Arhivă

Post Tăguit cu ‘concurs’

Propunere de concepte pentru Brașov – oraș candidat la Capitală europeană a culturii 2021

Multiculturalismul orașului celor 10 nume

dr. Daniel Nazare

            Să ne închipuim un cerc în care apare scris numele Brașov, iar din el pornesc, spre toate punctele cardinale, 9 linii. Numele românesc și actual al orașului, atestat din evul mediu, trimite la o comunitate românească harnică, nici pe departe fără chef de muncă și fără curaj, și care, prin negustorii ei dădea, încă din secolul XV, cel mai bogat contribuabil al urbei.

Din cercul mai sus menționat pornește spre nord-est o altă linie pe care putem nota numele Brassó, ce trimite tot la o comunitate veche a orașului (a doua ca mărime în prezent), ce a crescut spectaculos prin afluirea dinspre arealul secuiesc la final de secol XIX, odată cu prima industrializare. Cea mai importantă personalitate maghiară a orașului, celebrul fotograf Brassaї, a luat chiar numele orașului ca pseudonim și i-a dus faima spre toate zările, deși considera că a plecat din ,,ultimul oraș al Occidentului”, dincolo de care începe ,,Orientul”.

A doua linie poate șoca fiindcă merge spre est și are numele Stalin, unul ce trimite la perioada dintre 1950-1960, când orașul s-a numit așa, când s-a produs a doua industrializare. ,,Orașul Stalin” era  ,,orașul roșu”, însă nu pentru culoarea țiglelor de pe case, ca în evul mediu, ci pentru că, cu prețul unor traume vizibile și astăzi, a căutat să se transforme în ceva ce în prezent putem recupera spectaculos sub forma spațiilor industriale reconvertite. Așadar, o moștenire ce nu trebuie uitată, ci asumată și valorificată și cultural și turistic.

Următoarea linie, tot în sensul acelor de ceasornic, are la capăt numele de Perșava, numele turcesc al Brașovului. Moștenirea aceasta este una dintre cele mai interesante, fiindcă nu luăm în calcul doar că la Biserica Neagră se afla o mare colecție de covoare anatoliene, ci că până în zorii modernității burgul era perceput ca unul ,,schismatic”, chiar ,,turcesc”, dacă drumețul venea dinspre vest. De altfel, un englez, într-o carte apărută în 1855 semnala în oraș ,,luleaua de chihlimbar, ciubucul lung, tutunul bine mirositor, splendida dulceaţă şi multe alte dulciuri din bucătăria cofetarului turc, cafeneaua gen chioşc, bazarul şi alte specialităţi”.

O linie ce are la capăt numele Stefanopolis pleacă din cerc spre sud-est și ne duce cu gândul la moștenirea grecească a Brașovului. Numele orașului, tradus din greacă, însemna orașul lui Ștefan (,,cel încoronat”), ce ne duce cu gândul la mult mai cunoscutul Corona. Negustorii ,,greci”, nume generic sub care se puteau ascunde nu doar români, ci și alți balcanici, au fost primii ce au pătruns în orașul săsesc, prin casele cumpărate, iar capacităţile lor intelectuale și spiritul comercial îi fac destoinici, bunăstarea le asigură libertate şi strălucire, reciprocul lor sprijin negustoresc înseamnă spirit comunitar, tenacitate şi stăruinţă în întreprinderi.

Următoarea linie merge spre sud și are la capăt numele bulgăresc al orașului, Brashiev, fiindcă constructorii bulgari au participat la edificarea Bisericii Negre și au locuit alături de români în cartierul ce purta numele Bolgarszek. Călătorii străini, care treceau prin Braşov, făceau confunzii şi îi numeau aproape invariabil pe românii din Şchei ,,bulgari”, iar acest soi de ambiguitate cu reverberații și în limba liturgică și cărțile de cult păstrate, ne face să evidențiem, în trecutul multicultural al Brașovului și componenta bulgară și, în sens mai larg, slavă.

Cu trimitere la stema orașului ne putem imagina la capătul următoarei linii, orientată spre sud-vest, numele Corona, denumirea latină a orașului ce duce pe linia catolicismului spre Roma, iar această moștenire latină ascunde o bogată cultură, ce ne apropie, poate cel mai tare, de nucleul vechii Europe. Goticul ne-a lăsat moștenire cel mai mare edificiu de cult dintre Viena și Istanbul, Biserica Neagră, iar salba de biserici, unele fortificate, din Țara Bârsei, ne-au plasat, prin cea din Prejmer, pe lista UNESCO.

O altă linie ce merge spre vest are la capătul ei denumirea de Brașovia, sub care e cunoscută cetatea de pe Tâmpa, dărâmată din rațiuni militare, dar sub acest nume generic se poate ascunde orice loc dispărut din oraș, fie că este vorba de un bastion, o casă, un parc, o piață sau o statuie.

Următoarea linie este îndreptată spre nord-vest și ne duce cu gândul la numele de Krunen, numele dialectal săsesc al Brașovului, cu trimitere la coloniștii numiți generic sași de pe teritoriul Imperiului German, din zona Luxemburgului, dar acoperind și alte arii geografice, fiindcă printre ei se aflau şi flamanzi, valoni şi chiar italieni. Așadar, un creuzet etnic, având leagănul în ceea ce numim vechea Europă, primul nucleu al Uniunii Europene actuale.

Ultima linie ce merge spre nord are la capătul ei numele german Kronstadt, ce vine în completarea dimensiunii săsești și care poate fi cultivată și completată cu extensii, fie protestante, fie mai ales catolice, nu doar spre spațiul Germaniei, Austriei și Elveției, ci chiar și al Poloniei și Cehiei, foste și actuale zone ale germanității, unde celebrul reformator brașovean Honterus s-a format și creat. Însă nu doar el, ci și alți gânditori, ce au renunțat la perspectiva unei frumoase cariere acolo pentru a se întoarce la Brașov. Reveneau și anonimele calfe ce făceau călătoria inițiatică obligatorie, la fel cum și destule calfe germane se inițiau la Brașov. Orașul a adăpostit și evrei, armeni, romi, italieni și alte neamuri, cu poveștile lor fascinante, un emigrant danez fiind primul care a împodobit la Brașov un brad de Crăciun.

