Arhivă

Post Tăguit cu ‘Personalitati locale’

Premii pentru cultura braşoveană

ianuarie 13th, 2016 Fără comentarii

Am primit un anunţ de la Consorţiul Cultural Corona Braşov. Începând din 6 ianuarie până în 1 februarie, puteți face nominalizările Dumneavoastră la Premiile Anului 2015 în Cultură la Brașov. Avem o categorie nouă – Debut, și o nouă modalitate de constituire a juriului.
Regulament
Art. 1. Consorțiul Cultural Corona organizează Premiile Anului în Cultură la Brașov, eveniment menit să confere recunoaștere publică celor mai valoroase evenimente și producții cultural artistice dintr-un an calendaristic.
Art. 2. Categoriile competiției PAC Brașov sunt următoarele: Cartea anului, Proiectul muzical al anului, Expoziția anului, Proiectul cultural al anului, Concertul anului, Spectacolul teatral al anului, Festivalul anului, Organizația culturală a anului, Debut, Personalitatea culturală a anului.
Art. 3. Nominalizările la aceste categorii pot fi făcute de persoane fizice sau juridice cu activitate în domeniul cultural. Nominalizările se fac în scris, în format electronic, la adresa de poștă electronică consortiulculturalcorona@gmail.com
Art. 4. Nominalizările trebuie să conțină următoarele informații: Nume/Denumire organizație, Denumire proiect, Scurtă descriere – concept, perioadă, activități, beneficiari, impact, rezultate (maxim o pagină), Martor foto/video (link adresă site), Dosar de presă (link bază de date online). Lista finală de nominalizări va fi stabilită de Consorțiul Cultural Corona.
Art. 5. Dosarele de nominalizare vor prezenta proiecte, persoane sau organizații din intervalul 1 ianuarie 2015 – 1 februarie 2016.
Art. 6. Jurizarea se face de către un grup de specialiști și oameni de cultură din afara Brașovului, care vor proveni din uniunile de creație și asociațiile profesionale recunoscute: Uniunea Teatrală din România UNITER, Uniunea Artiștilor Plastici din România UAP, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România UCMR, Asociația Națională a Bibliotecilor Publice din România ANBPR, Rețeaua Națională a Muzeelor din România RNMR, Uniunea Arhitecților din România UAR, Uniunea Scriitorilor din România. Președinția juriului va fi asigurată de un reprezentant al Consorțiului, fără drept de vot. Fiecare membru al juriului va trimite notele sale prin poștă electronică, notele vor fi cuprinse între 1 și 5, 5 fiind nota maximă. Secretariatul jurizării va fi asigurat de Consorțiul Cultural Corona. Fiecare nominalizare va fi notată, iar câștigătorul la fiecare categorie va organizația, persoana sau proiectul care va întruni media aritmetică cea mai mare a tuturor notelor acordate de membrii juriului.
Art. 7. Jurizarea se face în primele două săptămâni din luna februarie.
Art. 8. Gala Premiilor Anului în Cultură va avea loc în a treia zi de luni din luna februarie a anului 2016.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)

Primul război mondial – Jurnal braşovean de front

octombrie 16th, 2015 Fără comentarii

Dacă anul trecut, la 100 de ani, Biblioteca Judeţeană Braşov organiza în interiorul spaţiului ei o expoziţie de carte despre primul război mondial, cuprinzând istoria conflictului, jurnalele de război, literatura despre conflagraţie, în 2015 ne-am propus să ieşim din bibliotecă. Astfel, oferim o micuţă expoziţie în aer liber, în curtea Casei Baiulescu (Livada Poştei, lângă Şcoala nr. 6) intitulată Jurnal braşovean de front. Aflaţi despre militarii braşoveni mobilizaţi în război, prin exemplul lui Alexandru Bogdan căzut în Galiţia în 1914. Extrasele din presă despre răniţi, fotografiile cu cimitirele şi monumentele militare braşovene completează capitolul despre jertfele pe front. Descoperiţi voluntariatul medical, spitalele militare cu medicii şi infirmierele din cadrul Crucii roşii în Braşov prin fotografiile Virgiliei Branişte, un adevărat simbol al carităţii. Scrisorile păstrate în arhiva Alexandru Vaida Voevod arată atitudinea populaţiei faţă de război, iar datele despre Bătălia Braşovului (Tranşeea morţii) din anul 1916 dintre armata română şi armata austro-ungară completează descriu episod tragic al războiului. Expoziţia vorbeşte despre suferinţa tuturor braşovenilor căzuţi şi răniţi în război, care azi merită respectul nostru pentru jertfa lor.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)

