Arhivă

Arhivă Autorului

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni este Citirea feţei: cum să descifrezi o persoană după trăsăturile chipului de Eric Standop (traducere din engleză de Ianina Marinescu, Bucureşti, Lifestyle Publishing, 2020, 328 pagini). Este disponibilă pentru lectură la Sala de lectură, Secţia de împrumut la domiciliu şi filialele 3, 5 şi 6.

Limbajul corpului este limitat. Limbajul feţei dezvăluie totul!

Cu toţii suntem cititori de feţe înnăscuţi şi, încă din prima zi de viaţă, ne orientăm instinctiv privirea spre trăsăturile faciale ale celor din jur. Nu există persoana care să nu aibă capacitatea intuitivă de a descifra sentimentele celorlalţi în expresiile lor.

Îmbinând trei şcoli diferite de citire a feţei cu identificarea ştiinţifică a celor mai subtile microexpresii, Eric Standop este capabil să citească emoţiile, caracterul, ba chiar şi starea de sănătate a unei persoane — doar uitându-se la faţa ei.

Cartea conţine ilustraţii ce permit cititorilor să vadă trăsăturile interpretate de Standop şi este împărţită în secţiuni care se concentrează asupra unor domenii precum sănătatea, dragostea, comunicarea şi succesul în afaceri. Partea finală a cărţii explică semnificaţia a zeci de forme şi expresii faciale, astfel încât cititorii să-şi poată perfecţiona propriile capacităţi de citire a feţei şi să le aplice în viaţa lor de zi cu zi.

“Fascinanta carte a lui Eric Standop prezintă într-un mod accesibil şi convingător vechea şi neconvenţională tehnică a citirii feţei”.- Phil Houston, veteran CIA şi coautor al cărţii Spy the Lie

Eric Standop este unul dintre cei mai mari experţi internaţionali în citirea feţei, susţinând conferinţe în peste douăzeci de ţări pentru antreprenori, manageri, profesori şi ofiţeri de poliţie. Este fondatorul Academiei de Citire a Feţei şi are clienţi care activează în domenii foarte variate, de la finanţe şi tehnologie la sănătate şi wellness.

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la un clic distanţă – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+da516b26c0a801147269b0470040c6be&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni este Manualul bicicletei: utilizare, întreţinere, reparaţii de James Witts şi Mark Storey, traducător Ligia Şendrea (Bucureşti, M.A.S.T, 2018, 192 p.) şi o găsiţi la Secţia de împrumut, filialele 5 şi 6.

Cel mai bine vândut „Manual al bicicletei“ conține prețioase îndrumări pas-cu-pas cu privire la toate aspectele îngrijirii bicicletei, iar această nouă ediție a fost revizuită în amănunt și actualizată astfel încât să cuprindă progresele de ultimă oră din domeniul construcției bicicletelor. Conținând peste 1000 de fotografii color acest „Manual al bicicletei“ este liderul de necontestat de pe piață în privința îngrijirii bicicletei și un îndrumător esențial pentru orice biciclist. Având „Manual al bicicletei“ și puțină îndemânare, toți bicicliștii pot fi încrezători că vor reuși să se ocupe de întreținerea regulată, reparațiile necesare și chiar reviziile generale ale bicicletelor lor.

În această nouă ediție a manualului veți găsi:
- informaţii despre bicicletele de munte, şosea şi de navetă;
- sfaturi amănunțite despre cum să alegeți bicicleta care vi se potrivește, de la biciclete de anduranță la biciclete de munte și chiar biciclete de triatlon;
- date despre operațiunile de reparare și întreținere clasificate după dificultatea lor, durata de execuție și sculele de care este nevoie;
- îndrumări esențiale referitoare la modul în care se demontează și se înlocuiesc cauciucurile fără cameră (tubeless);
- cum se înlocuiește din ce în ce mai popularul butuc pedalier PF30;
- informaţii despre biciclete electrice, grupuri electronice și furci cu suspensie pneumatică;
- cum să mențineți bicicleta în parametrii optimi, arătându-vă care sunt verificările ce trebuie făcute lunar și cele care trebuie făcute înaintea fiecărui drum;
- cum se realizează traseul cablurilor de frână și viteză;
- un capitol detaliat despre îmbrăcămintea și accesoriile ciclistului;
- specificații actualizate despre biciclete: dimensiuni de cauciucuri, momente de strângere, standarde pentru butuci pedalieri și headset-uri.