Am încercat să comprim cât am putut această descriere, ce poate fi mult amplificată și umplută cu evenimente culturale, pornind de la această moștenire unică în felul ei în spațiul românesc. ,,Orașul celor 10 nume” poate fi ortografiat cu mai multe caractere de litere diferite și este mult ajutat prin recenta și încă nu prea bine asimilata schimbare de titulatură, de la ,,capitala culturală a Europei” la ,,capitala  europeană a culturii”. Accentul nu mai cade pe ce avem diferit și specific, ci pe ,,dimensiunea europeană”, fiindcă va trebui să aducem, prin evenimente culturale de ținută, Europa din toate punctele cardinale, aici la Brașov, deși, prin istoria trecută, deja am adus-o. Conceputul descris mai sus ni-l dă orașul, nu trebuie să inventăm ceva, să mergem spre abstractizări, să forțăm lucruri pe care să le demonstrăm cu argumente raționale, ci doar să invităm alături de noi în 2021, dar și în anii premergători, artiști și public european, ce în mare măsură are legătura cu orașul, prin simplul fapt că strămoșii lor au lăsat urme aici. De fapt, pentru Brașov, „Europa este aici!”, dacă e să fim și mai ambițioși și nu neapărat prea aroganți și orgolioși, „Toată/întreaga Europă a fost/ încă (mai) este aici!”

Opera Prima – prima carte, prima școală, prima gramatică în limba română, prima tiparniță…

 

dr. Vasile Oltean

 

            ”Ați mai văzut un oraș mai patriot ca Brașovul?” – exclama Eminescu. Primul care vedea Brașovul Capitală Europeană a Culturii a fost Nicolae Titulescu, care în testamentul din anul 1939 preciza spre cunoaștere și împlinire: ”Să mă înmormântați la poalele Tâmpei, pe o alee între brazi, undeva mai deoparte. Prietenii mei de la Brașov îmi vor găsi locul. Tache Ionescu, la poalele Bucegilor, eu la picioarele lui, la poaleleTâmpei…”.

Poate vreun oraș din țara aceasta să așeze în calendarul existenței sale mărturii definitorii ale culturii naționale ca Brașovul? Diaconul Coresi edita aici, sub egida Bisericii Sf. Nicolae, primele cărți de circulație în limba română, așezând definitiv biruința scrisului în limbă română și fixând pentru totdeauna normele limbii literare, dovedind că ”Întru biserică mai bine e a grăi cinci cuvinte în limbă română decât întunericu de cuvinte în limbă striină” (Tâlcul vangheliilor – 1564). Dimitrie Eustatievici Brașoveanul la 1757 și apoi Radu Tempea la 1797 realizează primele două gramatici ale limbii române în Șcheii Brașovului. Dascălul Costea și apoi familiile de cărturari: Duma, Hoban, Baran, Tempea, Grid ș.a. formează o veritabilă școală de copiști, copiind, traducâd și realizând cărți de mare interes național pentru ființa poporului nostru.

Cunoaște cineva că puțin cunoscutul dascăl din Șcheii Brașovului, Nicola Nicolau, a scris primele trei cărți din Europa despre Napoleon, aflate în arhiva din Șchei?: ”Întâmplările războiului franțozilor și întoarcerea lor de la Moscova”; ”Napoleon Bonaparte, ce au fost și ce este”; ”Vrednica de pomenire Biruință ce în vremea noastră s-au făcut. Piramida cea din tunuri înălțată în marea cetate Moscova”. După ce slujise școala din Șchei și cea de la Golești, însoțise pe Dinicu Golescu în Europa în călătoria sa și scria, nu numai cărțile despre Napoleon, ci și alte cărți de interes național și internațional: ”Geografia sau scrierea pământului”; ”Descoperirea Americii”; ”Plutarh nou sau pe scurt scrierea vieții celor mai vestiți bărbați” ș.a., fiind ales membru al ”Societății filosoficești a neamului românesc”.

Aflat la întâlnirea tuturor drumurilor care duceau spre Muntenia și Moldova, dar înzestrat și cu dreptul de ”etapă și depozit”, Brașovul devine nu numai un construct comercial-economic dar mai ales cultural în conjunctura creată în relația pe care a avut-o cu populația săsească a cetății. Ați mai întâlnit undeva în lume ca cetatea săsească medievală a Brașovului să fie slujită ca ”scriitor la cetate” de protopopii Bisericii din Șchei (Iane, Mihai, Bratu – sec. XVI, Ioan Barac – sec.XVIII), ca să dăm doar câteva exemple? Aceștia alcătuiau documentele oficiale ale cetății, fiind răsplătiți financiar, dar și moral în relațiile cu românii din Șchei, fiind folosiți și ca mesageri în legăturile cu Moldova și Muntenia, aducând de acolo privilegii de comerț, dar și cărți.

Impresionantă este concurența loială și constantă la Brașov dintre populația românească și cea săsească. Sașii înființează tipografia honteriană prin Johanes Honterus (1539), românii cea coresiană prin Diaconul Coresi (1556), sașii fac cronici, românii fac cronici, sașii alcătuiesc catastife, românii protocoale-catastif (sunt peste 800 în arhiva din Șchei), ei traduc cărți, același lucru fac și românii. Când la școala din Șchei se introduce la 1559 primul manual de limbă română, cel care face gestul oficial de predare a manualului a fost judele brașovean Michael Weiss. Este impresionant acest dialog de interferență culturală între două etnii.

Brașovul își cere dreptul de capitală europeană a culturii și prin alte două sectoare culturale: școala și biserica. Atât școala gimnazială honterială și prima școală românească, cât și Biserica Sf. Nicolae și Biserica Neagră, care au concentrat în jurul lor valori de cultură națională și universală. Mărturii stau colecțiile de carte veche din zestrea acestor instituții.

 

Orașul policentric al culturii

 

dr. Adrian Lăcătuș

 

Acum o sută de ani, Brașovul era un oraș în care trăiau, în proporții relativ egale, trei grupuri mari de cetățeni, definite etnic: germaniromânimaghiari. Lor li se adăugau comunități sensibil mai mici de evreigreciitalieni,slaviromi.

Dar, deși toți acești oameni trăiau pașnic împreună și aveau relații sociale, politice și, mai ales economice, și învățau foarte multe unii de la alții, culturile lor se exprimau în universuri paralele, în cărțile și revistele lor trăia Kronstadt-ul, Brassó-ul sau Brașovul imaginar al fiecărui grup, viața se desfășura ca și cum ar fi fost coridoare, trotuare sau străzi paralele. Brașovul acestei epoci, care avea frumusețea ei, era policentric într-un sens cantitativ, numeric, literal: avea mai multe centre de cultură care ocupau același spațiu, dar care nu comunicau semnificativ.

            Între timp, istoria Europei s-a precipitat, s-a radicalizat în mișcările ei și asta a schimbat fața acestei părți de lume, inclusiv a Brașovului. Proporțiile popoarelor care o locuiesc și simetria demografică au dispărut demult. Dar, așa cum se întâmplă întotdeauna, oamenii ajung să iubească ceea ce le lipsește. Legăturile se reafirmă acum, și sunt ușor de făcut, pentru că toți le doresc, în mod natural.