Vama Buzăului – 240 de ani de la prima atestare

Vama Buzăului este o comună micuță, frumoasă și bine gospodărită mai ales, aflată la granița județului Brașov cu județul Covasna. Când urci serpentinele drumului, descoperi plaiuri largi, terenuri de pășuni mărginite de munți. Am avut ocazia să cunosc comuna mai ales prin biblioteca publică de acolo și prin munca bibliotecarei harnice din comună, în cadrul programului Biblionet. Și mi-am dat seama că primarul, domnul Tiberiu Nicolae Chirilaș, a reușit să strângă în jurul său o echipă și a încercat să facă cât mai multe pentru comună, ca un om al locului, dorindu-și prosperitate pentru localitate și oamenii ei. Este una dintre puținele comune care au un sistem de salubritate pus la punct, inclusiv colectarea selectivă a deșeurilor.  Biblioteca, școala, primăria, diverse instituții, centre sociale arată îngrijite. După încheierea programului Biblionet, am o legătură specială cu doamna profesoară de istorie, doamna Corina Bărăgan-Sporea. Pasionată de meseria dânsei, deși acum la anii de pensie, și originară din Vama Buzăului, doamna profesoară agăsit răgaz mai mult să se ocupe de monografia locală, a intrat și studiat în arhive și a editat două lucrări importante de istorie locală, despre personalul administrativ și școlar al comunei (primarii, învățătorii și preoții localității). Așa s-a ajuns la cooperarea cu primăria și la simpozionul din 2 august 2015, organizat de Primărie împreună cu Despărțământul ASTRA Buzăul Ardelean, a cărei președintă este doamna profesoară. În prezența unor cunoscuți invitați (Ioan Lăcătușu și Alexandru Porțeanu), după salutul traditional cu pâine și sare, gazdele, domnul primar și doamna profesoară, au deschis simpozionul. Au luat parte și membrii familiei Braniște și ai familiei Modroiu, care au onorat evenimentul cu prezența lor. Numeroase lucrări au fost înscrise în program și participanții au susținut comunicările lor, comentate și atent cronometrate. Aș remarca în primul rând lucrări întemeiate pe izvoare de arhivă, documente privind Vama Buzăului, susținute de arhiviști din Brașov și Tg. Mureș. Apoi am apreciat foarte mult expoziția de registre parohiale de născuți, botezați, cununați și îngropați, aflate în păstrarea bisericii locale, de foi matricole din arhiva școlii și  a primăriei. Prețuiesc respectul acordat de localnici acestor documente de valoare, care sunt cărțile lor de identitate. Rețin din comunicările relative la ținutul Buzaielor mai ales pe cea extrem de nuanțată și cu spirit critic, susținută de doamna Corina Bărăgan-Sporea, și pe cea documentată a domnului Ioan Lăcătușu. Făcând abstracție de accentele și derapajele naționaliste, lucrările au fost la obiect, mai ales ale localnicilor. Se cuvine să notăm organizarea, ospitalitatea, respectul pentru vorbitori, motiv pentru care organizatorii, primăria și despărțământul astrist al Buzăului Ardelean merită felicitați cu prisosință! O muncă temeinică, un eveniment cum rar vezi în județ!

