Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

ianuarie 18th, 2021 Fără comentarii

Cartea acestei săptămâni este din portofoliul de publicații al editurii Frontiera: Suflătorul de vise de Bernard Villiot, cu ilustrații de Thibault Prugne, în traducerea lui Alexandru Gurău.

Este o poveste despre un sticlar misterios din insula Murano, din nordul Veneției, care întâlnește într-o seară pe un ucenic sărman, alungat de meșter din slujbă. Îl învață tehnica suflării unor globuri cu visele copiilor. În fiecare noapte, ucenicul pătrunde în atelierul altui meșter pentru a sufla minunățiile visate de copii. Împotriva lui se unesc meșterii. Ce se întâmplă, aflați citind cartea.

O poveste despre credință, iubire, artă, generozitate și miracole construită în jurul insulei artizanilor sticlei de Murano. O idee plină de fantezie, ilustrată cu eleganță. Și o carte care te face să visezi, să zâmbești și să adori paginile ei.

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Consultați cu încredere catalogul nostru online http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+b2032a19c0a801147269b04702fe2798&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Ziua Culturii Naționale 2021

ianuarie 15th, 2021 Fără comentarii

Cu prilejul Zilei Naționale a Culturii, Biblioteca Judeţeană „Kájoni János” vă invită să luați parte la concursul O coacem împreună – Együtt kisütjük – o provocare multiculturală și multidisciplinară adresată tinerilor și celor veșnic tineri. Succesul la acest concurs presupune competențe lingvistice, abilități de utilizare a calculatorului, talent literar și inspirație artistică. Dacă sunteți înzestrat cu toate acestea, înscrieţi-vă individual, urgent.

Dacă ceva oricât de puțin vă lipsește, nu pierdeți vremea, atrageți oamenii potriviți în echipă, alegeți un nume răsunător pentru echipă şi înscrieţi-vă la fel de urgent.

Mai multe informații despre modalitatea de participare aici.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 3.5/5 (6 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Mateiu Caragiale – 85 de ani de la moartea scriitorului

ianuarie 12th, 2021 Fără comentarii

La data de 12 martie 1885 vine pe lume primul fiu, nelegitim, al lui Ion Luca Caragiale şi al Mariei Constantinescu, funcţionară la Regia Monopolurilor Statului. Peste 4 ani, I. L. Caragiale se căsătoreşte cu Alexandrina Burelly şi îşi aduce băiatul în noua familie. Deşi este bine primit aici, va suferi de complexul respinsului.
Urmează ciclul primar la Şcoala de băieţi nr. 6, apoi Colegiul „Sfântu Gheorghe” din capitală. Din această perioadă debutează interesul aparte pentru istorie şi heraldică. „Preocupările heraldice au îndeplinit o funcţie terapeutică în viaţa lui Mateiu Caragiale… Deşi preocupările şi informaţiile sale în domeniul heraldicii nu se materializează în studii riguroase, prezenţa lor difuză se resimte în toată opera literară.” (Ovidiu Cotruş)
Urmează, începând cu anul 1903, studii de drept la Bucureşti iar apoi la Berlin, dar nu le finalizează.
În primăvara lui 1912 îi sunt publicate primele poeme, în revista „Viaţa românească”. A mai scris ciclul de sonete Pajere, nuvela Remember, un roman, considerat neterminat, Sub pecetea tainei, dar opera sa majoră este considerată, prin excelenţă, romanul Craii de Curtea Veche, publicat iniţial în foileton între anii 1926-1928, în revista „Gândirea”.
Romanul a fost considerat de la bun început un succes, apariţia sa fiind salutată de un grup de scriitori de seamă, în frunte cu Ion Barbu. Jurnalul matein va consemna: „Succesul moral mi-a depăşit aşteptările, nu-mi amintesc vreunul în România atât de strălucit.”
Cel mai excentric fiu al lui I. L. Caragiale a fost căsătorit cu fiica scriitorului George Sion, Marica Sion, mai în vârstă decât el cu 25 de ani, proprietară a unui mic domeniu la Fundulea, unde au şi locuit. Acolo îşi înalţă, în anul 1928, propriul steag cu blazon.
Se stinge din viaţă, în urma unui accident vascular cerebral, la data de 17 ianuarie 1936.
În anul 2001 romanul Craii de Curtea Veche s-a clasat pe locul întâi în ierarhia romanelor româneşti din secolul XX, ca urmare a unei anchete iniţiate de revista „Observator Cultural”, la care au răspuns 102 critici şi istorici.
Micro-expoziția de carte este organizată la Secția de împrumut, de către colega noastră Mariana Caloinescu.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)

