Agatha Christie – 130 de ani de la nașterea scriitoarei

septembrie 11th, 2020 Fără comentarii

Agatha Mary Clarissa Miller, cunoscută ca Agatha Christie, s-a născut la 15 septembrie 1890, în comitatul Devon, Marea Britanie. A fost o scriitoare engleză de romane, povestiri scurte şi piese de teatru poliţiste. A scris şi romane de dragoste, sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puţin cunoscute, nebucurându-se de acelaşi succes la public. Operele sale, în principal cele ale căror personaje principale sunt Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie numită „Regina crimelor”, ea fiind considerată ca unul dintre cei mai importanţi şi inovativi autori ai genului.
Primul roman al Agathei Christie, Misterioasa afacere de la Styles, a fost publicat în 1920 şi introduce personajul detectivului Hercule Poirot, ce avea să apară în încă 33 de alte romane şi 54 de povestiri scurte ale autoarei.
Cel de-al doilea personaj foarte cunoscut, Miss Marple, a fost introdus în romanul Crimă la vicariat din 1930. Personajul este bazat pe bunica autoarei şi prietenele acesteia.
Alături de William Shakespeare, Agatha Christie este cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, cu peste două miliarde de exemplare traduse în peste 60 de limbi.
Agatha Cristie s-a stins la 12 ianuarie 1976, la vârsta de 85 ani, din cauze naturale.

Microexpoziția aniversară de carte de la Secția de împrumut, organizată de colega noastră Valentina Mihăilă, cuprinde scrierile autoarei pe care le puteți împrumuta de la noi.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)

Cartea maghiară a săptămânii

septembrie 9th, 2020 Fără comentarii

Kazuo Ishiguro: A ​lebegő világ művésze (Eredeti mű, Kazuo Ishiguro: An Artist of the Floating World)
A ​japán származású angol író, a Napok romjai és a Ne engedj el… szerzőjének lenyűgözően komplex lélektani regénye, mely 1986-os megjelenése után elnyerte az egyik legrangosabb brit irodalmi elismerést, a Whitbread-díjat.
1948 ősze. Japán a II. világháború pusztítása után javában építi újjá városait. Az emberek igyekeznek maguk mögött hagyni a vereséget, inkább a jövőre fordítják figyelmüket. Nem így az egykor ünnepelt, majd a háború után visszavonult festő, Ono Maszudzsi, aki kertje és háza gondozásával, illetve két lányával és unokájával tölti az idejét. Kisebbik lánya közelgő eljegyzése okán fájdalmas erővel tolakodnak elő egykori döntéseinek emlékei. Vajon jól tette-e, hogy hűtlen lett a gésák és teaházak lebegő világához? Jó irányt vett ezt követően az élete? Nyugalmára sötét árnyat vetnek a múlt megidézett eseményeivel kapcsolatos gondolatai, és egyre több felkavaró kérdéssel szembesíti önmagát. Ahogy bejárja emlékezete labirintusát, sorra feltárulnak művészi és emberi pályájának döntő epizódjai.

Recomandarea noastră de lectură este romanul Un artist al lumii plutitoare de Kazuo Ishiguro, scriitorul englez de origine japoneză, care a câștigat unul dintre cele mai prestigioase premii literare britanice, premiul Whitbread după lansarea sa în 1986 și a primit și premiul Nobel pentru literară ca răsplată a contribuției sale literare.
În toamna anului 1948, după distrugerile războiului, Japonia își reconstruiește orașele. Oamenii încearcă să lase în urmă înfrângerea și se concentrează mai degrabă pe viitor. În aceste împrejurări, pictorul Ono Masuji s-a retras din activitatea artistică și își petrece timpul în casa și grădina sa, în familie, cu cele două fiice și nepoți. Datorită logodnei viitoare a fiicei sale mai mici, amintirile fostelor decizii sunt dureroase. A procedat corect pentru a deveni infidel lumii plutitoare a gheișelor și caselor de ceai? Viața lui a luat-o în direcția bună? Gândurile sale despre evenimentele din trecut sunt într-o umbră întunecată și se confruntă cu întrebări din ce în ce mai tulburătoare. Pe măsură ce se întoarce în labirintul memoriei sale, episoadele finale ale vieții și artei sale vor fi dezvăluite.

