Arhivă

Post Tăguit cu ‘tineri’

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de carte a voluntarului este “Scurtă scrisoare pentru o lungă despărțire” de Peter Handke.

Publicat în 1972, cel de-al treilea roman al scriitorului austriac Peter Handke (care a fost premiat anul trecut cu premiul Nobel pentru literatură), „Scurtă scrisoare pentru o lungă despărțire”, poate fi citit ca un fel de topografie a interiorității și a alienării camuflată sub forma unei ficțiuni detectivistice. O astfel de descriere este însă destul de schematică, întrucât ceea ce face Handke în acest roman – scurt, aparent simplu ca formă, scris într-un limbaj laconic, însă bogat în referințe intertextuale și viziuni edificatoare – rezistă oricărui efort de a-l substitui unui anumit gen. Firul narativ în sine este cât se poate de liniar, iar vocea complet apatică a naratorului-protagonist pare a anula de la bun început perspectiva unui potențial climax al povestirii: un dramaturg austriac, pe fondul ieșirii dintr-o relație de căsnicie toxică, pleacă în America (pentru a se regăsi ori pentru a fugi de trecut? – motivele nu sunt vreodată clar expuse), însă descoperă la scurt timp după sosire că Judith, soția sa, se află pe urmele sale și este determinată să-l ucidă. Acest joc de-a șoarecele și pisica, care le poartă pe personaje de-a lungul a doisprezece orașe americane, începând cu Boston și ajungând până în Bel Air, lângă Los Angeles, se desfășoară mai degrabă ca un thriller în care suspansul este aproape suprimat: deși autorul inserează elemente ce țin de iconografia filmelor noir (filaje, amenințări sub diverse forme, stratageme ingenioase etc.), accentul cade întotdeauna pe viața interioară a protagonistului, pe meditațiile și iluminările sale referitoare la timp, identitate, realitate și vis, natura relațiilor interumane, izolare, limbaj, artă, libertate, și nu pe urmărirea propriu-zisă, astfel încât aceasta din urmă ajunge să fie un simplu pretext pentru călătoria inițiatică ce stă, de fapt, la baza romanului.

Această călătorie se dezvoltă pe două planuri principale: este vorba, în primul rând, de o evadare în propriul trecut (mai degrabă în trecutul copilăriei sale, în satul în care a crescut, decât în trecutul relației cu Judith) și de o explorare, prin intermediul lecturilor parcurse și a filmelor văzute de-a lungul încercării sale de evadare în America, a structurii eului său, căutând modele cu care să se identifice spre a dobândi o perspectivă mai clară asupra propriei persoane. În același timp, călătoria psihologică este dublată de o căutare a esenței Americii, de o explorare a visului și a identității americane din perspectiva unui outsider al acestei culturi, ale cărui contacte cu aceasta au fost mediate, până la sosirea sa aici, de diverse produse culturale americane, de filme (în speță western-uri) și cărți (precum „Marele Gatsby”). O figură esențială în inițierea sa aici, un fel de călăuză în labirintul mitologiei americane, va fi reprezentată de persoana lui John Ford, regizorul american ale cărui filme reflectă probabil cel mai bine întreaga identitate națională americană. Și, cu toate că Handke răstoarnă convențiile literaturii noir și nu oferă o rezolvare propriu-zisă a intrigii detectiviste, cititorul va avea suficiente prilejuri de a-și pune în aplicare simțul critic parcurgând ruminațiile protagonistului și asistând la epifaniile sale.

Romanul a fost tradus de Mariana Lăzărescu și publicat în 1998 la editura Univers, iar în 2019 a fost reeditat la editura Art.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă Zazie în metrou de Raymond Queneau

Dinamitard, ireverențios, subversiv, nestăvilit și, ca să recurg la un franțuzism, șic – iată câteva adjective ce descriu romanul care l-a catapultat în 1959 pe Raymond Queneau în atenția publicului cititor, transformând-o pe protagonistă într-un simbol al forțelor juvenile, proaspete ce caută să revitalizeze o societate confuză, bântuită încă de amintirea ocupației naziste și, în același timp, asaltată de produse culturale americane (Jean-Luc Godard avea să catalogheze generația franceză postbelică prin sintagma „copiii lui Marx și ai Coca-Cola” – într-o scenă din roman, de altfel, Zazie aproape că declanșează un adevărat scandal la o terasă atunci când i se spune că proviziile de „cacocalo” s-au terminat).

