Arhivă

Arhivă pentru ‘Cultura’ Categoria

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

aprilie 12th, 2021 Fără comentarii

Cartea săptămânii la Biblioteca Județeană Brașov este Bijutieri de legendă de Laurence Catinot-Crost și Bertrand Meyer-Stabley (traducere din limba franceză de Ines Hristea, București, Baroque Books and Arts, 2020, 348 p.), disponibilă în patru exemplare, la Sala de lectură, Secția de artă și muzică (Mediateca), Filialele 2 (cartier Noua) și 5 (Bd. Griviței).

Iată cum este prezentat volumul de către editori: Mărci şi legende, har, desăvârşire şi savoir-faire: Faberge, Lalique, Van Cleef & Arpels, Cartier, Mellerio, Buccellati, Harry Winston, Boucheron, Garrard, Tiffany, Piaget, Bulgari, Fred, Mauboussin, Chaumet au reuşit, prin arta lor, să unească perfect eleganța discretă cu rafinamentul absolut, geniul cu designul, sofisticarea cu splendoarea eternă şi de neuitat.

“Eu nu ţin niciodată cură de slăbire. Singura greutate care mă interesează este aceea a diamantelor mele”. – Mae West

“Nu există nimic mai pur decât rivierele de diamante şi nimic mai tulburător decât sursa lor”. – Herve Bazin

“Astăzi creaţia îmbrăţişează strălucirea. O jachetă cu matlaseu subţire se însoţeşte cu diamante galbene, o geacă de motociclist Hermes, cu safire şi un tricou Chanel, cu smaralde. Cele mai preţioase pietre mixează cocteilul de gusturi fine şi răvăşesc cu nonşalanţă canoanele. Splendoare şi alură-şoc!”

“Broşe egiptene, comori din sarcofagele faraonilor, rozete cretane, spirale şi împletituri celtice, brăţări conservate în lava pompeiana, amulete magice, figuri incaşe, orfevrarii maiaşe, coliere baroce sau etnice, paruri de maharajahi, compoziţii Bauhaus, pietre cu monturi desenate de artişti contemporani, ornamente votive, perle excepţionale… bijuteriile încarnează seducţia! Ele sunt punctul forte al frumuseţii, acel punct forte ale cărui linii şi ornamentaţii sunt inchi­puite de bijutier în taina atelierului.”

Laurence Catinot-Crost a urmat studii de filologie – spaniolă, engleză, chineză, rusă – şi de ştiinţe umaniste – arheologie, istorie, drept, etnologie şi hermeneutică. Este pasionată de literatură şi de istorie şi a publicat un număr impresionant de volume şi de biografii ale personalităţilor care au marcat dinastiile.

Jurnalist reputat al revistei „Elle”, Bertrand Meyer-Stabley e pasionat de celebrităţi şi de modul lor de a se integra, memorabil şi distinct, în cotidian. A lucrat pentru prinţesa Margaret a Marii Britanii, a scris despre Elton John, Coco Chanel, Rudolf Nureyev, Gala Dali, James Dean şi mulţi alţii. Dincolo de pasiunea documentării minuţioase a parcursului bibliografic al unor personaje care amprentează puternic istoria socială, Bertrand Meyer-Stabley a editat cu succes unele dintre cele mai provocatoare texte ale lui Jean Cocteau. În prezent locuieşte la Nisa şi colaborează cu numeroase publicaţii franceze şi străine.