Policentrismul există astăzi ca dinamism, ca rețea dinamică de centre aflate în legătură, într-o relație de schimburi reciproce, de stimulare, în evervescență, o atmosferă de deschidere către alte culturi și forme de viață. Există un cosmopolitism constitutiv al Brașovului și al brașoveanului, care se opune etnocentrismului. În acest sens Brașovul este un model de conviețuire și, în perioada recentă, de colaborare, de integrare a dimensiunilor culturale și tradițiilor specifice, fie ele mai vechi sau mai noi, într-un nou întreg.

Policentrism înseamnă și schimbarea raporturilor dintre centru și periferiecentru și provinciecentru și margine, care devin, cel puțin temporar, și spre beneficiul comun, interșanjabile. Asta este deja o realitate, dar și un proiect, un deziderat. Ești în centru dacă te simți în centru, dacă ceea ce ai de exprimat, în orice formă civică, artistică sau intelectuală este original, curajos și clar. Această mobilitate a centrului este premisa esențială a unei culturi democratice.

Există la Brașov și un pluralism sau policentrism al tradițiilor, care nu sunt doar etnice și culturale. Avem aici un raport neconflictual între tradițional și modern, între cultura pământului/a naturii și industrie, a căror integrare sau coabitare are o istorie la Brașov care nu merită să fie uitată.

 

De la Medieval la contemporan – o redefinire a identității culturale

 Mara Oprișiu

Arta contemporană este arta de astăzi. Ea oglindeşte cultura şi societatea contemporană, oferind atât specialiştilor cât şi publicului larg o resursă preţioasă prin care să ia în considerare ideile actuale și regândirea familiarului. Într-o lume influențată global, diversă cultural și avansată tehnologic, artiștii contemporani dau glas peisajului cultural variat, schimbării de identitate, valori și credințe. Publicul contemporan joacă un rol activ în construirea sensului operelor de artă. Privitorul contribuie sau chiar completează opera de artă prin reflecții personale, experiențe, opinii și interpretări.

Creaţia artiștilor contemporani este o combinaţie dinamică de materiale, metode, concepte și subiecte care provoacă granițele tradiționale. Adesea se referă sau însușește elemente din mai multe discipline și surse: cultura populară (film, televiziune, muzică), mass-media (publicitate, știri, comunicații, design grafic, media digitale), științe umaniste (literatura, istorie, istorie intelectuală, istorie naturala) și istoria artei (artă, arhitectură). Integrează adesea noile tehnologii (digital media, calculatoare, internet) sau materiale neconvenționale (obiecte găsite, natura, corpul). Artiştii de astăzi explorează idei, concepte, întrebări și practici care să examineze trecutul, să descrie prezentul și să imagineze viitorul. În mod constant se referă la trecut, construind pe teme atemporale, criticând modele demodate, cercetând istorii uitate sau împrumutând metode și tehnici tradiționale pentru a realiza idei noi. Arta poate servi ca o formă de critică – reîncadrând, redefinind sau întrerupând ideile tradiţionale şi aşteptările cu privire la artă și / sau societate, cum ar fi frumuseţe, originalitate, reprezentare sau autoritate.

Ea estompează adesea granițele dintre artă și viață de zi cu zi. Adesea, o operă de artă va intersecta intenționat cu un mediu, cum ar fi casa, locul de muncă, școala, politica şi divertismentul. Arta poate exista în afara forumurilor de expunere şi este adesea prezentată în moduri inovatoare, ca o instalație, un eveniment, un spectacol, on-line, sau ca documentație a unei munci efemere. Arta se poate desfășura în timp. Acesta poate fi pe baza de proces (performativ, colaborare, spontan), experienţial sau interactiv (video, bazat pe Web, multimedia, angajat social), sau poate răspunde la mediul său (artă publică, street art, artă de mediu).

Așadar arta contemporană este parte activă a vieţii comunităţii. Ea poate acţiona ca un ca un catalizator pentru creşterea organizaţiilor de artă contemporană gestionate la nivel local şi durabil în Braşov. Artiştii primesc suportul necesar care îi încurajeaza să ramână, să creeze şi să expună local. Asta presupune alocarea către cultură de spaţii prin reconstrucţie sau restaurarea patrimoniului local. O operă de artă este produsă folosind numeroase metode de lucru și procese diferite. Aceasta poate fi creată în mod izolat sau în colaborare cu asistenți, specialiști, prelucrători sau chiar publicul. Astfel se creează colaborări, schimburi între medii profesionale artistice, economice, administrative, implicit locuri de muncă. Accesul la artă este democratizat, publicul local are şansa să fie implicat activ, impactul creator colectiv lărgește înţelegerea rezidenţilor asupra ce e posibil pentru oraș, spune povestea orașului altora din întreaga lume (turişti) și facilitează o re-gândire imaginativă despre cum ar putea cetățenii să contribuie la locul pe care îl numesc acasă.

Istoria din Braşov subliniază importanța implicării artiștilor direct în revitalizarea orașului şi de a nu-i lăsa pe margine, ca decor. Vorbim despre o comunitate de arte în schimbare, ce schimbă cu sine oraşul.

 

Poveștile Brașovului – o nouă geografie culturală

 

dr. Alexandru Stănescu

Poveștile Brașovului reprezintă un concept menit să situeze orașul pe o nouă hartă culturala a Europei, o hartă a comunităților vechi, simpatice și interesante. Geografic, Brașovul nu este o așezare oarecare, prin urmare nu-și poate alege un concept de genul “Estul Vestului” sau “Vestul Estului”, pentru că orașul înseamnă mult mai mult, faima sa ajungând în evul mediu și în epoca modernă până în Constantinopol, Petersburg, Halle, Paris, Jaffa, Rajahstan, prin intermediul unor fii iluștri, și al harnicilor săi locuitori sași, români și unguri. Orașul, cu Țara Bârsei, reprezintă “o mică Transilvanie” atât din punctul de vedere a așezării geografice,  fiind amplasat pe un platou de presionări între patru munți, cât și din punct de vedere demografic, fiind locuit de membri a șase etnii (români, sași, maghiari, greci, evrei sau romi).

            Brașovul însuși este de poveste, o poveste frumoasă despre măreția tradiției,  despre multiculturalitate, despre valori ca toleranța, prietenia,  hărnicia, spiritul intreprinzător, curajul și libertatea, adică despre acele valori care stau la baza Uniunii Europene.

Poveștile Brașovului ne introduc în viața și moștenirea culturală a orașului oferind povești frumoase cu înțelesuri profunde, care pot alătura Brașovul celor mai de seamă comunități din Europa. Dacă la baza oricărei idei de marketing de succes stă o idee generoasă și o poveste frumoasă, poveștile Brașovului pot contribui la patrimoniul cultural european cu  moștenire culturală însemnată care aduce în atenția opiniei publice: monumente, oameni,  fapte și locuri memorabile.

