Blogul bibliotecii din Brasov

„Winter of the World” („Iarna lumii”), cel de-al doilea roman din „Trilogia Secolului”, după „Fall of the Giants” („Căderea uriașilor”), romanul scriitorului galez Ken Follett, publicat în anul 2012.

„Winter of the World” continuă din punctul în care ne-a lăsat primul volum, urmărind destinele celor cinci familii – din America, Germania, Rusia, Marea Britanie si Tara Galilor – prin vremuri de intense transformări sociale, politice si economice, începând cu ascensiunea celui de-al Treilea Reich și continuînd cu Războiul Civil din Spania, drama celui de-al Doilea Război Mondial, experiențele primelor bombe atomice aparținând Statelor Unite și Uniunii Sovietice și începutul îndelungatului Război Rece. În această epopee fermecătoare, ciocnirea la nivel internațional a puterii militare cu convingerile personale va copleși lumea, de la Cable Street din partea de est a Londrei până la Pearl Harbor, în Hawaii, din Spania la Stalingrad, din Dresda la Hiroshima.

„Winter of the World” („Iarna lumii”) se prezintă în aceeași maniera superlativă cu care ne-a obișnuit „Caderea uriașilor”. O puternică dramă, care înaintează zgomotos și cu cea mai mare viteză. Este animată, captivantă și plină de detalii fascinante. Prin ochii personajelor principale, beneficiezi de un loc în față la marele spectacol al evenimentelor memorabile ale istoriei.

A recomandat colega noastră Ana Maria Lazăr, bibliotecar la Biblioteca engleză.

Astăzi am ales drept recomandare de lectură romanul „Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao”, de Junot Díaz

Nu vreau să mă pripesc cu una din acele afirmații exaltate, necugetate și nefiltrate prin prisma unei distanțe temporale și emoționale ce se impune în aprecierea (pe cât posibil) obiectivă a unui produs artistic – în plus, mai sunt încă câteva luni până la finalul anului –, însă nu-mi fac mari speranțe de a mai putea descoperi prea curând, cel puțin anul acesta, un roman cu care să pot simți că rezonez atât de intens (și aici nu mă refer doar la povestea în sine, ci la întreaga structură a romanului, atât de ingenios construită) precum „Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao” a lui Junot Díaz.

Publicat în 2007 și încununat cu prestigiosul premiu Pulitzer, romanul lui Díaz reușește să comprime în mai puțin de 400 de pagini istoria tragică a trei generații ale unei familii dominicane și, prin intermediul acesteia, să ofere o viziune panoramică a vieții poporului dominican de-a lungul secolului XX și până-n prezent, la acestea adăugându-se și o explorare a experiențelor diasporei dominicane din Statele Unite ale Americii. Astfel, deși titlul romanului poate sugera unui potențial cititor că întâmplările vor fi relatate din perspectiva personajului titular sau că acțiunea se va concentra în jurul său, cititorul va afla rapid, încă din primele pagini, că memorabilul Oscar, tânărul supraponderal care nutrește o obsesie maladivă pentru literatura și filmele SF și fantasy, jocuri video și fete (care-l ridiculizează și-l resping întotdeauna cu brutalitate datorită aspectului fizic și inadaptării sale sociale), cu puternice aspirații literare și aproape mereu aflat pe pragul unor psihoze maniaco-depresive, nu este decât unul dintre numeroasele personaje excepționale și nefericite ce alcătuiesc saga familiei de León (familie ce dispune de unele dintre cele mai puternice și bine conturate personaje feminine pe care le-am întâlnit într-o operă literară), care este bântuită de necruțătorul blestem fukú.

A dezvălui modul în care se încrucișează numeroasele fire narative de-a lungul romanului ar însemna să răpesc din plăcerea cititorului de a descoperi pe cont propriu și aprecia arhitectura complexă a cărții; fără să intru în detalii, mă voi rezuma la a menționa că istoria Republicii Dominicane și, în general, modul în care ne raportăm la evenimente istorice reprezintă teme centrale pentru Díaz, iar romanul este dotat cu o rețea de note de subsol menite să-l familiarizeze pe cititor cu aspecte ce țin mai ales de regimul totalitar al lui Rafael Trujillo, însă atenția naratorului se concentrează mai mult pe acele personalități din afara istoriei oficiale a dictaturii, destabilizând ierarhiile și raporturile recunoscute de putere pentru a da glas personajelor istorice care au contribuit la destrămarea regimului, oferind astfel o altă perspectivă istorică asupra anilor de teroare din timpul conducerii dictatorului. Farmecul lecturii este conferit în bună măsură de oralitatea naratorului necreditabil – limbajul literar, prețios se topește într-un amalgam amețitor de registre lingvistice și dialecte – și totodată de pastișarea a numeroase benzi desenate, romane SF și fantasy, narațiunea abundând în aluzii aparținând culturii geek. Astfel, măiestria lui Díaz constă în capacitatea sa extraordinară de a sintetiza cu ușurință stiluri narative, pastișe și parodii literare, de a împleti istoria cu ficțiunea, realitatea cu fantasticul, experiența individuală cu cea colectivă, discursul sobru, cvasiacademic cu cel expresiv, colorat, dând naștere unui roman enciclopedic care, în ciuda amplorii sale tematice și formale impresionante, se poate citi pe nerăsuflate.