Pentru mai multe detalii vezi și http://www.condeiulardelean.ro/articol/vama-buzaului-240-de-ani-de-la-prima-atestare-documentara-1775-2015

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags:

Donaţie de carte – Ionuţ T. Horia Leoveanu

Un frumos omagiu adus donatorilor noştri de carte, în mod special Familiei Leoveanu, ne-a transmis colega noastră Laura Silvestru, şef serviciu Relaţii externe

Numele familiei Leoveanu este emblematic pentru educaţia şi cultura Braşovului, membrii săi, de la ofiţerul – ctitor de şcoală, Toma Leoveanu, la soţia acestuia, doamna Eugenia Leoveanu (n. Panţu), învăţător de cea mai înaltă ţinută morală şi profesională, şi fiul lor, Ionuţ Horia T. Leoveanu, medic, marcând definitoriu traseul comunităţii noastre, de-a lungul a trei epoci, cea postbelică, cea comunistă şi cea contemporană. Acestora li se adaugă, sporind strălucirea acestei familii, alţi iluştri dascăli, Ion C. Panţu, soţia acestuia, Maria Panţu, şi fiica lor, Virginia. La rândul lor, învăţători de carieră, ce nu au abdicat nicio clipă de la misiunea de dascăl, înfruntând cele mai cumplite abuzuri şi  nedreptăţi, dureri şi sacrificii, renunţări şi  suferinţe (rechiziţionarea bunurilor de către comunişti şi trimiterea învăţătorului Panţu în lagărul de la Salcia fiind doar unele dintre ele).

Dar nimic nu a fost în zadar. Moştenitorul acestei ilustre familii asumă un gest, pe cât de impunător, pe atât de impresionant. El are nu doar o proprie contribuţie ştiinţifică, fiind autorul a nu mai puţin de 6 titluri de literatură medicală, acoperind teme dintre cele mai diverse, dar este şi cel care oferă oraşului o istorie a tumultuosului excurs al familei sale, un “restitutio” menit să aşeze membrii acestei familii acolo unde le este locul: în istoria oraşului, a şcolii româneşti, a culturii care ne defineşte ca oameni.

Donaţia de carte, oferită Bibliotecii Judeţene “George Bariţiu”, şi pentru care nu doar noi, ca instituţie, trebuie să-i rămânem îndatoraţi, ci noi, ca şi comunitate, se alcătuieşte din 12 titluri, ce s-ar putea împărţi pe trei paliere. Primul conţine o istorie a  familiei (Album: Familia Leoveanu din Braşov) şi o carte-omagiu, dedicată tatălui său, domnul profesor Toma A. Leoveanu (Ofiţer-erou şi ctitor de şcoală braşoveană). Cel de-al doilea conţine lucrări de medicină, şi nu numai, atestând  interesul autorului pentru cele mai diverse  domenii ( “Asistenţa medicală în îngrijirea pacienţilor cu ocluzie intestinală” – co-autor, Alexandru Lucian Ciorâcă, “Asistenţa medicală în îngrijirea pacienţilor cu hemoragie digestivă superioară prin ruperea varicelor esofagiene din ciroza hepatică”, “Moartea subită cardiacă în medicina legală”, “Particularităţi privind cercetarea la faţa locului în cazul infracţiunilor de omor” şi “Particularităţi ale managementului investigării fraudelor informatice”). Ultimul conţine trei numere, în limba engleză, ale revistei Romanian Journal of Artistic Creativity şi un număr al revistei Albanezul.

Dacă titlurile lucrărilor de medicină, destinate nu doar specialiştilor, ci şi publicului larg, sunt prin ele însele menite să suscite interesul pentru anumite teme, cele două lucrări, dedicate istoriei familiei Leoveanu, trebuie abordate dintr-o cu totul altă perspectivă. Ele nu sunt doar pagini care păstrează memoria iluştrilor membri ai comunităţii noastre, ci şi restituiri ale istoriei Braşovului, ale culturii şi învăţământului pe parcursul a decenii întregi. Printre rândurile ce construiesc efigiile bunicului, mamei şi mătuşii, învăţători cu vocaţie, prin mâinile cărora au trecut sute şi sute de copiii (mă bucur şi astăzi că am fost şi eu unul dintre ei), cărora le-au trasat destine, le-au marcat traiectorii, le-au deschis universuri, se scurge o dragoste fără egal. A fiului, a nepotului, a elevului, Ionuţ Horia, pentru cei care i-au luminat copilăria, i-au încălzit sufletul, i-au îndrumat paşii, i-au susţinut voinţa şi visurile. Dar peste toate acestea se ridică, aproape eroică, imaginea tatălui, un om pe care, poate, ne-am fi dorit cu toţii să-l întâlnim, şi măcar pentru o dată în viaţă. Au avut mulţi alţii acest privilegiu: ofiţeri ai armatei române, profesori şi elevi braşoveni, oameni de cultură ai oraşului. Şi, cu siguranţă, marea lor majoritate au ştiut să aprecieze această şansă, la justa ei valoare. Din păcate, nu toţi. Minţi suficiente, suflete sărace, orizonturi înguste au încercat să limiteze sensul aceastei întâlniri. Dar oamenii aceştia contează mult prea puţin. Sau deloc. Contează memoria celor care au luptat, alături de ofiţerul Toma Leoveanu, au muncit la deschiderea actualei Şcoli nr. 11, alături de profesorul şi directorul şcolii, Toma Leoveanu sau au făcut ca prestigiul Liceului Andrei Şaguna să ajungă acolo unde este şi astăzi, alături de directorul de atunci al liceului, Toma Leoveanu. În pofida a tot şi a toate, a primat Omul, Dascălul, Eroul. Şi aşa va rămâne în mintea şi sufletele braşovenilor.