Deși premisa romanului poate părea, la prima vedere, cât se poate de inocentă – o fetiță de la țară pe nume Zazie este încredințată de către mama ei, timp de două zile, unchiului de la Paris, Gabriel –, autorul spulberă cu fiecare pagină orizontul de așteptare al cititorului, iar abundența jocurilor lingvistice și a trimiterilor intertextuale, melanjul ludic și vertiginos de elemente ce aparțin deopotrivă culturii de masă și celei înalte, muzicalitatea stranie și mereu comică pe care o conferă așa-zisa neo-franceză a lui Queneau (care este, de fapt, franceza vorbită, autorul încercând să o redea în scris prin operarea unor modificări ingenioase la nivel lexical, sintactic și ortografic), umorul sfidător și replicile deșănțate ale precocei și insolentei Zazie fac din romanul lui Queneau o operă cu totul insolită și o sursă inepuizabilă de delicii literare.

Sub optica extravagantă a lui Zazie, Parisul este înfățișat ca un formidabil loc de joacă, un spațiu miraculos unde evenimentele se desfășoară conform unei logici a visului: clădirile emblematice și monumentele „orașului luminilor” se dizolvă în amnezia trecătorilor, care nu mai sunt capabili să le distingă și le confundă necontenit, fiind familiarizați mai degrabă cu fel și fel de taverne obscure și cluburi sordide, personajele au identități multiple și trec cu ușurință de la o ipostază la alta, sexualitatea este și ea ambiguă, fluidă, elementele macabre și moartea par a fi lipsite de greutate, autorul tratându-le cu detașare ironică, totul pare a pluti în moliciunea halucinatorie a unei zile leneșe de vară.

Asemeni romanului lui Lewis Carroll, „Alice în Țara Minunilor”, cu care împarte o seamă de preocupări formale și tematice (putând fi văzut, de altfel, ca un soi de reînchipuire avangardistă a acestuia), Queneau se folosește de bizareria întâmplărilor prin care trece Zazie pentru a urmări procesul maturării intelectuale a protagonistei sale, oferind cititorilor unul dintre cele mai inventive și amuzante bildungsromane scrise vreodată.

Romanul a apărut pentru prima dată la noi în anul 2001, la editura Paralela 45, în minunata traducerea lui Alexandru Laszlo, ale cărui eforturi de a traduce un astfel de text literar, aparent intraductibil datorită inovațiilor la nivelul limbajului, merită lăudate din plin. De asemenea, romanul a fost ecranizat în 1960, în regia lui Louis Malle; și, cu riscul de a comite un sacrilegiu și de a supăra cititorii împătimiți, care proclamă eterna superioritate a cărții în fața filmului, voi încheia recomandarea de carte prin a face mențiunea că filmul lui Malle nu doar că reușește să transpună magistral romanul lui Queneau pe marele ecran, ba chiar îl îmbogățește cu sensuri noi și îi sporește farmecul, printr-o serie de procedee cinematografice revoluționare care amplifică iureșul nebunesc al întâmplărilor prin care trece Zazie în Paris la finele anilor ‘50. Așadar, lectură și vizionare plăcute!

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Săptămâna aceasta este rândul romanului “Stoner”, de John Williams, în traducerea Ariadnei Ponta și publicat la editura Polirom în 2014.

Receptarea critică a celui de-al treilea roman al lui John Williams, „Stoner”, publicat în 1965, ne oferă un bun exemplu (și, în funcție de cum este văzut, deopotrivă dureros și consolator) al parcursului sinuos pe care o operă literară îl poate străbate în căutarea unui public cititor receptiv; totodată, avem de-a face cu unul dintre acele rare și stranii momente în care ficțiunea oglindește realitatea (și vice-versa): aproape complet ignorat de către critica literară la momentul apariției, romanul lui Williams a trebuit să aștepte câteva decenii pentru a ieși din conul de umbră în care fusese aruncat, pentru ca, după moartea autorului, să se bucure de un entuziasm din ce în ce mai puternic, fiind tradus în peste 20 de țări și considerat, aproape în mod unanim, una din revelațiile literaturii americane din cea de-a două jumătate a secolului al XX-lea.