A recomandat Szende Mathe Kiss.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Cartea engleză a săptămânii

septembrie 9th, 2020 Fără comentarii

Recomandarea noastră de lectură este “Northern Lights” (“Luminile Nordului”), primul volum din trilogia fantasy “His Dark Materials”, romanul scriitorului britanic Philip Pullman, publicat în anul 1995. “His Dark Materials” (“Materiile întunecate”) este o trilogie de nuvele fantastice scrisă de Philip Pullman, ce cuprinde “Northern Lights”, lansată ca “The Golden Compass” în Statele Unite (1995), “The Subtle Knife” (1997) și “The Amber Spyglass” (2000). De asemenea, trilogia a fost publicată și ca un singur volum în Marea Britanie și America de Nord, sub numele de “His Dark Materials”.
O lume în care sufletul oamenilor se află în afara corpului, o lume populată de vrăjitoare, urși cu armură și în care, o substanță misterioasă, numita Praf, îi uimește pe unii și îi înspăimântă pe alții – acesta este universul Lyrei Belacqua, eroina “Luminilor Nordului”. Fata pornește, la doar unsprezece ani, în cea mai mare aventură a vieții sale, spre tărâmul întunecat și magic al Nordului, ca să-l salveze pe Roger, cel mai bun prieten al ei. Fără știrea Lyrei însă, rolul pe care-l are de jucat e mai mare de-atât: călătoria ei devine poveste și povestea, legendă, pentru că, de deciziile pe care le va lua, depinde însăși soarta lumii.
Prima parte a trilogiei “Materiile întunecate” a fost tradusă în zeci de limbi și reeditată de zeci de ori.

Recomandare de lectură făcută de Ana-Maria Lazăr, colega noastră de la Biblioteca Engleză.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

septembrie 8th, 2020 Fără comentarii

Cartea recomandată săptămâna aceasta este volumul “Ultima ieșire spre Brooklyn” de Hubert Selby Jr. O lectură tăioasă și amețitoare – ca o lovitură străfulgerătoare în capul pieptului. Romanul de debut al lui Hubert Selby Jr., publicat în 1964, nu este altceva decât cronica unei Apocalipse urbane, o descriere macabră, înfiorătoare a unui cartier scufundat în viciile locuitorilor săi iremediabil pierduți, a căror ură ucigătoare, dezgust față de sine și ceilalți, sărăcie paralizantă, sexualitate bolnăvicioasă și confuză, coșmaruri și angoase țâșnesc violent și aruncă o păcură otrăvitoare peste conștiințele chinuite ale acestora, înlănțuindu-i fără scăpare de străzile mizere și întunecoase, de barurile inospitaliere, de apartamentele dărăpănate, de fabricile amenințătoare prin care se perindă zi de zi, noapte de noapte, asemeni unor stafii condamnate să nu-și găsească vreodată odihna.

Structurat în șase părți de sine-stătătoare, foarte vag legate între ele prin locul în care se desfășoară acțiunea și prin câteva personaje comune, și lipsit de un fir narativ propriu-zis, romanul concentrându-se mai degrabă pe trăirile intime și pe experiențele protagoniștilor, „Ultima ieșire spre Brooklyn” surprinde prin construcția epică descătușată de convenții literare, gramaticale, estetice, ceea ce-i conferă o prospețime revitalizantă și o vigoare expresivă aproape intimidantă: este ceva cu totul liberator și totodată curios în a citi o carte atât de puțin interesată de reguli, o carte care violentează fără remușcări așteptările cititorului și care oferă acestuia prea puține momente în care să poată răsufla ușurat și să se redreseze. Proza lui Hubert Selby Jr. curge nestăvilit pagină de pagină – fraze aproape interminabile, străpunse de ritmuri discordante ce reflectă gândirea haotică a personajelor, al căror creier este îmbibat constant de amfetamină și alcool – și se sparge cu intensitatea unui tsunami la finele fiecărui capitol, pentru ca apoi iar să acumuleze o tărie și mai spectaculoasă și înfricoșătoare, capabilă să lase cicatrici adânci cititorului.

Și atunci, având în vedere ca nihilismul, decadența, licențiozitatea, monstruozitatea, scabrosul etc. se manifestă până la saturație în paginile scrise de Hubert Selby Jr., de ce îi mai recomand romanul? Pentru că acesta nu lasă niciodată impresia că scrie doar de dragul de a epata; bravura sa stilistică și tematică se naște dintr-un simț acut al observației, perfect capabil să redea brutalitatea lumii în mijlocul căreia el însuși a trăit, fără să recurgă la cenzură. Pentru că nu e o simplă lectură mizerabilistă, un comentariu virulent, scăldat în cinism și hedonism, asupra vieții incerte într-o lume încă paralizată de experiența celui de-al doilea război mondial, ci un amplu studiu al încercării obsesive de a-ți defini identitatea și de a găsi mijloacele potrivite de expresie.