Lucrările donate de medicul Ionut Horia Leoveanu vor putea fi consultate la Biblioteca Judeţeană, în regim de sală de lectură, în cadrul Serviciului Comunicarea colecţiilor. Formatul electronic al acestora va putea fi consultat de pe site-ul instituţiei, la adresa www.bjbv.ro.

Mulţumiri, în numele Bibliotecii Judeţene “George Bariţiu” Braşov şi al cititorilor noştri.

Mulţumiri, în numele tuturor braşovenilor.

Laura Silvestru,

Şef Birou Relaţii externe

PS: Cred că este un gest de omagiu adus oamenilor de cultură ai Braşovului, potrivit acum mai ales în contextul candidaturii Braşovului la Capitală europeană a culturii 2021. Mulţumim familiei Leoveanu şi colegei noastre Laura Silvestru pentru gând!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.8/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags:

Conferinţă de istorie a Braşovului – Oraşul memorabil, ediţia 2015

Conferință publică în cadrul proiectului ORAȘUL MEMORABIL – ediția 2015
Irina Mastan, doctor în istorie la Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, va susţine conferinţa Lumini și umbre. Portretul femeii brașovene în epoca premodernă.
Gândindu-ne la femeile celebre din istorie, ne vin în minte nume de zeițe, regine sau sfinte. Însă cât de bine le cunoaștem pe femeile brașovene? Începând cu secolul al XVI-lea, izvoarele scrise ne oferă diverse portrete feminine, de la modele de urmat până la vrăjitoare. Aparent marginalizate, femeile brașovene se strecoară discret în spațiul public urban și își lasă amprenta asupra istoriei orașului.
Irina Mastan a finalizat în anul 2013 studiile doctorale în domeniul Istorie, în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. cu o teză de doctorat: „Brașovul și Principatul Transilvaniei în contextul rivalității osmano-habsburgice (1526 – 1613)”. Domeniile de specialitate sunt istoria medievală și premodernă a Transilvaniei, istoria Europei Centrale, istoria bisericii și paleografie latină. În perioada studiilor a avut un stagiu de cercetare de 6 luni, la Viena. În prezent, continuă cercetarea asupra istoriei Brașovului.
Intrarea este liberă.
Organizator: Ordinul Arhitecților din România, filiala Bv-Cv-Hr Partener: Biblioteca Județeană Brașov
Finanțator: Primăria muncipiului Brașov
Eveniment organizat sub egida candidaturii Braşovului la Capitală Europeană a Culturii 2021
VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Despre pedagogia lecturii

aprilie 27th, 2015 Fără comentarii

Săptămâna trecută a fost o săptămână sărbătoare pentru biblioteci, fiind declarată Săptămâna Naţională a Bibliotecilor. Am avut o serie de evenimente, întâlniri cu cititorii şi cu bibliotecarii, discuţii, ateliere, filme. Debutul a fost făcut luni cu dialogul propus între bibliotecari şi invitata lor, jurnalista Liliana Jighira. Numele spune totul, cred că Domnia sa nu mai are nevoie de prezentare. Totuşi, îmi permit să spun câteva date despre Liliana Jighira, pasionată cititoare, ce a frecventat mult timp sala de lectură şi secţia de împrumut ale bibliotecii noastre. Absolventă a Liceului pedagogic Braşov şi a Facultăţii de Litere (filologie română şi franceză) a Universităţii “al. I. Cuza” Iaşi, Liliana Jighira a predat minţilor tinere ale copiilor, rămânând în suflet devotată profesiei de educator. A început o nouă carieră în jurnalism, unde continuă şi azi să facă informare şi educare, fiind un ziarist prob şi atent la nuanţe, informându-se din surse multiple.

