Ştiri despre bibliotecarii din bibliotecile publice din judeţul Braşov şi performanţele muncii lor

La începutul lunii iulie 2020, Filiala ANBPR Braşov a decernat premiile sale bibliotecarilor merituoşi pentru activitatea din anul 2019, una dintre atribuţiile sale fiind aceea de a identifica, recunoaşte, recompensa şi promova profesioniştii bibliotecilor. S-au acordat premii pentru bibliotecari la nivelul bibliotecii județene brașovene și la nivelul bibliotecilor publice din județul Brașov. Criteriile de alegere au fost următoarele: calitatea de membru al filialei şi competenţa profesională cu care şi-au îndeplinit sarcinile şi au contribuit la promovarea profesiei de bibliotecar şi a valorilor asociaţiei, depăşind atribuţiile strict cerute şi prevăzute de fişa de post şi norma zilnică de lucru, fiind creativi şi implicaţi.
Premiul şi Diploma de merit la nivelul Bibliotecii Județene Braşov a revenit lui Iulian Stoie pentru activitatea desfășurată în anul 2019.
Motivele alegerii rezidă în modul în care își îndeplinește munca. Aflat în prima linie a bibliotecii, Iulian Stoie este prima persoană de contact pentru utilizatorii bibliotecii. Amabil, prompt, atent, oferă informații precise, îndrumă, instruiește și îi orientează profesionist pe cititori. Cunoscător atât al legislației, cât și al mecanismului de funcționare a bibliotecii, este prima persoană care decide triajul și reacționează îndată la nevoile utilizatorilor, apreciază corect problemele și trimite acolo unde trebuie, economisind timpul cititorilor, tratându-i egal și politicos. Harnic și săritor, se implică și își asumă sarcinile suplimentare care se ivesc. Pe scurt, în relația bibliotecii cu utilizatorii, Iulian Stoie este interfața prietenoasă a unui bibliotecar profesionist și căruia, dincolo de deontologia profesională, îi place ce face și pune suflet, depășind granița politeții profesionale și fiind alături de public. Am putea să socotim că este întruchiparea relațiilor noastre cu publicul.
Obișnuiește să citească despre profesie, este informat și la curent cu ce se întâmplă în domeniu. Tot el hotărăște la ce colegi să apeleze ca să ajute utilizatorii, să folosească resursele și expertizele lor. Este receptiv la conjunctură, o calitate rară care face să semnaleze situațiile și problemele din bibliotecă. Puțini oameni dețin calitatea de a comunica asertiv lucruri incomode, iar Iulian are acest merit de a spune lucrurilor pe nume fără să rănească pe cineva, cu singura intenție de a face să meargă lucrurile bine. Este diplomat, dar capabil să fie ferm, evitând însă să fie tăios. A participat, în măsura posibilitatilor, fără să dezerteze de la post, la întâlnirile Filialei Brașov a ANBPR, și-a achitat conștiincios obligațiile, este solidar și un bun coleg, cu umor și zâmbitor.
Aceasta este motivația juriului care a acordat Premiul Filialei Brașov a ANBPR pe anul 2019 lui Iulian Stoie, ce i se cuvine cu prisosință și merită felicitări.
(Propunere și argumentare de Ruxandra Nazare)
Premiul şi Diploma de merit la nivelul bibliotecilor publice din judeţul Braşov
Câștigătoarea Premiului Filialei Brașov a ANBPR la nivelul bibliotecilor comunale pentru activitatea din anul 2019 este o persoană care îşi indeplineşte cu competenţă sarcinile profesionale, dar nu se limitează doar la atât, ci îşi depăşeşte cu mult atribuţiile de bază.
Continuând linia trasată de fosta doamnă bibliotecar Maria Munteanu, care permanent a încercat sa vadă cum poate ajuta comunitatea locală, şi actuala colegă păstrează acelaşi mod de lucru, încercând să se plieze pe nevoile utilizatorilor şi satisfăcându-le cat mai prompt. Este interesată de profesie, comunicativă, informată, încercând să ofere comunităţii din care face parte o bibliotecă publică deschisă şi accesibilă.
Este o fire creativă, implicată, cu înclinaţii pedagogice – biblioteca publică fiind amplasată în şcoală, a lucrat benevol cu copiii după orele de program, activând în program de after-school. Prin această activitate, a încercat să le stimuleze celor mici dorinţa pentru lectură şi cunoaştere citindu-le poveşti, jucând împreună diferite jocuri educative, ajutându-i la teme ori desenând.
Este plăcută, veselă, sociabilă, străduindu-se să cultive atent relațiile cu utilizatorii, încercând să aibă un dialog deschis cu aceştia, să descopere noi modalități de a păstra o legătură vie între bibliotecă și cititori.
Pentru toate aceste motive, precum şi pentru participarea constantă la întâlnirile profesionale, Premiul Filialei Brașov a ANBPR la nivelul bibliotecilor comunale pentru activitatea din anul 2019 se decernează doamnei Diana Boriceanu de la Biblioteca Comunală Sânpetru.
(Propunere și argumentare de Crina Buştenaru)
Premiul onorific şi Diploma de merit
Filiala Brașov a ANBPR are bucuria și plăcerea de a premia onorific bibliotecile publice implicate în proiectul Code Kids în anul 2019, în semn de prețuire pentru munca și devotamentul arătat de bibliotecari față de bibliotecă, utilizatori și, în mod special, față de echipele Code Kids. Bibliotecile publice premiate sunt cele din Codlea, Dumbrăvița, Mândra, Racoș, Râșnov şi Braşov (Filiala 5). Le felicităm cu căldură pe colegele bibliotecare, asigurându-le că suntem mândri de ele, de activitatea și reușitele lor. Este motivul pentru care credem că merită să le recompensăm onorific și avem speranța că vor inspira și stimula si pe alți colegi să le urmeze exemplul.
(Propunere și argumentare de Ruxandra Nazare şi Crina Buştenaru)

