Arhivă

Arhivă pentru ‘Cultura’ Categoria

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

decembrie 22nd, 2021 Fără comentarii

Recomandarea de săptămâna aceasta este volumul de proză scurtă „Oameni din Dublin”, cu care James Joyce – unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai secolului XX – a debutat în proză în anul 1914. Acesta este disponibil în cadrul bibliotecii județene din Brașov în mai multe ediții. Versiunea tradusă de Frida Papadache poate fi împrumutată de la sediul central și de la filialele 2, 3, 4, 5, precum și de la filiala pentru copii, în timp ce traducerea mai recentă, realizată de Radu Paraschivescu și publicată la editura Humanitas în 2012, poate fi împrumutată de la sediul central. De asemenea, biblioteca dispune și de versiunea originala în limba engleză, precum și de versiunea în limba maghiară.

Alcătuit din 15 povestiri inegale ca dimensiuni, însă reunite printr-un fir ce împletește teme și simboluri comune și ordonate în așa fel încât să reflecte stadiile dezvoltării umane (de la copilărie până la senectute), volumul de debut în proză al lui James Joyce reprezintă, în esență, o încercare de a cartografia orașul Dublin, prin înșiruirea, ca într-un panoptic, a unor personaje aparținând clasei muncitoare și micii burghezii cu toate frământările, temerile, obsesiile, deziluziile și modestele lor bucurii. Acest demers, al panoramării unui oraș și, prin extensie, a unei întregi națiuni, prin urmărirea unor personaje lipsite de excepționalitate (dar nu și de o umanitate fragilă, cu care cititorul se poate identifica mult mai bine) în tot ceea ce este mundan și vulgar, avea să fie dezvoltat de Joyce în „Ulise”, piatra de temelie a literaturii moderniste care a resemantizat toposurile și principiile de funcționare ale romanului. „Oameni din Dublin”, chiar dacă nu se caracterizează prin aceeași ruptură față de tradiția literară și nici prin utilizarea unor procedee literare și narative inedite, impresionează în primul rând prin unitatea sa tematică și prin caracterul său esențialmente polifonic, pentru care Joyce a luptat să le mențină intacte (volumul a fost publicat abia după 10 ani de la scrierea ultimei povestiri, fiind refuzat și amânat în mod repetat de editori datorită unor pasaje considerate ca atentând la pudoarea bunelor moravuri).

Volumul, deși utilizează în cea mai mare parte pe o perspectivă obiectivă, detașat-ironică (doar primele trei povestiri, despre copilărie, sunt scrise la persoana I), poate fi citit și ca o confesiune extinsă a autorului despre relația sa problematică cu Irlanda, pe care avea să o părăsească definitiv în 1912, dar care a continuat să exercite asupra sa o influență covârșitoare până la moarte. Unul dintre locurile comune în analizele pe marginea „Oamenilor din Dublin” este starea de paralizie – spirituală, morală, intelectuală, afectivă, chiar fizică – pe care irlandezii o resimt în viața lor de zi cu zi. Joyce s-a simțit paralizat și oprimat de conservatorismul și de naționalismul zelos și ipocrit al societății irlandeze, iar personajele sale se simt, de asemenea, țintuite într-o stare perpetuă de abulie și fatigabilitate, accentuată de mediul claustrant în care sunt captivi, asemeni insectelor prinse în pânza de păianjen. În acest mediu, copiii sunt forțați să se maturizeze precoce (prin conștientizarea vulnerabilității trupești și a morții, a pericolului ce se poate întrupa în cele mai neașteptate forme și a propriei vanități), tinerii sunt constrânși să privească în oglindă și să-și confrunte propria nimicnicie și tendință de a se complace într-o inactivitate moleșitoare, iar adulții sunt puși față în față cu eșecurile suferite și cu iluziile care le-au oferit un fals confort de-a lungul vieții. Ultima povestire (sau, mai precis, nuvelă), considerată – pe bună dreptate – piesa de rezistență a colecției, se încheie cu imaginea unei pături groase de zăpadă care se așterne pe întreaga față placidă a Irlandei, acoperindu-i atât pe cei vii, cât și pe cei morți cu un strat care anulează orice distincție dintre aceștia, cufundând parcă universul, în nemărginirea lui, într-o liniște devoratoare. Această imagine, care redă cel mai pregnant inerția personajelor lui Joyce, conține și un sâmbure de optimism și pâlpâirea unei promisiuni de regenerare: zăpada se va topi, natura se va primeni, iar oamenii din Dublin – experimentând fiecare de-a lungul povestirilor câte o epifanie – vor putea pesemne să-și găsească resursele pentru a iniția o cât de modestă schimbare în viețile lor. Tocmai de aceea, fiindcă ne aflăm în preajma sărbătorilor de iarnă, vă recomand să citiți, dacă timpul nu vă permite să lecturați întreaga colecție, măcar această ultimă nuvelă – intitulată „Cei morți” – cu care se încheie volumul și care constituie pentru mine cea mai răvășitoare poveste de Crăciun din câte am citit.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea In memoriam Gernot Nussbächer – lansare

