Blogul bibliotecii din Brasov

Studiind educaţia şi cultura negustorilor ortodocşi din veacurile XVIII-XIX, am fost surprinsă de interesul lor pentru culegerile de proverbe şi aforisme. Parţial, am înţeles preferinţa lor de lectură a maximelor. Cele mai multe ziceri colecţionate se refereau la gestiunea afacerilor, relaţiile cu angajaţii, respectul slugilor pentru stăpâni, faptul că averea nu este mai presus de credinţă şi omenie, la măsură, la zgârcenie şi avariţie, la scumpetea care alungă muşterii etc. Multe dintre aforisme erau extrase din scrieri religioase. Totuşi, în cazul proverbelor aplicate la modul general, singura explicaţie era faptul că ele constituiau poveţe de urmat în viaţă, îndrumare pentru desfăşurarea activităţii în societate. Explicaţie cam vagă pentru mine ca să pot cu adevărat să pătrund sensul interesului lor. Recunosc că incapacitatea mea de a înţelege preferinţa cititorilor de atunci pentru proverbe decurge şi din faptul că eu nu citesc antologii de sentinte. Recent, într-o discuţie am experimentat mai multe situaţii unde proverbele pline de înţelepciune se potriveau de minune faptelor: „Nu săpa groapa altuia deoarece vei cădea singur în ea!”, „Dumnezeu nu bate cu bâta!” şi altele. Abia atunci i-am înţeles pe negustori şi înclinaţia lor spre maxime: nu le copiau în jurnalele personale fără rost, ci pentru a le aplica la situaţiile de viaţă intervenite în răstimpuri, pentru a-şi reaminti şi a şti să se poarte, conform preceptelor. Erau principii de viaţă şi nu lecturi ori exerciţii de scris fără finalitate. Un fel de reminder de azi, o învăţătură sau lecţii învăţăte cum spunem noi.

În decembrie 2012 s-a aşezat o placă memorială pe Strada Lungă nr. 109, în memoria poetului maghiar originar din Braşov, Aprily Lájos. Am observat prezenţa ei la începutul anului şi am mers special să o văd. Este o placă memorială redactată în trei limbi, în germană, maghiară şi română, marcând casa unde s-a născut şi a trăit Aprily Lájos, poetul care a scris şi publicat în Braşov, Cluj, Bucureşti, Budapesta, cu egală inspiraţie şi măsură, cel care l-a tradus pe George Coşbuc în limba maghiară, o personalitate recunoscută şi un model pentru Braşov. Un oraş este cu atât mai bogat cu cât are mai multe plăci memoriale. Arată interesul pentru trecut, atenţia pentru cultivarea identităţii locale şi cinstirea memoriei înaintaşilor. Iată de ce mă bucură mult gestul de instalare a plăcii memoriale Aprily Lájos, un gest înscris în ordinea firească a Braşovului. Iar Strada Lungă nr. 109 devine un reper pentru cultura braşoveană, astfel încât toţi cei care vor trece pe acolo vor ştii că acea clădire are o istorie si identitate proprie şi nu este anonimă.

O copilă cu chip diafan, o prezenţă discretă şi totuşi un “copil”. Astfel ar putea fi descrisa mica noastra poeta ANA-MARIA MOISE, de doar 12 ani, eleva a Scolii Gimnaziale din Sanpetru-judetul Brasov.
Cu un timbru cald al vocii, isi recita sensibil si timid creatiile in fata audientei formata din ai ei colegi si cadrele didactice. Ii simti emotia, emotie care ma incearca si pe mine cand astern aceste cuvinte, dar mai ales versurile micutei Ana-Maria Moise.

FLUTURI DE ZAPADA

Vantul puternic bate
Fulgul incet cade,
Iar eu stau la caldurica
si-o ascult pe-a mea bunica.

Imi povesteste de Ajun
Imi povesteste de Craciun
Imi povesteste multe lucruri
Dar si despre albi fluturi.

Cand i-a vazut ea prima data
A fost demult, a fost odata
Intr-o zi i-a fost sa vada
Cum cad fluturi de zapada.

Stateam atenta si-o ascultam,
Din cand in cand mai atipeam,
Dar ma trezea un gros latrat,
Pan’ la urma ma culcam.

SATUL SFANT

Ma uit pe bolta sfanta
Si-ascult cum pasarile canta.
Ma uit pe campia inverzita
Si vad cum fluturi se agita.

Ma uit in satul sfant
Ce-i construit pe-al nost pamanat
Ma uit, vad un darapanat bordei
Ce-i construit numai din tei.

Ma uit in jurul meu
Stiu ca totul e creat de Dumnezeu
Ma uit, vad oameni buni si rai
Care-au luat-o pe diferite cai.