Detalii în catalogul nostru online la un clic distanţă – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+64c61cbfc0a801147269b0470228bebe&operator=OR&_open=1

Călătorie şi … lectură plăcută! Recomandare de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Diverse Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de săptămâna aceasta este „Vineland”, cel de-al patrulea roman al scriitorului american Thomas Pynchon, disponibil la secția engleză în sediul central al Bibliotecii Județene „George Barițiu” din Brașov.

Publicat în 1990, după un hiat de 17 ani de la apariția „Curcubeului gravitației” – una dintre operele de referință ale literaturii postmoderniste, o carte care se dovedește în continuare o veritabilă mină de aur pentru exegeții scrupuloși, interesați să descopere toate referințele sădite în text și să scoată la suprafață alte și alte cărări interpretative –, romanul „Vineland” a fost întâmpinat cu rezerve, confuzie, ba chiar frustrare. Cum este posibil ca după o pauză atât de îndelungată, de-a lungul căreia în secta admiratorilor lui Pynchon se vehiculau felurite zvonuri referitoare la revenirea autorului cu un proiect și mai ambițios decât tot ceea ce scrisese până atunci, acesta să reapară cu o carte după toate aparențele atât de modestă? O carte nu doar mai scurtă decât impozantul și deopotrivă terifiantul roman anterior, ci și mai optimistă, mai ludică, mai accesibilă, abandonând enciclopedismul, ermetismul și viziunea acaparatoare din „Curcubeul gravitației” sau chiar din romanul său de debut, „V.”, în favoarea unei perspective mai intime, centrată în mare parte pe tema familiei, care recunoaște și celebrează importanța comunității în viața individului (în treacăt fie spus, romanul este dedicat chiar părinților săi).

Citind pentru prima dată romanul anul trecut, mi-a fost greu să înțeleg mare parte din lamentațiile primilor cititori ai cărții: într-adevăr, „Vineland” n-are nici complexitatea istorică, nici cea stilistică a romanului precedent, însă aceasta nu este nici pe departe scrierea unui autor secătuit de resurse, care nu s-a mai putut dezmetici după ce a terminat de scris „Curcubeul gravitației”. Departe de a fi un roman convențional sau anemic, „Vineland” concentrează energic, cu multă măiestrie numeroase fire epice, salturi în timp și spațiu, conspirații, istorii de familie, referințe culturale, având drept rezultat o panoramă percutantă a Americii întinsă de-a lungul anilor ’60-’80. În ciuda predilecției lui Pynchon pentru formele culturii de masă, pentru ironie și parodie (cititorul va putea întâlni în paginile acestui roman comunități de femei ninja retrase în munți care își pot ucide inamicii dintr-o simplă atingere sau chiar comunități de zombie hrănindu-se cu ceea ce le oferă televizorul, aflați în așteptarea unei reajustări a nivelului karmic, polițiști care evadează din centre de dezintoxicare pentru dependența de TV, teroriști-extratereștri care deturnează avioanele în timpul zborului sau laboratoare japoneze distruse de nimeni altcineva decât de… Godzilla), „Vineland” rămâne la bază un roman politic, scris cu evidentă amărăciune, despre modul în care visul revoluționar, idealismul anilor ’60 și mișcările stângiste au fost sfărâmate și înlocuite brutal de conservatorismul și materialismul favorizat de alegerea unora ca Nixon sau Reagan. Iar ceea ce mi se pare cu adevărat remarcabil este că Pynchon investighează toate aceste transformări turbulente și complexe din societatea americană prin intermediul poveștii unei adolescente, Praire, care se află în căutarea mamei sale, Frenesi Gates, o fostă revoluționară, membră a unei grupări underground de cineaști, care și-a trădat cauza fugind alături de un polițist fascist, Brock Vond, probabil unul dintre cele mai diabolice personaje imaginate de autor. Cu alte cuvinte, avem aici un soi de Odisee reactualizată, cu elemente feministe, în care – cu toată distanțarea ironică afișată și asumată – familia este văzută ca având un adevărat potențial regenerator.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea săptămânii 10-16.05.2021 la Biblioteca Județeană Brașov este Povestea banilor de Charles Wheelan (București, Editura Humanitas, traducere din engleză de Simona Drelciuc, 2020, 405 p.) și se găsește la Sala de lectură, Secția de împrumut la domiciliu, filialele nr. 3 și 5.

