Blogul bibliotecii din Brasov

Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” Braşov are plăcerea de a vă invita la conferinţa-duplex despre „Moda de altădată. Pledoarie pentru pălărie” susţinută de Adina Nanu şi Georgeta Filitti. Prelegerea va fi însoţită de expunerea pieselor şi articolelor din colecţia personală a doamnei Nanu.

Evenimentul va avea loc vineri, 28 noiembrie 2014, orele 18,00, la Mansarda Casei Baiulescu (Livada Poştei, Bd. Eroilor nr. 33, lângă Şcoala nr. 6).

Critic şi istoric de artă, doamna Adina Nanu este autoarea singurei cărţi de istorie a costumului din România până în momentul de faţă. Absolventă a Institutului de Arte Plastice din Bucureşti, cu o teză de doctorat despre costumul bucureştean în secolul al XIX-lea, Adina Nanu a predat istoria artei la Institutul de Arte Plastice şi cursuri de educaţie vizuală, stiluri în costum şi decor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Erudită şi pasionată, Adina Nanu s-a preocupat de diverse aspecte ale artei şi a alcătuit, în decursul timpului, o colecţie personală de costume autentice din secolele XIX-XX, pornind de la obiecte din familie, rude şi prieteni. A folosit colecţia drept material didactic, a studiat şi întocmit lucrări, a expus piesele în diverse expoziţii, la muzee, inclusiv Muzeul Cotroceni şi Muzeul Peleş, centre culturale, institute, universităţi, hoteluri, spaţii neconvenţionale, private etc. Mai mult decât atât, a împletit cercetarea cu pledoaria activă pentru artă, stil şi costum, preţuind nu numai estetica vestimentară, dar şi promovând, activ, eleganţa unui stil de viaţă, susţinând bunul gust şi manierele unui timp apus, cu credinţa revenirii lui prin educaţie. Hobby-ul a fost dublat aşadar de pledoaria pedagogică.

Istoricul Georgeta Filitti este specialist în secolele XIX-XX, o cunoscătoare profundă a documentelor şi jurnalelor epocii. Buna pregătire în domeniu este însoţită de carismă, umor şi ingeniozitate, ceea ce face din personalitatea doamnei Georgeta Filitti unul dintre cei mai îndrăgiţi şi seducători conferenţiari, cucerind instantaneu publicul ascultător. Cele două invitate se completează reciproc în acest eveniment pe care îl oferim cu bucurie braşovenilor.

Conferinţa este deschisă tuturor celor interesaţi nu numai de istoria costumului, dar este şi o sursă de inspiraţie pentru creatorii de modă, amatorii de vintage, iubitorii de frumos şi a celor ce cred că şi „Haina face pe om!”

Vă aşteptăm cu drag!

La 20 mai s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui Corneliu Coposu, gânditor şi militant democratic, un simbol al rezistenţei în faţa dictaturii. În memoria acestui luptător anticommunist, vă facem cunoscut un concurs cu premii care, sperăm, că vă va interesa. Succes!

CORNELIU COPOSU – 100 de ani de la naştere
(n. 20 mai 1914, Bobota, Sălaj – d. 11 noiembrie 1995, Bucureşti)
REPER şi SIMBOL pentru valorile NEAMULUI ROMÂNESC
EXPRIMARE liberă despre moralitate, etică, adevăr

1. Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta.
2. În fond nu e importantă persoana mea, e importantă ideea legată de activitatea mea. Dacă această idee triumfă şi dacă ea este îmbrăţişată de prietenii mei şi de opinia publică, apariţia sau dispariţia mea sunt secundare. Totul este să supravieţuiască o atitudine. Dacă aceasta triumfă, dispariţia mea nu mai este semnificativă.
3. N-am tranzacţionat niciodată cu principiile, n-am renunţat niciodată la obiectivele care privesc independenţa naţională, suveranitatea naţională, integritatea ţării şi la principiile democratice. Am fost în stare să fac, aş spune cu seninătate, 17 ani de cruntă puşcărie comunistă pentru aceste principii. Sper că generaţia următoare, care va prelua ştafeta, se va achita de răspunderea care va apăsa pe umerii ei şi va duce la îndeplinire obiectivele pe care le-am ţintit noi.
Pornind de la aceste convingeri, rostite de SENIORUL ADEVĂRULUI, vă rugăm să vă exprimaţi opiniile în legătură cu importanţa sacrificiului, a dragostei de ţară, a eticii şi moralei în România.
Contează simbolul Corneliu Coposu azi?! Nu a făcut concesii imposturii, duplicităţii, nu s-a aplecat după bătaia vântului, şi-a rostit convingerile fără să se teamă de riscuri.
Indiferent de vârstă sau preocupări, spune ce gândeşti: 20 mai – 11 noiembrie 2014 perioada în care adunăm cuvinte în memoria unui ROMÂN!
Aşteptăm păreri sincere, personale, exprimate în maxim 2 pagini. Acestea vor fi cuprinse în Revista I. D. E. I. a Bibliotecii Judeţene I. S. Bădescu Sălaj / 2014 şi vor fi promovate în toată ţara, prin bibliotecile publice, autorii beneficiind de acest număr special.