Tot în luna iulie bibliotecarii brașoveni au concurat pentru Școala de vară pentru noii bibliotecari a ANBPR (Asociația națională a bibliotecilor publice din România), ediție online, și au câștigat, Brașovul având două persoane înscrise la această instruire: Anca Silvia Taflan de la Biblioteca publică din comuna Mândra și Diana Cristea de la Biblioteca Județeană Brașov. Cursul a început în 3 august și a durat până în 7 august, o perioadă intensă în care bibliotecarii români au aflat noutăți și inovații din domeniu și au fost provocați să creeze la rândul lor servicii noi de bibliotecă în întâmpinarea nevoilor comunităților lor. Vom reveni cu informații noi în ce privește rezultatele concrete ale instruirii.

Tot săptămâna trecută, mai precis joi, 6 august 2020, s-a desfășurat webinarul intitulat Împreună online: Utilizarea practică a resurselor educaționale deschise – Recomandările UNESCO, susținut de echipa care a cooperat la elaborarea lucrării Guidance on Open Educational Practices during School Closures: Utilizing OER under COVID-19 Pandemic in line with UNESCO OER Recommendation sub egida UNESCO, lansat în engleză în luna mai și disponibil acum și în limba română. LA webinar a participat ca invitată și colega noastră Melania Luana Butnariu de la Secția pentru copii și tineret a bibliotecii noastre. Detalii mai multe pe https://copiibrasov.wordpress.com/2020/08/05/impreuna-online-utilizarea-practica-a-resurselor-educationale-deschise-recomandarile-unesco/

În sfârșit, în cursul acestei săptămâni va avea loc un eveniment care vorbește despre experiența bibliotecilor publice în proiectul COLIBLITE. Este vorba de un webinar care va avea loc miercuri, 12 august 2020, între orele 11,00-13,00 și în care colega noastră, Melania Luana Butnariu, va vorbi despre Informațiile false și impactul lor. Amănunte suplimentare la http://anbpr.org.ro/wp-content/uploads/2020/08/Anunt_Eveniment-public_COLIBLITE-1.pdf

Felicitări tuturor bibliotecarilor noștri care s-au făcut remarcați prin munca și devotamentul lor și îi asigurăm că ne mândrim cu ei!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Săptămâna aceasta ne-am oprit asupra unei fantezii urbane inteligente și captivante, Casa de iarnă de Ben Guterson, primul volum al trilogiei cu acelaşi nume.