Experiența detenției comuniste în memorialistica feminină

ianuarie 12th, 2021 Fără comentarii

La rezistența împotriva comunismului nu au luat parte doar bărbați ci și femei, cu mult curaj și tărie de caracter. Multe dintre ele au fost private de libertate, trimise în închisori, în lagăre de muncă sau au suportat alte forme de detenție precum deportarea și domiciliul forțat.
Au îndurat torturile, abuzurile, umilințele, frigul, foamea, nesomnul, izolarea, povara gândurilor la suferințele celor dragi, rămași acasă, sau, poate, în alte închisori, dar nu li s-a putut lua frumusețea sufletească, demnitatea, conștiința, simțul dreptății sau credința.
Nu toate au dat curs imboldului de a-și consemna amintirile și suferințele trăite. Iar o parte, nu au mai avut această posibilitate. Dar, câteva, au făcut o mărturisire publică din experiența avută, nelăsând ascunsă această parte de istorie. Autoarele au aparținut unor medii sociale diverse și au făcut parte din generații diferite.
„…Aceste femei au consemnat în lucrările lor un model de suferință, un mod de viață într-un gen de literatură cunoscut doar de cei interesați sau avizați (putând fi considerat pe bună dreptate un gen de nișă); condamnând pentru totdeauna un sistem opresiv ce a făcut sute de mii de victime, memorialistica detenției este un gen de literatură care marchează simbolistica suferinței umane la care trebuie să ne raportăm în permanență astăzi (la începutul secolului al XXI-lea), fiindcă libertatea noastră este strâns legată de jertfa lor” (Manuela Camelia Sava – Experiența închisorii politice în memorialistica feminină).

Micro-expoziția tematică de carte de la Secția de Împrumut este organizată de colega noastră, Mariana Caloinescu.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.5/5 (4 votes cast)

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

ianuarie 12th, 2021 Fără comentarii

Recomandarea de săptămâna aceasta este romanul de debut al scriitoarei britanice Zadie Smith, „Dinți albi”, publicat în anul 2000, pe când aceasta avea doar 24 de ani. Romanul a fost tradus în limba română de Alina Scurtu și a apărut la mai multe edituri (Leda, Polirom, Litera); în cadrul Bibliotecii Județene „George Barițiu”, romanul poate fi găsit la sediul central și la filialele 2, 3 și 5, iar varianta originală în limba engleză este disponibilă la Centrul Cultural Englez.

În spațiul anglofon, cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea a cunoscut un reviriment al realismului pe plan literar, o întoarcere la romanul poliedric care îmbină cu tenacitate – à la Dickens – zeci de fire narative și miriade de personaje cu psihologii bine definite, oferind o imagine pătrunzătoare a realității. Desigur, experiența postmodernismului și-a spus cuvântul, astfel că noul realism avea să fie catalogat drept unul „isteric”, unul care interoghează însăși noțiunea de reprezentare realistă a lumii și care, datorită excesului ce-l caracterizează (exces de personaje, de informație, de teme și de fire epice), pare a se afla constant pe punctul de a exploda. Romanul de debut al lui Zadie Smith este adesea citat ca fiind un roman maximalist prin excelență, o construcție romanescă ambițioasă (atât ca întindere, cât și în ceea ce privește complexitatea tematică și structurală) ce are în centru saga a trei familii – una de imigranți bengalezi, alta mixtă etnic (formată dintre un englez și o tânără de origine jamaicană) și una de englezi de origine evreiască –, a căror experiențe reprezintă pentru autoare un prilej de a sonda cu acuitate societatea britanică contemporană și de a explora dinamica și moștenirea imperialismului britanic, alături de consecințele celui de-al Doilea Război Mondial. Orice încercare de a rezuma cât mai concis acțiunea romanului reprezintă însă un mare deserviciu adus inteligenței și viziunii totalizante a autoarei: exuberanța diegetică și propensiunea spre a îngloba, într-un efort demiurgic, elementele disparate ale realității spre a le da o coerență narativă sunt pur și simplu intimidante. Dacă aș fi nevoit însă să mă limitez la un singur atribut al acestui roman, probabil că aș alege să evidențiez fluiditatea lui – ușurința cu care Zadie Smith se joacă cu cronologia narațiunii, tranzițiile line de la o perspectivă narativă la alta și refuzul de a crea ierarhii între personaje (toate personajele sunt pentru autoare la fel de relevante în ansamblul cărții), stăpânirea unei game largi de registre stilistice, a căror alternare frecventă nu produce disonanțe și, în fine, dialogul permanent între diferite medii semiotice, dintre care cinematografia joacă un rol deosebit de important. Chiar dacă detractorii tipului de roman propus de Smith sau de unii precum Thomas Pynchon, Don DeLillo, Salman Rushdie sau David Foster Wallace îi acuză pe aceștia ca fiind incapabili să redea umanitatea personajelor lor datorită viziunii lor holistice, „isterice” asupra realității, „Dinți albi”, în ciuda arhitecturii sale complicate și a aglomerării de teme dintre cele mai diverse (știință, fundamentalism religios, prietenie, rasism, feminism, tradiție, dar și inginerie genetică sau botanică!) se poate mândri cu unele dintre cele mai expansive și mai memorabile personaje imaginate vreodată.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea saptamanii – Bibliotecarul recomanda

ianuarie 11th, 2021 Fără comentarii

Cartea acestei saptamani este Fara sa ajungi vreodata in varf – calatorie in Himalaya de Paolo Cognetti (Iasi, Polirom, traducere din limba italiana de Cerasela Barbone, 2020. 152 pagini).

Când împlineşte patruzeci de ani, Paolo porneşte într-o călătorie în Himalaya, în regiunea Dolpo, alături de doi prieteni de aceeaşi vârstă. Expediţia lor este mai mult decât un periplu printr-un loc aspru, maiestuos şi încă ferit de tumultul lumii contemporane. E în primul rând un parcurs iniţiatic, o redescoperire a sinelui, ce uneori seamănă teribil cu un pelerinaj. Paolo porneşte la drum având în rucsac cartea cult a lui Peter Matthiessen, Leopardul de zăpadă, şi străbate aceleaşi locuri ca mentorul său dispărut, fiind frământat de aceleaşi întrebări şi confruntat cu aceeaşi măreţie a Himalayei. Aici, în Dolpo, în aerul tăios al înălţimilor, cei trei prieteni, însoţiţi de un grup de localnici, îşi redescoperă sufletul. Frigul, boala, întîlnirile cu călugării budişti sau cu sătenii din regiune, legăturile subtile care se creează între cei trei prieteni şi tovarăşii lor nepalezi sunt descrise de autor într-un ritm alert, ce nu ocoleşte explorările profunde ale propriei conştiinţe. Dar de ce să urci un munte fără să ajungi vreodată în vârf? Pentru că, spune Cognetti, drumul e mult mai preţios decât piscul. Căci cine a văzut sacrul Kailash de pe creasta neprihănită a Muntelui de Cristal?