Detalii suplimentare despre cuprins găsiți în catalogul nostru online la … un clic distanță … http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+4a167d4cc0a801147269b04701d5ff5c&operator=OR&_open=1 Consultați cu încredere!
Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Emil Cioran – 110 ani de la naștere

La 8 aprilie 1911, la Răşinari, Sibiu, s-a născut eseistul şi filosoful român Emil Cioran. Şcoala primară o urmează în satul natal, iar liceul la Sibiu. Între anii 1928 –1931 urmează studiile de filosofie ale Universităţii din Bucureşti, unde îi are colegi pe Constantin Noica şi Mircea Eliade, iar ca profesori pe Tudor Vianu şi pe Nae Ionescu.
În 1934 debutează cu eseul filosofic Pe culmile disperării, pentru care i se acordă Premiul Scriitorilor Tineri al Fundaţiilor Regale. A publicat ulterior volumele Cartea amăgirilor (1936), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi sfinţi (1937).
Între anii 1936 – 1937 activează ca profesor de filosofie la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov.
În 1938 primeşte o bursă din partea statului francez şi se stabileşte la Paris, unde continuă să publice în limba franceză.
În 1940 începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului a fost încheiată în 1945, an în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franţa. După retragerea cetăţeniei române de către autorităţile comuniste, a trăit la Paris ca apatrid. A fost urmărit de Securitate până în anul 1990.
În 1949 îi apare prima carte în limba franceză, Précis de decomposition, iar până în 1987 îi vor urma încă nouă opere. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se oferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte premii literare decernate ulterior.
Moare la Paris, la 20 iunie 1995.
La 110 ani de la nașterea sa, Secția de împrumut la domiciliu a organizat o expoziția aniversară de carte îngrijită de colega noastră Valentina Mihăilă.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni este Ghid de design interior: amenajează, mobilează și decorează profesionist spațiul în care trăiești de Frida Ramstedt (București, Editura Publica, traducere din suedeză de Iulia Dromereschi, 2020, 240 p.) pe care o aflați la Sala de lectură, Secția de muzică și artă (Mediatecă), filialele nr. 5 și 6.

Iată cum prezintă editura volumul:

“Frida Ramstedt consideră că este mai important să te concentrezi pe modul în care amenajezi decât pe obiectele de decor pe care le vei folosi.
În prezent există multe informații despre trenduri, mobilă sau obiecte de decor, astfel că Frida ne explică o parte dintre principiile de bază ale designului interior și ale stilului – cu alte cuvinte, ne învață ce arată bine și mai ales de ce.
Ghid de design interior ne învață câteva reguli de bază – de exemplu, ne explică proporțiile și spirala de aur, ne spune care sunt dimensiunile corecte ale unei măsuțe de cafea în raport cu canapeaua de lângă aceasta, ne arată înălțimea optimă la care pot fi agățate lămpile etc. –, exemplificate prin ilustrații ajutătoare.
Folosește acest ghid pentru a obține un interior echilibrat și frumos, indiferent de locul în care locuiești sau de stilul pe care îl preferi.
În ”Ghid de design interior”, Frida Ramstedt deschide o cutie de unelte utile dacă vrei să-ți transformi locuința într-un cămin pe gustul tău. Cartea explică reguli de bază și face recomandări privind dimensiunile.
Cum gândesc, de fapt, designerii și decoratorii de interioare?
Care sunt trucurile care vă pot veni în ajutor când faceți un plan de amenajări?
Cartea cuprinde rețete pe care le poate aplica și de care poate beneficia oricine, indiferent de stilul personal sau de gust. Pe scurt, este o carte de bucate pentru pasionații de interioare!”

Apelați cu încredere la catalogul nostru online la un clic distanță: http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+d02548bfc0a801147269b04703542afc&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!
Colecţie: Publica Extra (6);

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de săptămâna aceasta este volumul memorialistic al criticului literar Gabriel Dimisianu, „Amintiri și portrete literare” (Humanitas, 2013), disponibil în cadrul Bibliotecii Județene „George Barițiu” din Brașov atât la sediul central, cât și filialele 2 și 5.