BAIATUL NAZDRAVAN

Era nazdravan
Cu parul balan
Cu nas borcanat
Al nostru baiat.

Pe fete ciupea,
Baieti impingea,
Chiar si sora sa
Adesea plangea.

Ingerasul lui
Mereu ii soptea
Ca lui Dumnezeu
Nu-i place rautatea sa.

Bietul ingeras
Mult a mai muncit
Si s-a chinuit
Pe baiat sa-l faca
Rau sa nu mai faca.

Pana intr-o zi
Cand s-a suparat
Si-n vis l-a certat
Pe raul baiat:

“De nu esti cuminte
Te voi parasi
Vesnic tu pe lume
Singur ai sa fii.

Cand s-a trezit
Bietul copilas
Rau s-a speriat.
Cu lacrimi in ochi
In genunchi statea
Si cu glasul tremurand,
El asa spunea :

“Inger, ingerasul meu
Te rog iarta-ma pe mine
Caci voi asculta de-acum
Numai si numai de tine.”

DALMATIANUL

Am un catelus
Foarte jucaus
E dalmatian
Un pic cam dolofan.

Toata ziua,ziulica,
El se joaca cu bunica.
Face mare galagie
Si in casa e urgie.

Cand vine ora de culcare,
Nici n-aude a mea strigare,
Pentru ca latra-ntruna
Pana se trezeste luna.

DE ZIUA MAMEI

De ziua ta mamica mea
Iti dau in dar inima mea.
Iti dau in dar si sufletul
Caci vreau sa-ti vad zambetul.

Si-o sa-ti dau mamica mea
cea mai frumoasa lalea
Vantul o sa-ti dea in zbor
De la mine un martisor,
Dar pupicul meu prefer
Sa nu-l dau prin mesager

SATUL MEU

Vreau sa ma duc in satul in care-am crescut,
Unde mama m-a nascut.
Unde vara pe caldura zaboveam
Iar iarna la caldura-n cada stateam.

Vreau sa ma duc sa imi vad curtea
Vreau sa ma duc sa vad si puntea
Pe care cu fetele incet treceam
Si foarte tare ne distram.

Vreau sa ma duc sa vad si scoala
Unde m-a dus de mana mama,
Sa vad banca in care stateam
Si profesoara eu o ascultam.

COCOSUL

CUCURIGU! spune-un ceas
Ce are inima si glas
Si trezeste intreg satul
Doar dregandu-si putin glasul.

Are pene rosii-n coada
La gaini le tine sfada.
Este mandru si frumos
Ca ce naiba? E Cocos.

-Vai ce cocosel viteaz,
Spun gainile-ntrun glas
El este cu noi mereu
Si ne ajuta la greu.

Cocoselul admirat
Spune si el suparat
-Ce pacat, ele nu stiu
Ca-mi este greu sa fiu
Cocoselul lor viteaz
Ce le apar la necaz.

GHIOCELUL

Ghiocelul mititel
A iesit astazi si el
Dupa Omul de Zapada
Lumea-ntreaga ca sa vada.

S-a gandit ca daca iese
Lumea-ntreaga-nveseleste,
Cand iesi i-a fost sa vada
Gramajoare de zapada.

Mititel si vai de el
A sunat din clopotel
Fratii lui s-au adunat
Primavara a chemat.

TOAMNA

Frunze cad incet cu randu’
Vor s-acopere pamantu’
Colorate, dar uscate
Au cazut acuma toate.

Nu mai vrea nici una sus
Cred c-au ametit
Li s-o fi facut si rau
De atata zgaltait.

C-a fost ieri un vant puternic
Ce-a cutreierat gradina,
Dar daca ma uit mai bine,
Asa e si la vecina.

La matusa peste drum
Nici o frunza in copac.
La vecinu’ Gheorghita
Nici macar o frunzulita.

– Vantule, dar rau mai esti
Pe copaci ii pedepsesti.
Ce ti-au facut oare
De-i golesti de frunzisoare?

-Pe copaci nu-i pedepsesc
Doar de frunze ii golesc
Daca e vreo frunzulita,
Nu e toamna, mai fetita!!

-Pai si brazii cum au frunze,
Ei sunt incapatanati?
-Nu, dar asa-i dat de la Domnu’
Sa nu fie dezbracati.

VARA

Acum vara a venit
Si copacii-au inrodit
Pasarile ciripesc
Si pe noi ne-nveselesc.

Randunica cuib isi face,
Cucului gura nu-i tace,
Iar ratoiul cel falos
Macane galagios.

Rata si cu puii ei
Se plimba pe apa,
Iar cand vad un mormoloc,
Sar si repede-l inhata.

BRANZICA

Branza e gustoasa
Dar si foarte sanatoasa.
Branza-i din laptic
Ca sa nu ramai mic.