decembrie 20th, 2021 Fără comentarii

Biblioteca Județeană Brașov are onoarea de a vă invita la lansarea volumului “In memoriam Gernot Nussbächer”, un gest de cinstire a arhivistului și istoricului brașovean. Lansarea va avea loc marți, 21 decembrie 2021, orele 14,00, la Sala de lectură a bibliotecii județene brașovene (Livada Poștei, Bd. Eroilor 35).

Cartea dedicată activității și memoriei lui Gernot Nussbächer cuprinde 21 materiale, articole în română și germană, semnate de Peter Simon, Christel Wollmann-Fiedler, Steluța Pestrea Suciu, Elisabeta Marin, Bogdan-Florin Popovici, Thomas Șindilariu, Edith Szegedi, Alexandru Ștefan, Aurelian Stroe, Dieter Drotleff, Frank-Michael Rommert, Wolfgang Wittstock, Astrid Hermel, Valer Rus, Șarolta Solcan, Eckardt Schlandt, Ioana Căpățână, Elena Dimitriu. Grupate în trei secțiuni (Personalia, Profesionistul, Amintiri și evocări), textele evaluează activitatea arhivistică și istorică a lui Gernot Nussbächer din diferite unghiuri de către istorici, arhiviști, bibliotecari, muzeografi, editori, jurnaliști, profesori, colaboratori apropiați și prieteni. Prezentarea este dublată de perspectiva memorialistică, recompunând chipul unei personalități prin percepțiile și amintirile autorilor din volum. Articolele intră în dialog, se completează și reușita acestei cărți este aceea de a face cunoscută, cu nuanțe, biografia lui Gernot Nussbächer astfel încât și un necunoscător al vieții și operei sale să înțeleagă dimensiunile și amploarea activității sale.

Biblioteca Județeană Brașov, instituție subordonată Consiliului Județean Brașov, s-a implicat în tipărirea acestui volum, coordonator fiind Ruxandra Nazare și editor responsabil Cristina Palaș. Apariția cărții se înscrie în programul bibliotecii dedicat istoriei și memoriei locale și valorifică multe dintre materialele prezentate la evocarea lui Gernot Nussbächer, organizată la un an de la moartea sa, în 22 august 2019, la Casa Mureșenilor.

Ne-am bucura dacă am putea fi împreună, reamintindu-ne de omul și autorul care a fost Gernot Nussbächer și rămânem îndatorați tuturor celor care au contribuit la apariția acestui volum.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

decembrie 20th, 2021 Fără comentarii

Cartea acestei săptămâni (20-26.12.2021) este volumul “24 de povești de citit înainte de Crăciun” de Brigitte Weninger și Eve Tharlet (București, Editura Nemi, 2018, traducerea din germană de Marilena Iovu), care se găsește la toate filialele bibliotecii cu secție pentru copii (1, 2, 4, 5 și 6).