Deloc ostentative sau egolatre – cu excepția ultimelor pagini, vădit mai confesive, autorul pare a-și camufla constant prezența spre a nu știrbi din spațiul rezervat evocării personajelor –, rememorările lui Gabriel Dimisianu despre lumea literară a perioadei postbelice surprind și captivează prin onestitate, afecțiune și căldură, ceea ce este cu atât mai remarcabil cu cât perioada pe care o reconstituie a fost una sufocată de condiții atât de vitrege, o perioadă cu totul ostilă expresiei de orice natură. Deși o parte însemnată a textelor incluse în volum a apărut în revistele literare din anii imediat de după momentul ’89, autorul își exprimă lămurit intenția de a pune dinaintea cititorilor o carte unitară, ceea ce se și poate constata cu lesniciune – ordinea textelor componente nu este defel una aleatorie, existând o progresie logică și mai multe nuclee tematice. Astfel, rememorările de la început sunt legate de personalități – intimidante pentru tânărul critic de atunci – ale perioadei interbelice (Tudor Vianu, Georgeta Cancicov, Ury Benador sau Tudor Arghezi), apoi în prim-plan își fac apariția autoritățile lumii scriitoricești din perioada comunistă (Zaharia Stancu, Ovid S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Geo Bogza, G. Ivașcu, Geo Dumitrescu), poeți și critici care sunt recuperați pe fondul dezghețului ideologic (Mihail Crama, Ion Caraion, V. Streinu și Șerban Cioculescu), colegii de breaslă (N. Manolescu, Mircea Iorgulescu, Matei Călinescu), precum și tinerii poeți și scriitori postbelici (Sorin Titel, N. Stănescu, Fănuș Neagu, Cezar Baltag, N. Breban, Nicolae Velea, Tiberiu Utan, M. Mihalaș), pentru ca, spre final, autorul să includă câteva notații confesive (unul dintre cele mai emoționante texte din volum și cu cea mai mare încărcătură nostalgică este acela în care autorul zugrăvește un amplu tablou al Brăilei antebelice, focalizând pe motorul care alimenta viața culturală de atunci, librăria lui Teodor Manea).

Merită precizat că, pe lângă amintirile, portretele literare și textele de factură confesivă, autorul reușește să redea cu limpezime transformările subtile survenite în politica externă și internă, împreună cu consecințele acestora în plan cultural: în textul dedicat lui Sorin Titel, de pildă, a cărui apetență insațiabilă pentru toate formele de artă era caracteristica sa dominantă, Dimisianu profită de ocazie pentru a panorama întreaga scenă culturală a perioadei comuniste, scriind despre dezghețul hrușciovist, așa-zisa miniliberalizare dintre 1953-1956, care a fost curmată în România odată cu revoluția din Ungaria. Este o perioadă în care românii se pot bucura de un val de producții artistice occidentale, precum filme franțuzești (gheața fiind spartă de „Jour de fête” al lui Tati), italiene (în special filme neorealiste), britanice, dar și melodrame mexicane sau indiene, atât de insolite pentru ecranele românești din acea perioadă.

În fine, trebuie spus că cei aflați în căutarea unor istorii cancaniere vor fi dezamăgiți; Dimisianu este un spirit stăpânit, chiar smerit, ce privește cu multă compasiune și reverență către obiectul evocărilor sale, dovedind înțelegere și pentru acelea dintre personalitățile culturale care s-au aflat în situația de a face compromisuri cu noul regim. Nimic recriminatoriu sau amar în aceste pagini, ci doar o curată pornire spre a fixa întâmplări și atitudini indispensabile în recompunerea puzzle-ului vieții unor oameni și al unor vremuri, la care se adaugă – pentru că, în fond, vorbim de amintirile unui critic literar, unul dintre cei mai longevivi, de altfel – dorința de a repune în atenție contribuțiile unor scriitori față de care istoria literară a fost injustă.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura, Diverse Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni la Biblioteca Județeană Brașov este Muzica pentru copii de Rebecca Rumens-Syratt (traducător Diana Trăncuță, București, Editura Didactica, 2020, 128 p.), care se poate împrumuta de la filialele 1, 2, 4 și 6.