Povestind despre cum a descoperit cartea şi lectura, Liliana ne-a mărturisit ce rol important a jucat mama ei, cum i-a trezit pofta de citit şi i-a îndrumat primii paşi în lectură. Amintirea primelor cărţi citite o leagă de volumele primite premiu la şcoală, cărţi noi, frumoase, cu ilustraţii. Biblioteca i-a oferit experienţe diverse, în primul rând oamenii au lăsat impresii asupra ei, fiind vorba de comportamentul lor, uneori inabil. Bibliotecarele de la biblioteca şcolară şi de la biblioteca publică erau adesea figuri posace, acre, preocupate să păzească volumele şi nu să dea mai departe darul cititului. Aşa am ajuns să dezbatem rolul familiei şi al bibliotecii în lectură, cât de importante sunt familia şi biblioteca şcolară pentru a construi o bază solidă pentru citit şi a zidi în suflet dorul de carte.

În acest punct, bibliotecarii s-au implicat în dialog, relatând experienţele lor personale, discutând fenomenul lecturii de azi, ce obstacole există şi ce anume explică tendinţa de declin şi dezinteresul faţă de carte. De la început am afirmat cu toţii că nu vrem să vorbim în termenii Tinerii de azi nu mai citesc, nu mai, nu mai. Adevărul se află uneori la mijloc, problema nu este cititul în sine, ci pedagogia lecturii, cum reuşim să îi convingem, să le dăm ce le place, să fim atenţi la dorinţele lor, să le stimulăm creativitatea şi imaginaţia încât lectura să devină joc, plăcere, relaxare. Liliana a spus un cuvânt ce subliniază dependenţa de carte şi citit – drog. Şi ne-a chestionat curioasă asupra ritualurilor de lectură ale fiecărui bibliotecar participant. Cum citim? Citim seara, la sfârşitul zilei, pe tren, carte de hârtie sau smartphone, cu o anumită stare de spirit sau fără ea. Citim informaţie actuală, presă online, cârţi de literatură, ştiinţă, dicţionare, ce ne pasionează, istorie ori căutăm să ne descoperim rădăcinile. Dincolo de toate diferenţele, citim cu toţii cu pasiune.

Astfel, am ajuns să abordăm problema pedagogiei lecturii. Fiindcă noi toţi avem nevoie de politici publice, la nivel naţional şi local, care să susţină lectura. Dincolo de semnalarea unor aspecte ce blochează lectura în sistemul şcolar, noi bibliotecarii trebuie să ne concentrăm – după opinia mea – pe cuvântul rostit în public. Avem nevoie de campanii de lectură. Aşa cum multe posturi de televiziune şi radio – de la cele naţionale până la cele comerciale – au propriile emisiuni de prezentare de carte, recenzii, lecturi şi târguri, tot astfel bibliotecile trebuie să iasă din incinta lor şi să citească. În parcuri, în spitale, în azile, în spaţii neconvenţionale, singure, cu resursele lor şi în parteneriat, prin vocea personalităţilor publice, intelectualilor, autorilor, actorilor, la radio, în autobuze şi microbuze. 5 minute de lectură zilnică sunt o porţie de sănătate a spiritului. Tot ceea ce contează este să ne facem treaba ca bibliotecari şi să citim în public, să se audă cuvântul sau textul scris încât să ajungem la sufletul cititorilor şi mai ales al non cititorilor. Lectură recomandată şi plăcută!