Casa de Iarnă este hotelul plin de secrete şi oaspeţi bizari al venerabilului domn Norbridge Autumnal, unde Elizabeth, o fată superdeşteaptă, pasionată de şarade şi jocuri de cuvinte, ajunge să-şi petreacă vacanţa. Împreuna cu noul ei prieten, Freddy, Elizabeth explorează toate cotloanele hotelului şi mai cu seamă biblioteca uriaşă, unde găseşte, consemnate incifrat, pagini din istoria cel putin ciudată a locului. Cu ajutorul unei carţi magice, fata începe să dezlege mister după mister şi descoperă ca viaţa ei şi trecutul familiei lui Norbridge sunt inexplicabil legate. Şi, pentru ca şirul coincidenţelor nu se opreşte aici, Elizabeth este singura care poate să ridice blestemul ce apasă asupra Casei de Iarnă şi să arunce-n aer toate enigmele care o înconjoară.

“O carte numai bună pentru toţi cei pasionaţi de puzzle-uri şi jocuri de cuvinte, amintind de biblioteca domnului Lemoncello şi de Pseudonymous Bosch.”

Lectură recomandată de bibliotecar!

Cartea este disponibilă la filialele cu fond de carte pentru copii nr. 1, 4, 5 și 6, ultima fiind Secția de carte pentru copii și tineret. Accesați cu încredere catalogul nostru online

http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+46a76fa2c0a8010a47fdbb2a00005d95&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)

Cartea engleză a săptămânii

Romanul “The Kite Runner” (“Vânătorii de zmeie”) al scriitorului american de origine afgană, Khaled Hosseini, este recomandarea noastră de lectură.

“Vânătorii de zmeie” (“The Kite Runner”) este o poveste despre prietenie si trădare, care își poartă cititorii prin Afganistanul ultimelor zile ale monarhiei și până la cele ale atrocităților prezentului. Schimbările uimitoare de situație fac din această carte memorabilă atât o cronică politică, cât și o poveste emoționantă despre copilărie și maturizare. Intriga care pornește cu prietenia dintre Amir, fiul stapânului, și Hassan, fiul servitorului, se dovedește a fi firul director care unifică întregul roman. Fragilitatea acestei relații, simbolizată de zmeiele de hârtie, este pusă la încercare pe măsură ce vechiul stil de viață al vechiului Afganistan apune. Studiile de caracter, de la portretul lui Amir, cel nesigur și sensibil, la cel al tatălui său, Baba, se întrețes cu istoria Americii și cu cea tumultuoasă a Orientului Mijlociu.

Recomandare de lectură de colega noastră, Ana-Maria Lazăr de la Biblioteca engleză.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Săptămâna aceasta este rândul romanului “Stoner”, de John Williams, în traducerea Ariadnei Ponta și publicat la editura Polirom în 2014.

Receptarea critică a celui de-al treilea roman al lui John Williams, „Stoner”, publicat în 1965, ne oferă un bun exemplu (și, în funcție de cum este văzut, deopotrivă dureros și consolator) al parcursului sinuos pe care o operă literară îl poate străbate în căutarea unui public cititor receptiv; totodată, avem de-a face cu unul dintre acele rare și stranii momente în care ficțiunea oglindește realitatea (și vice-versa): aproape complet ignorat de către critica literară la momentul apariției, romanul lui Williams a trebuit să aștepte câteva decenii pentru a ieși din conul de umbră în care fusese aruncat, pentru ca, după moartea autorului, să se bucure de un entuziasm din ce în ce mai puternic, fiind tradus în peste 20 de țări și considerat, aproape în mod unanim, una din revelațiile literaturii americane din cea de-a două jumătate a secolului al XX-lea.

