Arhivă

Post Tăguit cu ‘carte’

Ziua Adolescentului

În 1994 actorul George Mihăiță a propus Parlamentului României proiectul de lege privind Ziua adolescentului, care s-a sărbătorit începând cu anul 1997.
Ziua adolescentului este marcată, anual, în a doua duminică a lunii mai. În 2021 această zi este sărbătorită la data de 9 mai.

Legea 197 din 17 noiembrie 1997 privind instituirea Zilei adolescentului prevede:

Cu prilejul sărbătoririi Zilei adolescentului se organizează activități cultural-artistice și sportive și se difuzează, prin mijloace de informare în masă, materiale publicistice vizând problematica fenomenului adolescentin.
Autoritățile centrale și locale din domeniile învățământului, culturii, cercetării, tineretului, sportului și turismului, precum și fundațiile pentru tineret acordă sprijin material, financiar și organizatoric sărbătoririi Zilei adolescentului.

Adolescența e cea mai frumoasă perioadă din viața noastră. Bineînțeles că fiecare perioadă are ceva bun, dar adolescența are ceva deosebit. Poate din acest motiv ea trece cel mai repede. În această perioadă ni se pare că putem face orice, că nu există limită posibilităților.
În adolescență ne îndrăgostim prima oară, tot în adolescență viața ne pare mai ușoară și mai interesantă. Adolescenții se simt mai liberi, este perioada iubirii, a distracțiilor, dar și o perioadă decisivă, în care se definește scopul vieții noastre. De ceea ce vom face și ce vom alege în adolescență, depinde viața noastră în perioadele următoare ale vieții.

Este posibil ca adolescența să fie și perioada suferințelor, pentru că atunci putem fi răniți cel mai ușor, e o perioadă a emoțiilor puternice. Relaţionarea cu ceilalţi poate întâmpina şi ea dificultăţi în etapa adolescenţei. Cauzele care conduc la dificultăţi de relaţionare între adolescent şi părinte sau alte persoane sunt diverse. De cele mai multe ori, ele sunt greu de descoperit de părintele care este asaltat şi îngrijorat de acestă problemă. Aceste emoții mai puțin plăcute, devin , totuși, o amintire frumoasă peste ceva timp.

Cu această ocazie, Serviciul Împrumut Carte vă propune o expoziţie tematică ce cuprinde cărţi cu şi despre adolescenţi.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Evenimente Tags: , ,

Napoleon Bonaparte – 200 de ani de la moarte

General francez, prim-consul (1799-1804), împărat al Primului Imperiu Francez (1804-1814/1815), Napoleon Bonaparte (15.08.1769-05.05.1821) a fost una dintre cele mai importante figuri din istoria Europei Occidentale. A revoluţionat organizarea şi pregătirea militară, a iniţiat Codul ce i-a purtat numele, aflat la baza codurilor civile de mai târziu, inclusiv a celui din spațiul românesc, a reorganizat sistemul de învăţământ şi a încheiat un Concordat de lungă durată cu papalitatea.

În cartea “Napoleon – omul mai puţin cunoscut” Docteur Cabanes relata: Îi plăcea baia fierbinte în care rămânea, când nu avea treburi urgente, şi o oră. După ce ieşea din baie se rădea singur, apoi, se spăla pe mâini cu o pastă de migdale şi cu săpun de trandafiri şi îşi freca faţa cu bureţi mici, foarte fini.
Bonaparte mânca mult şi foarte repede şi nu mesteca alimentele. Imediat ce termina de mîncat se ridica şi ieşea din sufragerie. Era foarte sobru şi nu avea predilecţie pentru vreun aliment anume. Aşezându-se la masă, lua dintr-un platou şi numai din el, tot timpul cât rămânea pe scaun. Napoleon bea puţin: o jumătate de sticlă de vin, în care punea apă rece. Împăratul dormea cinci sau şase ore, dar, deseori, scurta acest răgaz. Aţipea uneori un sfert de oră sau o jumătate de oră chiar şi pe câmpul de luptă. În 1813, la Bautzen, în timpul bătăliei a adormit pe panta unei râpe, în toiul zgomotului făcut de bateriile generalului Marmont, şi udat până la piele de o ploaie torenţială.