Eu mananc si beau lactate
Adica branza si lapte
Si va spun drept
Ca am multa sanatate.

DOAMNEI DIRECTOARE

Doamna noastra directoare,
E frumoasa ca o floare.
Floarea-aceea e laleaua
Si conduce super scoala.

Dar daca o suparam
Si o lege incalcam
Ea se supara pe noi
Si ne da chiar nota doi.

Sper din tot sufletul sa va placa aceste versuri ale micutei Ana-Maria Moise de la Scoala Gimnaziala Sanpetru, in acelasi timp rog sa-i fie iertate eventualele stangacii.

Munteanu Maria – bibliotecar la Biblioteca Comunala Sanpetru.

Tot vineri, 25 ianuarie, am participat la un workshop tematic despre Slow Food, în cadrul programului Grundtvig, Lady Caffe. Împărţite pe echipe (am avut la alegere fructe de primăvară – căpşuni, cireşe şi fragi). Căpşunile, cireşele şi fragii au primit temă de lucru să definească ce este Slow Food, scopul Slow Food şi să stabilească avantajele acestei mişcări şi stil de viaţă promovate şi susţinute de organizaţia internaţională Slow Food. Îndrumătorul nostru a fost Alice, ne-a împărţit sarcinile şi ne-a cronometrat, nelăsându-ne să copiem, să tragem cu ochiul şi de timp. Am lucrat, am făcut observaţii, am pus întrebări, au fost prezentate informaţii introductive şi am definit planul de activităţi viitoare. Recunosc, m-am şi jucat, am desenat frăguţe pe foaia mea de flipchart, fiindcă fragii sunt fructele mele preferate de primăvară. Şi am aflat că la Moieciu, copiii obişnuiau să culeagă fragi pe care îi înşirau pe un fir de iarbă, ceva mai gros, şi apoi purcedeau la consumarea lor de pe „frigăruia” vegetală. Asta m-a determinat să îmi promit că voi merge să culeg frăguţe, chiar dacă fac concurenţă ursului – de care mi-e groază. Aşadar, am lucrat într-o atmosferă relaxantă şi sper că proiectul va continua la fel de bine cum a început.

Vineri, 25 ianuarie, o echipă formată din colegele noastre Claudia şi Szende, însoţite şi de subsemnata, a fost la căminul de bătrâni al Bisericii Reformate din Sânpetru, unde propunerea de extindere a programului SENSE – Servicii de bibliotecă pentru seniori a fost primită cu bucurie. Întâlnirea a fost plină de energie, domnul director şi domnisoara psiholog susţinându-le pe bibliotecare în contact cu cei 14 seniori, vârstnicii care s-au aflat în mansarda unde se ţin activităţile. Mi-a plăcut faptul că majoritatea aveau o atitudine pozitivă, s-au prins în joc şi cuvintele lor scrise pe inimioarele de carton se refereau la prietenie, bucurie, acasă, iubire, floare. Povestea scrisă din propoziţiile formate de vârstnici era plină de speranţă. Am observat cât interes are personalul căminului, cum încearcă din răsputeri să îi motiveze pe locatarii pensionari. Şi pe mine, personal, ca bibliotecar, m-au impresionat corpurile de bibliotecă, intercalate, la îndemână, pe coridor, lângă canapele, precum şi mulţimea de desene, tablouri, cu chipurile bătrânilor. Un loc foarte prietenos! Conducerea căminului de la Sânpetru ne aşteaptă săptămânal, miercuri şi vineri. Mă bucur că SENSE s-a extins şi că există interes pentru program.

Esti dispus sa iti impartasesti ideile si sa iti exprimi viziunile pe tema „Puterea culturii de a crea un viitor mai bun”? Pentru a construi o lume a pacii, trebuie sa cunoastem si sa respectam cultura fiecaruia. Care sunt aspectele culturii din tara sau regiunea ta de care esti mandru si cum pot tinerii sa foloseasca aceste elemente pentru a crea un viitor mai bun? Esti invitat sa trimiti un eseu, in 700 de cuvinte sau mai putin, original si nepublicat, scris sau tiparit in engleza, franceza, spaniola sau germana, ori in maximum 1600 de caractere, daca e in japoneza.

Primii trei castigatori vor primi premii in bani si o excursie in Japonia!

Data limita pentru trimiterea lucrarilor este: 30 iunie 2013

Mai multe informatii:
http://www.goipeace.or.jp/english/activities/programs/1301.html

Asociația Visum pentru Educație și Cultură vă invită la un nou eveniment din seria „Atelierul de idei”, un proiect care dorește să promoveze educația, cultura și să adune în aceeași încăpere un grup de oameni care să discute despre lectură, poezie, proză, despre artă, care să adune idei și să gândească anumite direcții de acțiune.
Proiectul adună un set de evenimente care să pună probleme, să propună soluții și care să acorde sprijin la nivel de discuție asupra acestor lucruri.