Cartea invită în lumea activităților distractive toți copiii cu vârsta peste 6 ani. Faceți cunoștință cu Soli Soprano și Bob Bas: sunt aici pentru a duce copiii într-o călătorie muzicală! Cu ajutorul lor, copiii vor începe să învețe limbajul muzicii și să înțeleagă chei, doage, note și ritm. În plus față de jocurile minunate, cum ar fi realizarea unui dulap comestibil și note cu bomboane, muzicienii în devenire vor începe să cânte la unele dintre cele mai populare instrumente, inclusiv pianul, chitara și fluturele.

Citind această carte, vei învăța totul despre:
- Cum să citești muzică și teorie muzicală care să te ajute să-ți scrii propriile cântece!
- Cum să cânți la instrumente precum flautul, pianul și chitara. Cartea cuprinde și melodii pe care poți învăța să le cânți singur.

Fie că îți place rockul, popul, folkul sau jazzul, vei învăța multe despre istoria muzicii și despre genurile de muzică diferite. Muzica este minunată pentru că putem fredona cântecele noastre preferate, putem cânta la instrumente cu prietenii noștri și putem citi o partitură ca pe un cod secret! Și, de asemenea, muzica este o parte atât de importantă a culturii. Ne ajută să spunem povești și să ne descoperim gândurile și sentimentele. Prin muzică, putem să comunicăm cu alți oameni și să petrecem timp împreună.
Cât ai bate din palme, cu ajutorul acestei cărți, vei deveni un muzician fantastic!
O carte despre cel mai frumos lucru din lume, muzica, cu ilustrațiile atrăgătoare, în stil de benzi desenate, care fac experiența plăcută.

Mai multe detalii despre cuprins vei afla pe catalogul online, la un clic distanță: http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+e1e2947ac0a8011471f48cd602cc0b10&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni la Biblioteca Județeană Brașov este romanul Inseparabilele de Simone de Beauvoir (cu un cuvânt înainte de Sylvie Le Bon de Beauvoir, traducere din limba franceză și note de Andreea Năstase, București, Editura Litera, 2020, 224 p.).

Scris în 1954, la cinci ani după publicarea eseului ”Al doilea sex”, romanul ”Inseparabilele” spune povestea prieteniei pasionale care le uneşte pe Sylvie şi Andrée – alter ego-urile lui Simone de Beauvoir şi Elisabeth Lacoin (Zaza) – de la vârsta de nouă ani, când se întâlnesc la faimoasa şcoală Desir. Andrée este veselă, insolentă, îndrăzneaţă, în timp ce Sylvie, mai tradiţionalistă şi mai timidă, se simte irezistibil atrasă de această personalitate solară. Împreună învaţă să se elibereze de convenţiile şi aşteptările sufocante ale celor din jur, ignorând preţul tragic pe care trebuie să-l plătească pentru libertate şi pentru ambiţiile lor intelectuale şi existenţiale.
Publicarea acestei poveşti cathartice, poate prea revelatoare ca să vadă lumina tiparului în timpul vieţii autoarei, completată cu fotografii personale şi fragmente din corespondenţa celor două prietene, constituie un adevărat eveniment literar.
„”Inseparabilele” pune în lumină un capitol formativ din copilăria autoarei, avînd ca fundal o relaţie strânsă care i-a modelat concepţiile despre sexism şi despre inegalitatea dintre sexe. De asemenea, oferind o nouă perspectivă asupra evoluţiei lui Simone de Beauvoir ca scriitoare, cartea ar putea chiar să modifice viziunea cercetătorilor şi cititorilor asupra moştenirii sale literare.” (The New York Times)
„Cel mai intim roman al lui Simone de Beauvoir, un material exploziv, în care autoarea şi-a consemnat primele preocupări, flirturile cu lumea, dorinţele împărtăşite, a scris despre activismul natural manifestat de două femei care comunicau intim pe toate planurile.” (El Espanol)
„O poveste autobiografică, pasională şi tragică.” (Vanity Fair)
„O carte neaşteptată, care intrigă şi fascinează.” (El Pais)

Apelați cu încredere la catalogul nostru online http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+240e4f72c0a8011471f48cd603b2257a&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de săptămâna aceasta este romanul „Zgomotul alb”, probabil cea mai cunoscută operă semnată de Don DeLillo și cu siguranța una dintre cărțile de căpătâi ale literaturii postmoderne. Romanul a apărut la editura Leda în 2006, fiind tradus de către Horia Florian Popescu (al cărui nume se leagă și de traducerile în limba română ale unor autori precum Thomas Pynchon sau Vladimir Nabokov), și poate fi împrumutat de la sediul central al bibliotecii județene.