Parcursul pe care l-a avut romanul în receptarea sa reflectă, până la un punct, situația personajului titular: William Stoner, profesor la Universitatea din Missouri timp de aproape patru decenii, dedicat în totalitate meseriei sale și având toate calitățile unui pedagog desăvârșit, rămâne o figură roasă de anonimitate, trecând prin viață întocmai ca o umbră. Diferența dintre roman și personaj este aceea că cel din urmă nu se descătușează niciodată de lanțurile uitării, însă nici nu caută să-și depășească în vreun fel condiția. John Williams deschide romanul cu ceea ce pare a fi un necrolog al protagonistului, trecând succint în revistă activitatea didactică desfășurată de Stoner la universitate și totodată subliniind absența oricărei urme de curiozitate a studenților care-i întâlnesc întâmplător numele pe holurile universității. Naratorul adoptă o obiectivitatea aproape agasantă în prezentarea lui Stoner, iar stilul cât se poate de direct, jurnalistic, impersonal și, de ce să nu recunosc, pe alocuri chiar copleșitor de rece, devine o dominantă a romanului, amplificând letargia ce pare să consume întreaga viață a protagonistului. Singurele momente în care acesta pare să simtă freamătul vieții sunt acelea pe care le petrece, asemeni unui eremit, în preajma cărților: născut într-o familie de fermieri și încurajat de tatăl său să meargă la universitate pentru a studia agricultura, Stoner are o experiență revelatoare în cadrul unui curs opțional de literatură engleză, când se întâlnește cu un sonet de Shakespeare, moment în care se hotărăște să renunțe la agricultură și să își închine viața studiului literaturii. Curând, ajunge să predea la universitate și să se specializeze în literatură medievală, se căsătorește și suferă din cauza unei căsnicii cât se poate de ostile și sterile din punct de vedere emoțional, trece impasibil prin experiența a două războaie mondiale, se lovește de intrigile puse la cale de ceilalți membri ai catedrei de limba și literatura engleză, cunoaște parțial iubirea într-o idilă sortită încă de la început eșecului, și cară pe umeri, asemeni unui Sisif, povara înfrângerilor succesive, a durerii și a asperităților vieții.

Și, cu toate acestea, Stoner merge mereu mai departe, întâmpinând piedicile pe care i le pune viața, în derularea ei nemiloasă, cu stoicism și demnitate, iar romanul, din anatomie a banalității și a regretului, capătă noi valențe, relevându-ni-l pe protagonist în ipostaza aproape neverosimilă, dar cât se poate de justă, de erou care sfidează un destin potrivnic tocmai prin inerția sa.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

Biblioteca Județeană Brașov are cartea la Secția de împrumut, Filialele 3 și 5, dar și versiunea maghiară din 2016 la Biblioteca maghiară. Vă așteptăm să împrumutați volumul de oriunde preferați.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Recomandare de lectură

Săptămâna aceasta, voluntarul nostru, Vlad Babei, recomandă romanul Căderea unui sombrero de Richard Brautigan. Iată ce scrie despre carte:

Dacă nu s-ar fi intitulat, în varianta originală din limba engleză, „un roman japonez”, și dacă nu ar fi fost scris în proză, „Căderea unui sombrero”, un microroman de 156 de pagini, cu numeroase capitole care nu depășesc nici măcar o pagină, ar fi putut fi ușor confundat cu o colecție de haikuuri: caracteristica definitorie a stilului lui Brautigan este capacitatea sa de a decanta limbajul de tot ceea ce este superfluu, strident, prețios, de a renunța la orice fel de podoabe stilistice și artificii literare bombastice, ajungând astfel la o puritate expresivă revigorantă, redată prin fraze concentrate și imagini pregnante. La nivelul structurii narative, se poate vorbi de asemenea de claritate și de o eleganță simplă a modului în care acțiunea se desfășoară: structurat pe trei planuri narative principale, romanul alternează grațios între acestea, surprinzând cititorul, capitol de capitol, prin neobișnuitul celor povestite.