Napoleon citea mult. Găsea cartea ca pe ceva de folos intelectului şi ca pe o destindere a spiritului. Îi plăcea şi lectura în grup: când nu citea el cu voce tare, punea pe altcineva să citească ceva care-l interesa. Era obişnuit să citească având creionul în mână şi notând ce-l interesa. Dacă un vers sau o tiradă îi plăceau, se oprea şi comenta pasajul care-l impresionase. Uneori, urma o discuţie literară, la care luau parte toţi cei care-l înconjurau.
Napoleon a avut un mare rol în istoria ştiinţei. A participat la răspândirea unei metode profilactice care a permis salvarea a milioane de oameni: vaccinul antivariolic. Fiecare mare spital din imperiu avea o sală de vaccinare gratuită, frecventată cu regularitate, de copii şi de oamenii maturi. Ceea ce a făcut adoptarea noii metode foarte rapidă a fost hotărârea luată de împărat de a-l vaccina pe propriul său fiu, continuatorul dinastiei, în care îşi pusese toate speranţele.

Expoziția aniversară de carte organizată de colega noastră Nicoleta Grigoraș de la Secția de Împrumut la domiciliu celebrează 200 de ani de la moartea acestei personalități care a schimbat cursul istoriei europene.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea săptămânii la Biblioteca Județeană Brașov este romanul Pierduți în Cartierul Spaniol de Heddi Goodrich (traducere din limba italiană de Elena Bănică prin Lingua Connexion, București, Editura Rao, 2019, 440 p.) pe care o puteți citi de la Secția de împrumut la domiciliu, precum și de la filialele 2 (cartierul Noua), 3 (Strada Soarelui colț cu Calea București) și 5 (Bd. Griviței).

Heddi este americancă și studiază la Facultatea de Litere a Universității Orientale din Napoli. Pietro este italian și studiază geografia la aceeași universitate. Ea este săracă și nomadă, el este bogat și tradiționalist. Amândoi sunt străini într-un oraș dens, plin de istorie și de viață: Napoli! Dragostea lor, la prima
vedere a tinerilor boemi, este o dragoste complicată și profundă, care îi pune la încercare în toate modurile. Îi poartă pretutindeni în oraș, în adâncul galeriilor, dar și pe culmile Vezuviului. Cartierul Spaniol este deopotrivă un labirint atrăgător și în același timp o scenă de iubire. Heddi Goodrich
are curajul să povestească o parte din propria dragoste studențească, pe care mulți dintre cititori au trăit-o, într-un oraș al iubirii, față de care își exprimă sentimentele deopotrivă.

Cartea a fost bine primită de presa din Peninsulă italică și faptul se datorează și luminii în care este pus orașul:

”Uitaţi de Elena Ferrante! În acest roman, Napoli este încântător, hipnotic, descris cu iubire şi nostalgie.” (Danielle Bresciani, Il Messaggero)

”Napoli, văzut prin ochii unei străine care, surprinzător, i-a găsit cea mai autentică voce.” (Corriere della Sera)

Consultați cu încredere catalogul nostru online, aflat la un clic distanță de cititorii bibliotecii! Informații și resurse despre titlul recomandat găsiți la http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+ed46b156c0a8011472d58ae9034edb0c&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

aprilie 28th, 2021 Fără comentarii

Recomandarea de săptămâna aceasta este volumul de eseuri al criticului de film Andrei Gorzo, „Viața, moartea și iar viața criticii de film”, apărut la editura Polirom în anul 2019. Cartea poate fi împrumutata de la mediateca bibliotecii județene braşovene.