E-mail: bjs_marketing@yahoo.com; Fax: 0260632007; P-ţa Iuliu Maniu, nr. 13; www.bjs.ro

Uneori nu ne dăm seama de poziția noastră. Obișnuiți prea mult cu locul, trecem cu vederea și nu dăm importanța cuvenită poziției bibliotecii noastre. Alții însă, topografi, cartografi și alți specialiști, cunosc că sediul central al bibliotecii județene brașovene este de fapt punctul 0 al orașului. Ei privesc altfel biblioteca decât noi și adesea îi vezi la bibliotecă cu instrumentele pe care le calibrează atent. Ce-ar fi dacă punctul 0 al orașului, din punct de vedere al măsurătorilor și geografiei, să fie și punctul 0 de activitate a orașului?! Sigur că ne-ar surâde, mai ales că suntem privilegiați, aflându-ne în punctul terminus al multor mijloace de transport în comun, unde angajați, elevi, șomeri, brașoveni și turiști străini se intersectează într-o mare agitată, fremătătoare, străbătută de cele mai diverse idei și elanuri.

Programul Biblionet s-a încheiat, dar spiritul lui continuă. Am primit de la Biblioteca din Moieciu o veste care ne-a bucurat. În luna martie, o lună dedicată femeilor, Biblioteca publică a organizat o nouă întâlnire Bibliocafe, pe care a inițiat-o în cadrul proiectului Lady Cafe. De data aceasta tema a fost îngrijirea tenului și machiajul. Voluntară a fost o cosmeticiană care a prezentat cu ajutorul unei doamne din cele prezente toți pasii de îngrijire a tenului. Întâlnirea a avut succes, au participat 22 de doamne care s-au simțit minunat, iar cafeaua nelipsită de la intâlniri a fost sponsorizată de Primărie.

Ziua Internaţională a Limbii Materne se sărbătoreşte anual, la 21 februarie, în întreaga lume, cu scopul de a promova diversitatea cultural-lingvistică şi multilingvismul şi a fost celebrată prima dată în anul 2000. La origine, a fost Ziua Mişcării pentru Limbă, comemorată în Bangladesh începînd din 1952, în amintirea studenţilor ucişi de către poliţie, care au militat pentru recunoaşterea limbii bengali în Pakistan (ce cuprindea pe atunci statul Bangladesh).
Ziua Internaţională a Limbii Materne a fost proclamată de Conferinţa Generală a UNESCO în noiembrie 1999. La 16 mai 2009, Adunarea Generală a ONU a făcut apel prin rezoluţia A/RES/61/266 „să promoveze conservarea şi protecţia tuturor limbilor utilizate de popoarele lumii”. Prin aceeaşi rezoluţie, Adunarea Generală a proclamat anul 2008 ca Anul Internaţional al Limbilor, pentru a promova unitatea în diversitate şi înţelegerea internaţională prin multilingvism şi multiculturalism.
Limba maternă este cel mai puternic instrument de conservare şi dezvoltare a patrimoniului tangibil şi intangibil. ONU consideră că toate acţiunile ce promovează diseminarea limbilor materne servesc nu doar scopului încurajării diversităţii lingvistice şi educaţiei multilingve, ci ajută şi la dezvoltarea conştiinţei tradiţiilor lingvistice şi culturale în întreaga lume şi la inspirarea solidarităţii bazată pe înţelegere, toleranţă şi dialog.

Cu acest prilej, am organizat o micuţă expoziţie la Biblioteca engleză.