Romanul a fost tradus de către Daniela Rogobete și publicat la editura Polirom în 2008. În cadrul Bibliotecii Județene „George Barițiu”, îl puteți găsi la sediul central și filialele 2, 3 și 5. De asemenea, sediul central dispune și de varianta originală în limba engleză.

Recomandare de lectură de Vlad Babei, voluntarul nostru pentru citit!

Cartea săptămânii la Biblioteca Judeţeană Braşov este romanul „Poftă de ciocolată” de Care Santos.

Cărţile scriitoarei Care Santos sunt traduse în peste 20 de ţări. În 2014 „Poftă de ciocolată” a fost distins cu Premiul Ramon Llull, cel mai important premiu literar catalan.
Sara, Aurora, Marianna sunt cele trei personaje ale cărţii, trei femei din trei secole diferite, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeaşi ciocolatieră fină, din porţelan alb, produsă în Secolul Luminilor în manufacturile de la Sevres. Un triptic fascinant, care reface, în sens invers, în scriituri şi pe tonalităţi diferite, dincolo de captivantele istorii personale, povestea parfumatei băuturi coborând în timp din prezent până în secolul XVIII, de la sofisticata ciocolată cu condimente de astăzi la cea artizanală. „Aerul pe care îl respiră” personajele – reale şi imaginare, îmbibat de aromele ciocolatei şi de magia ariilor celebre, le îmbibă, la rândul lui, toate trăirile – dragoste, trădare, dorinţe, ambiţii – în oraşul dulciurilor şi al operei, Barcelona.

Lectură recomandată de bibliotecar! Consultaţi cu încredere catalogul nostru online – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+82d71368c0a808664c259d7f0195a19d&operator=OR&_open=1

Volumul se găseşte atât la secţia de împrumut, cât şi la filialele 2, 3 şi 5 din Noua, pe Calea Bucureşti şi Bd. Griviţei.

Recomandarea noastră de lectură este volumul „Machines like me” („Mașinării ca mine”), al 15-lea roman al autorului englez Ian McEwan, publicat în anul 2019.

Acţiunea se desfăşoară în Londra anilor ’80, într-o cronologie de istorie alternativă, în care Marea Britanie a pierdut Războiul din Insulele Falkland, Margaret Thatcher se luptă cu Tony Benn pentru putere, iar Alan Turing a făcut o descoperire crucială în domeniul inteligenţei artificiale. Într-o lume nu tocmai ca a noastră, Charlie, un tînăr care se lasă dus de valurile vieţii, se îndrăgosteşte de Miranda, o fată eminentă, dar care ascunde un secret teribil. Cînd Charlie primeşte o moştenire, îl achiziţionează pe Adam, una dintre primele „fiinţe artificiale” recent apărute pe piaţă, şi, împreună cu Miranda, îi configurează personalitatea. În scurtă vreme, cei trei se văd confruntaţi cu o dilemă morală profundă. Subversiv şi extrem de captivant, noul roman al lui Ian McEwan pune întrebări fundamentale: faptele noastre sau vieţile interioare ne fac umani? Poate o maşinărie să înţeleagă sufletul omului?

A recomandat colega noastră Ana Maria Lazăr, bibliotecar la Biblioteca engleză.

Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov lansează și organizează Concurs de filme de animație a manuscriselor vechi.
Concursul va avea loc în cadrul proiectului SCIEFEST – Festival de Știință și Industrii Creative, un proiect care susține inovația și creativitatea, precum și antreprenoriatul.

Tema
Concursul de filme de animație are drept scop să stimuleze producțiile de animație, să încurajeze creativitatea și să valorifice colecțiile de patrimoniu scris, mai exact manuscrise unice cu ilustrații inedite, prin intermediul acestor mijloace de expresie. Subiectele, povestea și ilustrațiile vor fi puse la dispoziție de către Biblioteca Județeană Brașov tuturor participanților.
Datele despre manuscrise se vor găsi în materialele informative anexate pe site.
Ornamentele și motivele sunt extrase din colecțiile proprii și sunt accesibile pe site – vezi http://www.bjbv.ro/concurs/concurs.php

*) În cazul in care întâmpinați dificultăți în descărcarea imaginilor din galerie, vă sugerăm să instalați din magazinul Web Chrome, extensia Save Image As Type

Cine poate participa
Concursul este deschis tuturor persoanelor creative preocupate de animație: elevi și studenți la secții de design și arte vizuale ale liceelor și instituțiilor de arte, absolvenți, masteranzi și doctoranzi ai facultăților de arte, teatru și film, artiști vizuali și creatori de animații, producători, agenții și firme din domeniu, etc.