Publicat în colecția „Cinema” coordonată de editura Polirom, cel mai nou volum al lui Andrei Gorzo – apreciat ca fiind unul dintre cei mai importanți critici de film români – este totodată, conform unui interviu acordat Flaviei Dima pentru „Films in Frame”, și cea mai personală carte a acestuia, fapt care se datorează opțiunii autorului de a discuta pe larg despre o seamă de personalități ale lumii filmului (și nu numai) ce revin aproape obsesiv în cronicile, articolele, eseurile și cărțile publicate de acesta în ultimii douăzeci de ani. De pildă, un loc important în cadrul volumului îl ocupă André Bazin, omagiat de autor în dubla sa calitate de critic și teoretician al cinemaului, dar și de cumpătat mediator într-o perioadă de intens partizanat în care taberele cinematografului național francez, ale neorealismului italian, cele ale cinematografului stalinist și acelea ale Hollywoodului polemizau cu neobosită râvnă. În același timp, autorul atrage atenția că, departe de a fi perimate, teoriile lui Bazin de la mijlocul veacului trecut despre cinema ca artă a realului continuă să exercite o puternică influență asupra unor cineaști contemporani, anticipând documentarul observațional sau chiar curente de avangardă precum cinemaul structural; mai mult, cititorii interesați de fenomenul Noului Cinema Românesc vor descoperi că teoriile lui Bazin au stat la baza esteticii acestuia, iar filmele lui Cristi Puiu de la începutul anilor 2000 – care au dat startul unei noi direcții în cinematografia autohtonă – reprezintă un bun exemplu în acest sens.

Un alt critic de film pe care Gorzo îl omagiază este Alex. Leo Șerban (căruia îi și este dedicat volumul), ilustrat ca o figură marcantă a criticii de film românești din anii ’90 și 2000, un intelectual cosmopolit (cu rol deosebit în promovarea unor regizori venerați în cercurile cinefile din străinătate într-o perioadă în care accesul la producțiile acestora era dificil în România) și un veritabil dandy literar, ale cărui texte rămân proaspete prin combinația bine dozată dintre precizie analitică și scriitură jubilatorie, senzuală.

Probabil cel mai intim text al volumului este cel dedicat criticului și istoricului de film George Littera, care începe cu o nostalgică evocare despre activitatea pedagogică a acestuia în cadrul Academiei de Teatru și Film, unde Gorzo l-a avut ca profesor la finele anilor ’90, urmată de încercarea de recuperare a criticii de film a lui Littera, adunată în volumul postum „Pagini despre film”, în care autorul identifică o voce erudită, de o foarte mare claritate și pătrundere.

Ceea ce mi s-a părut remarcabil la volumul lui Andrei Gorzo este stilul captivant conferit de caracterul său eteroclit – deși alcătuit din texte care converg spre direcția criticii de film, a rolului și a relevanței acesteia astăzi (cu excepția unui pasionant studiu despre relația dintre scriitorul Graham Greene și traducătorul său român, Petre Solomon, reconstituită cu minuție de detectiv prin intermediul corespondenței lor, a cărui prezență se justifică însă în cadrul volumului prin aducerea în discuție a unor teme precum Războiul Rece și poziția României față de Occident, teme ce se regăsesc și în alte texte din carte), arsenalul critic utilizat de autor înglobează abordări variate ce creează de la o pagină la alta senzația de noutate perpetuă. Astfel, se poate spune despre volum că este unul dinamic, având marea calitate de a nu fi redundant grație îmbinării stilului polemic cu cel didactic, dar și cu stilul confesiv, al unui cinefil împătimit, bunăoară receptiv la cele mai mici amănunte din fizionomia lui Humphrey Bogart sau la subtilitățile ce pot fi identificate în cadrele și deciziile regizorale ale lui Pintilie în filmul „O vară de neuitat”. Când este polemic – și este de multe ori, aproape întreg volumul stând sub imperativul chestionării critice a discursurilor despre cinema și cultură – Andrei Gorzo dă dovadă de rigoare argumentativă și de o gândire investigativă percutantă, iar atunci când omagiază personalități evită discursul de tip encomiastic, festivist, pe care îl identifică drept una dintre hibele unei mari părți a criticii de film contemporane, prea timorată și complezentă pentru a interoga status quo-ul politico-economic de astăzi.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

aprilie 26th, 2021 Fără comentarii

Cartea acestei săptămâni la Biblioteca Judeţeană Braşov este volumul Tradiţii, obiceiuri şi bucate alese din Şcheii Braşovului şi Braşovechi de Alexandru Stănescu (Bucureşti, Monitorul oficial, 2020, 68 p.). Cartea o puteţi găsi la Sala de lectură, Secţia de împrumut la domiciliu şi la filialele 2, 3, 5 şi 6 de unde o puteţi împrumuta acasă.