“Jurnalul lui Cognetti e o kora tibetană, o călătorie aparent întortocheată spre destinaţie, ce reprezintă de fapt un ritual neîntrerupt al tăcerii şi al singurătăţii celei mai depline… Fără să ajungi vreodată în vîrf. Călătorie în Himalaya ne face să ne identificăm cu acel loc, perceput în lumina explorării autentice, unde natura şi oamenii din jur modelează spiritul călătorului care le contemplă pe toate şi cade sub vraja lor, a forţei lor invincibile.” (Il Messaggero)

“Paolo porneşte la drum cu scopul de a se apropia de Tibetul real, de-acum înglobat de China şi anulat oficial, dar şi din motive personale, vrând să-şi ia astfel rămas-bun de la «regatul pierdut» al tinereţii odată cu împlinirea vârstei de patruzeci de ani.” Esquire (Italia)
“Printre oi albastre şi leoparzi nevăzuţi, Cognetti face o călătorie în sânul poeziei aspre a naturii.” (la Repubblica)

Volumul este disponibil la Sala de lectura, Sectia de Imprumut si Filialele 2 si 5 ale bibliotecii.

Consultati cu incredere catalogul nostru online http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+338b7444c0a801146adb7fb1052e384a&operator=OR&_open=1

Lectura recomandata de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea saptamanii – Bibliotecarul recomanda

ianuarie 4th, 2021 Fără comentarii

Speram ca am pasit in noul an cu o carte noua citita. Recomandarea acestei saptamani este In tara celor puri de Kenizé Mourad, traducere din limba franceza de Mihaela Stan (Bucuresti, Editura emira, 2020, 318 pagini)

Pakistan – o țară fascinantă, plină de secrete. Anne, o tânără jurnalistă din Franța, investighează o grupare teroristă care amenință să detoneze o bombă, dar nici nu bănuiește în câte feluri această anchetă îi va schimba viața. Pe de o parte, cunoaște frumusețea rafinată a palatelor din Lahore, printre moschei și grădini exotice. Pe de altă parte, se confruntă cu o rețea periculoasă de spioni, militari, polițiști, familii de aristocrați și jihadiști. Chiar atunci când ancheta ei începe să dea roade, Anne va învăța ce înseamnă foamea, setea și frica de moarte.
Karim, om de teatru care pune în scenă Beckett și care iubește cu pasiune Pakistanul, e singurul care o poate ajuta. Însă chiar și el are un secret teribil.

“O privire dură și tandră asupra Pakistanului zilelor noastre. Un roman în care geopolitica, detaliile de viață cotidiană ale unei societăți prea puțin cunoscute și nuanțele de gri ale meseriei de jurnalist se îmbină cu o poveste de dragoste emoționantă.” (Le Colibry)

Cartea este disponibila in patru exemplare, la Imprumut si filialele 2, 3 si 5. Consultati cu incredere catalogul nostru online http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+46994696c0a8011424c9b3ae00186a64&operator=OR&_open=1

Lectura recomandata de Bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

decembrie 29th, 2020 Fără comentarii

Recomandarea de săptămâna aceasta este primul roman al lui Franz Kafka, „America” (întâlnit și cu titlul de „Omul dispărut”), la care acesta a lucrat între 1911 și 1914 și care a fost publicat postum, în 1927, sub formă incompletă, de către prietenul și editorul său, Max Brod. Romanul este disponibil, în două traduceri diferite (una de Pop Simion și Erika Voiculescu, iar cealaltă de Parmena Zirina), la toate filialele bibliotecii; de asemenea, Centrul Cultural Maghiar deține și o traducere în limba maghiară.