Prin etalarea poveștilor locale în cadrul manifestărilor din anul 2021, comunitatea brașoveană invită toate națiunile europene să se împărtășească din  frumusețea și înțelepciunea faptelor săvârșite de brașoveni în trecut, dar și în prezent, pentru că povestea continuă, iar comunitatea dovedește că are în permanență resurse pentru a oferi exemple de bună practică în ceea ce privește multiculturalismul, excelența în cultură și spiritul antrepenorial.

            Poveștile Brașovului pot asigura cadrul în care moștenirea culturală brașoveană să fie  pusă în valoare în mod adecvat și adaptat la așteptările și nevoile culturale ale  vechilor comunități, reprezentând naționalitățile conlocuitoare (Românii în Șchei, Sașii, Grecii, Evreii din Cetate, Maghiarii din Blumăna).  Prin intermediul poveștilor, brașovenii și publicul european ar afla despre personalități exemplare, care au făcut faima Brașovului, ca Honterus, Coresi, Michael Weiss, von Hermann, Honigberger, Brassai, Pitiș, Prunariu, dar în spatele acestor povești se află alte mici istorii care așează Brașovul la locul pe care-l merită pe o hartă culturală a Europei. Poveștile oamenilor se împletesc cu poveștile locurilor, povestea lui Honterus este totodată și povestea modului în care Brașovul era racordat la marele curent cultural al Umanismului și la spiritul Reformei. Povestea lui Coresi oferă informații despre începuturile scrisului în limba română, despre harnica și aleasa comunitate românească din Șchei, despre prima moară de hârtie din bazinul Carpatic. În spatele poveștii lui Honigberger se ascund informații despre un medic brașovean, ajuns medicul personal al Sultanului, apoi medic al un rajah din Kasmirsi Gandahar, dar și despre brașoveanul Honigberg, arheolog amator, care a  pus bazele știintei orientalistice la nivel mondial prin colecția de obiecte orientale pe care a donat-o Academiei Franceze.

Povestea preoților cărturari din familia Grid ar permite publicului să ia cunoștință cu personalități ca Dimitrie Gridovici, autorul primei gramatici a limbii române, cunoscut încă din Marea Enciclopedie Franceză sub pseudonimul de “Brașoveanul”. Povestea Judelui Michael Weiss este la rândul său o poveste frumoasă despre cavalerism, implicare în lupta pentru libertate și sacrificiu.

Povestea lui Brassai este povestea unui mare fotograf al vieții de noapte din Paris, continuator al tradiției marilor fotografi brașoveni (Adler și Lang), devenit cunoscut datorită talentului și cercului său de prieteni care au marcat cultura franceză din secolul al XX-lea, dar care a preferat să ajungă cunoscut sub pseudonimul de “Brașoveanul”, în limba maghiară.  Povestea arhitectului Halasz, fratele lui Brassai, arată cât de sincron era Brașovul interbelic cu marile curente din arhitectura secolului al XX-lea și ar readuce stilul cubist în atenția brașovenilor și a europenilor. O expoziție Matthis Teutsch ar putea arăta brașovenilor și lumii întregi exemplul unui alt fiu ilustru, adept al unui curent artistic de avangardă, care a făcut faima orașului său.

Povestea profesorului Gh. I. Pitiș aduce în fața  publicului măreția tradiției Junilor și a șcheienilor, pe care acest mare etnograf i-a studiat și popularizat într-o manieră perfect racordată cerințelor studiilor etnografice și folclorice la nivel european din secolele XIX –XX.

Poveștile Brașovului pot continua și cu expoziții și evenimente dedicate lui Dumitru Prunariu, singurul român care a participat la aventura spațială, fiind cosmonaut într-un echipaj sovietic, eveniment care arată și el modul în care brașovenii au reușit mereu să fie în pas cu marile curente de gândire, cu noutățile din știință și artă.

De fapt poveștile ar fi pretextul care va putea genera o suită de  evenimente care să ridice personalitățile și patrimoniul cultural imobil, mobil și imaterial, la locul pe care-l merită în conștiința brașovenilor, dar și în conștiința publicului național și european. Brașovenii ar putea arăta lumii întregi cum prin așa-numitul “localism creator” o pleiadă de cetățeni ai Brașovului au reușit să fie sincronizați perfect cu omologii lor din alte țări europene și să răspândească luminile culturii și valorile comune europenilor în rândul comunității brașovene, dar și să ducă o parte din moștenirea culturală brașoveană în alte spații culturale.

Brașovul ar putea  fi așezat pe o hartă culturală a Europei, ca oraș cultural,  ca orașul primelor școli și gimnazii, ca oraș al primelor tipărituri în limba vernaculară, oraș ale primelor manuale, oraș al Reformei, ca oraș al restaurării ortodoxiei ardelene,  oraș simbol al luptei pentru libertate (1612, 1916, 1987, 1989), orașul dialogului intercultural, orașul fără academii și institute de cercetare, dar cu numeroși intelectuali și artiști, care în activitățile lor curente așează viața culturală la un nivel comparabil și perfect sincronizat cu ceea ce se întâmplă în capitalele culturale din Occident.

În cadrul evenimentelor dedicate capitalei europene a culturii, comunitatea brașoveană ar putea oferi publicului național și celui european numeroase exemple despre stăruința în bine, despre implicare și participarea locale la conservarea tradițiilor, despre promovarea artiștilor și artei moderne în concordanță cu evoluțiile artistice din Europa contemporană.

Regenerare prin cultură

dr. Valer Rus

 

            Brașovul s-a transformat acum câteva generații dintr-o comunitate multietnică într-o aglomerație urbană. Dacă la începutul secolului al XX-lea orașul avea 3 comunități dominante, cu un număr apropiat de locuitori, reprezentând câte o treime fiecare, adică români, germani și maghiari, după al doilea război mondial începe un fenomen specific societății comuniste, și anume industrializarea forțată dublată de mutații masive de populație prin imigrație. Urmarea a fost că în decurs de 30 ani Brașovul avea mai mult de 300.000 locuitori, la care se adăugau alte câteva zeci de mii de locuitori în zona periurbană sau metropolitană.

            Acest nou corp social nu era și nu este integrat din punct de vedere comunitar, singurul element de legătură fiind limba comună vorbită și apartenența la câteva mari platforme industriale. Mult prea puțin pentru ceea ce a urmat.

            După anul 1989 a urmat un proces accelerat de dezindustrializare, prin falimentarea marii industrii brașovene. La puțin timp după aceasta începe prima etapă a depopulării orașului. La aceasta s-a adăugat aderarea României la Uniunea Europeană în anul 2007, care a dus la un nou val de emigrare din oraș prin schimbarea locului de muncă și a țării de rezidență. Din fericire, din punct de vedere economic, asistăm la o nouă renaștere a industriei brașovene, care însă trebuie dublată de un alt proces obligatoriu, reconstrucția comunității.