Iată rezumatul volumului:

Folosim banii în fiecare zi. Cu toatea astea, obiceiul de a oferi bucăți de hârtie pentru a cumpăra bunuri și servicii pare, în fond, complet absurd. O bancnotă de 20 de dolari, de exemplu, nu valorează mai mult, ca simplă bucată de hârtie, decât banii folosiți în jocul de Monopoly. Cum se face astfel că 20 de dolari valorează de fapt 20 de dolari? Plecând de la această întrebare simplă, Charles Wheelan ne dezvăluie universul surprinzător de viu din spatele banilor și al sistemului bancar și ne oferă răspunsuri la multe alte dileme ale lumii financiare: De ce există bani de hârtie (sau monede fiduciare, ca să folosim un termen sofisticat) și de ce unele țări, precum Zimbabwe în anii ’90, au tipărit atât de mulți, încât au ajuns să fie folosiți ca hârtie igienică? Cum utilizează băncile centrale puterea de a crea bani pentru a gestiona crizele financiare? De ce mare parte din țările europene au aceeași monedă, iar acest lucru provoacă atât de multe probleme? Este Bitcoin soluția pentru toate aceste dispute? În Povestea banilor, Charles Wheelan ne arată cum ar trebui să funcționeze băncile și sistemul monetar, precum și efectele devastatoare pe care le pot avea asupra societății inflația, deflația, ilichiditatea și alte fenomene monetare.

“Wheelan este un fel de anti-Midas. Tot ce atinge prinde viață.” (Burton G. Malkiel, profesor emerit al Universității Princeton)

“O lectură captivantă, care explică principiile de bază ale economiilor mondiale.“ (DARTREVIEW.COM)

“Politica monetară le poate părea unora un domeniu ezoteric. Dar la fel ni se păreau și produsele derivate pe care cei de pe Wall Street le tot învârteau la începutul anilor 2000. Și oare cum s-a încheiat totul? Atunci când politicile financiare funcționează cum trebuie, nu acordăm o atenție prea mare unor asemenea lucruri. Ne vedem liniștiți de viața noastră de zi cu zi, folosim bani pe care-i luăm ca atare și ne bucurăm de un sistem financiar stabil, veșnic nemulțumiți de autoritățile care parcă vor să complice inutil situația. Lucrurile nu merg însă întotdeauna atât de bine. Utilizarea greșită a banilor poate distruge atât țări, cât și vieți nevinovate.” (Charles Wheelan)

Pentru mai multe detalii accesați cu încredere catalogul nostru online … la un clic distanță: http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+ba6ab062c0a8011441d19cc302ae35b3&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Lista lunii mai – Bani, buget personal, educație financiară

Lista lunii mai are ca temă Bani, buget personal, educație financiară. O selecție de titluri despre acest subiect dificil din viața noastră și incitant în același timp. Mai jos găsiți câteva cărți recomandate de către colega noastră, Nicoleta Tudor.

“Tu și banii : cum să-ți controlezi relaţia cu banii” (Emmanuelle Daviet, Marc Levy-Davila)
„Aurul Gospodăriei : cum să convertiţi cheltuielile gospodăriei în venituri pentru gospodărie şi totodată să deveniţi stăpâni pe viaţa dumneavoastră” (Dr. Steve W. Price)
“Păstrează-ți banii” (Marius Manic)
„Povestea banilor” (Charles Wheelan)
„Înţelepciunea banilor” (Pascal Bruckner)
„Banii pe înţelesul copiilor” (Ligia Georgescu-Goloşoiu)
„Copii născuţi sub o stea norocoasă : ce pot face părinţii de succes pentru a creşte copii responsabili” (Eileen Gallo, Jon Gallo)
Sunt câteva titluri din colecția „Bani. Buget personal. Educație financiară”, pe care Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov v-o propune în luna mai.
Găsiți întreaga selecție de titluri pe pagina catalogului nostru on-line, printr-un click pe link-ul: http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/libraryHome.do

Recunosc că m-au atras volume care se ocupă de relația dintre lectură și bunăstare, dintre educație și succesul financiar și chiar antologii de maxime care conduc la profit maxim. Dar vă las să descoperiți singuri această bibliografie.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Expoziție despre Napoleon Bonaparte la Sala de lectură

Napoleon Bonaparte (1769-1821), militar şi om politic, primul împărat al Franței între anii 1804-1814, a fost una din personalitățile cele mai mari ale istoriei universale, acțiunile sale au influențând puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea. Om politic de excepție, a pus bazele organizării moderne a statului, ducând o politică de consolidare a instituțiilor și promovând o serie de reforme administrative, financiare și legislative. A rămas în istorie și datorită creării codului napoleonian, de la care s-au inspirat mai târziu majoritatea țărilor Europei de Vest.

Tactician militar și excelent strateg, a condus armata imperială franceză împotriva fiecărei puteri europene care i s-a opus, remarcându-se prin cuceriri teritoriale în bătălii celebre ca: Austerlitz, Jena, Auerstadt, Wagram, devenind stăpânul Europei Centrale și punând capăt Imperiului Romano-German, dar și suferind o serie de răsunătoare înfrângeri la Trafalgar sau Waterloo. Campaniile sale militare sunt studiate și azi la academii militare din întreaga lume, deși conflictele cu statele Europei au dus la o perioadă de război total de-a lungul continentului și s-au soldat cu uriașe pierderi umane. Fire taciturnă, depresiv şi coleric, emotiv și ezitant, în schimb cu o memorie prodigioasă și putere de decizie pe măsură, Napoleon a avut o viață extrem de tumultoasă, în două decenii reușind de la „micul caporal” să ajungă primul împărat al Franței, câștigând o glorie nemuritoare.

Toate acestea dar și multe alte detalii despre acest fascinant personaj istoric pot fi găsite în cele peste 70 de volume pe care Sala de lectură a bibliotecii județene brașovene le pune la dispoziția cititorilor săi şi care constituie expoziția lunii mai a secției.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)

Ziua Adolescentului

În 1994 actorul George Mihăiță a propus Parlamentului României proiectul de lege privind Ziua adolescentului, care s-a sărbătorit începând cu anul 1997.
Ziua adolescentului este marcată, anual, în a doua duminică a lunii mai. În 2021 această zi este sărbătorită la data de 9 mai.

Legea 197 din 17 noiembrie 1997 privind instituirea Zilei adolescentului prevede:

Cu prilejul sărbătoririi Zilei adolescentului se organizează activități cultural-artistice și sportive și se difuzează, prin mijloace de informare în masă, materiale publicistice vizând problematica fenomenului adolescentin.
Autoritățile centrale și locale din domeniile învățământului, culturii, cercetării, tineretului, sportului și turismului, precum și fundațiile pentru tineret acordă sprijin material, financiar și organizatoric sărbătoririi Zilei adolescentului.

Adolescența e cea mai frumoasă perioadă din viața noastră. Bineînțeles că fiecare perioadă are ceva bun, dar adolescența are ceva deosebit. Poate din acest motiv ea trece cel mai repede. În această perioadă ni se pare că putem face orice, că nu există limită posibilităților.
În adolescență ne îndrăgostim prima oară, tot în adolescență viața ne pare mai ușoară și mai interesantă. Adolescenții se simt mai liberi, este perioada iubirii, a distracțiilor, dar și o perioadă decisivă, în care se definește scopul vieții noastre. De ceea ce vom face și ce vom alege în adolescență, depinde viața noastră în perioadele următoare ale vieții.

Este posibil ca adolescența să fie și perioada suferințelor, pentru că atunci putem fi răniți cel mai ușor, e o perioadă a emoțiilor puternice. Relaţionarea cu ceilalţi poate întâmpina şi ea dificultăţi în etapa adolescenţei. Cauzele care conduc la dificultăţi de relaţionare între adolescent şi părinte sau alte persoane sunt diverse. De cele mai multe ori, ele sunt greu de descoperit de părintele care este asaltat şi îngrijorat de acestă problemă. Aceste emoții mai puțin plăcute, devin , totuși, o amintire frumoasă peste ceva timp.

Cu această ocazie, Serviciul Împrumut Carte vă propune o expoziţie tematică ce cuprinde cărţi cu şi despre adolescenţi.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Evenimente Tags: , ,

Napoleon Bonaparte – 200 de ani de la moarte

General francez, prim-consul (1799-1804), împărat al Primului Imperiu Francez (1804-1814/1815), Napoleon Bonaparte (15.08.1769-05.05.1821) a fost una dintre cele mai importante figuri din istoria Europei Occidentale. A revoluţionat organizarea şi pregătirea militară, a iniţiat Codul ce i-a purtat numele, aflat la baza codurilor civile de mai târziu, inclusiv a celui din spațiul românesc, a reorganizat sistemul de învăţământ şi a încheiat un Concordat de lungă durată cu papalitatea.

În cartea “Napoleon – omul mai puţin cunoscut” Docteur Cabanes relata: Îi plăcea baia fierbinte în care rămânea, când nu avea treburi urgente, şi o oră. După ce ieşea din baie se rădea singur, apoi, se spăla pe mâini cu o pastă de migdale şi cu săpun de trandafiri şi îşi freca faţa cu bureţi mici, foarte fini.
Bonaparte mânca mult şi foarte repede şi nu mesteca alimentele. Imediat ce termina de mîncat se ridica şi ieşea din sufragerie. Era foarte sobru şi nu avea predilecţie pentru vreun aliment anume. Aşezându-se la masă, lua dintr-un platou şi numai din el, tot timpul cât rămânea pe scaun. Napoleon bea puţin: o jumătate de sticlă de vin, în care punea apă rece. Împăratul dormea cinci sau şase ore, dar, deseori, scurta acest răgaz. Aţipea uneori un sfert de oră sau o jumătate de oră chiar şi pe câmpul de luptă. În 1813, la Bautzen, în timpul bătăliei a adormit pe panta unei râpe, în toiul zgomotului făcut de bateriile generalului Marmont, şi udat până la piele de o ploaie torenţială.

Napoleon citea mult. Găsea cartea ca pe ceva de folos intelectului şi ca pe o destindere a spiritului. Îi plăcea şi lectura în grup: când nu citea el cu voce tare, punea pe altcineva să citească ceva care-l interesa. Era obişnuit să citească având creionul în mână şi notând ce-l interesa. Dacă un vers sau o tiradă îi plăceau, se oprea şi comenta pasajul care-l impresionase. Uneori, urma o discuţie literară, la care luau parte toţi cei care-l înconjurau.
Napoleon a avut un mare rol în istoria ştiinţei. A participat la răspândirea unei metode profilactice care a permis salvarea a milioane de oameni: vaccinul antivariolic. Fiecare mare spital din imperiu avea o sală de vaccinare gratuită, frecventată cu regularitate, de copii şi de oamenii maturi. Ceea ce a făcut adoptarea noii metode foarte rapidă a fost hotărârea luată de împărat de a-l vaccina pe propriul său fiu, continuatorul dinastiei, în care îşi pusese toate speranţele.

Expoziția aniversară de carte organizată de colega noastră Nicoleta Grigoraș de la Secția de Împrumut la domiciliu celebrează 200 de ani de la moartea acestei personalități care a schimbat cursul istoriei europene.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea săptămânii la Biblioteca Județeană Brașov este romanul Pierduți în Cartierul Spaniol de Heddi Goodrich (traducere din limba italiană de Elena Bănică prin Lingua Connexion, București, Editura Rao, 2019, 440 p.) pe care o puteți citi de la Secția de împrumut la domiciliu, precum și de la filialele 2 (cartierul Noua), 3 (Strada Soarelui colț cu Calea București) și 5 (Bd. Griviței).

Heddi este americancă și studiază la Facultatea de Litere a Universității Orientale din Napoli. Pietro este italian și studiază geografia la aceeași universitate. Ea este săracă și nomadă, el este bogat și tradiționalist. Amândoi sunt străini într-un oraș dens, plin de istorie și de viață: Napoli! Dragostea lor, la prima
vedere a tinerilor boemi, este o dragoste complicată și profundă, care îi pune la încercare în toate modurile. Îi poartă pretutindeni în oraș, în adâncul galeriilor, dar și pe culmile Vezuviului. Cartierul Spaniol este deopotrivă un labirint atrăgător și în același timp o scenă de iubire. Heddi Goodrich
are curajul să povestească o parte din propria dragoste studențească, pe care mulți dintre cititori au trăit-o, într-un oraș al iubirii, față de care își exprimă sentimentele deopotrivă.

Cartea a fost bine primită de presa din Peninsulă italică și faptul se datorează și luminii în care este pus orașul:

”Uitaţi de Elena Ferrante! În acest roman, Napoli este încântător, hipnotic, descris cu iubire şi nostalgie.” (Danielle Bresciani, Il Messaggero)

”Napoli, văzut prin ochii unei străine care, surprinzător, i-a găsit cea mai autentică voce.” (Corriere della Sera)

Consultați cu încredere catalogul nostru online, aflat la un clic distanță de cititorii bibliotecii! Informații și resurse despre titlul recomandat găsiți la http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+ed46b156c0a8011472d58ae9034edb0c&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

aprilie 28th, 2021 Fără comentarii

Recomandarea de săptămâna aceasta este volumul de eseuri al criticului de film Andrei Gorzo, „Viața, moartea și iar viața criticii de film”, apărut la editura Polirom în anul 2019. Cartea poate fi împrumutata de la mediateca bibliotecii județene braşovene.

Publicat în colecția „Cinema” coordonată de editura Polirom, cel mai nou volum al lui Andrei Gorzo – apreciat ca fiind unul dintre cei mai importanți critici de film români – este totodată, conform unui interviu acordat Flaviei Dima pentru „Films in Frame”, și cea mai personală carte a acestuia, fapt care se datorează opțiunii autorului de a discuta pe larg despre o seamă de personalități ale lumii filmului (și nu numai) ce revin aproape obsesiv în cronicile, articolele, eseurile și cărțile publicate de acesta în ultimii douăzeci de ani. De pildă, un loc important în cadrul volumului îl ocupă André Bazin, omagiat de autor în dubla sa calitate de critic și teoretician al cinemaului, dar și de cumpătat mediator într-o perioadă de intens partizanat în care taberele cinematografului național francez, ale neorealismului italian, cele ale cinematografului stalinist și acelea ale Hollywoodului polemizau cu neobosită râvnă. În același timp, autorul atrage atenția că, departe de a fi perimate, teoriile lui Bazin de la mijlocul veacului trecut despre cinema ca artă a realului continuă să exercite o puternică influență asupra unor cineaști contemporani, anticipând documentarul observațional sau chiar curente de avangardă precum cinemaul structural; mai mult, cititorii interesați de fenomenul Noului Cinema Românesc vor descoperi că teoriile lui Bazin au stat la baza esteticii acestuia, iar filmele lui Cristi Puiu de la începutul anilor 2000 – care au dat startul unei noi direcții în cinematografia autohtonă – reprezintă un bun exemplu în acest sens.

Un alt critic de film pe care Gorzo îl omagiază este Alex. Leo Șerban (căruia îi și este dedicat volumul), ilustrat ca o figură marcantă a criticii de film românești din anii ’90 și 2000, un intelectual cosmopolit (cu rol deosebit în promovarea unor regizori venerați în cercurile cinefile din străinătate într-o perioadă în care accesul la producțiile acestora era dificil în România) și un veritabil dandy literar, ale cărui texte rămân proaspete prin combinația bine dozată dintre precizie analitică și scriitură jubilatorie, senzuală.

Probabil cel mai intim text al volumului este cel dedicat criticului și istoricului de film George Littera, care începe cu o nostalgică evocare despre activitatea pedagogică a acestuia în cadrul Academiei de Teatru și Film, unde Gorzo l-a avut ca profesor la finele anilor ’90, urmată de încercarea de recuperare a criticii de film a lui Littera, adunată în volumul postum „Pagini despre film”, în care autorul identifică o voce erudită, de o foarte mare claritate și pătrundere.

Ceea ce mi s-a părut remarcabil la volumul lui Andrei Gorzo este stilul captivant conferit de caracterul său eteroclit – deși alcătuit din texte care converg spre direcția criticii de film, a rolului și a relevanței acesteia astăzi (cu excepția unui pasionant studiu despre relația dintre scriitorul Graham Greene și traducătorul său român, Petre Solomon, reconstituită cu minuție de detectiv prin intermediul corespondenței lor, a cărui prezență se justifică însă în cadrul volumului prin aducerea în discuție a unor teme precum Războiul Rece și poziția României față de Occident, teme ce se regăsesc și în alte texte din carte), arsenalul critic utilizat de autor înglobează abordări variate ce creează de la o pagină la alta senzația de noutate perpetuă. Astfel, se poate spune despre volum că este unul dinamic, având marea calitate de a nu fi redundant grație îmbinării stilului polemic cu cel didactic, dar și cu stilul confesiv, al unui cinefil împătimit, bunăoară receptiv la cele mai mici amănunte din fizionomia lui Humphrey Bogart sau la subtilitățile ce pot fi identificate în cadrele și deciziile regizorale ale lui Pintilie în filmul „O vară de neuitat”. Când este polemic – și este de multe ori, aproape întreg volumul stând sub imperativul chestionării critice a discursurilor despre cinema și cultură – Andrei Gorzo dă dovadă de rigoare argumentativă și de o gândire investigativă percutantă, iar atunci când omagiază personalități evită discursul de tip encomiastic, festivist, pe care îl identifică drept una dintre hibele unei mari părți a criticii de film contemporane, prea timorată și complezentă pentru a interoga status quo-ul politico-economic de astăzi.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,