În mic, această carte un studiu despre bucătăria locală din Şcheii Braşovului, cu influenţele venite dinspre preparatele tradiţionale mocăneşti, bucătăria orientală şi cea vestică. Urmează reţetele specifice Şcheilor şi Braşovului vechi, aşa cum s-au păstrat în cărţile de bucate ale gospodinelor şi gospodarilor de aici, rânduite după calendarul religios şi preparate cu anumite ocazii, inclusiv la sărbătorile comunitare. Scrise atent, cu suflet, însoţite de frumoase fotografii, subliniind tradiţiile, cartea este una ce trebuie nu numai citită, ci aplicată, reţetele urmate întocmai pentru a simţi gustul mâncărurilor vechi tradiţionale ce vă vor încânta şi delecta, pentru a păstra obiceiurile şi pentru a duce povestea mai departe.

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online, despre această carte la următoarea legătură: http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+7051c2a2c0a8011471f48cd6014336c3&operator=OR&_open=1

Este felul nostru al bibliotecarilor de a vă spune Sărbători fericite prin carte. Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

aprilie 19th, 2021 Fără comentarii

În Săptămâna Naţională a Bibliotecilor (19-25.04.2021), vă propunem o carte pe acest subiect: The Library: a world history de James W. P. Campbell, fotografii de Will Pryce (Londra, Thames and Hudson, 2020. 328 p.), ce se poate împrumuta de la secţia engleză.

O bibliotecă este nu numai o colecţie de cărţi, ci şi clădirea care le adăposteşte. Variate şi inventive precum volumele pe care le deţin, asemenea clădiri pot fi mult mai mult decât rafturile întunecate şi prăfuite, cu poveşti misterioase, din subsolul lor. De la marele dom al Bibliotecii Congresului la faţada albă a Bibliotecii Seinäjoki din Finlanda ori la ruinele antice ale Bibliotecii din Pergamon (azi în Turcia), arhitectura unei biblioteci ester simbolul epocii ei, a bunăstării constructorilor, educaţiei şi culturii lor.

Istoricul de artă şi arhitectură, James Campbell şi fotograful Will Pryce au călătorit pe glob, vizitând şi documentând peste 80 de biblioteci care ilustrează diferite concepţii de a le gândi şi proiecta. Rezultatul călătoriilor lor, cartea The Library: a world history, este unul dintre primele volume de istoria arhitecturii bibliotecilor din lume, într-o formă comprimată, de la antica Mesopotamie la China modernă, de la începutul scrierii până azi.
Aşa cum dezvăluie fotografiile, fiecare epocă din istoria culturii a reinventat biblioteca, reflectând priorităţile şi preocupările ei şi oglindind civilizaţia însăşi. Textul lui Campbell relatează istoria acestor biblioteci, în timp ce fotografiile lui Pryce surprind viu structura şi atmosfera fiecărei clădiri. Împreună au produs o carte de referinţă atât pentru cititori, cât şi pentru pasionaţii arhitecturii.

Consultă cu încredere catalogul nostru online pentru detalii – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+0593cc27c0a8011471f48cd603467d31&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

aprilie 13th, 2021 Fără comentarii

Recomandarea de săptămâna aceasta este romanul „Strada”, scris de Adrian Chivu și publicat în anul 2012 la editura Polirom. Acesta este disponibil în cadrul bibliotecii județene la sediul central și la filiala 5.