În centrul romanului se află un umorist american nevrotic (niciodată numit, însă devine destul de limpede că acesta reprezintă, de fapt, un alter ego al scriitorului) care se confruntă cu o cădere emoțională pe fondul despărțirii de iubita sa japoneză, Yukiko, medic psihiatru, ale cărei resurse interioare au fost complet secătuite după doi ani de relație cu acesta. În timp ce protagonistul agonizează singur în camera sa, măcinat de posibilitatea ca fosta lui prietenă sa aibă acum un alt iubit, și incapabil de a-și duce la bun sfârșit povestirea proaspăt începută, pe care o face rapid ferfeniță și o aruncă la coșul de gunoi, naratorul descrie, cu un umor intenționat sec, dar cu atât mai percutant, ciudățeniile, obsesiile și frământările acestuia, amplificate mai ales odată cu descoperirea unui fir de păr al fostei sale iubite. La câteva străzi distanță, Yukiko doarme alături de pisica sa, al cărei tors pare să fie motorul care întreține visul japonezei: atunci când pisica încetează să mai toarcă, elementele care alcătuiesc imaginarul oniric (ploaia, prezența tatălui, cadrul japonez) se năruie ușor, însă visul nu se destramă niciodată pe deplin, pentru că pisica începe din nou să toarcă. Aceste două planuri – realul și oniricul – sunt juxtapuse cu un al treilea, imaginarul, prin intermediul povestirii pe care umoristul o aruncă la gunoi și care, în mod miraculos, își generează singură substanța narativă, de parcă ar avea o conștiință proprie. Astfel, relatând urmările neobișnuit de violente pe care căderea din cer a unui sombrero alb și, în mod curios, rece (cu o temperatură de -24 °C) le provoacă în lanț, ca într-un efect de domino, într-un mic și uitat orășel american, Brautigan infuzează romanul cu o doză nebunească de suprarealism, absurd, ba chiar macabru, filtrată printr-o prismă ironică și susținută de apetența sa pentru născocirea unor situații care mai de care mai ridicole și neașteptate (de altfel, acțiunea propriu-zisă pare să ocupe un loc periferic în cadrul romanului, nu interesează atât înlănțuirea evenimentelor, cât dorința de a afla ce alte bizarerii va mai scorni naratorul).

Deși ambiguitatea pe care o conferă povestirea centrată pe apariția sombreroului o poate transforma într-un soi de parabolă despre psihozele ce alimentează violența colectivă sau într-o satiră sumbră a relației pe care America o are cu armele de foc, romanul lui Brautigan, cu a sa imaginație debordantă, rămâne, înainte de toate, un adevărat imn excentric închinat posibilităților infinite pe care le pot deschide porțile ficțiunii. Lectură plăcută!

Romanul a fost publicat în 1976 și a apărut în 2019, la editura Paralela 45, în traducerea lui Cosmin Perța.

Lectură recomandată de Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (5 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Voluntar pentru lectură – Vlad Babei face recomandarea de lectură

“Cele mai tâmpite momente”, de Mircea Daneliuc, este prima recomandare de lectură pe care o face Vlad Babei, voluntarul nostru pentru lectură. Vă invităm să citiți mai jos textul de prezentare și împreună cu tânărul nostru voluntar să citiți un volum de proză scurtă al unui cineast.

Cine-l cunoaște pe Mircea Daneliuc doar în calitate de cineast – autor al unor filme subversive de referință pentru cinematografia românească de dinainte de 1989, precum Probă de microfon, Croaziera sau Glissando, ca să amintesc numai câteva titluri din filmografia sa impozantă – va avea surpriza, parcurgând volumul de „proză mai mult sau mai puțin scurtă”, publicat în 2018 la editura Polirom, să îl descopere pe acesta și în ipostaza de scriitor de-o remarcabilă virtuozitate stilistică, stăpânind cuvântul cu aceeași măiestrie și rigoare pe care le-a demonstrat, în trecut, în spatele aparatului de filmat. Opera literară a lui Mircea Daneliuc însumează, pe lângă proză scurtă, romane și piese de teatru, toate acestea reliefând o voce inconfundabilă în peisajul literaturii contemporane, o voce incomodă, caustică, biciuitoare, atentă să semnaleze și să sancționeze tăios mitocănia, fariseismul, pervertirea și tâmpenia din toate straturile sociale. Acestei voci i se adaugă o privire lucidă, pătrunzătoare, care radiografiază țesuturile bolnave ale societății românești și, totodată, care penetrează până în tenebrele universurilor noastre intime, cu toate spaimele și frustrările ce le caracterizează.

Astfel procedează și în acest volum de proză scurtă, care adună laolaltă cinci schițe și o proză mai amplă, volum ce poate funcționa – pentru cei nefamiliarizați cu literatura lui Mircea Daneliuc – ca o bună introducere în opera sa. Fie că descrie tribulațiile unui cuplu de pensionari ce, impulsionați de îndeletnicirile fiului lor (arestat pentru întreținerea unei plantații de marijuana în propriul lor apartament), caută să pornească ei înșiși o astfel de afacere profitabilă, sau că relatează eforturile donquijotești ale unui septuagenar bucureștean întreprinse în scopul identificării și neutralizării miasmei pestilențiale – de amploarea unei plăgi biblice – ce ia cu asalt Bucureștiul, Mircea Daneliuc alternează cu dezinvoltură între ironic și grotesc, comic și tragic. Adoptând metoda monologului interior, autorul ne dă senzația că personajele sale nu pot ascunde nimic față de cititor, iar ceea ce frapează la confesiunile lor este tocmai impetuozitatea cu care se dezlănțuie în mărturisiri de o sinceritate stingheritoare, fulminantă, isterică, confesiuni ce uneori continuă chiar și atunci când personajele se află în spațiul liminal dintre viață și moarte sau chiar când depășesc acest prag, așa cum se întâmplă în prozele Boabele unei păstăi sau Pe întuneric, cu ochii la ceas. O lectură deloc facilă, cartea lui Mircea Daneliuc merită însă citită pentru că reușește să ne pună față în față cu nevrozele și neliniștile noastre cotidiene, spre a le subjuga, diseca și, în fine, exorciza.

A recomandat Vlad Babei.

Iar Biblioteca vă urează Spor la citit!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Concurs

ianuarie 16th, 2020 Fără comentarii

Formularul pentru concurs este disponibil aici.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura, Evenimente Tags: ,

O altfel de poveste

ianuarie 14th, 2020 Fără comentarii

2Cum ar fi dacă unii dintre cei mai buni scriitori contemporani din România ar primi fiecare misiunea de a cerceta viața și scrierile câte unui autor clasic (de manual), și ar reconstitui o biografie ușor romanțată, din care tu, cititorul, ai afla tot ce n-ai știut niciodată despre cele mai mari nume din literatura română? Dacă ți-ai pus această întrebare, te invităm miercuri, 15 ianuarie 2020, de Ziua Culturii Naționale, să afli răspunsul.

Răsfoiește la Secția pentru Copii și Tineret a bibliotecii din Brașov colecția de cărți „Scriitori de poveste”, un proiect al Muzeului Literaturii Române Iași, participă la atelierul de lectură „Povestea lui Eminescu”, după volumul semnat de Florina Ilis sau câștigă o carte aparținând literaturii române contemporane, participând la concursul nostru.

Ne vedem de la ora 14.00!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.0/5 (4 votes cast)

CLIPLIT #12

decembrie 22nd, 2019 Fără comentarii

top

CLIPLIT #12– buletinul informativ al lunii decembrie poate fi consultat aici.

Din sumar:

1. CĂRȚI DE CINEMA – „Vărul Alexandru și alte povești adevărate”,  Adrian Oprescu
2. PORTRET – Nicolae Mărgineanu
3. FESTIVAL DE FILM – Decembrie
4. Booktrailer-ul ediției – „Dragul meu turnător”, Gabriel Liiceanu

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 3.3/5 (4 votes cast)
Categories: Evenimente, Film Tags: , , ,

Demonstrații 3D Printing în biblioteci – introducerea noilor tehnologii în educația copiilor și tinerilor, cu suportul Google

septembrie 30th, 2019 Fără comentarii

Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România – ANBPR, având ca parteneri Biblioteca Națională a României, Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj, Biblioteca Județeană “Vasile Voiculescu” Buzău, Biblioteca Județeană “George Barițiu” Brașov, Biblioteca Județeană “Dinicu Golescu” Argeș și Biblioteca Județeană “V.A. Urechia” Galați, cu implicarea ECDL ROMANIA, va implementa, în perioada 07-17 octombrie 2019, sub egida Săptămânii Europene a Programării, proiectul cu titlul 3D Printing Challenge in Libraries – Innovation and Tech Practice for Students, finanțat de Google, în cadrul competiției Google’s Europe Code Week Grants.