Romanul a apărut în 2010 la editura Humanitas Fiction, în traducerea lui Adrian Buz și îl puteți împrumuta de la sediul central sau de la filialele 2, 3 și 5. De același autor, Biblioteca Județeană „George Barițiu” are și romanul „Recviem pentru un vis” (ecranizat în 2000 de Darren Aronofsky), apărut la aceeași editură în 2011, în traducerea lui Andrei Matzal.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

septembrie 7th, 2020 Fără comentarii

Cartea săptămânii este “100 de greșeli care au schimbat istoria” de Bill Fawcett (București, Editura Litera, 2020) și poate fi împrumutată prin rezervare telefonică sau prin e-mail.

De la Linia Maginot, la Criza rachetelor cubaneze, istoria este plină de mișcări proaste și de idei mai puțin geniale care s-au transformat în dezastre cu consecințe nelimitate. Acest volum analizează o sută de astfel de puncte de cotitură. Japonia bombardează Pearl Harbor. Califii din Bagdad cheltuie până ajung la faliment. Aztecii îi întâmpină pe conchistadori cu brațele deschise. Mexicul îi invită pe americani în Texas și americanii nu mai pleacă. În timp ce Moartea Neagră face ravagii în Europa, țăranii hotărăsc că pisicile sunt cele care aduc boala și le omoară, iar populația de șobolani care împrăștie moartea explodează. Scopul Prohibiției este o societate mai bună, dar rezultatul înseamnă mai multe jafuri și crime, plus utilizarea cocainei, marijuanei și a altor substituți pentru alcool. Romanii lasă sarcina de a purta războiul în totalitate în mâinile legionarilor barbari. Iar restul este istorie…

În aceste vremuri în care fiecare fornăială sau bâlbâială este înregistrată și retransmisă de sute de ori, este ușor să observi că nimeni nu e perfect, și ni se reamintește în permanență că a greși e omenește. Oamenii fac greșeli – unii dintre ei catastrofale – iar marii lideri ai istoriei reușeau să greșească exact la fel de mult cât o fac mult‑supravegheații politicieni din prezent. Unele dintre aceste greșeli au schimbat cursul istoriei întregii lumi sau cel puțin al unui continent.

Poate o exista vreun mesaj filosofic ascuns printre recapitulările acestor poticniri și pași greșiți în marșul istoriei. Ești liber să‑l cauți. În marea lor majoritate însă, fie în război, fie în dormitor, aceste greșeli sunt interesante, iar acesta este scopul acestei cărți. Poate fi chiar reconfortant faptul că, în ciuda atâtor gafe ale trecutului, am supraviețuit și chiar am progresat. Imaginea traseului ocolit pe care l‑a urmat lumea pentru a ajunge aici ne oferă și o perspectivă asupra prezentului ilogic, adesea ambiguu, dar întotdeauna fascinant.

Volumul se găsește în 5 exemplare, la Secția de împrumut, Sala de lectură și filialele 2, 5 și 6 sau Secția de copii.

Consultați cu încredere catalogul nostru online. Volumul se poate consulta la următoarea legătura http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+a5093c77c0a8011424c9b3ae0139d9cf&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea engleză a săptămânii

septembrie 2nd, 2020 Fără comentarii

“White” este o colecţie de eseuri ale scriitorului american Bret Easton Ellis, publicată în luna aprilie 2019. B.E. Ellis este un scriitor care se auto-etichetează drept satiric – gen literar ce se manifestă prin exprimarea unor opinii extreme într-un mod detaşat şi rece. În această carte, parţial autobiografie, B. E. Ellis meditează asupra timpurilor în care trăim, dominate de social-media, accentuând importanţa libertăţii de exprimare, dar, în acelaşi timp, criticând dependenţa de aprecieri (celebrele “like-uri”) ale creatorilor de conţinut.
Rămânând în aceeaşi zonă de abordare controversată a diverselor teme care îl preocupă, în această colecţie de eseuri autorul ia la ţintă absolut orice îi trece prin minte, pe alocuri aparent haotic, într-un stil extrem de acid şi ironic, de la America anilor 70 (perioada copilăriei sale), la actuala epocă Trump. Un amestec foarte reuşit de polemici caustice, presărate cu un limbaj destul de liber, chiar vulgar pe alocuri, cu momente autobiografice sentimentale, „White“ reprezintă debutul în materie de non-ficţiune pentru Bret Easton Ellis, un autor al cărui stil inconfundabil i-a adus faima de băiat-rău al Americii şi ale cărui cărţi-cult, cum este, de exemplu, “American Psycho” (1991) l-au aşezat pe un loc binemeritat în raftul cu scriitori importanţi ai Americii, cum sunt Ernest Hemingway sau Stephen King.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