Premii
Premiul I – 2.000 lei sumă brută
Premiul II – 1.400 lei sumă brută
Premiul III – 800 lei sumă brută

Reguli și condiții de înscriere
Concursul presupune realizarea unui film de scurt metraj de maxim un minut, de animație pe teme de patrimoniu, cu ilustrația și informațiile furnizate de bibliotecă.
Materialele video vor putea fi înscrise în concurs până joi, 12 noiembrie 2020, la orele 15.00, trimițând un link descărcabil cu filmul pe e-mail la adresa biblgb[at]rdsmail.ro
Titlul mesajului va fi Concurs filme de animaţie patrimoniu.

Filmele vor fi însoțite de:
• Formularul de înscriere completat
• Declarația pe proprie răspundere
• Declarația de consimțământ privind prelucrarea datelor cu caracter personal semnate de titular/părinte/tutore legal (pentru cei sub 18 ani), scanate și atașate e-mail-ului de înscriere.
Găsiţi formularele de descărcat pe site la http://www.bjbv.ro/concurs/concurs.php

Filmele trebuie să fie minim HD (adică la rezoluție de 1280×720) și de preferat în format MP4 sau MOV.

Realizatorii trebuie să aleagă unul dintre cele două fișiere de ilustrații, corespunzătoare manuscrisului grec nr. 3 sau manuscrisului românesc nr. 74. Au libertatea de a prelucra și folosi imaginile, cu condiția să folosească în filmul de animație minim 10 imagini din seturile de 33, respectiv 27 ilustrații, corespunzătoare manuscrisului grec nr. 3 şi manuscrisului românesc nr. 74.

Filmele de scurt metraj trimise trebuie să fie originale și să respecte tema Concursului.

Este interzisă trimiterea filmelor de scurt metraj pentru care participanții la concurs nu dețin drepturi de autor, incluzând aici drepturile de înscriere și de proiecție a filmelor.

Realizatorii filmelor trebuie să dețină toate drepturile de autor, inclusive drepturile de înscriere și proiecție a filmelor, precum și drepturile la orice muzică sau efect de sunet utilizate în film. Notă: Parodiile muzicale (de exemplu, utilizarea compozițiilor preexistente identificabile cu versuri sau muzică nouă sau modificată) nu pot fi incluse în film fără un contract de cedare a drepturilor, semnat de titularul drepturilor compoziției. Această regulă se aplică fără a ține cont dacă parodia cântecului constituie, în mod cert, o utilizare rezonabilă în condițiile legii drepturilor de autor.

Organizatorul nu își asumă răspunderea pentru niciun film de scurt metraj însușit în mod ilegal de către concurenți.

Organizatorul nu va lua în considerare filmele de scurt metraj pe care le consideră obscene, provocatoare sau care încalcă în vreun fel Legea drepturilor de autor ori alte legi românești în vigoare la data Concursului.

Validitate
Pentru ca participarea să fie considerată validă, filmele de scurt metraj trimise trebuie să respecte tema concursului, să întrunească criteriile tehnice și să se încadreze în termenul limită de trimitere, respectiv 12 noiembrie 2020, orele 15.00.

Drepturile și obligațiile organizatorului:
– Organizatorul își rezervă dreptul de a nu aproba în concurs materialele care nu se încadrează în tema impusă sau care nu respectă regulile și condițiile de înscriere;
– Organizatorul își rezervă dreptul de a decide dacă, în ce condiții și unde filmele de scurt metraj trimise de participanți vor fi făcute publice;
– Odată cu acceptarea unui film, organizatorul poate folosi maximum 15 secunde de material video din film pentru publicitate și va utiliza toate materialele publicitare pentru a promova Festivalul;
– Organizatorul are obligația să programeze, în mod gratuit, în timpul festivalului, toate filmele selectate;
– Organizatorul se obligă să păstreze linkurile filmelor selectate în arhiva sa pentru scopuri educaţionale şi necomerciale.