Anotimpul Crăciunului este aparte prin toată bucuria și istoriile din jurul nașterii Domnului. Brigitte Weninger şi Eve Tharlet, autoarele seriei de succes Aventurile iepuraşului Matei, şi-au unit din nou forţele pentru a le face copiilor un minunat cadou: o colecţie de poveşti de iarnă menite să îmbogăţească atmosfera sărbătorilor. 24 de poveşti emoţionante de citit în cele 24 de zile de dinaintea Crăciunului vor transforma aşteptarea nopţii magice într-o tradiţie pentru întreaga familie. Traducerea o datorăm Marilenei Iovu, un agent literar activ pe piața editorială românească, care propune și aduce oferte noi, alegând mereu cu un simț literar și artistic recunoscut unele dintre cele mai reușite cărți.

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Accesați cu încredere catalogul online al bibliotecii la un clic distanță – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+d2133874c0a8011421b30591009b20a1&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

decembrie 9th, 2021 Fără comentarii

Recomandarea de săptămâna aceasta este cartea de călătorie a scriitorului american Bill Bryson, „O plimbare în pădure. Redescoperind America pe cărările Munților Apalași”, volum care a fost publicat în 1997 și care a apărut în 2015 la editura Polirom, în traducerea lui Marius-Adrian Hazaparu. Acesta poate fi împrumutat de la sediul central al bibliotecii județene din Brașov, precum și de la filialele 2 și 5. De asemenea, biblioteca dispune și de versiunea originală în limba engleză.

La finele lunii octombrie, Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov a propus utilizatorilor o expoziție tematică intitulată „Jurnal de călător”, care cuprindea o selecție de volume de călătorie, printre acestea aflându-se și una dintre cele mai cunoscute cărți ale lui Bill Bryson – călător înverșunat, dar și autor al unor bestselleruri de știință popularizată –, „O plimbare în pădure”. Cartea lui Bryson este structurată pe două planuri care funcționează atât individual, cât și complementar: pe de o parte, aceasta poate fi citită ca jurnalul unei călătorii eșuate pe traseul munților Apalași – unul dintre cele mai întinse din lume, străbătând de-a lungul celor aproximativ 3450 de kilometri ai săi 14 state americane –, iar pe de altă parte volumul poate fi considerat un apel de trezire pentru structurile care au neglijat de-a lungul timpului fauna și flora forestieră ale Americii, ceea ce a condus nu doar la extincția unor specii de plante și animale, ci și la un soi de „comercializare” a naturii, o violentare a peisajului natural, asaltat progresiv de însemnele civilizației contemporane (mall-uri, lanțuri de magazine și restaurante, hoteluri, autostrăzi, parcări masive etc.).

De altfel, cel mai interesant aspect al cărții mi s-a părut modul în care Bryson arată cum călătoria modernă s-a transformat într-o comoditate: în primele pagini, autorul își exprimă confuzia declanșată de ritmul fulminant cu care vânzătorul unui magazin de echipament sportiv îi înșiră opțiunile disponibile, unele mai rocambolești decât altele. La un moment dat, pe drum, autorul întâlnește un excursionist dotat cu felurite gadgeturi de ultimă oră, capabile să măsoare până și cele mai specializate statistici meteorologice. La un refugiu, un alt excursionist încearcă să-l descoasă pe Bryson cu privire la motivele care l-au determinat să aleagă ghiozdanul pe care îl are și nu altul, după care începe să peroreze vrăjit despre avantajele propriului rucsac. Pentru mulți călători, traseul aproape că devine ceva secundar, un prilej de a-și etala echipamentul și cunoștințele teoretice despre acesta, și mai puțin o ocazie de evadare dintr-o realitate asfixiantă și de comuniune cu natura. Aventura lui Bryson nu se dovedește nici ea a fi o experiență transcendentală, o căutare mistică a esenței în mijlocul naturii, ci mai degrabă scenariu de roman picaresc, grație în mare parte companionului său, Katz, un anti-excursionist prin excelență, ale cărui proporții urieșești și porniri pantagruelice insuflă volumului o doză viguroasă de comic. Puțin importă că cei doi nu reușesc să parcurgă integral traseul (de fapt, nu vor parcurge nici măcar jumătate din acesta) – farmecul cărții este dat de registrul conversațional, informal, de stilul ireverențios al autorului, și de senzația de umilință, teamă și fascinație stranie pe care o exercită contactul cu necunoscutul, la care se adaugă numeroase anecdote și istorisiri – când amuzante, când înfricoșătoare sau tragice – despre experiențele altor excursioniști, completate de date istorice și științifice privind construirea traseului și elementele de faună și floră specifice acestuia.