Vă invităm să luați parte la cea de-a doua ediție a proiectului Atelierul de idei: „Să-l citim pe Eminescu”. Întâlnirea ne dă prilejul să răspundem la câteva întrebări, care credem că trebuie puse:
– Cum îl citim pe Eminescu?
– De ce îl citim pe Eminescu?
– De ce îl considerăm mai important pe Eminescu decât pe alți poeți contemporani cu el sau contemporani cu noi?

Reușim totuși să-l descoperim pe Eminescu la nivel individual sau doar într-un cadru instituționalizat, în care poetul este o unealtă din mecansimul de construire a identității românești, sociale?

Toate aceste lucruri vor fi discutate vineri, 25 ianuarie, ora 19.00, la ceainăria Ceai Et Caetera, strada Latină, nr. 15, Șchei, Brașov.

Paroles du Japon este o culegere de versuri din lirica niponă, în tehnica haiku, superb ilustrată şi realizată de Jean-Hugues Malineau, apărută la Editura Albin Michel, Colecţia Carnets de Sagesse. O găsiţi la secţia franceză a bibliotecii, în Casa Baiulescu, dar şi la sala de lectură, în sediul central. Vă recomand spre lectură şi spre admirare, este o carte obiect de o mare frumuseţe şi eleganţă, un obiect de artă cu adevărat!

În ultima lună a anului care s-a încheiat nu de mult, pe data de 13, a avut loc lansarea programului Biblionet la Biblioteca Comunală Hârseni, găzduită de Şcoala Gimnazială din comună.

Evenimentul, organizat ireproşabil, nu ar fi fost posibil fără implicarea plină de suflet a gazdelor: doamna bibliotecară Marcela Suciu şi domnul Mihail Naneş, directorul şcolii, precum şi fără susţinerea autorităţilor locale. În cazul comunei Hârseni, interesul acestora este evident, iar şansa de a crea şi oferi noi servicii de bibliotecă este reală.

Centrul de Documentare şi Informare al şcolii, unde s-a desfăşurat evenimentul, s-a dovedit neîncăpător pentru mulţimea celor prezenţi: domnul Mihai Oltean, primarul comunei, consilieri, secretari, cadre didactice, elevi, reprezentanţi ai Bibliotecii Judeţene Braşov, coordonatori regionali IREX.

Într-un cadru primitor, decorat pentru Sărbătorile de iarnă, s-a vorbit despre programul Biblionet, despre componenta sa de instruire pentru public, despre facilităţile oferite comunităţii, s-au făcut aprecieri faţă de rostul bibliotecii şi munca bibliotecarilor, iar la final, elevii şcolii au oferit un spectacol.

Schimbările petrecute în ultimul timp la Hârseni dovedesc ca aici există o viziune şi o strategie clară de dezvoltare pe termen lung, în care biblioteca îşi are locul ei bine definit. Le urăm mult succes în continuare şi le dorim ca biblioteca publică locală să devină un reper al comunităţii, să aibă impact, să vină în sprijinul sistemului administrativ, ca parte activă a sa, capabilă să satisfacă nevoile reale ale comunităţii.

Compozitorul Walter Dionisie şi poeta Anca Oprescu lansează mâine, joi, 17 ianuarie 2013, orele 17,00, volumul de versuri şi albumul muzical „Apă de ploaie”. În cadrul unui eveniment marca Global Human Recovery, poezia va fi însoţită de un concert. Apărută în 2010, la editura ieşeană Innocenţia şi reeditată în 2011, cartea a fost sursa de inspiraţie pentru albumul editat în 2011 şi care conţine 8 piese compuse de Walter Dionisie pe versuri de Anca Oprescu. Ambele publicaţii s-au lansat în ţară şi în străinătate, în Bucureşti – la Sala Palatului şi Club A- Contempora 3, la Biblioteca Judeţeană Târgovişte, în comunităţile române din Elveţia şi Viena. În noiembrie 2012, a treia ediţie a cărţii surprinde prin prezentarea grafică, pe măsura aşteptărilor publicului braşovean. Vă invităm şi vă aşteptăm la un eveniment interesant în mansarda Casei Baiulescu!
Şi vă recomandăm spre audiţie albumul Cel mai frumos colind în interpretarea lui Dan Constantinescu şi pe muzică de Walter Dionisie, pe care biblioteca îl are în patru exemplare. Iar din noul album vă dăm o legătură spre ceea ce am găsit şi ascultat pe youtube.com
21 de grame – http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=X5fgYlWYwr4&feature=endscreen. Ascultati si Fericirea miroase a tine, Sunt călător, Altă zi începe? Altă zi s-a sfârşit?.