            Știm din trecutul recent că Brașovul și-a pierdut identitatea istorică prin fenomenul imigrației masive din alte regiuni istorice. Practic, 9 locuitori din 10 ai Brașovului nu erau născuți aici, ci în altă parte a țării. Copii noilor veniți își petreceau vacanțele în localitățile de origine ale părinților, și, mai grav, veneau în centrul istoric al orașului de reședință aproape ca turiști.

            Singurul element care poate duce la reintegrarea brașovenilor cu propria lor comunitate este cultura. Ea este elementul de identitate comună într-un amalgam de diversități de cele mai diferite origini: locul de naștere, accentul limbii vorbite, obiceiurile și tradițiile proprii, dezrădăcinarea primei generații, lipsa de identificare cu noul oraș și noua comunitate, cultura internă a locului de muncă etc.

            Cultura brașoveană și noua ei viziune, care să îmbine armonios patrimoniul și tradițiile istorice cu noua creativitate contemporană, prin democratizarea accesului la cultură în toate cartierele dormitor, inventarea de noi evenimente și tradiții comunitare poate duce în final la reconstrucția și solidarizarea comunității brașovene.

            Regenerarea urbană prin cultură poate, și trebuie, să însemne noi puncte de iradiere culturală în cartierele orașului, noi festivaluri și evenimente comunitare care să aparțină cartierelor, cetățeni mai educați și mai informați, activi și parte a fenomenului vieții publice, indiferent de trecutul personal și cultural. Viitori cetățeni ai Brașovului trebuie să cunoască istoria și trecutul orașului în care trăiesc, trebuie să fie mândri că au ocazia să contribuie la noua identitate locală prin participarea la acte de cultură și creație contemporană și generarea unora noi, care să se adauge la identitatea originară.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura, Diverse Tags:

Colegii brașovene în finala Humanitas

Două instituții de învățământ din Brașov, Colegiile Naţionale „Andrei Șaguna“ și „Dr. Ioan Meşotă“ au ajuns în finala Concursul Humanitas in licee​. După alte trei etape în care au acumulat cele mai multe puncte, Colegiile Naţionale „Andrei Șaguna“ și „Dr. Ioan Meşotă“ din Brașov au ajuns în marea Finală a Concursului Humanitas în licee. Au fost cele mai bune echipe din 32 de licee, din 11 oraşe.

Sâmbătă, 13 iunie, la ora 11.00, cele două echipe finaliste ale Concursului Humanitas în licee vor fi faţă în faţă în ultima etapă care se va desfăşura în sala de conferințe a Institutului Cervantes. Fiţi susţinătorul uneia dintre cele două echipe într-un matineu inteligent, prezentat de Andi Moisescu. Trofeul şi premiul cel mare vor fi înmânate de scriitorul Mircea Cărtărescu.

Tema finalei este Eminescu. Întrebările pe care le vor primi cele două echipe sâmbătă au fost concepute de Cătălin Cioabă, autor Humanitas şi editor al volumului Mărturii despre Eminescu, pe care echipele l-au avut în bibliografie și care strânge amintiri despre Eminescu așa cum au fost consemnate de contemporanii săi.

La câteva săptămâni după moartea lui Mihai Eminescu, în numărul din 7 iulie 1889, revista Familia lansa un apel către cei care l-au cunoscut: „Scrieţi amintiri!“ Astfel de îndemnuri s-au repetat de nenumărate ori în revistele vremii, chiar şi după 1900, deci la distanţă de decenii. Şi – după cât se pare – ele nu au fost în zadar, căci, până către anii ’20 ai secolului trecut, au continuat să apară noi mărturii despre Eminescu, „aşa cum a fost“: ca prieten, coleg de şcoală, de redacţie, ca publicist al vremii. Aceste amintiri ale contemporanilor au fost apoi, de-a lungul secolului trecut, antologate în diferite volume. Selecţia din Mărturii despre Eminescu a pornit de la ele şi a căutat să reconstruiască totalitatea acestor texte, deoarece şi astăzi, cred, amintirile despre Eminescu se cer nu doar retipărite ca atare, dar şi readunate laolaltă, organizate din nou într-un ansamblu coerent, care să cuprindă tot ceea ce s-a scris – semnificativ – de către cei care l-au cunoscut. (Cătălin Cioabă, prefața volumului)

Elevii finalişti şi spectatorii se vor bucura de frumuseţea întrebărilor-poveste. Indiciile din prima parte a întrebării ţin de specificul cărţii, al unor personaje sau concepte esenţiale, iar un răspuns primit după citirea lor este răsplătit cu două puncte. Din ce în ce mai numeroase şi mai clare, indiciile din a doua parte aduc un singur punct.

Cea de-a patra ediţie a concursului Humanitas în licee s-a derulat pe parcursul anului şcolar 2014-2015 şi a avut până acum trei etape cu o bibliografie Humanitas. Pentru prima etapă, Brătienii, întrebările au plecat de la volumul Din viața familiei Ion C.Brătianu de Sabina Cantacuzino şi au fost create de Oana Bârna, redactorul cărții; pentru a doua etapă, Clinamen, întrebările au fost concepute de Marieva Ionescu, redactor Humanitas, pornind de la volumul Clinamen. Cum a început Renașterea de Stephen Greenblatt; pentru cea de-a treia, Jurnalul de la Păltiniș, autorul întrebărilor a fost Gabriel Liiceanu, iar cărțile din bibliografie au fost Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu și Jurnal filozofic de Constantin Noica. Concursul s-a desfăşurat cu public, în cele trei etape de calificare rolul de gazdă revenindu-i fiecăruia dintre licee, prin rotaţie.

Le mulţumim directorilor liceelor, profesorilor coordonatori, elevilor înscrişi în concurs şi librarilor moderatori pentru că au făcut posibil acest proiect.