Unul dintre principalele riscuri pe care le presupune construirea unei întregi narațiuni din perspectiva unui copil sau a unui adolescent este contaminarea acesteia cu observații, exprimări, concepții, judecăți care pot trăda viziunea scriitorului adult, prejudiciind astfel autenticitatea scriiturii și întreg demersul narativ. Adrian Chivu, un scriitor care a manifestat și în alte texte o atenție deosebită față de stil și de perspectiva eului naratorial (în „Caiet de desen”, de exemplu, punctul de vedere îi aparține unui adolescent care suferă de o tulburare cognitivă), reușește cu brio să redea gândurile și observațiile lui Traian Rusu, un copil de clasa a V-a din Bucureștiul ultimilor ani ai regimului comunist, creând un stil cât se poate de primar, în absența unui termen mai potrivit – o voce ternă, uniformă, fără inflexiuni, un ton căruia îi lipsește în mod credibil maturitatea emoțională și intelectuală necesară pentru a decoda semnificația evenimentelor în care el sau cei din jurul său sunt implicați.

Structurat în 29 de capitole, fiecare constând dintr-o singură frază lipsită de semne de punctuație, romanul urmărește câteva zile din viața aparent banală a lui Traian, un copil ca toți alții care se află la vârsta primilor fiori erotici și a dezamăgirilor, a prieteniilor, a jocurilor și a ștrengăriilor și, pentru cei care au copilărit în era pre-internetului, o vârstă a oracolelor, a schimbului de timbre și a țevilor cu cornete de hârtie. Am ținut să insist pe sintagma „aparent banală” pentru că, dincolo de toate acestea, imaginația debordantă proprie copilăriei este cea care animă strada pe care locuiește eroul, reprezentând o portiță către un univers aproape mitic, unde granița dintre viață și moarte este inexistentă. Astfel, pe lângă experiențele de la școală, cozile de la magazin, acel du-te-vino amețitor la mătușa sa, casa lui Mircea, scara lui Cip și înapoi acasă, Traian este prins într-un adevărat scenariu detectivistic, fiind convins că unchiul său, plecat pentru câteva zile de acasă, a fost asasinat de mătușa sa și că, odată întors, acesta este de fapt un strigoi care caută să se răzbune pe întreg cartierul, negăsindu-și liniștea până când trupul său va fi înmormântat creștinește.

Am apreciat mult modul în care firul fantezist-polițist (o sursă majoră de situații comice) se împletește cu secvențe, aluzii, frânturi de conversații (câteva exemple concrete: pene de curent, cozi interminabile la alimentări și penuria alimentară, problema avortului, zvonurile despre iradierea celor care traversează hotarele statului etc.) peste care protagonistul trece rapid cu vederea, dar care cititorului îi trezesc azi un gust amar, dureroase și sumbre mărturii ale unei epoci pe care numai acea dulce narcoză care este copilăria le poate voala.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

aprilie 12th, 2021 Fără comentarii

Cartea săptămânii la Biblioteca Județeană Brașov este Bijutieri de legendă de Laurence Catinot-Crost și Bertrand Meyer-Stabley (traducere din limba franceză de Ines Hristea, București, Baroque Books and Arts, 2020, 348 p.), disponibilă în patru exemplare, la Sala de lectură, Secția de artă și muzică (Mediateca), Filialele 2 (cartier Noua) și 5 (Bd. Griviței).

Iată cum este prezentat volumul de către editori: Mărci şi legende, har, desăvârşire şi savoir-faire: Faberge, Lalique, Van Cleef & Arpels, Cartier, Mellerio, Buccellati, Harry Winston, Boucheron, Garrard, Tiffany, Piaget, Bulgari, Fred, Mauboussin, Chaumet au reuşit, prin arta lor, să unească perfect eleganța discretă cu rafinamentul absolut, geniul cu designul, sofisticarea cu splendoarea eternă şi de neuitat.

“Eu nu ţin niciodată cură de slăbire. Singura greutate care mă interesează este aceea a diamantelor mele”. – Mae West

“Nu există nimic mai pur decât rivierele de diamante şi nimic mai tulburător decât sursa lor”. – Herve Bazin

“Astăzi creaţia îmbrăţişează strălucirea. O jachetă cu matlaseu subţire se însoţeşte cu diamante galbene, o geacă de motociclist Hermes, cu safire şi un tricou Chanel, cu smaralde. Cele mai preţioase pietre mixează cocteilul de gusturi fine şi răvăşesc cu nonşalanţă canoanele. Splendoare şi alură-şoc!”