Mi-ar fi plăcut însă ca Bryson să-și fi cenzurat – sau măcar temperat – pornirile prea frecvente și obositoare de a-i ridiculiza pe toți ceilalți întâlniți în timpul călătoriei: umorul negru și abraziv pe care mizează își pierde prin repetiție savoarea inițială, conferindu-i autorului un aer insuportabil de îngâmfare și automulțumire. Nu neputința de a parcurge tot traseul constituie un eșec, ci mai degrabă incapacitatea lui Bryson de a se debarasa de un anumit spirit exclusivist cu care pornește la drum și pe care nopțile petrecute cu alții în natură, în imensitatea și sălbăticia ei, unde toate distincțiile sociale se dizolvă, ar fi trebuit să-l anuleze.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

decembrie 6th, 2021 Fără comentarii

Cartea acestei săptămâni (6-12.12.2021) este potrivită pentru perioada sărbătorilor: “Decorarea bradului de Crăciun – idei creaitve” de Radics Mária (apărută la Oradea, Editura Casa, 2011) pe care o avem la Secţia de muzică şi artă şi filialele 1, 5 şi 6.

Bradul este ornamentul principal de Crăciun. În această carte vă prezentăm mai multe idei pentru a vă confecţiona singuri ornamente, precum şi diferite stiluri de decorare a bradului, diferenţiate în funcţie de culorile alese. Pe lângă clasicul roşu, vă propunem brazi decoraţi în portocaliu, violet, alb şi argintiu. Anumite ornamente – de exemplu săculeţul aromat sau cel cu nuci aurite – sunt potrivite şi pentru a le oferi în dar celor dragi. În cazul în care nu veţi avea un brad de Crăciun, vă oferim idei pentru crearea atmosferei de sărbătoare chiar şi fără el. Pe lângă acestea, veţi afla cum să transformaţi globurile gata cumpărate în piese unicat.
Pregătirile de Crăciun sunt aşteptate cu nerăbdare de întreaga familie, de aceea în paginile acestei cărţi veţi găsi sugestii pentru activităţi potrivite atât pentru cei mici cât şi pentru cei mari.
Spor la lucru cu bucurie!

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+8278f677c0a808665a9c19fd015e9863&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Naghib Mahfuz – 110 ani de la nașterea scriitorului egiptean

decembrie 5th, 2021 Fără comentarii

Expoziția aniversară din luna decembrie de la Secția de împrumut adulți este dedicată scriitorului egiptean Naghib Mahfuz, alegere a colegei noastre Ioana Popa Răduțoiu, care în felul acesta recomandă lectura cărților acestui autor, îndemnându-ne să fim deschiși unui astfel de meridian cultural și literar, nu numai geografic.