Bogdan Baciu, coordonator marketing și PR Librăriile Humanitas

 

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Premiile Consorțiului Cultural Corona

februarie 13th, 2015 Fără comentarii

Ieri, 11 februarie 2015, la Reduta, au fost decernate premiile pentru cultură pe anul 2014 de către Consorțiul Cultural Corona. Inițiativa a avut de la început scopul de a promova proiectele și evenimentele de valoare, precum și de a face mai vizibilă cultura brașoveană și de asemenea Consorțiul pe scena publică. Cunoaștem cu toții nominalizările, definitivate după o rundă de prelungiri, anunțate în mass media de săptămâna trecută. La cele 9 categorii stabilite de premii au fost nominalizate în total 57 de publicații, proiecte, evenimente și personalități propuse atât de instituții, organizații non guvernamentale, cât și de persoane fizice, jurnaliști culturali și formatori de opinie publică. Oprindu-mă la nominalizări, vreau să remarc voința tuturor celor care au desemnat diverse proiecte și evenimente de a cuprinde varietatea de manifestări din spațiul brașovean. Adesea suntem nemulțumiți de prestația culturală a orașului și județului Brașov, este firesc să avem pretenții și să cerem valoare, dar nu se poate contesta faptul că aceste nominalizări surprind întrucâtva – nu pe de-a întregul – multiplicitatea evenimentelor culturale, susținute nu numai de instituțiile bugetare, dar și de numeroase asociații și organizații non guvernamentale, fundații etc. Nu pot să nu observ ambiția de a înscrie în concurs diverse proiecte, ceea ce a pus la dispoziția juriului o paletă largă de proiecte pentru evaluare și alegere. Iar competiția se anunța strânsă.

Desigur, nominalizările nu au inclus în întregime manifestările culturale. Au lipsit propuneri de evenimente legate mai ales de arta contemporană, puțin prezentă în spațiul cultural brașovean, deși Brașovul are o anumită mișcare și artiști care se situează în continuarea curentelor de avangardă. Acestea nu au fost prezente în nominalizări. În anii următori ar trebui corectată această absență.

Premiile acordate în final la cele nouă categorii (carte, expoziții, concerte, festivaluri, spectacole teatrale, proiecte culturale, muzicale, organizația culturală, personalitatea anului), la care s-a adăugat o alta nouă neanunțată (inițiativa culturală a anului), au răsplătit performanțele culturale clasice, având o tradiție frumoasă în timp, precum ediția din 2014 a festivalului Musica Barcensis. Juriul a avut în vedere câteva criterii esențiale în evaluare. Valoarea a fost apreciată în funcție de conținut, de partenerii implicați, contribuția la valorificarea patrimoniului cultural și impactul asupra publicului beneficiar. Din perspectiva aceasta, proiectul muzical câștigător Musica Coronensis la Ateneu, organizat de Biserica Evanghelică C.A. din România – Parohia Brașov ori expoziția retrospectivă Friedrich Miess, organizată de Muzeul de Artă Brașov, au fost evenimente susținute de colaborări și parteneriate diverse, ce au înregistrat reușite notabile.

Alegerile oricărui juriu pentru premii sunt întotdeauna criticabile. Să stăm strâmb și să judecăm drept. Privind lista premiilor acordate, remarci că doar un singur premiu a fost acordat unei alte organizații decât membrii fondatori ai Consorțiului. Este cazul Centrului Cultural German Brașov, a cărui nominalizare la concertul anului – Halle Percussion Ensemble – a fost câștigătoare. Cu această excepție, ai impresia totuși că membrii Consorțiului și-au dat premii între ei. Acest fapt nu înseamnă că premiile pe anul 2014 nu au valoare, dar trăiești cu senzația că sunt exclusiviste. Există un dezechilibru în alocarea premiilor între membrii Consorțiului și restul organizațiilor și instituțiilor, deocamdată aflate în afara Consorțiului. Iată de ce sunt convinsă că majoritatea premiilor este argumentată, alegerile sunt juste, dar nu mă pot opri să nu mă întreb dacă abordarea este corectă? Oare a fost bine să nu fie luate în considerare inițiative de valoare, pline de creativitate și inovație, care aparțin și altor instituții și organizații non guvernamentale?

Dincolo de aceste reproșuri, eu am fost surprinsă foarte plăcut de un fapt, formidabil aș îndrăzni să spun. A fost tensiune, au fost pregătiri intense pentru seara premiilor, însă absolut toți vorbitorii (reprezentanți ai Consorțiului și autorităților) au fost la unison, declarând interesul de a oferi evenimente culturale de valoare Brașovului, de a crea inițiative de impact care să spună ceva publicului. Gând la gând și faptă alături de faptă, așa se construiesc parteneriatele și colaborările fructuoase. De fapt, așa se edifică o comunitate culturală, coerentă și decisă să acționeze organizat și nu haotic, coordonându-și acțiunile, punând laolaltă resurse și împărtășind experiențe. Din anul 2012, de când încercăm să lucrăm împreună, am izbutit cumva să ne coordonăm tot mai mult astfel încât am descoperit că avem în sfârșit un limbaj comun. A fost vizibil un anumit spirit comun, inspirat de aceleași deziderate. Mi se pare cel mai important din tot ce s-a întâmplat în seara de ieri, la premiile Consorțiului Cultural Corona. Potențial există, iar oportunitatea de a acționa închegat trebuie exploatată cu inspirație, clarviziune și echilibru. Din punct de vedere a ceea ce ne-am propus, să facem mai vizibil Consorțiul și prin aceste premii, am reușit.

Personal, recunosc că așteptările mele nu erau prea mari. Dar ceremonia premierii, condusă de gazda noastră, Marius Cisar, excelent amfitrion, cu umor, spirit fin și eleganță, a fost reușită în general, presărată cu reușite momente artistice. Trecând cu vederea mici bâlbâieli tehnice, am fost mirată că sala era plină, populată de vârstnici mai ales, dar și de colegi tineri din muzee și ong-uri, curioși veniți să vadă prima ediție. Aceasta oferă și o lecție pe viitor, dacă știm să o învățăm, de a fi mai deschiși și mai atenți la evaluare, dar a prezentat și o comunitate culturală unită și coerentă. Pe scurt, seara premierii a fost memorabilă. Și cred că o vor ține minte mulți.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Nocturna Bibliotecilor la Braşov

septembrie 18th, 2014 Fără comentarii

Nocturna bibliotecilor este un eveniment de promovare a cărţii şi lecturii publice, iniţiat şi organizat la nivel naţional de Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR). În anul 2014, în premieră, această campanie va avea loc simultan în România şi Republica Moldova, în parteneriat cu Asociaţia Bibliotecarilor Moldoveni.

Cu acest prilej, sâmbătă, 27 septembrie, între orele 18,00-24,00, Biblioteca Judeţeană Braşov va oferi publicului de toate vârstele evenimente diverse şi sperăm atractive.

Vom avea un tur pe biciclete, împreună cu partenerul nostru, asociaţia Braşovul pedalează, la filialele bibliotecii din Craiter, Calea Bucureşti, Bd. Griviţei etc. Detalii la http://brasovulpedaleaza.ro/brasovul-pedaleaza-seara-bibliotecilor/ Programul va cuprinde concursuri, ateliere (legătorie, reciclare creativă), conferinţe, expoziţii, filme.
Iată programul detaliat al Nocturnei bibliotecilor la Braşov:

18,00 – în faţa Sediului Central – Tur pe biciclete în parteneriat cu Braşovul pedalează, de promovare a filialelor bibliotecii din Craiter, Calea Bucureşti, Bd. Griviţei etc.