septembrie 1st, 2020 Fără comentarii

Parcurgând prozele scurte incluse în cel de-al doilea volum al lui George Saunders, „Pastoralia”, este foarte probabil să fii stăpânit, nu de puține ori, de impulsul nestăvilit de a lăsa cartea jos o clipă și de a-ți acoperi ochii cu mâinile de rușine, după care să simți cum te năpădește o avalanșă de râsete zgomotoase, aproape sardonice, pe care încerci repede s-o suprimi pentru că realizezi că – nu-i așa? – nu se cade să te distrezi pe seama necazurilor unor năpăstuiți ai sorții, oricât de respingătoare ar fi personajele în cauză, dar apoi constați că, fără să mai lupți împotriva lor, râsetele slăbesc treptat și sunt înlocuite de sentimente dintre cele mai variate: milă, revoltă, teamă, dezgust și, poate cel mai important, empatie. Brusc, te simți despuiat de acea armură pe care ai îmbrăcat-o la începutul lecturii, înveliș protector ce-ți permitea să privești de sus, cu o satisfacție reconfortantă, viețile mizerabile ale personajelor descrise, pentru că-ți dai seama că și tu, la rândul tău, ai trecut la un moment dat prin clipe similare de stânjeneală, eșec, umilință sau ridicol. Și, cu toate acestea, găsești în tine puterea să continui lectura și să nu te abandonezi pe deplin unei stări de jenă sfâșietoare sau unei repulsii față de toate acele gânduri și trăiri pe care mintea ta lucrează necontenit să le estompeze sau să le alunge, dar care îți sunt evocate, pagină cu pagină, insistent, de către viețile personajelor lui Saunders.

Prozele sale sunt populate de indivizi care au suferit înfrângeri pe toate planurile – amoros, familial, profesional, spiritual etc. – și ajung să se scalde într-o neputință și o monotonie ce le consumă întreaga existență; și totuși, așa cum se întâmplă în „Ulisele” lui Joyce, unde idealurile morale și valorile eroice tradiționale sunt răsturnate, iar noțiunii de eroism i se atribuie noi valențe, preluate chiar din nespectaculosul vieții de zi cu zi a omului obișnuit, așa si ratații lui Saunders devin eroi în felul lor modest de a fi. Acest nou tip de eroism, adaptat la existența noastră contemporană, îmbracă diverse forme: în nuvela care dă și titlul volumului, de pildă, personajul central, care lucrează într-un soi de muzeu-rezervație în care angajații trăiesc izolați de realitatea exterioară (singurul contact cu exteriorul fiind faxul) și li se cere să își însușească perfect rolurile care le sunt distribuite (protagonistul fiind nevoit să mimeze comportamentul omului preistoric), umanitatea și eroismul protagonistului transpar prin decizia sa de a-și apăra „colega de peșteră”, care este pe punctul de a fi concediată datorită prestației sale neconvingătoare și nerespectării regulamentului locului de muncă. În această distopie capitalistă imaginată de Saunders, îndrăzneala de a te opune angajatorului, de a minți în apărarea unui coleg ajunge să fie echivalentă cu gestul de rezistență al lui Winston din „O mie nouă sute optzeci și patru” de a ține un jurnal, iar Saunders, cu toate că lasă adesea impresia că își manipulează personajele asemeni unui păpușar malițios și sadic, nu le dezumanizează niciodată și nici nu se raportează la acestea într-atât de ironic încât să le anuleze de la bun început însemnătatea oricăror acțiuni, astfel că reacția protagonistului din „Pastoralia” poate fi citită ca un veritabil act de curaj.

Celelalte proze incluse în „Pastoralia” sunt presărate de momente în care personajele par a descoperi în jalnicul propriei existențe o modalitate prin care să-și poată accepta condiția, iar în universul ficțional al lui Saunders simpla acceptare a realității, renunțarea la aspirații rocambolești reprezintă mici victorii personale și un pas înainte spre fericire sau, cel puțin, spre o imagine lipsită de pretenții a acesteia, însă una cu atât mai sinceră.

Volumul a fost publicat în anul 2000 și a apărut anul acesta la editura Humanitas Fiction, în traducerea lui Radu Paraschivescu. De același autor, Biblioteca Județeană Brașov are romanul „Lincoln între vieți”, tradus tot de Radu Paraschivescu și apărut la Humanitas în 2018.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)

Un nou spațiu muzeal în Șcheii Brașovului

S-a deschis un nou spațiu muzeal în Șcheii Brașovului, pe strada Pe Tocile nr. 33. Acesta aparține Muzeului Primei Școli Românești din Șcheii Brașovului și a fost donat muzeului de către doamna Viorica Gramatopol, fiica librarului și pasionatului cărturar Dragomir Nedelcovici, care avea Librăria Cartea Românească în Brașovul interbelic. Înscriu generosul gest al Domniei Sale în seria de donații de care s-a bucurat Brașovul și mă gândesc la donația familiei Mureșianu și a doctorului stomatolog Ovidiu Mărgineanu, care au făcut posibilă deschiderea Casei Mureșenilor și a Muzeului dedicat poetului Ștefan Baciu. Prin donația doamnei Viorica Gramatopol încă o familie brașoveană dăruiește comunității orașului un patrimoniu spre a deveni muzeu al memoriei și identității locale.

Am vizitat casa, o clădire de secol XIX, bine păstrată, cu poarta de lemn specifică zonei, având dantelărie sculptată în lemn sub streașină, o mică verandă, curte cu magazie, cișmea, livadă îngrijită, pivnița plasată la nivelul solului. Totul arată simț gospodăresc, de la zidul din spatele curții, uneltele și mobilierul de grădină și până la poartă, care nu avea decât o scândurică desprinsă în dreptul cutiei poștale și conserva și vechea sonerie, cu numele înscris Familia Nedelcovici. Grija pentru trecutul și tradiția familială se simte în atenția cu care s-au păstrat lucrurile vechi și funcționale, fără a atenta sau a se grăbi să le arunce, înlocuindu-le cu cele moderne. Casa, formată din camera de la stradă, bucătăria la mijloc și altă cameră, tixită deocamdată de lucruri, este solidă și deține multe din obiectele casnice obișnuite într-o gospodărie din prima jumătate a secolului XX: geamurile cu mânerele vechi și perdele croșetate, soba de tip Vestra, bufetul. Am recunoscut un uscător de lemn care în copilărie mea împodobea bucătăria bunicii mele: de formă semicirculară, avea stinghii mobile pentru uscat, cu balamale care permiteau manipularea lor în funcție de nevoi, întinderea de rufe sau strângerea lor, creând spațiu. La fel ca în bucătăria bunicii mele, uscătorul era situat în apropierea sobei, pentru ca rufele spălate să se usuce rapid.

Ceea ce am văzut pledează pentru păstrarea și conservarea clădirii ca mărturie a vieții trecute, ca loc de identificare și recunoaștere a tradițiilor, precum și ca punct de întâlnire și crearea de evenimente culturale, de gazdă pentru mediul cultural local. Cu condiția să se păstreze obiectele vechi, solide, să nu se modernizeze fără cruțare și să fie realmente un spațiu deschis. Ideal ar fi să se păstreze aspectul original al casei, fără intervenții prin dotarea cu termopane sau izolație exterioară pe bază de zăpadă artificială, mai ales că edificiul prin poziția sa face parte din ambianța străzilor din jur, în care multe case păstrează îngrijit fațadele originale vechi, întreținute, cum este locuința de pe strada Căpitan Ilie Birt nr. 26. Respectând aceste condiții și mai ales dovedindu-se deschisă într-un orar stabil, casa poate deveni un spațiu muzeal reprezentativ pentru muzeul bisericii, dacă aceasta va reuși să aibă grijă și să asigure personal care să deservească publicul vizitator. Astfel de spații muzeale aparținând Bisericii există în țară, în Galați de pildă, unde un muzeu superb de artă, cultură și civilizație creștină funcționează. Îmi doresc și aștept ca acest nou spațiu muzeal să devină unul comunitar și identitar, să fie funcțional și deschis regulat. Altfel, bunele intenții nesusținute de personal și program nu se vor materializa, ci riscă să blocheze un patrimoniu valoros. Dorim ca deschiderea să fie de bun augur și sperăm că efortul slujitorilor bisericii se va materializa într-o inițiativă frumoasă și utilă, răsplătind fapta donației pentru cultură și confirmând intenția donatoarei. Știm că preoții responsabili de spațiu vor să organizeze în viitor mai multe evenimente și aceasta poate fi o șansă reală.