Despre creația lui Don DeLillo – ce însumează, până-n prezent, 18 romane, la care se adaugă un volum de proză scurtă și câteva opere dramatice – s-au scris tomuri întregi de exegeză literară, fiind considerată o piatră unghiulară în literatura americană postmodernă și o cronică de mare ascuțime a prezentului, abordând teme adânc imprimate în existența noastră, precum: consumismul, suveranitatea mass-mediei – o adevărată forță modelatoare a realității –, ubicuitatea și ritmul vertiginos de dezvoltare al tehnologiei, terorismul, anomia socială pe fondul mutațiilor bruște și din ce în ce mai violente din toate straturile vieții, catastrofele artificiale, eroziunea spiritualității.

E greu de crezut că romanul a fost publicat în 1985 – toate aceste teme pe care autorul le dezvoltă într-un stil sintetic și impersonal care decantează frazele de tot ceea ce le-ar putea încărca inutil au astăzi reverberații tulburătoare și o relevanță poate chiar mai puternică decât acum 30 de ani, dobândind noi și potente valențe. Jack Gladney, șef al catedrei Hitler la o facultate din Midwest-ul Americii, om cu o vastă experiență matrimonială dar lipsit de cunoștințe de limba germană – esențiale pentru profesia sa de expert în studii hitlerologice (specializare universitară inventată de el însuși) – este protagonistul acestui roman proteiform, care pare să-și schimbe în permanență structura: deși începe ca un roman al campusului universitar și ca unul domestic, DeLillo inserează pe parcurs elemente ce-l apropie de thriller – cu conspirații farmaceutice – sau distopie – cu dezastre artificiale de proporții colosale ce amenință să îmbolnăvească întreaga populație. La baza romanului se află însă spaima de moarte, o temă dezvoltată în cadrul fiecărui registru narativ în parte: fie că este vorba de expunerea lui Jack la norul chimic care se abate asupra orășelului său sau la încercările soției sale, Babette, de a-și suprima teama de moarte recurgând la un medicament experimental (care, pare-se, are drept efecte secundare pierderi de memorie și confuzia dintre semnificant și semnificat – un așa-zis „coșmar saussurean”, în termenii lui DeLillo), personajele romanului se simt incapabile să confrunte realitatea incontestabilă a morții. În acest univers nebulos înfățișat de autor, religiozitatea tradițională a fost înlocuită de o nouă religie, una a Supermarketului și a Mass-Mediei, o religie unde zgomotul de fond din magazine și babilonia semnalelor sonore emise de televizoarele și radiourile devenite ubicue iau locul rugăciunilor sau cânturilor religioase. Mass-media devine o sursă de adevăruri incontestabile și un instrument esențial de experimentare a realității – așa se explică bunăoară refuzul lui Heinrich, fiul lui Jack, de a accepta concretețea ploii care se desfășoară în fața sa și de a insista că nu va ploua decât atunci când va anunța ploaia. Supermarketul, templul omului postmodern, are la DeLillo o funcție spirituală, iar protagonistul face elogiul consumismului, declamând că a cheltui înseamnă, în fapt, a trăi, a înșela moartea. Dar probabil cea mai dezolantă constatare a lui Jack – și implicit a noastră – este aceea că s-a ajuns la un exces atât de înfricoșător de semne și simboluri încât ceea ce este real, obiectele în sine nu mai pot fi văzute; cu alte cuvinte, ne rămân doar reprezentările lor, artificialul, simulacrul. La finalul romanului, rămâne astfel să ne întrebăm – mai ales astăzi, în era internetului – dacă mai putem opera cu distincții între real și virtual, între autentic și simulacru, iar dacă gândurile sau frazele pe care le rostim ne aparțin cu adevărat sau fac parte de fapt dintr-o pletoră de locuri comune ce ne-au tot fost livrate de mass-media până când s-au infiltrat indisolubil în conștiința noastră.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni la Biblioteca Județeană Brașov este Atlasul frumuseții – femeile lumii în 500 de portrete de Mihaela Noroc, traducere din engleză de Andreea Niță și Iulia Vladimirov (București, Humanitas, 2017, 352 p.)