Mulţumim Lilianei Jighira pentru sprijin, mulţumim pentru că ne-a provocat şi stimulat!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)

Expoziția Destine de Udvardi Arpád

Începând din 6 martie 2015, Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului găzduiește Expoziția retrospectivă de artă fotografică Udvardi Arpád, intitulată Destine. Născut în 1955 la Brașov, Udvardi practică fotografia din anul 1979, devenind membru al Asociației artiștilor fotografi din 1984 și fiind membru fondator al Asociației artiștilor fotografi maghiari de pretutindeni, distins FIAP și cu multe alte premii. Și-a asumat profesia de fotograf cu pasiune și profesionalism, fiind atras de aventura omului, motiv pentru care a urmat o specializare în antropologie vizuală în Franța (1994). Experiența, practica, talentul și simțul aparte de a surprinde instantanee sugestive se simt în fotografiile sale. Atent la detalii, linii și culori, Udvardi are un ochi format și surprinde cu aparatul său peisaje și oameni deopotrivă. Dar alegerea momentului, urmărirea evoluției culorilor, decizia cea mai bună de a face fotografia în anumite condiții conferă multe plusuri fotografiilor sale încât ai spune că instantaneele sunt aranjate dinainte. Aici se dovedește măiestria unui fotograf, în capacitatea de a observa o secvență și în același timp de a filtra artistic varianta cea mai semnificativă, de a fixa cadrul și a imortaliza în câteva clipe o imagine extrem de dinamică, fixând caracterul ei memorabil. Tehnica se îmbină cu măiestria artistică și cu viteza selecției, fotograful decizând rapid și cu atenția concentrată la detaliul artistic, având în vedere ambele criterii în același timp. Expoziția cuprinde fotografii memorabile, multe etnografice, dar unele excepționale mi-au reținut atenția, precum Mesteceni aurii (un pâlc de mesteceni cu trunchiuri albe și frunze ruginii, toamna, în mijlocul unei parcele arate) ori Parcare pentru toți în care ochiul magic al aparatului fotografic cuprinde dintr-o dată un autoturism așteptându-și cuminte proprietarul, o caleașcă cu un cal alb așteptând turiștii doritori și un măgar cu samar, legat de un stâlp, așteptându-și proprietarul. Fotografia este sigur destinul lui Udvardi Arpád, cel care prinde în lentila aparatului său chipul oamenilor, cu necazuri și bucurii, cu tinerețele și bătrânețele lor, de fapt cu soarta lor despre care vorbește infinit mai mult un instantaneu fotografic decât toate cuvintele din lume. Udvardi știe să mânuiască aparatul pentru ca imaginile mute să devină vorbitoare și să rostească povestea destinelor. Este un povestitor prin imagini. Merită să vizitați expoziția!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Lansare de carte – Valeriu Branişte, Jurnal de licean (1885-1886)

ianuarie 19th, 2015 Fără comentarii

Biblioteca Judeţeană “George Bariţiu” are bucuria să vă invite la lansarea cărţii Valeriu Branişte, Diariul meu de septiman (Jurnal de licean, 1885-1886), apărută la sfârşitul anului trecut la editura Argonaut de la Cluj-Napoca. Îngrijitorii ediţiei sunt Ruxandra Moaşa Nazare şi profesorul Gheorghe Iancu din Cluj. Evenimentul are loc joi, 22 ianuarie 2015, de la orele 15,30, la Mansarda Casei Baiulescu (Bd. Eroilor nr. 33, lângă Şcoala nr. 6).

Va prezenta dr. Valer Rus, istoric şi director al Muzeului memorial Casa Mureşenilor Braşov.

Lansarea va avea loc în prezenţa membrilor familiei Branişte, în ziua naşterii sale, 22 ianuarie 1869 fiind data naşterii lui acum 146 de ani.

Evenimentul se doreşte a fi atât un omagiu personalităţii lui Valeriu Branişte şi crezurilor pentru care a luptat cât şi o sărbătoare în avanpremieră a unirii mici de la 24 ianuarie.

Valeriu Branişte (1869-1928) s-a născut la Cincul Mare, atunci în Sibiu, azi comună în judeţul Braşov. A făcut liceul maghiar de stat din Sibiu şi Facultatea de filologie la Budapesta unde a susţinut un doctorat despre Andrei Mureşanu. Un scurt timp a predat la liceul românesc din Braşov, unde a lăsat totuşi urme durabile în amintirile elevilor săi, pentru ca apoi să se dedice jurnalisticii cu mult curaj. A fost un devotat ziarist, pentru credinţa şi profesia lui s-a deplasat la Sibiu, Cernăuţi, Timişoara ca redactor pentru ca în final să se stabilească la Lugoj, unde a fondat şi redactat ziarul Drapelul, una dintre tribunele româneşti de presă importante din epocă.