Naghib Mahfuz s-a născut pe 11 decembrie 1911 în vechiul cartier Gamaliya din Cairo, într-o familie musulmană. În 1934 îşi ia licenţa în filosofie la Universitatea Regele Fuad din Cairo. Între 1934 şi 1971 ocupă diferite funcţii publice şi desfăşoară o amplă activitate publicistică. Vasta sa operă cuprinde trei tipuri de romane şi povestiri: cele dedicate Egiptului antic, cele cu tematică socială, legate de formarea Egiptului modern şi cele filosofice. Primul său roman, Jocul destinului, apare în 1939. Până la Revoluția Egipteană din 1952, publică încă zece romane, printre care Rhadopis din Nubia (1943) şi Aleea Midaq (1947). În 1956 şi 1957 îi apare Trilogia din Cairo, care îl consacră drept cel mai mare scriitor al literaturii egiptene moderne. În 1959 publică Paradisul copiilor, o parabolă ce are ca subiect vieţile lui Isus şi Mahomed, care a fost interzisă in Egipt. De altfel, toate scrierile sale de după 1950 – printre care se numară O mie şi una de nopţi şi zile(1982) şi Akhenaton, cel ce sălăsluieşte în adevăr (1985) – au accente satirice, adesea alegoriile şi simbolurile ascunzând judecăţi politice. Naghib Mahfuz a scris peste treizeci şi cinci de romane, câteva sute de nuvele, precum și douăzeci şi cinci de scenarii de film. In anul 1988 i-a fost acordat Premiul Nobel pentru literatură. A murit pe 10 august 2006, la Cairo. În colecţia “Raftul Denisei” au apărut Akhenaton, cel ce sălăsluieşte în adevăr și O mie şi una de nopţi şi zile.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

decembrie 3rd, 2021 Fără comentarii

Cartea acestei săptămâni (29.11. – 05.12.2021) este “1000 de ani de cultură şi civilizaţie românească: o istorie în imagini”, prefaţă de academician Virgil Cândea, cu texte de Georgeta Filitti şi Dorin Matei (Bucureşti, Editura Litera, 2018, 816 pagini) pe care o avem la Sala de lectură, Secţia de împrumut şi Secţia pentru copii şi tineret.

Această carte a apărut cu prilejul Centenarului Marii Uniri a românilor. Ea prezintă în imagini, în mare parte inedite, istoria poporului nostru și a spațiului locuit de acesta în cel de al doilea mileniu al erei noastre. Albumul se adresează cititorilor deja îndrăgostiţi de istorie, dar şi celor care, atraşi de frumuseţea ilustrațiilor, vor începe, din clipa când îl vor deschide, să fie interesaţi de trecutul nostru.
Este, în acelaşi timp, şi o carte de vizită ce prezintă cultura și civilizația românilor într-o formulă sintetică şi atractivă pentru toți străinii dornici să le cunoască.
Albumul oferă scenografia şi chipurile personajelor din principalele episoade prezentate în cărţile clasice de istorie și poate fi un cadou prețios și util pentru orice român sau străin. Volumul mai conține și texte introductive la fiecare secol, numeroase hărți și poate fi folosit în egală măsură şi de profesori la clasă.

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+28d30eecc0a8011471f48cd603ca4c5b&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

noiembrie 23rd, 2021 Fără comentarii

Recomandarea de săptămâna aceasta este romanul din 1992 al scriitorului american Cormac McCarthy, „Căluții mei, căluți frumoși”, primul din așa numita „Trilogie a Frontierei”, care include și volumele „Marea trecere” și „Orașele din câmpie”. Romanul a fost tradus în limba română de Iulia Gorzo și a fost publicat în anul 2011 la editura Polirom, putând fi împrumutat atât de la sediul central al bibliotecii județene din Brașov, cât și de la filialele 3 și 5.

În timp ce scriam rândurile introductive de mai sus, mi-am dat seama că anul trecut, chiar pe vremea aceasta, recomandam un alt roman scris de Cormac McCarthy, „Meridianul sângelui”, despre care mi-am mărturisit admirația, dar și disconfortul aproape visceral pe care mi l-a provocat – autorul propunea acolo o viziune necruțătoare a Răului în toate încarnările sale și o demitizare brutală a perspectivei tradiționale și naive asociate cu îmblânzirea și civilizarea providențială a vestului de către poporul american. Nu exagerez când mărturisesc că nu a trecut o zi de atunci fără să mă gândesc la romanul lui McCarthy, care pe lângă virtuozitatea sa descriptivă și stilistică greu de întrecut și galeria de personaje tulburătoare, în ai căror ochi sălbatici părea să se fi aciuat toată perversiunea și barbaria lumii, dispune de un substrat textual foarte bogat în referințe literare și culturale – de la Biblie până la Milton, Melville sau Faulkner – care invită la un efort susținut de (re)interpretare.