“Broşe egiptene, comori din sarcofagele faraonilor, rozete cretane, spirale şi împletituri celtice, brăţări conservate în lava pompeiana, amulete magice, figuri incaşe, orfevrarii maiaşe, coliere baroce sau etnice, paruri de maharajahi, compoziţii Bauhaus, pietre cu monturi desenate de artişti contemporani, ornamente votive, perle excepţionale… bijuteriile încarnează seducţia! Ele sunt punctul forte al frumuseţii, acel punct forte ale cărui linii şi ornamentaţii sunt inchi­puite de bijutier în taina atelierului.”

Laurence Catinot-Crost a urmat studii de filologie – spaniolă, engleză, chineză, rusă – şi de ştiinţe umaniste – arheologie, istorie, drept, etnologie şi hermeneutică. Este pasionată de literatură şi de istorie şi a publicat un număr impresionant de volume şi de biografii ale personalităţilor care au marcat dinastiile.

Jurnalist reputat al revistei „Elle”, Bertrand Meyer-Stabley e pasionat de celebrităţi şi de modul lor de a se integra, memorabil şi distinct, în cotidian. A lucrat pentru prinţesa Margaret a Marii Britanii, a scris despre Elton John, Coco Chanel, Rudolf Nureyev, Gala Dali, James Dean şi mulţi alţii. Dincolo de pasiunea documentării minuţioase a parcursului bibliografic al unor personaje care amprentează puternic istoria socială, Bertrand Meyer-Stabley a editat cu succes unele dintre cele mai provocatoare texte ale lui Jean Cocteau. În prezent locuieşte la Nisa şi colaborează cu numeroase publicaţii franceze şi străine.

Detalii suplimentare despre cuprins găsiți în catalogul nostru online la … un clic distanță … http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+4a167d4cc0a801147269b04701d5ff5c&operator=OR&_open=1 Consultați cu încredere!
Lectură recomandată de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni este Ghid de design interior: amenajează, mobilează și decorează profesionist spațiul în care trăiești de Frida Ramstedt (București, Editura Publica, traducere din suedeză de Iulia Dromereschi, 2020, 240 p.) pe care o aflați la Sala de lectură, Secția de muzică și artă (Mediatecă), filialele nr. 5 și 6.

Iată cum prezintă editura volumul:

“Frida Ramstedt consideră că este mai important să te concentrezi pe modul în care amenajezi decât pe obiectele de decor pe care le vei folosi.
În prezent există multe informații despre trenduri, mobilă sau obiecte de decor, astfel că Frida ne explică o parte dintre principiile de bază ale designului interior și ale stilului – cu alte cuvinte, ne învață ce arată bine și mai ales de ce.
Ghid de design interior ne învață câteva reguli de bază – de exemplu, ne explică proporțiile și spirala de aur, ne spune care sunt dimensiunile corecte ale unei măsuțe de cafea în raport cu canapeaua de lângă aceasta, ne arată înălțimea optimă la care pot fi agățate lămpile etc. –, exemplificate prin ilustrații ajutătoare.
Folosește acest ghid pentru a obține un interior echilibrat și frumos, indiferent de locul în care locuiești sau de stilul pe care îl preferi.
În ”Ghid de design interior”, Frida Ramstedt deschide o cutie de unelte utile dacă vrei să-ți transformi locuința într-un cămin pe gustul tău. Cartea explică reguli de bază și face recomandări privind dimensiunile.
Cum gândesc, de fapt, designerii și decoratorii de interioare?
Care sunt trucurile care vă pot veni în ajutor când faceți un plan de amenajări?
Cartea cuprinde rețete pe care le poate aplica și de care poate beneficia oricine, indiferent de stilul personal sau de gust. Pe scurt, este o carte de bucate pentru pasionații de interioare!”

Apelați cu încredere la catalogul nostru online la un clic distanță: http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+d02548bfc0a801147269b04703542afc&operator=OR&_open=1

Lectură recomandată de Bibliotecar!
Colecţie: Publica Extra (6);

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de săptămâna aceasta este volumul memorialistic al criticului literar Gabriel Dimisianu, „Amintiri și portrete literare” (Humanitas, 2013), disponibil în cadrul Bibliotecii Județene „George Barițiu” din Brașov atât la sediul central, cât și filialele 2 și 5.