Sediul Central
18,00–20,00 – Mediatecă – Atelier de colaje şi reciclare creativă cu Asociaţia Colors Braşov
18,30–20,00 – Sala de lectură nr. 2 – Atelier demonstrativ de legătorie de carte
18,00–24,00 – Secţia de împrumut – Concurs Fii bibliotecar şi primeşte o carte în dar!

Casa Baiulescu
18,00–24,00 – Secţia de ziare – Expoziţie Braşovul de atunci – ziare şi reviste vechi
18,00–19,30 – Mansarda Casei Baiulescu – 1001 de poveşti – Lecturi şi prezentări în limbile germană, franceză, română, engleză, japoneză, persană etc.
NB.: Copiii şi părinţii pentru povestea germană sunt invitaţi la orele 17,00 la Centrul Cultural German Braşov – Strada Lungă nr. 31 de unde vor continua activitatea la Mansarda Casei Baiulescu
19,30–22,00 – Ateliere de creativitate la Biblioteca engleză şi Biblioteca Franceză
19,30-22,00 – Mansarda Casei Baiulescu – Conferinţele Oraşului Memorabil – istoric Alex Ştefan, Sfânta Corona şi geneza Braşovului medieval şi arhitect Silvia Demeter, Problematica traficului în centrele istorice ale oraşelor
22,00 – 24,00 – Mansarda Casei Baiulescu – Cineclub – producţiile Festivalului de film în 48 ore, ediţia 2014. Moderator Mara Oprişiu (Asociaţia Kunstadt)

Secţiile vor fi deschise pentru public, pentru citit şi împrumutat cărţi şi pentru înscrieri.

Sponsori Braşov: Apemin Zizin S.A., Libris

Parteneri: Alianţa Franceză, Centrul Cultural German Braşov, asociaţiile Braşovul Pedalează, Colors, Kunstadt, Oraşul Memorabil, Ordinul Arhitecţilor din România, Filiala Braşov-Covasna-Harghita, Centrul de integrare a emigranţilor Braşov

Parteneri media: Iubesc Braşovul, E-cultura.info, Wigo, Asociaţia Visum, Blog personal romanticu

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 3.7/5 (3 votes cast)

Concurs de etică şi morală Corneliu Coposu

La 20 mai s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui Corneliu Coposu, gânditor şi militant democratic, un simbol al rezistenţei în faţa dictaturii. În memoria acestui luptător anticommunist, vă facem cunoscut un concurs cu premii care, sperăm, că vă va interesa. Succes!

CORNELIU COPOSU – 100 de ani de la naştere
(n. 20 mai 1914, Bobota, Sălaj – d. 11 noiembrie 1995, Bucureşti)
REPER şi SIMBOL pentru valorile NEAMULUI ROMÂNESC
EXPRIMARE liberă despre moralitate, etică, adevăr

1. Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta.
2. În fond nu e importantă persoana mea, e importantă ideea legată de activitatea mea. Dacă această idee triumfă şi dacă ea este îmbrăţişată de prietenii mei şi de opinia publică, apariţia sau dispariţia mea sunt secundare. Totul este să supravieţuiască o atitudine. Dacă aceasta triumfă, dispariţia mea nu mai este semnificativă.
3. N-am tranzacţionat niciodată cu principiile, n-am renunţat niciodată la obiectivele care privesc independenţa naţională, suveranitatea naţională, integritatea ţării şi la principiile democratice. Am fost în stare să fac, aş spune cu seninătate, 17 ani de cruntă puşcărie comunistă pentru aceste principii. Sper că generaţia următoare, care va prelua ştafeta, se va achita de răspunderea care va apăsa pe umerii ei şi va duce la îndeplinire obiectivele pe care le-am ţintit noi.
Pornind de la aceste convingeri, rostite de SENIORUL ADEVĂRULUI, vă rugăm să vă exprimaţi opiniile în legătură cu importanţa sacrificiului, a dragostei de ţară, a eticii şi moralei în România.
Contează simbolul Corneliu Coposu azi?! Nu a făcut concesii imposturii, duplicităţii, nu s-a aplecat după bătaia vântului, şi-a rostit convingerile fără să se teamă de riscuri.
Indiferent de vârstă sau preocupări, spune ce gândeşti: 20 mai – 11 noiembrie 2014 perioada în care adunăm cuvinte în memoria unui ROMÂN!
Aşteptăm păreri sincere, personale, exprimate în maxim 2 pagini. Acestea vor fi cuprinse în Revista I. D. E. I. a Bibliotecii Judeţene I. S. Bădescu Sălaj / 2014 şi vor fi promovate în toată ţara, prin bibliotecile publice, autorii beneficiind de acest număr special.

E-mail: bjs_marketing@yahoo.com; Fax: 0260632007; P-ţa Iuliu Maniu, nr. 13; www.bjs.ro

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Zilele francofoniei – martie 2014

Dacă este martie, atunci avem să ne bucurăm de Zilele francofoniei, perioadă în care vom avea concursuri, expoziţii, lecturi, filme, ateliere, toate sub semnul culturii franceze. Vă invităm la primăvara francofonă, la care au depus eforturi organizatorice Biblioteca franceză, Alianţa Franceză şi profesorii de limbă franceză.

Mai jos veţi găsi programul generos al acestei manifestări, pus la dispoziţie de colega noastră de la Biblioteca Franceză, Daniela Banaurs.

Francophonie 2014 MARS

13 mars 15h00 – 17h30 Atelier d’écriture : « Le chapeau » – les élèves du CN « Dr. Ioan Mesota » prof. Daniela Dan – Mansarde de la Maison Baiulescu

12 – 21 mars – L’art en regard : – Guerre in-imaginée (planches de Oana Martisca)
- Artistes à l’œuvre (textes et images d’auteurs)
Lecture publique: Textes d’auteurs
- Jeux : « Ma BD m’a dit » – Chassez les mots cachés – Idiomes à tics ! – Une vie en 7 mots)
- Dégustation gastronomique
- Soirée karaoké en français
Responsable : Ghilène Hazem – lecteur français
Lieux de déroulement: Lectorat français et l’Alliance française de Brasov

18 mars 12h00 – 14h00 Mots mêlés – concours des élèves du CN « A.Saguna » prof. Daniela Dragomir – Mansarde de la Maison Baiulescu

18 mars 12h30 « Jouons à l’épellation » , concours organisé par les élèves de l’Ecole no. 6 « Iacob Mureşianu », prof.Mihaela Stan – Mansarde de la Maison Baiulescu