Diariul unui septiman este jurnalul unui elev din clasa a VII-a (septima) de liceu, echivalentă azi cu clasa a XI-a. Jurnalul este ţinut între 25 iunie 1885 şi 17 aprilie 1886, notând zi de zi aproape orele de şcoală, lecţiile, antrenamentele sportive şi plimbările, vacanţele, balurile, spectacolele, lecturile unui tânăr de 16 ani. Jurnalele elevilor sunt izvoare istorice rare şi din acest motiv ediţia îngrijită vă pune la dispoziţie o sursă interesantă.

Veţi descoperi cu plăcere un text plin de savoare şi umor despre şcoala şi elevii de acum 130 de ani, un text care vorbeşte despre nivelul şcolii, dar şi despre educaţia interculturală, despre cărţile şi autorii germani, maghiari şi români citiţi şi apreciaţi deopotrivă.

Vă aşteptăm cu drag!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Ciocolata noastră de toate zilele

ianuarie 13th, 2015 Fără comentarii

Continuăm tema industriei braşovene. De această dată vreau să vă prezint cartea domnului Vasile Aldea, Fabricile “Hess” şi “Stollwerk”: scurt istoric al ciocolatei braşovene (Braşov, Editura Haco Internaţional, 2014, 66 pagini). Inginer de profesie şi pasionat de istoria Braşovului, împătimit colecţionar şi cititor, domnul Vasile Aldea este cunoscut în cercul arhivelor, bibliotecilor, al colecţionarilor şi fotografilor, fiind mereu însoţit de aparatul foto şi prezent la expoziţii. Cum mărturiseşte autorul, ideea de a scrie despre fabricile de ciocolată ale Braşovului s-a născut în anul 2013, când a văzut fotografii cu vizita reginei Maria la fabrica Stollwerk Braşov. Prins de acest morb, autorul a parcurs fondurile de arhivă şi a apelat la resursele de bibliotecă, reuşind să reconstituie un succint, dar consistent, istoric al producţiei braşovene de ciocolată. După o scurtă introducere asupra începuturilor ciocolatei în Europa şi a pătrunderii ei în spaţiul nostru, autorul relatează cum s-a înfiinţat Prima fabrică de ciocolată şi bomboane din Transilvania în 1899, ulterior Fabrica Hess, având sediul în str. Cuza Vodă nr. 3. Familia Hesshaimer a avut un rol hotărâtor în această fabrică, modernizând-o şi extinzând investiţia financiară şi tehnologică. Autorul relatează despre greutăţile fabricii în timpul celui de al doilea război mondial şi al perioadei 1945-1948, încheiată cu naţionalizarea întreprinderii. După prezentarea companiei Stollwerk din Germania, V. Aldea expune cum a luat fiinţă fabrica Stollwerk din Braşov, în 1922, la cererea filialei din Bratislava a concernului german. Iniţiativa a fost susţinută de membrii fondatori printre care Carol Reinerth, dr. G. Baiulescu, senator Arthur Polony, avocat Alfred Tontsch şi George Stănescu, fabricant de petrol. Fabrica a cumpărat sedii în străzile De Mijloc şi Lungă, a investit în clădiri şi tehnologie şi s-a extins chiar şi în afara Braşovului. Perioada războiului a fost dificilă prin restricţiile de aprovizionare, iar la finalul conflictului fabrica a fost declarată “bun inamic” şi predată administraţiei URSS, autoritatea fiind exercitată de un administrator de control. În În 1953, în urma unei înţelegeri cu statul sovietic, fabrica a revenit României care în 1954 a unit cele două fabrici în Intreprinderea de produse zaharoase “Dezrobirea”, devenită în 1966 “CIBO”, care producea mai ales pentru export. În perioada 1990-2009 fabrica a fost privatizată, fiind achiziţionată în 1994 de către compania americană Kraft Food International. Astfel, s-a dezvoltat, devenind lider de piaţă în România pentru produsele de ciocolată, fiind lansată marca ciocolatei “Poiana”. Dezvoltarea a determinat extinderea şi din această cauză compania a decis transferarea producţiei la o fabrică modernă din Bulgaria, producţia încetând în Braşov, în 2009. Încercările autorităţilor locale de a păstra investiţia americană au eşuat. Ce a urmat cunoaştem deja cu toţii: proprietăţile recent vândute sunt/vor fi demolate şi tradiţia industriei braşovene de ciocolată a devenit istorie. Datorăm demersului onest al domnului Aldea o carte documentată, ilustrată excelent, ce aminteşte braşovenilor un capitol al industriei locale, acum la timpul trecut.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)