Îmi pare o gravă nedreptate faptul că, spre deosebire de celelalte două romane ale sale – „Procesul” și „Castelul” – și de proza sa scurtă, primul roman la care a lucrat Kafka, „America”, a căpătat un statut periferic în creația sa literară, fiind citit mai degrabă cu scopul de a repera interesele tematice ale autorului și de a vedea modul în care a evoluat scriitura acestuia. Unele voci critice, printre care și Alina Purcaru, în prefața de la ediția din 2008, chiar îl consideră o apariție curioasă între celelalte scrieri ale lui Kafka, o carte mai optimistă și hazoasă, aptă să sfărâme mitul scriitorului singuratic și chinuit cu care acesta este adesea asociat. Îndrăznesc să spun că o astfel de perspectivă poate fi înșelătoare, întrucât umorul negru și ironia fină reprezintă o constantă a întregii opere kafkiene, iar acestea tind să se piardă la lectură tocmai datorită șabloanelor care sunt aplicate scriiturii lui Kafka. Mai mult, pentru mine „America” nu reprezintă defel o creație exotică, în care vocea atât de recognoscibilă lui Kafka ar fi dificil de identificat; dimpotrivă, am citit acest roman ca primul dintr-o trilogie a alienării, a represiunii, a mirajelor și ororilor modernității. Este drept că, în comparație cu celelalte două romane kafkiene, „America” are o construcție narativă mai convențională, ludicul este mai pregnant, alunecările în episoade suprarealiste mai rare, însă – luat în ansamblu – romanul nu doar că reflectă cât se poate de fidel viziunea lui Kafka din „Procesul” și „Castelul”, ci stă totodată mărturie pentru geniul artistic al acestui scriitor care excelează în toate registrele literare sub care a scris. Aici, deși este tentant să catalogăm „America” drept un roman cu tentă realistă, de critică socială, ce urmărește necazurile și frustrările unui imigrant adolescent, captiv într-o lume nouă confuză și deluzorie, Kafka rămâne la bază un expresionist care distorsionează în mod repetat realitatea (spre exemplu, Statuia Libertății este văzută de protagonist ca purtând o sabie în locul bine-cunoscutei torțe, spațiul geografic este înțesat de inadvertențe, reacțiile personajelor sunt frecvent inexplicabile, experiențele protagonistului de la hotelul unde lucrează pentru o scurtă perioadă și, ulterior, cele din locuința Bruneldei, sunt exagerate monstruos) pentru a scoate la suprafață adevăruri esențiale despre condiția umană modernă și pentru a ilustra conflictul dintre individ și forțe impersonale ce periclitează umanitatea acestuia. Este, de asemenea, ispititor să considerăm „America” un bildungsroman – în parte pentru că modelul literar asumat explicit de scriitor este chiar Dickens, cu al său „David Copperfield” –, dar protagonistul lui Kafka, Karl Rossman, al cărui parcurs printr-o lume adultă doldora de pericole și capcane amintește, ici și colo, de eroii dickensieni, nu ne lasă niciodată impresia că se maturizează sau că descoperă cheia spre integrarea în țara în care se vede exilat; din contra, Kafka îl supune iar și iar la întâmplări bizare, a căror traversare nu stârnește vreodată simțământul unui real progres. La fel ca Josef K. din „Procesul” sau K. din „Castelul”, Karl apare ca o fantoșă în mâinile unui păpușar sadic, ce-l poartă prin scenarii uneori ridicole, alteori de-a dreptul înfricoșătoare, determinându-ne pe noi, cititorii, să ne întrebăm cât de liberi suntem cu adevărat în viața de zi cu zi. În fine, romanul merită citit fie și doar pentru excelentul și înfiorătorul capitol final, „Teatrul liber din Oklahoma”, în care tema imposibilității comunicării, a absurdității aparatului birocratic și cea a individului pus față în față cu un sistem ostil sunt la fel de bine și memorabil dezvoltate ca în celelalte romane ale sale. În plus, ceea ce este și mai frapant la secvențele finale este faptul că autorul pare a anticipa ororile Holocaustului (prin acea învălmășeală a tuturor celor proaspăt angajați la teatru, după un proces straniu de triere, într-un tren în care li se spune că nu au nevoie să-și ia cu ei bagajele), astfel că zâmbetul final al lui Rossmann – acea notă de fals optimism din ultimele rânduri – devine pentru cititorul de astăzi un gest eminamente tragic.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

decembrie 28th, 2020 Fără comentarii

Cartea acestei săptămâni este La Belle Epoque – amurgul unei lumi de Mary McAuliffe, traducere din limba engleză de Alina Popescu, prefaţă de Alina Pavelescu (Bucureşti, Editura Corint, 2020, 496 p.).