Ana-Maria Lazăr

Ecourile Târgului de carte Gaudeamus se simt încă. La sfârșitul săptămânii trecute, ascultam cu bucurie o emisiune la Radio România Cultural care le avea invitate pe Laura Grunberg și Adina Popescu. Subiectul mă interesa, era unul actual și dureros pentru noi: literatura română contemporană pentru copii. Se știe, este un fapt recunoscut că situația acestei literaturi nu este una dintre cele mai bune, având în vedere că este prea puțin sprijinită creația autohtonă. Editorii aleg de multe ori să traducă en gros literatura internațională de succes, mai ales că ea vine la pachet cu promovarea și are o desfacere sigură. Cărțile autorilor români apar greu, cu efort și se găsesc cu dificultate pe piață. Potențialii clienți, părinții și copiii, ajung cu greu să descopere aceste volume din cauza lipsei de informații și a promovării. Nu au ofertă, nu au informații, nu îi poți condamna că nu știu cum și ce să aleagă. Dar veștile bune s-au înmulțit în ultimul timp. Perseverența scriitorilor și a Clubului ilustratorilor români a dat roade. Editura Vellant a scos pe piață o serie de cărți, frumos ilustrate, unele edituri practică o politică consecventă de editare a literaturii recente pentru copii. Astfel, editura Artur a lansat un concurs de literatură pentru copii a cărui câștigătoare a fost Adina Popescu cu Cartea priculiciului. Aștept cu nerăbdare ca această carte trofeu să apară în anul 2014 și în cele ce vor veni îmi doresc să fie numai vești bune pentru literatura românească de azi pentru copii.

La Seminarul regional despre industriile creative am participat trei persoane din partea bibliotecilor publice: subsemnata şi colegele bibliotecare din Măieruş şi Moieciu. Cu ocazia revederii, am aflat ştiri „mărunte” din biblioteci, care arată cât ajută o bibliotecă oamenii. Doamna Adele Türk, vioaie şi neastâmpărată, mi-a împărtăşit ce s-a mai întâmplat în bibliotecă. Era bucuroasă că unul dintre vârstnicii saşi ai localităţii, pe nume Hans, s-a încumetat de curând să treacă pragul bibliotecii. Ceea ce i-a dat ghes să iasă din casă a fost curiozitatea de afla cum să întreţină rugii de mure şi zmeură trimişi de sora dânsului din Germania. Crescând înalţi şi primind sfatul să nu îi tundă, a dorit să se lămurească asupra soiului. Astfel, intrând în bibliotecă, a cerut ajutor bibliotecarei, să fie lămurit din cărţi sau poate „maşinăria aceasta”, a spus, arătând spre computer. Iar bibliotecara şi computerul s-au confirmat, nea Hans/Honţ cum pronunţă saşii descoperind pe internet plante asemenea celui care cresc în curtea lui şi citind sfaturile lor de întreţinere.
Părinţii obisnuiesc să vină în bibliotecă pentru a vorbi cu copiii lor plecaţi la muncă în străinătate. Astfel, o pereche intră în bibliotecă pentru a vorbi pe skype cu fiica. Cum fata întârzia să se conecteze, tatăl fu ispitit de videoproiector şi dori să vadă un film cu Stan şi Bran. Dorinţa i-a fost împlinită pe dată şi bucuria i-a fost deplină, când după vizionare, a vorbit cu fiica prezentă acum pe contul de skype.
În sfârşit, un cuplu de pensionari ieşiţi la plimbare spre seară în centrul satului, observă lumina aprinsă la bibliotecă – era o zi cu program după-amiază – şi vizită bibliotecă. Iar bibliotecara a fost o gazdă bună, arătându-le filmuleţe pe care le realizase, fotografii şi vederi vechi din Măieruş pe care le-a împrumutat de la locuitori şi le-a scanat cu echipamentele Biblionet. Astfel, biblioteca devine un spaţiu comun, de împărtăşire a informaţiilor, de comunicare, sprijin şi bucurie pentru oameni.