Parcursul pe care l-a avut romanul în receptarea sa reflectă, până la un punct, situația personajului titular: William Stoner, profesor la Universitatea din Missouri timp de aproape patru decenii, dedicat în totalitate meseriei sale și având toate calitățile unui pedagog desăvârșit, rămâne o figură roasă de anonimitate, trecând prin viață întocmai ca o umbră. Diferența dintre roman și personaj este aceea că cel din urmă nu se descătușează niciodată de lanțurile uitării, însă nici nu caută să-și depășească în vreun fel condiția. John Williams deschide romanul cu ceea ce pare a fi un necrolog al protagonistului, trecând succint în revistă activitatea didactică desfășurată de Stoner la universitate și totodată subliniind absența oricărei urme de curiozitate a studenților care-i întâlnesc întâmplător numele pe holurile universității. Naratorul adoptă o obiectivitatea aproape agasantă în prezentarea lui Stoner, iar stilul cât se poate de direct, jurnalistic, impersonal și, de ce să nu recunosc, pe alocuri chiar copleșitor de rece, devine o dominantă a romanului, amplificând letargia ce pare să consume întreaga viață a protagonistului. Singurele momente în care acesta pare să simtă freamătul vieții sunt acelea pe care le petrece, asemeni unui eremit, în preajma cărților: născut într-o familie de fermieri și încurajat de tatăl său să meargă la universitate pentru a studia agricultura, Stoner are o experiență revelatoare în cadrul unui curs opțional de literatură engleză, când se întâlnește cu un sonet de Shakespeare, moment în care se hotărăște să renunțe la agricultură și să își închine viața studiului literaturii. Curând, ajunge să predea la universitate și să se specializeze în literatură medievală, se căsătorește și suferă din cauza unei căsnicii cât se poate de ostile și sterile din punct de vedere emoțional, trece impasibil prin experiența a două războaie mondiale, se lovește de intrigile puse la cale de ceilalți membri ai catedrei de limba și literatura engleză, cunoaște parțial iubirea într-o idilă sortită încă de la început eșecului, și cară pe umeri, asemeni unui Sisif, povara înfrângerilor succesive, a durerii și a asperităților vieții.

Și, cu toate acestea, Stoner merge mereu mai departe, întâmpinând piedicile pe care i le pune viața, în derularea ei nemiloasă, cu stoicism și demnitate, iar romanul, din anatomie a banalității și a regretului, capătă noi valențe, relevându-ni-l pe protagonist în ipostaza aproape neverosimilă, dar cât se poate de justă, de erou care sfidează un destin potrivnic tocmai prin inerția sa.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.

Biblioteca Județeană Brașov are cartea la Secția de împrumut, Filialele 3 și 5, dar și versiunea maghiară din 2016 la Biblioteca maghiară. Vă așteptăm să împrumutați volumul de oriunde preferați.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

“Hoinar prin România. Jurnalul unui călător francez” de Grégory Rateau, în traducerea lui Nicolae Constantinescu (Iași, Polirom, 2019) este alegerea noastră pentru săptămâna aceasta. Opțiunea nu este întâmplătoare, fiindcă volumul oferă surpriza și aventura descoperirii unei țări deopotrivă de către străini și români.

În general, străinii nu ştiu foarte multe despre România. Cunoştinţele lor se limitează la mitul vampirului din Transilvania şi la câteva generalităţi despre folclor. De obicei ignorată, dacă nu chiar dispreţuită de unii, România este obiectul multor prejudecăţi. De aceea, Grégory Rateau, de formaţie cineast, a vrut să-şi facă o idee proprie și să cunoască o țară nouă. A străbătut România de la Bucureşti până în zone rurale izolate, din pădurile Carpaţilor până pe plajele din Delta Dunării. Alături de el veţi descoperi lucruri uimitoare şi, poate, veţi privi România cu alţi ochi.