În „Căluții mei, căluți frumoși”, romanul care i-a adus vocii inconfundabile a lui McCarthy recunoașterea unanimă a prospețimii și vigorii sale, autorul nu abandonează formula narativă și stilistică din „Meridianul sângelui” (fraze lungi, la prima vedere impenetrabile, punctuația redusă la minimul esențial spre a nu întrerupe ritmul lecturii, dialoguri redate într-un mod frust, laconic, descrieri pregnante ale peisajului etc.), însă se pot întrezări semnele unei scriituri mai tandre și mai optimiste, de unde nihilismul sufocant al romanului anterior a fost dacă nu exorcizat complet, cel puțin izolat temporar. Mai mult, în timp ce „Meridianul sângelui” se distanțează cu o ironie violentă de miturile Vestului și ale eroului american civilizator, înfățișând înecul grotesc al unei întregi lumi într-un ocean de sânge, „Căluții mei, căluți frumoși” ilustrează (tot ironic, însă nu printr-o formă anihilatoare) nevoia disperată de a te agăța de mituri și de a face față decepțiilor rezultate în urma confruntării acestora. John Grady Cole, protagonistul de șaisprezece ani al romanului, fuge de la ferma texană a familiei (care urmează să fie vândută) în Mexic, sperând că acolo va găsi intact un mediu unde vechile idealuri de onoare, bărbăție și curaj încă rezonează cu locuitorii. Ceea ce mi s-a părut remarcabil la romanul lui McCarthy e modul în care răstoarnă formulele șablonarde ale bildungsromanului: John Cole nu dă niciodată semne de stângăcie sau imaturitate; cu alte cuvinte, acesta nu pornește la drum necopt la minte spre a traversa experiențe transformatoare care să-i modifice radical structura interioară și să-l învestească cu o viziune mai matură asupra vieții. E drept, întâmplările primejdioase prin care trece nu-l lasă indiferent, Mexicul nu se dovedește a fi acel tărâm idilic al libertății totale, ci o lume cât se poate de amenințătoare și impenetrabilă, însă protagonistul nu se dezice niciodată de valorile în care crede, iar deziluziile suferite nu fac decât să-i alimenteze în continuare căutările.

Dacă modul în care era redată violența în „Meridianul sângelui” avea ceva aproape religios, iar frazele descriptive căpătau o forță incantatorie, tot cu un anume misticism este tratată și relația protagonistului cu caii în acest roman, iar pasajele în care autorul descrie felul în care John Cole îmblânzește mustangii la o fermă mexicană (o adevărată procesiune religioasă!) rămân prin cele mai memorabile din câte am citit vreodată. În „Meridianul sângelui”, animalele erau privite strict utilitar, acestea erau doar instrumente ajutătoare în propagarea morții de către ceata de mercenari; aici, relația om-animal reprezintă chiar nucleul romanului și simbolizează însăși elementul vital care a făcut posibilă prosperarea spiritului american. Nu e de mirare că la final McCarthy descrie cum umbra calului și a călărețului fuzionează într-o singură entitate ce planează ca un duh atotcuprinzător pe tărâmul întunecat, spre „lumea care avea să vină”, sugerând că regenerarea este posibilă atâta timp cât prin venele celor doi pulsează același sânge stoic și intrepid.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

noiembrie 23rd, 2021 Fără comentarii

Cartea acestei săptămâni (22-28.11.2021) este “Enciclopedia ilustrată a elementelor chimice: chimia pe care nu o înveţi la şcoală” de Jack Challoner, traducerea Rodica Zăvoianu (Bucureşti, Corint Educaţional, 2012, 160 pagini) pe care o avem la filialele 1, 4, 5 şi 6.