Drepturile și obligațiile participanților:
– Să se înscrie în Concurs folosind date de contact valide și complete (nume persoană/denumire firmă, e-mail și mobil), astfel încât să poată fi contactați de organizatori în cazul câștigării concursului;
– Să fie de acord să primească mesaje informative legate de Concurs din partea organizatorilor;
– Să fie de acord să cedeze exclusiv în favoarea Organizatorului toate drepturile de autor asupra fiecărui film de scurt metraj trimis, pe perioada a 9 luni, conform cu Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, cesiunea fiind nelimitată teritorial, înțelegând prin aceasta că își produce efecte în orice teritoriu de pe mapamond.
– Să fie de acord ca după expirarea acestei perioade de 9 luni, să cedeze în favoarea Organizatorului drepturile de difuzare, neexclusiv, pentru scopuri educaţionale şi necomerciale.

Calendar concurs:
– Lansare concurs: 6 august 2020
– Perioada de realizare și înscriere a proiectelor în concurs: 6 august – 12 noiembrie 2020
– Jurizare: 13 – 17 noiembrie 2020
– Anunțarea câștigătorilor: 18 noiembrie 2020
– Confirmarea acceptării premiului: 19 noiembrie 2020
– Anunțarea oficială a câștigătorilor pe site-ul bibliotecii: 20 noiembrie 2020
– Difuzarea producţiilor de animaţie în perioada următoare: 21 – 23 noiembrie 2020

Jurizare:
Juriul, format din:
– Adrian Voicu, regizor,
– Mara Oprișiu, producător,
– Ruxandra Nazare, bibliotecar,
va evalua animațiile înscrise în concurs pe baza următoarelor criterii: respectarea cerințelor impuse de Regulamentul concursului, calitate artistică, realizare tehnică

Acordarea și anunțarea premiilor
Premiile concursului se vor acorda în urma jurizării din perioada 13-17 noiembrie 2020.
Rezultatele vor fi anunțate miercuri, 18 noiembrie 2020 și vor fi comunicate tuturor participanților.
Câștigătorii vor trebui să confirme acceptarea premiului până la data de 19 noiembrie 2020 inclusiv.
Pe site-ul bibliotecii se vor anunța câștigătorii pe data de 20 noiembrie 2020.
Câștigătorul care nu poate fi contactat telefonic, va pierde premiul. În acest caz, premiul va fi acordat participantului care urmează în clasament.
După confirmarea acceptării premiului, câștigătorul va trebui să trimită organizatorului o copie a buletinului/cărții de identitate.
Câștigătorul va intra în posesia premiului în cel mult 30 de zile calendaristice de la data când i-a fost adus la cunoștință că este câștigător, în baza actului de identitate și în urma semnării în original a unui proces verbal de predare – primire.
Predarea premiului poate fi un eveniment public. Prin participarea la acest concurs, participanții sunt de acord ca, în cazul în care vor câștiga, numele și prenumele, localitatea în care domiciliază și fotografia lor să poata fi făcute publice și folosite în scopuri publicitare de către organizator în diverse materiale de presă, audio, video, fără nici un fel de plată aferentă. Câștigătorul premiului va semna o declarație în acest sens, conform celor solicitate de către organizator.

Prelucrarea datelor cu caracter personal
1. Prin participarea la prezentul concurs, participanţii sunt de acord ca datele lor cu caracter personal să fie prelucrate de către Organizator şi/sau partenerii acestuia cu respectarea prevederilor Regulamentului 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi a abrogării Directivei 95/46 / CE (Regulamentul general privind protecţia datelor – denumit în continuare „GDPR”).

2. Categoriile de date personale ce vor fi prelucrate de către organizator sunt: nume, prenume, adresa, data naşterii, telefon, email, CNP, naţionalitate, semnătura olografă, cont bancar, iar datele vor fi procesate în legătura cu organizarea prezentului concurs şi acordarea premiilor.

3. Destinatarii datelor personale ale participanţilor la campanie pot fi:
• autorităţile statului (inclusiv autorităţi fiscale, autorităţi de protecţie a consumatorilor, organele abilitate prin lege, ca urmare a unei obligaţii legale a organizatorului, bănci)
• departamentul de contabilitate.

4. Datele cu caracter personal vor fi păstrate cel puţin pe durata de valabilitate a concursurlui precum şi ulterior, pe durata necesară executării obligaţiilor de către oricare dintre părţi.

Datele personale vor fi stocate atât timp cât este necesar pentru scopurile menţionate mai sus sau pe perioada de timp prevăzuta de dispoziţiile legale.