Mihaela Noroc a călătorit în peste 50 de ţări, fotografiind femei din toate mediile sociale. Demersul tinerei românce a devenit faimos în întreaga lume şi s-a transformat într-o carte de succes publicată în mai multe limbi. Această colecţie impresionantă de portrete şi poveşti e o pledoarie pentru demnitate, diversitate, autenticitate şi mai ales pentru puterea de a accepta şi descoperi frumuseţea din noi şi din ceilalţi.

”În carte sunt multe imagini şi poveşti care n-au apărut niciodată online. ”Atlasul frumuseţii. Femeile lumii în 500 de portrete” nu e varianta tipărită a paginii de facebook, ci mult mai mult decât atât. Sunt bucuroasă că ediţia românească publicată de Humanitas nu va fi o simplă traducere a celei din limba engleză. Am adăugat câteva imagini noi, am lucrat la texte, am creat o nouă copertă şi sper că albumul va avea la fel de mult succes acasă, pe cât a avut şi peste hotare.” (Mihaela Noroc)

Cartea se află la Sala de lectură și la Secția de muzică și artă.

Accesați cu încredere catalogul nostru online http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+82fd58b0c0a80866444ccf6901adc02c&operator=OR&_open=1

Lectură recomandatată de Bibliotecar! Împreună cu felicitările și urarea La mulți ani! din partea Bibliotecii!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de săptămâna aceasta cartea de istorie culturală a lui Radu Mârza, „Călători români privind pe fereastra trenului”, publicată în 2020 la editura Polirom. Aceasta poate fi împrumutată de la sediul central al bibliotecii județene, precum și de la filialele 2 și 5.