Săptămâna trecută am pierdut cu toţii două persoane apreciate pentru ştiinţa lor, atât profesională, cât mai ales pentru simţul rar de a preţui timpul la adevărata lui valoare şi a trăi viaţa cu folos: profesorul Dimitrie Cazacu şi muzicologul Constantin Catrina. D. Cazacu avea un talent deosebit de a povesti, memoriile sale fiind savuroase. În fapt persoana sa întrupa mărturiile unei epoci, fiind purtătorul memoriei comunităţii. Deschis şi dornic de dialog, împărtăşea şi comunica cele cunoscute tuturor cu dărnicie. Muzicologul Constantin Catrina era un documentat şi rafinat cercetător, pasionat muzicolog, care şi-a făcut un crez din studiu. Am admirat mereu hărnicia dânsului, apelul permanent la surse, arhive, muzee şi biblioteci, acribia cu care se apleca asupra cărţilor şi tenacitatea studiului, întâlnindu-l mereu la bibliotecă. Cărţile, dicţionarele, enciclopediile erau consultate asiduu. Fin interlocutor, avea o aleasă purtare şi o infinită răbdare şi discreţie. Şi-a purtat cu demnitatea suferinţa şi boala. A fost un muzicolog apreciat şi un om între oameni. Caracteristice i-au fost profesionalismul şi omenia. Ne rămân de la dânsul numeroase studii şi cărţi, dar şi o vastă corespondenţă purtată cu specialiştii domeniului, pe care cu atenţie a aşezat-o în ordine şi cu generozitate a dăruit-o bibliotecii. Ne luăm rămas bun cu tristeţe de la dânsul! S-a dus într-un loc despre muzica căruia a scris şi unde se va însoţi cu muzica îngerilor.

Biblioteca Judeţeană “George Bariţiu” invită braşovenii la o întâlnire inedită, care abordează un subiect “tabu”, dar foarte necesar: problemele cu care se confruntă familiile lovite de dispariţia prematură a unui copil/ frate sau părinte / soţ. În acest moment, în judeţul Braşov sunt peste 1.000 de familii care au nevoie de sprijin pentru a evita destrămarea, conflictele sau auto-vătămarea.

Întâlnirea va avea loc sâmbătă, 11 mai 2013, între orele 10.00- 12.00, la sediul din Bd. Eroilor, nr. 33-35 şi sunt aşteptaţi atât oameni direct afectaţi de un deces în familie, cât şi specialişti şi prieteni care pot oferi sprijin emoţional. Întâlnirile pe tema “Sănătatea familei în perioada de doliu” sunt organizate în parteneriat cu Filiala Braşov a Asociaţiei non-profit “Există viaţă după doliu!”, participarea este gratuită şi numărul de locuri este limitat. Detalii şi înscrieri la: contact@existaviatadupadoliu.ro sau 0745.55.66.02.

Întâlnirea va cuprinde informaţii utile despre:

a. Servicii gratuite de consiliere psihologică în perioada de doliu. Învăţam cum să avem grijă de noi, la ce să ne aşteptăm şi ce metode terapeutice să alegem.

b. Beneficiile terapiei prin lectură. Într-un cadru de comunicare blândă şi răbdătoare, gazda va citi poveşti terapeutice pentru trecerea sănătoasă prin lunile grele de doliu. (a doua parte a întâlnirii este dedicată exclusive persoanelor îndoliate)

Facilitator-narator: Gabriela Popescu, psihoterapeut, voluntar al Asociatiei “Exista viata dupa doliu!”

Sunteţi aşteptaţi cu drag şi cu surprize plăcute!

Asociaţia non-profit „Există viaţă după doliu!” este o organizaţie non-guvernamentală, activă din 2010, cu misiunea de a mobiliza resurse din comunitate (donaţii, sponsorizări, 2% , voluntari, parteneri) pentru a asigura românilor acces la servicii gratuite de sprijin în perioada de doliu. Peste 5.000 de români au beneficiat până acum de informare şi sprijin.

In cuvinte scurte, dar precise, doamna Adele Türk de la Biblioteca din Măieruş, ne relatează o întâmplare care a impresionat-o şi care ne-a mişcat şi pe noi: „Zilele acestea, o bunică, impreuna cu doi nepoti, Marian(5 ani) si Pavel(4 ani) au venit la biblioteca pentru a-si face poze cu camera web, a le scoate la imprimanta ca sa le trimita mai apoi unchiului respectiv fiului la penitenciar. Vor sa-i faca o surpriza cu ocazia zilei de nastere a acestuia in data de 11 Aprilie. Unchiul lui Marian si al lui Pavel a suferit o condamnare de 8 ani, din care a ispasit 4. El nu si-a vazut nepotii, sunt patru copi in total, doar pe Marian il stie, care avea un an atunci. Ceilalti trei sunt mai mici. Familia este foarte saraca, cei doi baieti sus mentionati traiesc cu bunica lor, fratii lor mai mici stau cu parintii. Mama celui condamnat a avut o viata grea, si-a ingrijit sotul care ramasese fara un picior din cauza diabetului, pana la moartea acestuia. Cu un an inainte sa-si piarda sotul, a fost condamnat fiul lor mai mic, minor atunci, pentru furt. Merg foarte rar sa-l viziteze, mai vorbesc cand si cand la telefon.

Asta e povestea lor.”