Din cuprins: Ultimul pălărier din Bucureşti ; Cimitirul Bellu ; Pădurea cu hohote de plâns ; Baletul insectelor ; Un mic colţ de rai ; Chilia părintelui Arsenie Boca ; Prietenia franco-română ; Casa scriitorului George Călinescu ; Ultima baie de la miezul nopţii ; În stradă ; Ziua porcului.

Lectură recomandată de bibliotecar!

Accesați cu încredere catalogul nostru online http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+f7831047c0a8011472d58ae903819112&operator=OR&_open=1

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Destinații clasice de august

49380424_10216641339780191_5560045570824863744_o

Începând cu 1 august a.c., vă invităm să descoperiți o nouă secțiune a audioexpoziției Destinații clasice: Compozitori în literatură și film.

Prima propunere, Maurice Ravel, în peste 40 de publicații și 4 filme artistice și documentare, aflate în librării, dar și în colecțiile bibliotecii județene Brașov.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.2/5 (5 votes cast)
Categories: Evenimente Tags:

Cartea engleză a săptămânii

“The Beekeeper of Aleppo” (“Apicultorul din Alep”) este romanul scriitoarei britanice de origine cipriotă, Christy Lefteri, pe care am ales să o propunem cititorilor noştri.

Nuri este apicultor, iar Afra, soția sa, este artistă. Dimineața, Nuri se trezește o dată cu prima chemare la rugăciune, apoi se duce la stupii săi aflați într-un încântător peisaj rural. Afra își vinde în piața orașului picturile în culori paradisiace. Trăiesc o viață simplă, dăruită cu bucuria familiei si a prietenilor, pe dealurile frumosului oras sirian Alep, până când tragedia îi lovește. Când tot ce iubesc este distrus de razboi, Nuri știe că nu au de ales decât să ia drumul refugiului. Dar scăparea din Siria apocaliptică nu va fi ușoară.
Călătoria spre Turcia, apoi, prin Grecia, către Marea Britanie este o trecere prin infern – prin infernul evocării continue a trecutului recent și prin infernul condției actuale de refugiat. Ceea ce îi dă putere lui Nuri este gândul că, la capătul drumului, îl așteaptă vărul său, Mustafa, cu care va reconstrui, din ceea ce le-a rămas, viața tihnită de altădată, pe meleaguri străine.
“Apicultorul din Alep” este un roman de o actualitate acută, care ne solicită din plin empatia. Totodată, este un avertisment că nimic nu este pe veci garantat, că, într-o clipă, viața cea mai pașnică și mai obișnuită poate fi zdruncinată din temelii.

Cartea este tradusă şi în limba română şi a apărut în acest an la Editura Litera. Biblioteca Judeţeană Braşov are volumul atât în versiune engleză, cât şi română. Vă aşteptăm să citiţi recomandările noastre de noutăţi editoriale!

Recomandare de lectură de bibliotecar Anamaria Lazăr, colega noastră de la Biblioteca engleză.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,

Voluntar pentru citit – Recomandare de lectură

Săptămâna aceasta, voluntarul nostru, Vlad Babei, recomandă romanul Căderea unui sombrero de Richard Brautigan. Iată ce scrie despre carte:

Dacă nu s-ar fi intitulat, în varianta originală din limba engleză, „un roman japonez”, și dacă nu ar fi fost scris în proză, „Căderea unui sombrero”, un microroman de 156 de pagini, cu numeroase capitole care nu depășesc nici măcar o pagină, ar fi putut fi ușor confundat cu o colecție de haikuuri: caracteristica definitorie a stilului lui Brautigan este capacitatea sa de a decanta limbajul de tot ceea ce este superfluu, strident, prețios, de a renunța la orice fel de podoabe stilistice și artificii literare bombastice, ajungând astfel la o puritate expresivă revigorantă, redată prin fraze concentrate și imagini pregnante. La nivelul structurii narative, se poate vorbi de asemenea de claritate și de o eleganță simplă a modului în care acțiunea se desfășoară: structurat pe trei planuri narative principale, romanul alternează grațios între acestea, surprinzând cititorul, capitol de capitol, prin neobișnuitul celor povestite.

