alături de îngerii pe care i-ai pictat.
Ultimele comentarii