Proiectul propune organizarea de ateliere de modelare & imprimare 3D (câte unul în fiecare locație: București, Cluj, Brașov, Pitești, Buzău și Galați), prin intermediul cărora tehnologia inovativă este prezentă în biblioteci, fiind prezentată copiilor și tinerilor din grupuri vulnerabile. Având în vedere că bibliotecile sunt spații conectate la tehnologie și deschise la inovație, în cadrul atelierelor 3D Printing, copiii și tinerii se vor familiariza cu tehnicile de modelare şi imprimare 3D și cu beneficiile aduse de utilizarea acestei noi tehnologii în practica de zi cu zi, în activitatea educațională, dar și în perspectiva diversificării ocupațiilor și a unei piețe a muncii din ce în ce mai competitive.

Calendarul atelierelor va avea următoarea structură:
- Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj (Calea Dorobanţilor nr. 104, Cluj-Napoca)
07.10.2019, orele 12.00-15.00
- Biblioteca Națională a României (Bd. Unirii nr. 22, Sector 3, București)
10.10.2019, orele 12.00-15.00
- Biblioteca Județeană “Vasile Voiculescu” Buzău (Complexul comercial Galleria Mall, Buzău, Bulevardul Unirii Nr. 301A)
11.10.2019, orele 12.00-15.00
- Biblioteca Județeană “George Barițiu” Brașov (B-dul Eroilor Nr. 33-35, Brașov)
14.10.2019, orele 12.00-15.00
- Biblioteca Județeană “Dinicu Golescu” Argeș
15.10.2019, orele 12.00-15.00
- Biblioteca Județeană “V.A. Urechia” Galați, sediul central din str. Mihai Bravu nr. 16, Galați, sala Mihai Eminescu, et I
17.10.2019, orele 14.00-17.00

Prin această intervenție educațională bazată pe noile tehnologii, ANBPR, bibliotecile partenere și ECDL ROMANIA doresc să contribuie la familiarizarea unui grup de 600 utilizatori ai serviciilor de bibliotecă (între 11-18 ani) cu tehnicile de modelare şi imprimare 3D, precum și cu beneficiile noilor tehnologii pentru transformarea digitală a predării/învățării și formarea unei comunități de copii și tineri creativi, deschiși la inovație și receptivi la provocările lumii digitale.

Despre ANBPR: Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România (ANBPR) este cea mai reprezentativă organizație profesională a bibliotecarilor din bibliotecile publice. Rațiunea de a fi a acestei organizații este aceea de a coagula, într-o formă de asociere pe plan național, asteptările, nevoile și interesele celor care, prin profesie, preocupări și atribuții susțin profesia de bibliotecar, dezvoltarea biblioteconomiei și a științelor informării și documentării.

www.anbpr.org.ro

Mai multe informații:
Ioana Crihană
Director Executiv
ANBPR
tel./fax: (+40) 758 220 291
email: anbpr_ro@yahoo.com

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Evenimente Tags: , ,

Concurs de booktrailere, ediția a II-a

aprilie 22nd, 2019 Fără comentarii

Afis_CLIPLIT_A2-page-001Cu prilejul Zilei Internaționale a Cărții și a Drepturilor de Autor, Biblioteca Județeană Brașov lansează cea de a II-a ediție a concursului de booktrailere CLIP[L]IT – Carte în 7Arte.

Concursul se desfășoară în perioada 23 aprilie – 23 mai 2019 și se adresează tinerilor cu vârste cuprinse între 15-25 ani.

Cum participi?

  1. Citești o carte
  2. Realizezi un trailer cu durata maximă de 1 minut
  3. Creezi un cont pe platforma CLIP[L]IT și încarci trailerul în secțiunea CONCURS sau îl trimiți pe adresa: cicbrasov@gmail.com

Grație sponsorilor noștri, și această ediție a concursului aduce câștigătorilor primelor trei locuri premii în bani, în valoare totală de 3.000 lei, și multe alte premii surpriză.

Regulamentul concursului este disponibil aici.

 

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura, Evenimente Tags: , , ,