În centrul romanului se află un umorist american nevrotic (niciodată numit, însă devine destul de limpede că acesta reprezintă, de fapt, un alter ego al scriitorului) care se confruntă cu o cădere emoțională pe fondul despărțirii de iubita sa japoneză, Yukiko, medic psihiatru, ale cărei resurse interioare au fost complet secătuite după doi ani de relație cu acesta. În timp ce protagonistul agonizează singur în camera sa, măcinat de posibilitatea ca fosta lui prietenă sa aibă acum un alt iubit, și incapabil de a-și duce la bun sfârșit povestirea proaspăt începută, pe care o face rapid ferfeniță și o aruncă la coșul de gunoi, naratorul descrie, cu un umor intenționat sec, dar cu atât mai percutant, ciudățeniile, obsesiile și frământările acestuia, amplificate mai ales odată cu descoperirea unui fir de păr al fostei sale iubite. La câteva străzi distanță, Yukiko doarme alături de pisica sa, al cărei tors pare să fie motorul care întreține visul japonezei: atunci când pisica încetează să mai toarcă, elementele care alcătuiesc imaginarul oniric (ploaia, prezența tatălui, cadrul japonez) se năruie ușor, însă visul nu se destramă niciodată pe deplin, pentru că pisica începe din nou să toarcă. Aceste două planuri – realul și oniricul – sunt juxtapuse cu un al treilea, imaginarul, prin intermediul povestirii pe care umoristul o aruncă la gunoi și care, în mod miraculos, își generează singură substanța narativă, de parcă ar avea o conștiință proprie. Astfel, relatând urmările neobișnuit de violente pe care căderea din cer a unui sombrero alb și, în mod curios, rece (cu o temperatură de -24 °C) le provoacă în lanț, ca într-un efect de domino, într-un mic și uitat orășel american, Brautigan infuzează romanul cu o doză nebunească de suprarealism, absurd, ba chiar macabru, filtrată printr-o prismă ironică și susținută de apetența sa pentru născocirea unor situații care mai de care mai ridicole și neașteptate (de altfel, acțiunea propriu-zisă pare să ocupe un loc periferic în cadrul romanului, nu interesează atât înlănțuirea evenimentelor, cât dorința de a afla ce alte bizarerii va mai scorni naratorul).

Deși ambiguitatea pe care o conferă povestirea centrată pe apariția sombreroului o poate transforma într-un soi de parabolă despre psihozele ce alimentează violența colectivă sau într-o satiră sumbră a relației pe care America o are cu armele de foc, romanul lui Brautigan, cu a sa imaginație debordantă, rămâne, înainte de toate, un adevărat imn excentric închinat posibilităților infinite pe care le pot deschide porțile ficțiunii. Lectură plăcută!

Romanul a fost publicat în 1976 și a apărut în 2019, la editura Paralela 45, în traducerea lui Cosmin Perța.