19 mars 15h30 « Plume d’or » – concours de langue française à l’Ecole nr.6 « Iacob Mureşianu »

19 mars 13h00 – 15h00 Atelier de peinture « Les lettres de la Francophonie » les élèves du CN « A.Saguna », prof. Daniela Dragomir – Mansarde de la Maison Baiulescu

20 mars 9h30 – 12h00 « Didou, dessine-moi !» – atelier de dessin – l’Ecole générale n°5 , prof. Cristina Miron – - Mansarde de la Maison Baiulescu

20 mars 17h30 Soirée cinéma : « Amour » – un film de Michael Haneke – Mansarde de la Maison Baiulescu

21 mars 10h00 – 17h00 « Ribambelle » – mini-festival de théâtre « Chantecler » – spectacle de musique en français – Mansarde de la Maison Baiulescu

24 mars 17h30 « Clef d’or » – Sélection publique pour la 9ème édition du Festival de la chanson francophone de Plovdiv – Bulgarie – Mansarde de la Maison Baiulescu

19 – 23 mars – Diffusion de dessins animés et films, sur programmation, pour les élèves des écoles de la ville – Mansarde de la Maison Baiulescu

21 – 28 mars « Printemps des poètes » : 170 ans de la naissance de Paul Verlaine

17 – 28 mars « C’est ma planète » – expo de dessins, les élèves du Lycée d’art Hans Mattis Teutsch – Médiathèque française

12 – 31 mars « Mon livre d’enfance vu au présent » – expo des élèves du Lycée d’art Hans Mattis Teutsch – Médiathèque française

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Macheta Bibliotecii Judetene Braşov

februarie 4th, 2013 Fără comentarii

Tot vineri, 1 februarie, după vizita la bibliotecile publice din judeţ, m-am grăbit să ajung la Sesiunea judeţeană de lucrări şi referate ale elevilor, disciplina istorie,desfăşurată la Şcoala generală nr. 27 Braşov. Acolo, o echipă de la Şcoala Generală nr. 19, condusă de profesoara de istorie Carmen Voica, a ales să prezinte o lucrare despre Biblioteca Judeţeană Braşov – instituţie culturală a oraşului şi s-a mobilizat să realizeze o machetă, trudind cu ambiţie la finalizarea acesteia. Celia Secară (clasa a VIII-a) este eleva care s-a documentat din cărţi şi de pe internet despre biblioteca judeţeană braşoveană şi care a prezentat, asistată de colegii ei. A prezentat documentat, serios si sigur. Felicitări Celiei şi colegilor lor, mă bucur că s-au gândit să prezinte biblioteca publică într-o sesiune de istorie şi sper ca faptul să însemne perceperea bibliotecii ca o instituţie unde pot găsi resurse despre istorie şi documente utile şcolii.

Din păcate, nu am ascultat şi celelalte lucrări prezentate, care se pare că au fost interesante şi diverse tematic, din câte am aflat. Însă am avut bucuria să ascult o parte dintr-o lucrare inedită a unor elevi de la Scoala Generală nr. 6, profesor Daniela Danu. Elevii Greinier Cristian şi Borcea Toma au prezentat lucrarea Filmul artistic de inspiraţie istorică – mijloc de cunoaştere a istoriei? Tema era cu adevărat interesantă şi ridica chestiunea propagandei şi a îndoctrinării prin mijloace de informare în masă. În plus, avea calitatea de a stimula analiza, reflecţia şi comparaţia în gândirea elevilor, ceea ce practic îşi propune orice sesiune de lucrări care se vrea ştiinţifică, să pună întrebări, să încurajeze gândirea, spiritul critic şi independent. Iniţiativa de a aborda o asemenea temă este de admirat.


VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.8/5 (4 votes cast)

Concurs international de eseuri pentru tineri

ianuarie 27th, 2013 Fără comentarii

Esti dispus sa iti impartasesti ideile si sa iti exprimi viziunile pe tema “Puterea culturii de a crea un viitor mai bun”? Pentru a construi o lume a pacii, trebuie sa cunoastem si sa respectam cultura fiecaruia. Care sunt aspectele culturii din tara sau regiunea ta de care esti mandru si cum pot tinerii sa foloseasca aceste elemente pentru a crea un viitor mai bun? Esti invitat sa trimiti un eseu, in 700 de cuvinte sau mai putin, original si nepublicat, scris sau tiparit in engleza, franceza, spaniola sau germana, ori in maximum 1600 de caractere, daca e in japoneza.

Primii trei castigatori vor primi premii in bani si o excursie in Japonia!

Data limita pentru trimiterea lucrarilor este: 30 iunie 2013

Mai multe informatii:
http://www.goipeace.or.jp/english/activities/programs/1301.html

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Poftiti, va rog, la biblioteca!

ianuarie 14th, 2013 Fără comentarii

De multe ori, noi bibliotecarii, prea obisnuiti cu biblioteca, locul unde lucram, trecem peste amanunte semnificative si nu le mai observam. Azi, mergand la Filiala nr. 6 pentru copii, m-a izbit un amanunt inca inainte de a patrunde inauntru: intrarea era foarte primitoare, cu ghirlande de Craciun, confectionate de copii, afise si anunturi colorate. M-am simtit binevenita, invitata, curtata chiar sa intru si sa vizitez biblioteca. Intrarea, pozitia, infatisarea cladirilor de biblioteca sunt aspecte esentiale, care atrag privirea si potentialul lector, ele au primul rol in scena desfasurarii, de element de reclama si marketing pentru biblioteci. Voi ce credeti? Ce intrari si edificii primitoare de biblioteca ati intalnit?


VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Competitia de scurt metraje “Movie in Action”

ianuarie 10th, 2013 Fără comentarii

Termenul de înscriere pentru competiția de scurtmetraje “Movie in Action” se prelungeşte până la data de 21 ianuarie 2013. Cerinţele referitoare la filmele de scurt metraj înscrise în concurs au rămas neschimbate.

Lansată în Braşov, în noiembrie 2012, competiția de scurtmetraje “Movie in Action” se adresează tinerilor implicaţi şi activi din comunitatea locală.

Astfel, dacă ai între 16-24 de ani şi îţi plac provocările, aşteptăm să ne trimiţi un film de scurt metraj în care fie identifici o problemă din comunitatea locală şi propui o soluţie la aceasta; fie prezinţi aspectele pozitive ale oraşului Braşov, într-o manieră cât mai creativă.

Mai multe detalii pe pagina de Facebook a evenimentului: https://www.facebook.com/MovieInActionCompetitieDeScurtmetraje sau la adresa: hello@voluntarbrasov.ro.

Evenimentul este realizat în cadrul proiectului internaţional “You(th) Can Do It!”, finanţat prin programul Tineret în Acţiune.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Film Tags: , , ,