5. De asemenea, vă informăm că:
1) aveţi dreptul de a vă retrage, în orice moment, consimţământul privind prelucrarea datelor cu caracter personal cu privire la datele prelucrate, fără a afecta legalitatea prelucrării bazate pe consimţământ înainte de retragerea lui;
2) aveţi dreptul de acces la datele sale personale (articolul 15 din GDPR), la rectificarea datelor personale (articolul 16 din GDPR), la ştergerea datelor personale (articolul 17 din GDPR), dreptul la restricţionarea prelucrării (art. 18 din GDPR), dreptul la portabilitatea datelor (articolul 20 din GDPR) şi dreptul de a vă opune prelucrării (articolul 21 din GDPR);
3) în situaţia în care consideraţi că datele dvs. personale sunt prelucrate în mod ilegal, aveţi dreptul de a depune o plângere la:
Autoritatea Naţionala de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal
Web site: http://www.dataprotection.ro/
Email: anspdcp@dataprotection.ro
Adresa: B-dul General Gheorghe Magheru 28-30, Sector 1, cod poştal 010336, Bucuresti, România
Telefon fix: +40.318.059.211, +40.318.059.212

Taxe şi impozite
Organizatorul se obligă să suporte impozitul datorat pentru veniturile constând în premiul obţinut de către câştigător ca urmare a prezentului Concurs, în conformitate cu prevederile din Codul fiscal, orice alte obligaţii de natură fiscală sau de orice altă natură, în legătură cu aceasta, fiind în sarcina exclusivă a câştigătorului. Premiul va fi impozitat conform legislaţiei în vigoare în momentul decernării.

Încetarea/Întreruperea concursului
Concursul poate înceta înainte de data de 12 noiembrie 2020 în cazul producerii unui eveniment ce constituie forţa majoră ori în cazul intervenirii oricărei situaţii ce poate periclita desfăşurarea Concursului, inclusiv în cazul apariţiei oricărei imposibilităţi a Organizatorului (independent de voinţa lui) de a asigura continuarea în cele mai bune condiţii a Concursului. Concursul mai poate înceta înainte de data de 12 noiembrie 2020 ori poate fi suspendat oricând în baza deciziei Organizatorilor cu condiţia ca acesta să anunţe în prealabil o astfel de situaţie.
Înscrierea în concurs înseamnă înţelegerea şi acceptarea regulamentului concursului, nefiind admise contestaţii cu privire la desemnarea câştigătorului din partea participanţilor.
Organizatorul îşi rezervă dreptul de a modifica sau schimba prezentul Regulament Oficial, urmând ca astfel de modificări să intre în vigoare în termen de 24 (douăzecişipatru) ore, de la anunţul prealabil de prezentare a acestor modificări pe site-ul oficial al bibliotecii.

Organizator: Biblioteca Județeană “George Barițiu” Brașov
Finanțator: Consiliul Județean Brașov

Daniel Nazare
Director

Pentru informații suplimentare și detalii, pentru lămuriri vă rugăm să vă adresaţi la biblgb[at]rdsmail.ro, cu un mesaj cu titlul Concurs animaţie – În atenția R. Nazare

MULT SUCCES!

Recomandarea de carte a voluntarului este „Scurtă scrisoare pentru o lungă despărțire” de Peter Handke.

Publicat în 1972, cel de-al treilea roman al scriitorului austriac Peter Handke (care a fost premiat anul trecut cu premiul Nobel pentru literatură), „Scurtă scrisoare pentru o lungă despărțire”, poate fi citit ca un fel de topografie a interiorității și a alienării camuflată sub forma unei ficțiuni detectivistice. O astfel de descriere este însă destul de schematică, întrucât ceea ce face Handke în acest roman – scurt, aparent simplu ca formă, scris într-un limbaj laconic, însă bogat în referințe intertextuale și viziuni edificatoare – rezistă oricărui efort de a-l substitui unui anumit gen. Firul narativ în sine este cât se poate de liniar, iar vocea complet apatică a naratorului-protagonist pare a anula de la bun început perspectiva unui potențial climax al povestirii: un dramaturg austriac, pe fondul ieșirii dintr-o relație de căsnicie toxică, pleacă în America (pentru a se regăsi ori pentru a fugi de trecut? – motivele nu sunt vreodată clar expuse), însă descoperă la scurt timp după sosire că Judith, soția sa, se află pe urmele sale și este determinată să-l ucidă. Acest joc de-a șoarecele și pisica, care le poartă pe personaje de-a lungul a doisprezece orașe americane, începând cu Boston și ajungând până în Bel Air, lângă Los Angeles, se desfășoară mai degrabă ca un thriller în care suspansul este aproape suprimat: deși autorul inserează elemente ce țin de iconografia filmelor noir (filaje, amenințări sub diverse forme, stratageme ingenioase etc.), accentul cade întotdeauna pe viața interioară a protagonistului, pe meditațiile și iluminările sale referitoare la timp, identitate, realitate și vis, natura relațiilor interumane, izolare, limbaj, artă, libertate, și nu pe urmărirea propriu-zisă, astfel încât aceasta din urmă ajunge să fie un simplu pretext pentru călătoria inițiatică ce stă, de fapt, la baza romanului.