Sincer, mărturisim bucuria pe care am avut-o la întâlnirea și cunoașterea acestui spațiu, pe care sperăm că îl vom vedea deschis în condiții bune și nădăjduim că vizitatorii vor trăi același sentiment la descoperirea lui.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Cartea acestei săptămâni este “Povestea cafelei turcești” de M. Sabri Koz, Kemalettin Kuzucu (București, Editura Corint, 2019) și se poate obține în urma unei programări telefonice de la Secția de Împrumut la domiciliu și filialele 1, 2, 3, 5.

Mulţi scriitori i-au atribuit cafelei brusca proliferare a poeţilor, scriitorilor şi gânditorilor celebri ai lumii, precum şi progresul rapid şi fără precedent al ştiinţei şi tehnologiei în Franţa, începând cu domnia regelui Ludovic al XIII-lea (1601–1643). Se ştie că acesta a fost prima persoană din Franţa care a băut cafea. Rousseau, Voltaire şi Balzac au fost numai câţiva dintre băutorii pasionaţi de cafea din Franţa secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. Mirabeau, unul dintre eroii Revoluţiei Franceze şi un orator eminent, descria cafeaua ca fiind o „băutură a creierului” şi nu se ridică să vorbească până nu o consumă în cantităţi mari. Când era bolnav, împăratul Napoleon îi spunea medicului personal că durerile i se mai atenuau dacă bea cafea din belşug.

“Există un proverb turcesc care spune: «O ceaşcă de cafea nu se uită vreme de 40 de ani». Contează oare dacă o bei în Istanbul sau în Constanţa? Cuvintele «40 de ani» şi «nu se uită» sunt cele care contează, dar, indiferent unde ne este servită cafeaua, întotdeauna înseamnă acelaşi lucru: Ziyade olsun, ferah kahveleriniz olsun, adica «Fie să aducă prosperitate, iar motivul pentru o nouă ceaşcă să fie o sărbătorire plăcută». Cafeaua şi cultura cafelei au pătruns în ţinuturile otomane mai întâi prin intermediul arabilor, al dervişilor şi al proprietarilor de cafenele, apoi s-au răspândit în lumea întreagă, mai ales în ţările europene. Cafeaua a devenit astfel o marfă de comerţ internaţional nemilos. Dacă la început a fost un «produs scump şi o băutură scumpă», s-a transformat într-o plăcere nouă şi «inofensivă» care a înlocuit vechile obiceiuri şi, deşi supusă prohibiţiei religioase şi politice, a căpătat o însemnătate uriaşă din toate punctele de vedere.” (M. Sabri Koz)

Carte recomandată de bibliotecar!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea engleză a săptămânii

“Winter of the World” (“Iarna lumii”), cel de-al doilea roman din “Trilogia Secolului”, după “Fall of the Giants” (“Căderea uriașilor”), romanul scriitorului galez Ken Follett, publicat în anul 2012.

“Winter of the World” continuă din punctul în care ne-a lăsat primul volum, urmărind destinele celor cinci familii – din America, Germania, Rusia, Marea Britanie si Tara Galilor – prin vremuri de intense transformări sociale, politice si economice, începând cu ascensiunea celui de-al Treilea Reich și continuînd cu Războiul Civil din Spania, drama celui de-al Doilea Război Mondial, experiențele primelor bombe atomice aparținând Statelor Unite și Uniunii Sovietice și începutul îndelungatului Război Rece. În această epopee fermecătoare, ciocnirea la nivel internațional a puterii militare cu convingerile personale va copleși lumea, de la Cable Street din partea de est a Londrei până la Pearl Harbor, în Hawaii, din Spania la Stalingrad, din Dresda la Hiroshima.

“Winter of the World” (“Iarna lumii”) se prezintă în aceeași maniera superlativă cu care ne-a obișnuit “Caderea uriașilor”. O puternică dramă, care înaintează zgomotos și cu cea mai mare viteză. Este animată, captivantă și plină de detalii fascinante. Prin ochii personajelor principale, beneficiezi de un loc în față la marele spectacol al evenimentelor memorabile ale istoriei.

A recomandat colega noastră Ana Maria Lazăr, bibliotecar la Biblioteca engleză.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,