În primele două decenii ale secolului al XX-lea, Parisul a fost, cu adevărat, centrul cultural al Occidentului. Aici au trăit și au creat artiști de geniu (Pablo Picasso, Auguste Rodin, Henri Matisse, Igor Stravinski, Maurice Ravel, Marcel Proust), oameni de știință (Pierre și Marie Curie), dar și inovatori (André Citroën, Louis Renault, Auguste și Louis Lumière), fiecare în parte izbutind să revoluționeze propriul domeniu de activitate.
Orașul Luminilor a devenit capitala haute couture și a produselor de lux, aici au apărut unele dintre primele cinematografe și a fost construit le métro. Numai că sâmburele disoluției la Belle Époque fusese deja sădit și Primul Război Mondial se profila la orizont. Iar conflagrația avea să îi pună la grea încercare pe toți locuitorii extravagantei citadele.

“Mary McAuliffe își folosește talentul scriitoricesc [...] pentru a zugrăvi [...] o frescă de neuitat a Parisului.” (The New York Times)

“McAuliffe reînvie o epocă plină de viață și de contradicții [...] într-o narațiune extraordinar de captivantă.” (Publishers Weekly)

“Când, în 2018, Editura Corint publica Parisul anilor nebuni, descopeream în Mary McAuliffe o autoare înzestrată cu harul povestitului. A doua sa carte apărută în românește ne duce acum în sus pe firul timpului, în «anii frumoși» dinaintea Marelui Război. Parisul boem al lui Picasso, Braque, Modigliani trăiește fericit în această perioadă alături de Parisul aristocratic al lui Proust și de Parisul sărman, dar dârz al lui Zola.” (Alina Pavelescu)

Cartea este disponibilă în 5 exemplare la Sala de lectură, Împrumut, Filialele 3, 5 şi 6.

Lectură recomandată de Bibliotecar!

Pentru alte detalii accesaţi cu încredere catalogul nostru online la următoarea legătură corespunzătoare titlului recomandat: http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+c031c29bc0a801145cba46a30003a956&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea saptamanii – Bibliotecarul recomanda

decembrie 21st, 2020 Fără comentarii

In saptamana vesela a Nasterii Domnului va propunem cartea Enciclopedia Craciunului de G. Q. Bowler, traducerea din engleza de Adriana Badescu (Bucuresti, Editura Nemira, 2011, 416 pagini).
În Germania şi în America, ‘murătura de Crăciun’ nu este o murătură…
În Anglia, ‘mâţa-n colţ’ nu este o pisică ce stă în colţ…
În unele regiuni din Franţa, darurile nu sunt aduse de Moş Crăciun, ci de Tante Aria…
În Italia, Crăciunul este vestit şi azi de ‘zamponari’ în costum tradiţional…
În Mexic, copiii trebuie să pună mâna nu numai pe daruri, ci şi pe ‘pinata’…
Crăciunul înfierbântă de veacuri imaginaţia oamenilor, care au creat mii de obiceiuri şi de obiecte pentru a sărbători Naşterea Domnului.
În articole bine documentate, care ne poartă în vremuri apuse, dar şi în prezent, ‘Enciclopedia Crăciunului’ trece în revistă filme, cărţi şi cântece care au înveselit atmosfera magică a sărbătorii. Ocolul lumii într-o carte numai bună de pus sub brad, în seara de Ajun…

Folositi cu incredere catalogul nostru online http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+82796a3dc0a808664cc4feb0015ed268&operator=OR&_open=1

Cartea se afla in colectia Salii de lectura.

Sarbatori fericite tuturor!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)