Această călătorie se dezvoltă pe două planuri principale: este vorba, în primul rând, de o evadare în propriul trecut (mai degrabă în trecutul copilăriei sale, în satul în care a crescut, decât în trecutul relației cu Judith) și de o explorare, prin intermediul lecturilor parcurse și a filmelor văzute de-a lungul încercării sale de evadare în America, a structurii eului său, căutând modele cu care să se identifice spre a dobândi o perspectivă mai clară asupra propriei persoane. În același timp, călătoria psihologică este dublată de o căutare a esenței Americii, de o explorare a visului și a identității americane din perspectiva unui outsider al acestei culturi, ale cărui contacte cu aceasta au fost mediate, până la sosirea sa aici, de diverse produse culturale americane, de filme (în speță western-uri) și cărți (precum „Marele Gatsby”). O figură esențială în inițierea sa aici, un fel de călăuză în labirintul mitologiei americane, va fi reprezentată de persoana lui John Ford, regizorul american ale cărui filme reflectă probabil cel mai bine întreaga identitate națională americană. Și, cu toate că Handke răstoarnă convențiile literaturii noir și nu oferă o rezolvare propriu-zisă a intrigii detectiviste, cititorul va avea suficiente prilejuri de a-și pune în aplicare simțul critic parcurgând ruminațiile protagonistului și asistând la epifaniile sale.

Romanul a fost tradus de Mariana Lăzărescu și publicat în 1998 la editura Univers, iar în 2019 a fost reeditat la editura Art.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

Nuvelistul, romancierul, povestitorul şi memorialistul Ioan Slavici se naşte la 18 ianuarie 1848 la Şiria, în judeţul Arad, fiind al doilea dintre cei cinci copii ai lui Savu şi Elena Slavici. Frecventează şcoala primară din Şiria, apoi Liceul din Arad. După susţinerea bacalaureatului la Satu Mare, se înscrie la Facultatea de drept şi ştiinţe de stat a Universităţii Budapesta la care renunţă, iar, apoi, din 1869, ajunge student la Facultatea de drept din Viena. Aici îl întâlneşte pe Eminescu, de care îl va lega o prietenie strânsă. Prin intermediul lui va ajunge la Junimea.
În 1871 debutează în Convorbiri literare cu comedia Fata de birău. În iunie 1875, apare în Convorbiri literare nuvela Popa Tanda. Tot în acest an se căsătoreşte cu Ecaterina Szoke Magyarosi. Vor divorţa peste 10 ani. Din ianuarie 1877 este angajat ca redactor la ziarul Timpul, unde va fi coleg cu Eminescu şi cu Caragiale.
În 1881 publică la editura Socec volumul de proză Novele din popor. “O analiză a prozei româneşti de la începuturi până astăzi nu numai că nu poate face abstracţie de scrierile lui Ioan Slavici, dar este strâns legată de două din momentele fundamentale ale operei sale literare: 1881 – anul apariţiei volumului Novele din popor, care cuprinde capodopere ale nuvelisticii româneşti: Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara cu noroc, şi 1894 – când, în paginile revistei Vatra se tipărea Mara, considerat cel mai îzbutit roman al nostru de până la apariţia lui Ion al lui Liviu Rebreanu” (Constantin Mohanu-Lovişteanu).
În 1882 este ales membru corespondent al Academiei Române, secţia de istorie. În aprilie 1884 apare primul număr din Tribuna, pe care o conduce până în 1888. În 1886 se căsătoreşte cu Eleonora Tănăsescu, an în care i se naşte şi primul său copil (din 6). Este fondator, alături de Caragiale şi Coşbuc, la revista Vatra (1894). În anul 1897 apare gazeta Tribuna poporului, Slavici fiind şi aici unul dintre fondatori. Va publica aici mai multe articole. Din decembrie 1908 conduce nou-înfiinţata revistă Minerva. În anul 1914 ajunge la conducerea cotidianului Ziua, publicaţie filogermană. Este acuzat de trădare naţională, iar în 1916 este arestat şi închis, fiind acuzat de atitudine antiromânească.
La începutul anului 1919, chiar în ziua în care împlinea 71 de ani, este închis la închisoarea din Văcăreşti, pentru activitatea de gazetar din timpul războiului. Despre perioadele petrecute în temniţă va scrie volumul Închisorile mele. În anul 1924 apare volumul de articole şi însemnări Amintiri. Se stinge din viaţă la 17 august 1925, la Crucea de Jos. “Se încheia, odată cu moartea lui Slavici, o epocă a scrisului românesc: timpul clasicilor” (Cornel Ungureanu).
Cu prilejul comemorării a 95 de ani de la moartea prozatorului, colega noastră Mariana Caloinescu de la Secţia de Împrumut a organizat o miniexpoziţie de carte dedicată vieţii şi activităţii celui ce a fost şi este un autor canonic al lecturilor noastre formative din clasicii literaturii române. Selecţia de titluri, prezentarea şi fotografiile îi aparţin.