Deloc ostentative sau egolatre – cu excepția ultimelor pagini, vădit mai confesive, autorul pare a-și camufla constant prezența spre a nu știrbi din spațiul rezervat evocării personajelor –, rememorările lui Gabriel Dimisianu despre lumea literară a perioadei postbelice surprind și captivează prin onestitate, afecțiune și căldură, ceea ce este cu atât mai remarcabil cu cât perioada pe care o reconstituie a fost una sufocată de condiții atât de vitrege, o perioadă cu totul ostilă expresiei de orice natură. Deși o parte însemnată a textelor incluse în volum a apărut în revistele literare din anii imediat de după momentul ’89, autorul își exprimă lămurit intenția de a pune dinaintea cititorilor o carte unitară, ceea ce se și poate constata cu lesniciune – ordinea textelor componente nu este defel una aleatorie, existând o progresie logică și mai multe nuclee tematice. Astfel, rememorările de la început sunt legate de personalități – intimidante pentru tânărul critic de atunci – ale perioadei interbelice (Tudor Vianu, Georgeta Cancicov, Ury Benador sau Tudor Arghezi), apoi în prim-plan își fac apariția autoritățile lumii scriitoricești din perioada comunistă (Zaharia Stancu, Ovid S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Geo Bogza, G. Ivașcu, Geo Dumitrescu), poeți și critici care sunt recuperați pe fondul dezghețului ideologic (Mihail Crama, Ion Caraion, V. Streinu și Șerban Cioculescu), colegii de breaslă (N. Manolescu, Mircea Iorgulescu, Matei Călinescu), precum și tinerii poeți și scriitori postbelici (Sorin Titel, N. Stănescu, Fănuș Neagu, Cezar Baltag, N. Breban, Nicolae Velea, Tiberiu Utan, M. Mihalaș), pentru ca, spre final, autorul să includă câteva notații confesive (unul dintre cele mai emoționante texte din volum și cu cea mai mare încărcătură nostalgică este acela în care autorul zugrăvește un amplu tablou al Brăilei antebelice, focalizând pe motorul care alimenta viața culturală de atunci, librăria lui Teodor Manea).

Merită precizat că, pe lângă amintirile, portretele literare și textele de factură confesivă, autorul reușește să redea cu limpezime transformările subtile survenite în politica externă și internă, împreună cu consecințele acestora în plan cultural: în textul dedicat lui Sorin Titel, de pildă, a cărui apetență insațiabilă pentru toate formele de artă era caracteristica sa dominantă, Dimisianu profită de ocazie pentru a panorama întreaga scenă culturală a perioadei comuniste, scriind despre dezghețul hrușciovist, așa-zisa miniliberalizare dintre 1953-1956, care a fost curmată în România odată cu revoluția din Ungaria. Este o perioadă în care românii se pot bucura de un val de producții artistice occidentale, precum filme franțuzești (gheața fiind spartă de „Jour de fête” al lui Tati), italiene (în special filme neorealiste), britanice, dar și melodrame mexicane sau indiene, atât de insolite pentru ecranele românești din acea perioadă.

În fine, trebuie spus că cei aflați în căutarea unor istorii cancaniere vor fi dezamăgiți; Dimisianu este un spirit stăpânit, chiar smerit, ce privește cu multă compasiune și reverență către obiectul evocărilor sale, dovedind înțelegere și pentru acelea dintre personalitățile culturale care s-au aflat în situația de a face compromisuri cu noul regim. Nimic recriminatoriu sau amar în aceste pagini, ci doar o curată pornire spre a fixa întâmplări și atitudini indispensabile în recompunerea puzzle-ului vieții unor oameni și al unor vremuri, la care se adaugă – pentru că, în fond, vorbim de amintirile unui critic literar, unul dintre cei mai longevivi, de altfel – dorința de a repune în atenție contribuțiile unor scriitori față de care istoria literară a fost injustă.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura, Diverse Tags: , , ,