Lectură recomandată de Vlad Babei, voluntar pentru citit.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (5 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , , ,

Cartea săptămânii – Bibliotecarul recomandă

Romanul “Arta conversaţiei” de Ileana Vulpescu este alegerea noastră în această săptămână. Iată ce scrie autoarea despre volum:
“Eu cred că autorul vede realitatea cu anumiţi ochi înainte de a se apuca să scrie o operă, proces invers pentru cititor. Un anumit fel de viaţă îl duce, desigur, pe scriitor la un anumit fel de literatură, în care este foarte greu să stabileşti cât la sută este rezultat al realităţii şi cât al interpretării ei. Dozajul lor depinde – cred eu – în primul rând de structura scriitorului, de capacitatea lui de a transforma realitatea în metaforă. Cu cât această capacitate este mai mare, cu atât elementul real din viaţa de toate zilele a scriitorului va transpărea mai puţin în operă. Un adevărat roman este un amestec de realitate şi de ignorare a ei. Un personaj devine ‘real’ în literatură – presupunând că a avut un model în viaţa reală – doar după ce scriitorul, descompunându-l, anihilându-l, l-a recreat în retortele minţii şi la flacăra imaginaţiei sale. Oricît de extraordinară ar fi ‘realitatea’ unui scriitor, numai mintea lui o poate transforma în artă. În ‘Arta conversaţiei’, ‘adevărate’ – în sensul realităţii stricte, al realităţii naratorului – sunt doar fundalul istoric şi sensul relaţiilor sociale pe care le-a determinat’.
Recomandare de lectură de bibliotecar!

Accesaţi cu încredere catalogul nostru online – http://catalog.bjbv.ro:8280/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&action=search&queryTerm=uuid+%3D+82751d59c0a80866236f598b015c2e9d&operator=OR

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)

Cartea maghiară a săptămânii – Könyvajánló – Recomandare de lectură

Biblioteca noastră maghiară are colecții bogate de carte nouă din literatura maghiară contemporană, procurate atât prin achiziții, cât și prin finanțare prin programul Marai Sándor al Ministerului Culturii din Ungaria. De aceea suntem convinși că aici veți descoperi literatură maghiară de cea mai bună calitate. Începem șirul recomandărilor de carte cu romanul “Vera” de Grecsó Krisztián

Szeged, 1980. Vera este o elevă și o sportivă bună. Tatăl ei lucrează în serviciile de apărare națională și mama îl așteaptă în fiecare zi după școală. Dar Vera are credința că sigur, în câteva săptămâni, viața ei se va schimba și evenimentele se vor precipita, asemeni unui joc de domino, care declanșează căderi în lanț și consecințe multiple. Ce anume o întoarce pe cea mai bună prietenă a ei împotriva sa? De ce este atât de bine și în același timp înfricoșător să petreci mai mult timp cu Józeff, noul coleg polonez? Și de ce adulții au secrete când se așteaptă ca Vera să spună adevărul tot timpul?

Noul roman al lui Krisztián Grecsó este despre dezvăluirea secretelor de familie, despre autocunoaștere și curaj. Iar Vera știe și recunoaște: există situații când trebuie să ne comportăm ca niște adulți înainte de vreme.

A recomandat Kiss Szende, bibliotecar la Centrul Cultural Maghiar al Bibliotecii Județene Brașov.

Grecsó Krisztián: “Vera”

Szeged, 1980. Vera az általános iskola negyedik osztályába jár, jó tanuló, jó sportoló. A papa a honvédségen dolgozik, a mama meg minden nap várja őt tanítás után. De Vera biztonságosnak hitt élete pár hét leforgása alatt megváltozik. Az egyik eseményből következik a másik, mintha dominók dőlnének egymás után, mégsem lehet tudni, vajon mi indítja el az események láncolatát. Mi fordítja szembe végzetesen az addigi legjobb barátnőjével? Miért olyan jó és ugyanakkor ijesztő egyre több időt tölteni Józeffel, az új lengyel fiúval? És miért vannak a felnőtteknek titkaik, ha Verától azt várják el, hogy ő mindig csak az igazat mondja?

Grecsó Krisztián új regénye arról szól, hogy a családi titkokat felfedni nemcsak tudás, de bátorság kérdése is. Vera felismeri: vannak helyzetek, amikor idő előtt kell felnőttként viselkednünk. És hogy fel lehet nőni a feladathoz.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,