Antologia de povestiri intitulată Visătoarea din Ostende de Eric-Emmanuel Schmitt este recomandarea din această săptămână. În fiecare dintre povestirile acestui volum, Eric-Emmanuel Schmitt dezvăluie cât de puternic este impactul imaginaţiei asupra existenţelor noastre. Cinci istorii emoţionante conduse magistral de un Prospero modern, care ne conving că visul este adevărata ţesătură din care sunt plăsmuite întâmplările de zi cu zi.
Pentru a-şi vindeca inima rănită, un scriitor se refugiază la Ostende, pe ţărmul anodin şi rece al Mării Nordului. Va sta în vila cochetă a Emmei Van A., o fostă frumuseţe ţintuită într-un scaun cu rotile. Mereu aşezată în dreptul ferestrei din salon, Emma pare să privească spre marea schimbătoare, dar ochii ei nu văd decât imagini din trecut. Un trecut în care, mărturiseşte ea, a trăit o iubire aproape imposibilă, alături de un bărbat cu sânge princiar. Să fi fost această femeie fragilă capabilă de gesturile îndrăzneţe, de îmbrăţişările senzuale pe care le evocă, sau imaginaţia ei se hrăneşte din miile de volume ale bibliotecii din Vila Circe.
Alături de personajele acestui volum, cititorul va încerca să distingă evanescentul adevăr al unei vieţi. Admiraţia unui orb care îi este pacient o face pe timida şi complexata Stéphanie să se vadă cu alţi ochi. Pedantul Maurice Plisson nu mai deosebeşte căsuţa idilică unde-şi petrece vacanţa de teatrul unor misterioase comploturi oculte. Gabrielle de Sarlat descoperă după 30 de ani de căsnicie adevăratul chip al soţului ei, iar femeia cu buchetul aşteaptă zi de zi un necunoscut, sau poate necunoscutul. Cu mână sigură, autorul schiţează destinul fiecăruia la hotarul dintre aparenţă şi esenţă, dintre realitate şi vis.

Biblioteca deţine 4 exemplare din traducerea românească semnată de Liliana Donose Samuelsson, la secţia de împrumut şi filialele 2, 3 şi 5, precum şi versiunea franceză la Mediateca francofonă.

Lectură recomandată de bibliotecar! Accesaţi cu încredere catalogul nostru online la următorul link – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+82a7a632c0a808662bd51ab50178ab2b&operator=OR&_open=1

Începând din 2005, la inițiativa unor organizații pentru drepturile animalelor, această zi se sărbătorește pentru a crește gradul de conștientizare al oamenilor față de nevoile micilor feline și pentru a lupta împotriva neglijențelor și abuzurilor împotriva acestora. În această zi se organizează cursuri despre cum se îngrijesc și se dresează aceste animale de companie, iar oamenii sunt încurajați să adopte o pisică.

Au scris despre pisici:

Hippolyte Taine: I-am studiat temeinic pe filosofi şi pe pisici. Înţelepciunea ultimelor e infinit superioară.

Sir Walter Scott: Pisicile ţin de-o speţă misterioasă. Spiritul le este străbătut de mult mai multe lucruri decât credem.

Jules Renard: Culmea calmului e o pisică tolănită.

Victor Hugo: Dumnezeu a inventat pisica pentru ca oamenii să aibă în casă un tigru pe care să-l mângâie când vor.

Anonim: Paradisul e o deşertăciune dacă pisicile-mi nu sunt acolo, ca să mă-ntâmpine când am a-i trece pragul.

Lady Sydney Morgan: Puiul de pisică, făcând salturi şi tumbe nostime de tigru mic, e infinit mai amuzant decât o jumătate, baremi, din oamenii cu care eşti constrâns să convieţuieşti pe lumea asta.

Jean Cocteau: Dacă-i prefer câinelui pisica, e întrucât nu se cunoaşte genul pisică poliţistă.

Michel de Montaigne: Când mă ţin de şotii cu pisica, cine ştie dacă n-o amuz eu pe ea, mai mult decât altminteri.

Olivier Herford: Pisică: leu pitic cu drag de şoareci, care detestă câinii şi patronează fiinţele umane.

Mark Twain: Între toate creaturile lui Dumnezeu, una singură nu-i de ţinut din scurt: pisica.

Theophile Gautier: Dacă eşti demn de afecţiunea ei, o pisică are să-ţi fie prietenă fidelă, dar sclavă niciodată.