Iată cum prezintă editura acest volum de chimie aplicată, pe înţelesul tuturor: “Ce legătură este între Taj Mahal și scheletul nostru? Între Turnul Eiffel și sângele nostru? Între sarea din mâncarea noastră și lămpile de pe stradă care ne luminează drumul spre casă? Răspunsurile sunt calciul, fierul și sodiul – fiecare fiind un element chimic.
Făurite în explozia primordială (Big Bang) și în supernove, elementele și compușii pe care îi formează au purces la crearea Sistemului Solar, a planetei pe care trăim, a aerului pe care îl respirăm, a apei de care depindem și a proteinelor care urmau să devină forme de viață. Această carte le prezintă pe fiecare dintre cele 118 elemente cunoscute. Unele, cum sunt carbonul, oxigenul și aluminiul, ne sunt familiare, altele, cum sunt gadoliniul și telurul, nu. În carte veți găsi datele statistice esențiale ale elementelor, compușii și întrebuințările importante ale acestora, precum și fascinantele povești ale descoperirii lor. Totodată, veți găsi explicații clare și concise despre ce este un element, cum și de ce sunt elementele aranjate în tabelul periodic și despre structura atomilor, unitățile de construcție a tot ceea ce vă înconjoară. Enciclopedia ilustrată a elementelor chimice este documentată, accesibilă și plină de lucruri uimitoare!”

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă: http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+aaabc3e7c0a801143bf3dd41049f9c65&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Întâlnire online despre muzeele de ştiinţă şi tehnică

noiembrie 15th, 2021 Fără comentarii

Vă invităm să luați parte la o dezbatere despre muzeele de știință și tehnică, organizată de Biblioteca Județeană Brașov în cadrul Sciefest – festival de știință și industrii creative. Ne dorim o discuție în care vor fi expuse diferite inițiative și soluții, în care se va defini ce înseamnă și presupune un muzeu de acest tip, ce oferă și cum poate fi el funcțional.

Evenimentul va avea loc online, pe zoom, vineri, 19 noiembrie 2021, orele 12,00 și se desfășoară sub egida Comitetului Român de istoria și filosofia științei și tehnicii – Filiala Brașov (CRIFST).

Vă propunem o întâlnire cu invitații noștri, cărora le mulțumim că au răspuns la apelul nostru:

Prof. dr. Alexandru Herlea (Paris), Despre muzeologia științifică și tehnică

Inginer mecanic, specializat în istoria științei și tehnicii, profesor universitar emerit în Franța, fost președinte al societății internaționale de istoria tehnicii – ICOHTEC, Alexandru Herlea a fost consilier de muzeologie tehnică și arheologie industrială. În prezentarea sa, va face o trecere în revistă a evoluției muzeologiei științifice și tehnice începând din secolul al XVII-lea și ajungând până în zilele noastre. Va prezenta diferitele categorii de muzee din domeniu și va sublinia caracteristicile noii muzeologii ce pune accent pe interacțiune și comunicare.

Ioana Duică, Muzeul pedagogic Brașov – Muzeul copiilor – trecut, prezent, perspective

Muzeul pedagogic Brașov s-a dovedit a fi o alternativă educațională de încredere, dezvoltând proiecte în varii domenii, stimulând inovația și educația științifică mai ales a copiilor.

Ioana Borșan (Muzeul de științe Brașov-Constanța), Karpen Science Center /Museum

De curând apărut, Muzeul de științe a diversificat ofertele educaționale din Brașov, adresându-se și adulților, nu numai copiilor, prin conținutul creat și pus în scenă.

Pentru a obţine linkul de conectare, vă rugăm să transmiteţi dorinţa de participare la întâlnire la adresa ruxi1971atgmail.com

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)