Volumul lui Radu Mârza tratează un subiect prea puțin abordat în istoriografia românească: impactul pe care l-a avut introducerea căii ferate în țara noastră și schimbările culturale, sociale, politice și economice pe care această emblemă a revoluției industriale le-a generat. Fiind, după cum anunță subtitlul cărții, „o încercare de istorie culturală”, autorul este interesat să redea aceste transformări prin prisma mărturiilor directe ale unor intelectuali români care au călătorit cu trenul în primul veac al transportului feroviar (1830-1930) – în țară și în străinătate –, conturând astfel o imagine de ansamblu asupra modului în care acest nou mijloc de transport era privit în epocă. Volumul este structurat în trei capitole (plus o introducere și o încheiere), fiecare dedicat unei perioade diferite. Primul capitol îi are în vedere pe cei dintâi călători români cu trenul care și-au consemnat experiențele: Petrache Poenaru (despre care aflăm că a parcurs traseul Manchester-Liverpool în 1831, la doar un an după inaugurarea căii ferate!), Ion Codru Drăgușanu (care a călătorit prin Franța, Germania, Elveția și Anglia în anii 1840), Nicolae Filimon (numit de autor „primul turist român”, datorită atenției pe care o acordă peisajului, folosirii unui ghid de călătorie și rememorării conotaților istorice ale locurilor parcurse), precum și George Barițiu și Ion Ghica, care sunt priviți ca adevărați teoreticieni și promotori ai dezvoltării transportului feroviar, intuind de la bun început beneficiile de ordin economic, strategic și social ale acestuia. Cel de-al doilea capitol, centrat pe perioada de la finele secolului al XIX-lea și începutul Primului Război Mondial, reflectă creșterea semnificativă a rețelelor de căi ferate din Europa, ceea ce a adus cu sine și o diversificare de tip tematic a călătoriei feroviare: tehnologia este îmbunătățită, rutele devin mai mari, se efectuează reconfigurări majore ale spațiului urban și rural (se construiesc poduri, viaducte, tunele), devin accesibile și călătoriile de o zi etc. Aici sunt citate mărturiile unora ca A.D. Xenopol, Iosif Vulcan, Al. Vlahuță și, mai ales, N. Iorga, mereu atent să consemneze în același timp istoria locurilor traversate; totodată, el este și un „călător militant”, care în timpul călătoriei sale prin Transilvania anului 1905 vede pretutindeni (prin peisajele vizibile de pe fereastra trenului, prin gări, dar chiar și în vagonul de tren sau în cărbunele folosit pe post de combustibil) semne ale opresiunii naționale. Ultimul capitol – și cel mai interesant, după părerea mea – strânge laolaltă observațiile unor importanți scriitori ai epocii interbelice – Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu și Demostene Botez. Rebreanu, în special, este mai mult decât un simplu observator; acesta face din descrierile sale adevărate pagini de roman, uneori naive, alteori pătrunzătoare și remarcabile din punct de vedere stilistic, dar de cele mai multe ori pur și simplu amuzante. Vedem astfel un Rebreanu naiv care face elogiul fascismului, deducând că acesta ar fi un regim politic salutar, impresionat fiind de un milițian atent la confortul pasagerilor dintr-un tren italian, un Rebreanu ce, mituind un conductor german pentru a obține un compartiment doar pentru el și amicul său, constată că și la „case mai mari” se practică astfel de obiceiuri, un Rebreanu ce radiografiază, în stil caragialesc, microcosmosul reprezentat de vagonul de tren (unde întâlnește un „dl. Goe francez”), dar și un Rebreanu vizibil măgulit de popularitatea sa ca scriitor și care culege roadele celebrității atunci când vameșii și polițiștii de frontieră români îl scuză ca a încurcat niște acte de călătorie.

Cu toate că mi-ar fi plăcut ca analiza autorului să fie mai nuanțată (pasajele selectate sunt evocatoare, însă de cele mai multe ori comentariul autorului nu aduce nimic în plus), iar planul acestei cercetări mai coerent, cartea lui Radu Mârza reușește să surprindă – grație pasajelor reproduse in extenso – modificările survenite în spiritul epocii odată cu introducerea căii ferate: relația omului cu peisajul, cu timpul și spațiul capătă noi dimensiuni, apar noi moduri de loisir și socializare și noi instituții (gara, vama, compartimentul, restaurantul), vocabularul călătorului se îmbogățește, natura este îmblânzită, iar călătoria se democratizează.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea saptamanii – Bibliotecarul recomanda

Cartea acestei săptămâni la Biblioteca Județeană Brașov este Diva socialistă – modele feminine in cinematograful est european de Andreea Ionescu-Berechet (București, editura Tritonic, 2020, 298 pagini). Se află la sala de lectura, secția de muzică si artă, filialele 2 si 5.

Scrisă atrăgător si remarcabil documentata, cartea este o analiza a cinematografiei in comunism, instrument esențial de propagandă, construită dintr-o perspectivă inedită. Eroină sau nu, diva filmului comunist a avut un rol important si care s-a modelat permanent, in funcție de împrejurări sau context politic, de felul in care s-a afirmat emanciparea femeii, dar si potrivit așteptărilor si pretențiilor liderilor autoritari din aceste tari.

In recomandarea cărții, Stejărel Olaru apreciază iscusința autoarei de a dezvălui diferitele reprezentări feminine, de la modelul feminin ireproșabil in conduită, cum dorea propaganda, la cel șters sau dimpotrivă la cel rebel.

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,