Ira Lewis: Deosebirea dintre un câine şi-o pisică? Cel dintâi cugetă într-ast fel: Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zei. A doua cugetă şi ea: Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zeu.

Alberto Giacometti: Într-un incendiu, între un Rembrandt şi-o pisică, eu aş salva pisica.

Claudio Magris: Pisica nu face nimic: ea este şi atât. Ca regii.

Proverb italian: O casă fericită este una cu o pisică, cel puţin.

Notă: Citatele au fost culese din Mic tratat de pisicologie: Bucăţi feline în felii strânse la un loc de Şerban Foarţă. Bucureşti: Humanitas, 2008

La începutul lunii august, colega noastră Mariana Caloinescu de la Secția de Împrumut a organizat o expoziție de carte despre pisici din fondul secției.

Dinamitard, ireverențios, subversiv, nestăvilit și, ca să recurg la un franțuzism, șic – iată câteva adjective ce descriu romanul care l-a catapultat în 1959 pe Raymond Queneau în atenția publicului cititor, transformând-o pe protagonistă într-un simbol al forțelor juvenile, proaspete ce caută să revitalizeze o societate confuză, bântuită încă de amintirea ocupației naziste și, în același timp, asaltată de produse culturale americane (Jean-Luc Godard avea să catalogheze generația franceză postbelică prin sintagma „copiii lui Marx și ai Coca-Cola” – într-o scenă din roman, de altfel, Zazie aproape că declanșează un adevărat scandal la o terasă atunci când i se spune că proviziile de „cacocalo” s-au terminat).

Deși premisa romanului poate părea, la prima vedere, cât se poate de inocentă – o fetiță de la țară pe nume Zazie este încredințată de către mama ei, timp de două zile, unchiului de la Paris, Gabriel –, autorul spulberă cu fiecare pagină orizontul de așteptare al cititorului, iar abundența jocurilor lingvistice și a trimiterilor intertextuale, melanjul ludic și vertiginos de elemente ce aparțin deopotrivă culturii de masă și celei înalte, muzicalitatea stranie și mereu comică pe care o conferă așa-zisa neo-franceză a lui Queneau (care este, de fapt, franceza vorbită, autorul încercând să o redea în scris prin operarea unor modificări ingenioase la nivel lexical, sintactic și ortografic), umorul sfidător și replicile deșănțate ale precocei și insolentei Zazie fac din romanul lui Queneau o operă cu totul insolită și o sursă inepuizabilă de delicii literare.

Sub optica extravagantă a lui Zazie, Parisul este înfățișat ca un formidabil loc de joacă, un spațiu miraculos unde evenimentele se desfășoară conform unei logici a visului: clădirile emblematice și monumentele „orașului luminilor” se dizolvă în amnezia trecătorilor, care nu mai sunt capabili să le distingă și le confundă necontenit, fiind familiarizați mai degrabă cu fel și fel de taverne obscure și cluburi sordide, personajele au identități multiple și trec cu ușurință de la o ipostază la alta, sexualitatea este și ea ambiguă, fluidă, elementele macabre și moartea par a fi lipsite de greutate, autorul tratându-le cu detașare ironică, totul pare a pluti în moliciunea halucinatorie a unei zile leneșe de vară.

Asemeni romanului lui Lewis Carroll, „Alice în Țara Minunilor”, cu care împarte o seamă de preocupări formale și tematice (putând fi văzut, de altfel, ca un soi de reînchipuire avangardistă a acestuia), Queneau se folosește de bizareria întâmplărilor prin care trece Zazie pentru a urmări procesul maturării intelectuale a protagonistei sale, oferind cititorilor unul dintre cele mai inventive și amuzante bildungsromane scrise vreodată.

Romanul a apărut pentru prima dată la noi în anul 2001, la editura Paralela 45, în minunata traducerea lui Alexandru Laszlo, ale cărui eforturi de a traduce un astfel de text literar, aparent intraductibil datorită inovațiilor la nivelul limbajului, merită lăudate din plin. De asemenea, romanul a fost ecranizat în 1960, în regia lui Louis Malle; și, cu riscul de a comite un sacrilegiu și de a supăra cititorii împătimiți, care proclamă eterna superioritate a cărții în fața filmului, voi încheia recomandarea de carte prin a face mențiunea că filmul lui Malle nu doar că reușește să transpună magistral romanul lui Queneau pe marele ecran, ba chiar îl îmbogățește cu sensuri noi și îi sporește farmecul, printr-o serie de procedee cinematografice revoluționare care amplifică iureșul nebunesc al întâmplărilor prin care trece Zazie în Paris la finele anilor ‘50. Așadar, lectură și vizionare plăcute!

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.