Rămas bun! – In memoriam Monica Andriesei

august 12th, 2014 3 comentarii

Joi, 7 august 2014, s-a stins Monica Andriesei, lăsând în urmă amintirea unui om pasionat de frumos și plin de viață, un bibliotecar ce a iubit cartea și a trudit pentru a schimba și moderniza biblioteca. Cu legături și rădăcini în Șcheii Brașovului, doamna Monica Andriesei a absolvit Liceul Andrei Șaguna, a urmat Facultatea de filologie la București și a lucrat ca bibliotecar o viață. Există din ce în ce mai puțin oameni care și-au început și sfârșit cariera în același loc. Monica a făcut parte din elita acelor oameni și Biblioteca Județeană Brașov a devenit, am putea spune, a doua ei casă. O casă pe care a onorat-o și înfrumusețat-o prin efortul și bunul ei gust. Ambițioasă și perseverentă, a reușit să informatizeze complet secția de împrumut cu ajutorul colegilor, fiind prima din țară dintre cele publice, care a funcționat și a făcut imprumutul cărților în regim automatizat, din anul 1998 la Brașov. A gestionat cu diplomație și fermitate serviciul de relații publice, un serviciu dificil, cu un volum mare de muncă și interacțiune directă cu cititorii. Muncitoare, cu lecturi vaste, știa să împărtășească bucuria cititului cu colegii și prietenii, sensibilă observa un peisaj, admira un tablou, remarca plină de spirit gesturi, cuvinte, întâmplări, hazlii sau grave. Știa mai mult ca oricine să adune oamenii, să îi convingă și să îi țină aproape cu inteligență. Admiratoare și cunoscătoare a artei, din cărți, prin vizitarea asiduă de muzee și frecventarea expozițiilor de artă, Monica a înfrumusețat biblioteca prin inițierea expozițiilor artiștilor plastici brașoveni, creând pinacoteca bibliotecii și încurajând artiștii locali. Mamă devotată, profesoară talentată, Monica a avut întotdeauna curajul de a o lua de la capăt și de a experimenta lucruri noi. Astfel a urmat trei ani Școala populară de artă, dorindu-și să cunoască mai mult despre arta iconografică și ajungând să picteze icoane pe sticlă, tehnică pe care a ajuns să o stăpânească și să o înnoiască. Îi plăcea să picteze îngeri, iar icoanele făcute de ea erau executate cu atenție la detalii, meșteșug și iubire. După ce s-a pensionat în 2005, a ales să lucreze în domenii noi, precum la Muzeul Civilizației Urbane și la Librăria Okian, adaptându-se și făcând față provocărilor unor medii noi. A călătorit, apreciind pretutindeni frumosul întâlnit, bucurându-se de orice. Când o cunoșteai pe doamna Monica și vorbeai cu ea, te impresionau erudiția, neostentativă, dar mai ales bucuria de a trăi, știința aceea specială (savoir vivre) de a savura frumusețea vieții, de a trece peste necazuri cu surâsul pe buze și de a păstra relațiile de prietenie. Umorul și puterea de a găsi lucruri bune chiar și in situații grele au susținut-o. Generozitatea este o calitate rară, iar Monica a fost darnică cu mulți dintre cei care au înconjurat-o. Un om rar, un model, o persoană care a izbutit să atingă sufletul multora și să influențeze destinul altora. Rămas bun! dragă Monica, în numele nostru al tuturor, sunt sigură că în lumea aceea bună te afli alături de îngerii pe care i-ai pictat.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.8/5 (5 votes cast)
Categories: Evenimente Tags: