Blogul bibliotecii din Brasov

„Norocul lui Omensetter” de William H. Gass

Vijelios, primul lucru pe care l-a declanșat în mine lectura romanului de debut al lui William H. Gass, „Norocul lui Omensetter” (apărut în 1966 și publicat, în excelenta traducere românească a Ancăi Gabriela Sîrbu, la editura Univers, treizeci de ani mai târziu) a fost acela de a mă înhăma la o relectură, căci asemenea marilor texte literare, romanul lui Gass este o operă a cărei construcție narativă este imposibil de pătruns în toată complexitatea sa în urma unei singure lecturi, oricât de atentă și minuțioasă ar fi aceasta. Roman experimental prin excelență, mizând pe o structură non-lineară și fragmentară, ce redă „fluxul conștiinței” personajelor centrale, elemente ce-l apropie de romane marcante ale modernismului literar, precum „Zgomotul și furia” sau „Ulise”, însă ilustrând o preocupare pentru metaficțiune, pentru mecanismele prin care ia naștere povestea și funcțiile limbajului, ceea ce îl subordonează pe autor mai curând postmodernismului, Gass propune un roman-puzzle, urmărind să îl antreneze pe cititor într-o cercetare de tip detectivist spre a desluși natura evenimentelor care declanșează haosul în satul fictiv Gilean, din Ohio.

Structurat în trei capitole principale inegale ca dimensiune, fiecare corespunzând perspectivei unui personaj distinct, romanul îl are în centru – ca un fel de conștiință unificatoare – pe Brackett Omensetter, o forță elementară a naturii, outsider-ul care caută, alături de familia sa, adăpost în satul Gilean, tulburând liniștea și echilibrul aparent al acestuia tocmai prin simplitatea și inocența sa edenică. Gass nu ne prezintă niciodată gândurile și motivațiile lui Omensetter; imaginea personajului este reconstruită prin intermediul monologurilor interioare aparținând celor trei naratori – Israbestis Tott, Henry Pimber și Jethro Furber –, precum și prin discuțiile pe care aceștia le poartă cu Omensetter. Primul capitol este relatat din perspectiva lui Israbestis Tott, un reprezentant metaforic al gurii satului, povestașul care cunoaște istoriile tuturor sătenilor și se hrănește constant din ficțiunile pe care le încheagă – pentru el, povestea este un mod de existență. Ajuns la vârsta senectuții, cu trupul șubred și mintea fragilă, gândurile lui Tott alunecă adesea în felurite rememorări obscure, iar cititorul nu reușește să afle decât câteva frânturi despre impactul pe care Omensetter l-a avut, cu mulți ani în urmă, asupra satului Gilean. Spre deosebire de Tott, pentru care povestea lui Omensetter reprezintă doar o altă piesă din tolba sa cu povestiri, destinele celorlalți doi naratori sunt direct modelate de prezența acestuia. În Omensetter, Pimber – cel care, de altfel, îi închiriază casa sa de lângă râu – vede un mod alternativ de a te raporta la viață și totodată nimicnicia propriei sale existențe, în timp ce pastorul Furber – al cărui capitol este și cel mai lung – îl consideră pe Omensetter nu doar un inamic personal, asupra căruia își varsă toate frustrările și temerile personale, ci chiar un pericol pentru comunitate ce trebuie eradicat, urmărind, în acest sens, să întoarcă tot satul împotriva sa.

Înainte de a încheia recomandarea de lectură, mă simt dator să fac un mic avertisment: paginile lui Furber, fără îndoială cele mai solicitante din tot cuprinsul romanului, vor fi considerate de mulți cititori ca fiind și cele mai reprehensibile. Conștiință chinuită și apăsată de vicii, mereu pe punctul de a plesni din cauza urii acumulate, revărsându-și resentimentele cu puterea unui val apocaliptic, blasfemiind necontenit și declarându-se adeptul diavolului, pastorul Furber oferă una dintre cele mai terifiante imagini ale Răului, însă aceia dintre cititorii care vor avea tăria să ducă lectura până la capăt, vor descoperi în frazele marcate de o neobișnuită muzicalitate sonoră ale lui Gass un soi de frumusețe glacială, austeră și hipnotică, ce seduce, tulbură și bântuie, asemeni persoanei lui Brackett Omensetter.

„Cititorul” este povestea unei iubiri mai puțin obișnuite, aceea dintre adolescentul Michael Berg, fiul unui conferențiar la facultatea de filosofie ostracizat din pricina insistenței de a preda gânditori ce contraziceau ideologia nazistă, și taxatoarea de tramvai Hanna Schmitz, cu douăzeci de ani mai în vârstă, care este gata de orice sacrificiu pentru a ascunde un secret ruşinos. Mai mult decât o inițiere erotică, această relație devine modalitatea privilegiată de investigare și asumare a trecutului politic al unei întregi națiuni. Judecată și condamnată pentru faptele comise în calitate de supraveghetoare într-un lagăr pentru femei din apropierea Cracoviei, Hanna influențează profund modul în care Michael ajunge să resimtă responsabilitatea şș vina, transformând evenimentul istoric în realitate trăită. Dincolo de subiectul în sine, stilul în care este scris romanul atrage și farmecă, precis, dar nuanțat, de mare rafinament, descriind sentimente trăite, psihologia personajului și conflictele care îl macină. Fiecare cuvânt este la locul potrivit, asemeni unei pledoarii construite atent, fiindcă scriitorul este avocat și jurist de meserie, profesor universitar specializat în dezbateri și prin felul de a privi și analiza toate argumentele, pro și contra. Este o carte fascinantă prin construcția și limbajul ei, dar și prin maniera cu care autorul pătrunde esențele, rezumă și sintetizează experiența vinei și a responsabilității colective. Un spirit european de mare finețe! Lectură recomandată de bibliotecar!

Romanul a fost ecranizat de studiourile Miramax în regia lui Stephen Daldry, avându-l ca producător pe Anthony Minghella, cu Ralph Fiennes şi Kate Winslet în rolurile principale. Filmul este câştigător al unui Glob de Aur şi al unui Oscar în 2009 pentru cel mai bun rol principal interpretat de Kate Winslet.

Biblioteca dispune de acest volum și în versiune engleză, precum și sub formă de DVD, volumul și filmul putând fi împrumutate de la Biblioteca engleză
Disponibil şi în altă limbă: The reader : [a novel] [Text] / Bernhard Schlink ; translated from the German by Carol Brown Janeway (2008)
Disponibil și în alt format: The reader : [înregistrare video : film artistic] [DVD] / regizor : Stephen Daldry ; scenarist : David Hare ; distribuţie : Kate Winslet, Ralph Fiennes, David Kross, … (2009)

Accesați cu încredere catalogul nostru online!

Din 5 iunie 2020, la Muzeul de Artă Brașov s-a deschis expoziția Fluo Immersion de Andrei Popa, un artist contemporan absolvent al Facultății de arte plastice de la Timișoara. In prezent este restaurator activ la Muzeul Brukenthal și fondator al grupului Studio von Brukenthal. Preocupat de structurile primare ale universului viu, cu precădere cel vegetal, Andrei Popa realizează creații in care se regăsește geometria plantelor, cu nervurile și rețelele lor, puse la microscop, analizate, redate cu lumini, prefăcute în trasee. De fapt, aceste structuri sunt baza artei lui Andrei Popa, ele îl inspiră la reinterpretarea lor in instalații. Acestea surprind prin viziune și tehnică. Instalațiile combină culorile cu lumina, poziția lor în spațiu este anume gândită, folosind lumina și umbra naturale, create de loc. Artistul valorifică la maxim și aplică virtuțile luminii ultraviolete si culorilor reflectorizante, exploatând inteligent efectele culorilor de ulei și acrilice. Rezultatul acestor reflecții și căutări artistice este o expoziție închegată, coerentă, cu instalații surprinzătoare, plină de lumină și culoare. Este drept că uneori trăiești impresia că ușor instalațiile, prin culorile lor, aduc aminte de combinațiile cromatice atrăgătoare specifice unor spații publicitare. Dar senzația aceasta se risipește rapid.

Expoziția, realizată și lansată în anul 2018 la Sibiu, a fost itinerată până acum în galeriile și muzeele din Alba-Iulia, Bistrița și Oradea. La Brașov ea a fost adusă grație colaborării cu Asociația culturală Pictor Octavian Smigelschi, fiind curatoriată de dr. Alexandru Constantin Chituță și Radu Tătaru. Inițial, expoziția urma să rămână pe simezele Muzeului de Artă Brașov până în 9 august 2020, dar termenul s-a prelungit până în 20 septembrie. Este o invitație să o vizitați. Merită! Cu siguranță si cu prisosință! Dacă aș acorda stele, as zice că este o expoziție de trei stele și jumătate.

Cartea săptămânii la Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov este romanul „Viața secretă a albinelor” de scriitoarea americancă Sue Monk Kidd. Personajul principal este o adolescentă care își pune întrebări despre viața ei la ferma de piersici a tatălui ei din statul Carolina de Sud. Lily Owens are paisprezece ani și o singură prietenă de când mama ei a murit în urma unui accident tragic și confuz: pe o servitoare de culoare, Rosaleen. Să fii afro-american in Carolina de Sud a anilor 1960 nu-i deloc ușor, trăiești înconjurat de prejudecăți rasiste și de violență mocnită, astfel că, în ziua în care Rosaleen se îndrepta spre birourile oficialităților să se înscrie pentru dreptul de vot, este provocată de niște rasiști, nu mai poate răbda și își ia revanșa insultându-i. Atunci, Lily se hotărăște să fugă amândouă în orășelul Tiburon, unde s-ar putea să existe ceva care să lămurească dispariția misterioasă a mamei. Găsesc adăpost în casa unui trio excentric: trei surori afro-americane care cresc albine și se închină la Madona Neagră, o statuie a Fecioarei care a alinat zilele sclavilor negri și le-a dat putere. Lily pornește într-o călătorie plină de aventuri și se descoperă pe sine, muncește la stupi și află lucruri uimitoare despre albine, învață să trăiască și să se bucure, să iubească și să fie iubită, să judece și să cântărească oamenii, să observe rasismul din jurul ei și în final găsește un cămin alături de … 3 mame. Este o carte scrisă într-un stil aparte, analizând călătoria interioară a lui Lily și antrenând cititorii într-o lectură alertă, ce îi face să nu lase cartea din mână până la sfârșit. O carte despre iubire și rasism în același timp, despre albine și oameni, despre soluțiile lor de a-și face o familie. Lectură recomandată de bibliotecar!

Volumul poate fi împrumutat în urma unei programări telefonice. Accesaţi cu încredere catalogul nostru online http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/libraryHome.do.

„Cele mai tâmpite momente”, de Mircea Daneliuc, este prima recomandare de lectură pe care o face Vlad Babei, voluntarul nostru pentru lectură. Vă invităm să citiți mai jos textul de prezentare și împreună cu tânărul nostru voluntar să citiți un volum de proză scurtă al unui cineast.

Cine-l cunoaște pe Mircea Daneliuc doar în calitate de cineast – autor al unor filme subversive de referință pentru cinematografia românească de dinainte de 1989, precum Probă de microfon, Croaziera sau Glissando, ca să amintesc numai câteva titluri din filmografia sa impozantă – va avea surpriza, parcurgând volumul de „proză mai mult sau mai puțin scurtă”, publicat în 2018 la editura Polirom, să îl descopere pe acesta și în ipostaza de scriitor de-o remarcabilă virtuozitate stilistică, stăpânind cuvântul cu aceeași măiestrie și rigoare pe care le-a demonstrat, în trecut, în spatele aparatului de filmat. Opera literară a lui Mircea Daneliuc însumează, pe lângă proză scurtă, romane și piese de teatru, toate acestea reliefând o voce inconfundabilă în peisajul literaturii contemporane, o voce incomodă, caustică, biciuitoare, atentă să semnaleze și să sancționeze tăios mitocănia, fariseismul, pervertirea și tâmpenia din toate straturile sociale. Acestei voci i se adaugă o privire lucidă, pătrunzătoare, care radiografiază țesuturile bolnave ale societății românești și, totodată, care penetrează până în tenebrele universurilor noastre intime, cu toate spaimele și frustrările ce le caracterizează.

Astfel procedează și în acest volum de proză scurtă, care adună laolaltă cinci schițe și o proză mai amplă, volum ce poate funcționa – pentru cei nefamiliarizați cu literatura lui Mircea Daneliuc – ca o bună introducere în opera sa. Fie că descrie tribulațiile unui cuplu de pensionari ce, impulsionați de îndeletnicirile fiului lor (arestat pentru întreținerea unei plantații de marijuana în propriul lor apartament), caută să pornească ei înșiși o astfel de afacere profitabilă, sau că relatează eforturile donquijotești ale unui septuagenar bucureștean întreprinse în scopul identificării și neutralizării miasmei pestilențiale – de amploarea unei plăgi biblice – ce ia cu asalt Bucureștiul, Mircea Daneliuc alternează cu dezinvoltură între ironic și grotesc, comic și tragic. Adoptând metoda monologului interior, autorul ne dă senzația că personajele sale nu pot ascunde nimic față de cititor, iar ceea ce frapează la confesiunile lor este tocmai impetuozitatea cu care se dezlănțuie în mărturisiri de o sinceritate stingheritoare, fulminantă, isterică, confesiuni ce uneori continuă chiar și atunci când personajele se află în spațiul liminal dintre viață și moarte sau chiar când depășesc acest prag, așa cum se întâmplă în prozele Boabele unei păstăi sau Pe întuneric, cu ochii la ceas. O lectură deloc facilă, cartea lui Mircea Daneliuc merită însă citită pentru că reușește să ne pună față în față cu nevrozele și neliniștile noastre cotidiene, spre a le subjuga, diseca și, în fine, exorciza.

A recomandat Vlad Babei.

Iar Biblioteca vă urează Spor la citit!

Istoria albinelor de Maja Lunde – Neliniștitoare, revelatoare, emoționantă și scriăa cu o măiestrie aparte, Istoria albinelor unește în mod surprinzător trei voci distincte din trei epoci diferite într-un roman provocator despre supraviețuirea speciei umane. Relațiile cele mai puternice și în mod paradoxal cele mai fragile, cele dintre părinți și copii, sunt puse în echilibru cu aceea asupra căreia rareori reflectăm – relația dintre om și natură.

Câteva superlative ale cărții:

Bestseller internațional publicat în 35 de țări

Peste un milion si jumătate de exemplare vândute in toată lumea

Bokhandlerprisen (Premiul librarilor norvegieni) în 2015

Cea mai bine vânduta carte în Norvegia în 2015 •și în Germania în 2017
Doi ani consecutiv în topul Der Spiegel

Selectată în cadrul programului Books at Berlinale în 2017

Una dintre cele mai vândute zece cărți traduse din Marea Britanie în 2018

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online

http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/libraryHome.do.

Născută la 12 iulie 1997, Malala Yousafzai este cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel, fiind cunoscută pentru promovarea drepturilor omului, aceasta militând pentru accesul la educaţie al femeilor din ţara sa natală, unde talibanii locali au interzis fetelor să meargă la şcoală.
S-a născut în Mingora, Kyber Pakhtunkhwa, Pakistan. La doar 11 ani, în 2008, a început, la iniţiativa BBC Urdu, să scrie sub un pseudonim un blog despre cum talibanii limitau accesul fetelor la educaţie, distrugând şcolile în care acestea învăţau, pentru ca începând cu 15 ianuarie 2009, să le interzică total fetelor să mai meargă la şcoală. La sfârşitul anului 2009, identitatea sa ca autoare a jurnalului este făcută publică, urmând ca în următorii doi ani să fie tot mai vocală pentru apărarea dreptului la educaţie al fetelor, în spaţiul public, apărând la televizor, devenind membră a mai multor organizaţii pentru drepturle femeilor şi oferindu-i-se Premiul Naţional al Tineretului pentru Pace din Pakistan.
Pe măsură însă ce Malala devenea tot mai cunoscută, pericolul care plana asupra ei creştea. În 2012, pe când se întorcea de la şcoală, a fost împuşcată de un grup de talibani. Adolescenta a fost grav rănită la cap, însă a scăpat cu viaţă, trei luni mai târziu fiind externată din spital. De atunci Malala locuieşte în Marea Britanie, continuându-şi activitatea cu şi mai multă dedicare, luptând în fiecare zi pentru dreptul fetelor la educaţie şi încercând să convingă liderii politici să investească „în cărţi, şi nu în gloanţe”.
Tânăra a fondat Fondul Malala, iar în anul 2013 a devenit autorul bestseller-ului internaţional Eu sunt Malala. La vârsta de 17 ani a devenit cea mai tânără laureată a Premiului Nobel.
La 12 iulie 2013, de ziua ei de naştere, Malala a vorbit la ONU, pentru a solicita accesul la educaţie la nivel mondial. ONU a numit ziua de 12 iulie „Ziua Malala”.
Din expoziţie fac parte, pe lângă cartea Malalei, cărţi despre viaţa oamenilor care trăiesc sub regimul islamic. Inițiativa și selecția de titluri aparțin colegei noastre, Valentina Mihăilă, care face astfel către public o invitație la lectură.

Carl Gustav Jung a fost un medic, psiholog şi psihiatru elveţian, fondator al psihologiei analitice. Născut la Keswill (cantonul Thurgau), a făcut studii de medicină generală şi psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicină din Zürich şi medic-şef la clinica psihiatrică universitară Burghölzsi. Este cu precădere interesat de psihoterapia clinică, precum şi de cercetarea experimentală şi teoretică. Între 1907 şi 1912 colaborează intens cu Freud, fiind atras în special de cercetările acestuia legate de isterie şi de vise. În anul 1912 apare lucrarea Wandlungen und Symbole der Libido, în care Jung încearcă o lărgire a orizontului de interpretare freudian şi o implicită critică a acestuia. În urma acestei publicări, are loc o ruptură între cei doi psihologi, ceea ce îl va duce pe Jung la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitică, axat pe reintroducerea spiritului ca dimensiune fundamentală a fiinţei şi pe un ansamblu de concepte noi, deduse în temeiul unei îndelungate şi vaste experienţe clinice. Între 1921 şi 1938 întreprinde călătorii de studii în Africa de Nord, în lumea arabă, la indienii pueblo din Arizona, în Kenya, Uganda şi India. În 1935 este ales preşedinte al proaspăt întemeiatei „Societăţi elveţiene pentru psihologie şi domeniile conexe”. În 1944 i se crează la Basel o catedră de „psihologie medicală”. În 1948 se înfiinţează la Zürich institutul care îi poartă numele, iar în 1958, inspirată de cercetările sale, „Societatea internaţională de psihologie analitică”. Îşi petrece ultimii ani de viaţă la Bollingen, lângă Zürich, unde îşi redactează memoriile. La aniversarea a 145 de ani de la naștere, Secția de Împrumut a bibliotecii a organizat o micro-expoziție de carte. Selecția de titluri aparține colegei noastre, Valentina Mihăilă. Expoziția este un bun prilej de reamintire și de recitire a scrierilor lui Jung. Vă facem această invitație la re-lectură, pe care sperăm să o urmați!

Azi, 29 iunie 2020, „Țara mea inventată” de Isabel Allende este cartea săptămânii, un volum de memorii scrise cu iubire, tandrețe, umor, nostalgie. În viziunea scriitoarei, Chile apare ca o țară populată de amintirile din copilărie, atât de vii la celălalt capăt al lumii. Descoperim astfel căminul familiei, universul interior, dar și istoria tragică și zbuciumată a țării natale a autoarei. Titlul nu este întâmplător ales, fiindcă Allende conștientizează schimbarea adusă de exil și distanțe, astfel că țara din memorii este evident o țară ce există și trăiește doar în memoria afectivă a scriitoarei, o țară reconstituită și inventată. Dar nu mai puțin adevărată deoarece deține adevărul autoarei. Este o carte de căutări și explorări, care pur și simplu îndeamnă cititorii să își facă bagajele pentru a prinde avionul spre Santiago de Chile. Iar noi bibliotecarii vă recomandăm această carte ca fiind cel mai sigur pașaport către călătorii în descoperirea unor locuri minunate pe harta literaturii.

Urmăm șirul săptămânal al recomandărilor noastre de lectură. Azi, 22 iunie, cartea săptămânii este romanul Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafón. În Barcelona anului 1945, un anticar își duce fiul la Cimitirul Cărților Uitate, un edificiu plin de cărți aduse acolo de oameni pentru a le feri de uitare sau părăsire. Cine intră în această clădire uriașă, trebuie să adopte o carte. Fiul anticarului alege o carte, Umbra vântului, pe care o citește acasă dintr-o suflare. Din acel moment, viața lui se schimbă și el este antrenat într-o aventură, în căutarea autorului enigmatic și apărarea cărții sale. Citește cartea și aventura va intra în viața ta! Lectură recomandată de bibliotecari!