Acasă > Diverse > Expoziţia Dracula sau viaţa fără moarte a mitului

Expoziţia Dracula sau viaţa fără moarte a mitului

Argument. De ce o expoziție despre Dracula la bibliotecă? Personaj imaginar, dar inspirat din realitate, Dracula s-a dovedit fascinant și longeviv în același timp. A captivat fantezia multor generații și s-a dezvoltat în timp deopotrivă, personajul literar evadând din literatură și ajungând sub forma unui concept în politică, devenind prototipul unei întregi literaturi a vampirilor și un brand turistic totodată. Așadar, Dracula a influențat și stimulat literatura, politologia, arta, filmul, chiar și turismul. Sunt argumente suficiente pentru a concepe o expoziție pe tema acestui adevărat mit. De ce la biblioteca publică? Fiindcă biblioteca publică deține cele mai multe și felurite documente și resurse, de la cărți la discuri, de la filme la muzică, de la monografii la literatură beletristică și ghiduri turistice. Deoarece biblioteca publică poate să contureze cea mai amplă imagine a lui Dracula pe baza colecțiilor ei și să ofere comunității informații multiple și verificate. Infomarea, educația, cultura și divertismentul publicului sunt polii între care evoluează o bibliotecă publică și Biblioteca Județeană Brașov nu face excepție, încercând să realizeze misiunea ei pe aceste coordonate, inclusiv prin expozițiile de carte.

Scurtă introducere

Dracula este unul dintre cele mai cunoscute personaje și mituri în lumea întreagă. Nașterea mitului a pornit de la personaje istorice reale (domnitorul muntean Vlad Țepeș, fiul domnului român Vlad Dracul, distins cu Ordinul Dragonului, contesa Elisabeta Báthory din ținutul Bistriței), de la legendele țesute în jurul lor într-un anumit context istoric și de la imaginarul colectiv, atras și fascinat de băutorii de sânge, de vampiri, între care figura liliacului hematofag a făcut carieră. Vechi fantasme și temeri se amestecă așadar cu fapte istorice reale în geneza acestui personaj, care s-a dovedit polimorf în diferite epoci până a ajuns la profilul definitiv, cunoscut și recunoscut azi. Astfel, de la morții vii pe care biserica creștină din veacul al XV-lea îi cunoaște la sanguinarii și vampirii din secolul al XVIII-lea, când psihoza a dus la un adevărat teatru al terorii, se ajunge în epoca romantică la consacrarea vampirului în persoana contelui Dracula din romanul omonim al lui Bram Stoker. Un secol mai târziu, personajul mitologic căpăta chip pe ecranele cinematografului, prin diversele ecranizări și montări. Grație puterii cuvântului și imaginii, a început expansiunea lui Dracula pe tărâmul imaginației publicului, acaparând-o și devenind copleșitor, ducând în cele din urmă la crearea genului literar și cinematografic horror.

Vlad Țepeș și Dracula

Personajul istoric real, domnitorul Țării Românești, Vlad al III-lea, supranumit Țepeș, fiul lui Vlad Dracul, este unul dintre puținii conducători români a cărui biografie nu se poate scrie în absența legendei. Cauza constă în păstrarea în număr redus a documentelor din epoca sa. În același timp, legenda lui s-a născut chiar în timpul vieții sale și imediat după moarte, în două texte paralele diferite asupra sa. Este greu să desparți adevărul de mistificarea legendei. Povestirile care au circulat pe seama sa încă din secolul al XV-lea au acreditat versiuni și imagini diametral opuse ale domnului Vlad Țepeș. De fapt, Vlad Țepeș întruchipează un personaj complex, pe măsura perioadei dificile în care a trăit, oscilând între milă și cruzime, spirit justițiar și trădare, rafinament și brutalitate politică. Practic, portretul lui Vlad Țepeș reflectă imaginile multiple ale celorlalți despre el: domn drept pentru români și istorici, călău pentru dușmani, tiran sângeros pentru defăimătorii lui cu interese politice divergente. În concluzie, Vlad Țepeș a devenit la rândul său victima unei campanii de manipulare, reușită din cauza forței noii invenții culturale a tiparului, practica administrării de pedepse crude întorcându-se împotriva memoriei sale. Scriitorii romantici și cineaștii au desăvârșit transformarea voievodului în personajul mitic Dracula, unul dintre cele mai persistente, longevive și creative mituri ale imaginației noastre moderne.

Dracula şi Bram Stoker, părintele literaturii horror

Scriitorul irlandez Bram Stoker s-a documentat pentru romanul Dracula, apărut în 1897, timp de 7 ani, citind folclorul european şi poveştile cu vampiri, foarte gustate în vremea sa de către cititorii Imperiului Britanic. Povestirile cu personaje fantastice, de groază invadau practic Marea Britanie şi figurau printre lecturile obişnuite ale epocii victoriene când a trăit Bram Stoker. Acesta, prin amănuntele istorice şi geografice pe care le dă asupra contelui Dracula, se pare că ştia informaţii despre Vlad Ţepeş, pe care le-a cules din scrierile străinilor despre Principatele Române. Iniţial, titlul romanului era Mortul viu, Nemortul, ajungând la Contele Vampir, titlul final de Dracula fiind fixat cu câteva săptămâni înaintea tipăririi.

Cartea a avut succes, fiind remarcată de autorul lui Sherlock Holmes, scriitorul Arthur Conan Doyle, dar nu a fost un best sellers. Noul titlu era încă o poveste cu aventuri, mai sumbră decât alte scrieri desigur. Mitul lansat al lui Dracula a fascinat însă suficient astfel că la doi ani după moartea lui Bram Stoker, văduva lui a publicat o continuare intitulată Dracula’s Guest and Other Weird Stories. Astfel începea seria scrierilor cu vampiri, continuărilor, apărând o întreagă literatură de gen, cu aceste personaje. Dracula a dobândit celebritatea odată cu primele ecranizări ale cărţii, când spectatorii au fost cuceriţi de personalitatea contelui şi numărul cititorilor a crescut din ce în ce mai mult. Prima ecranizare a fost în 1922, sub titlul Nosferatu – Simfonia groazei, deoarece era neautorizată, cu Max Schreck în rolul principal. Dar soţia lui Bram Stoker dădea în judecată studioul de producţie şi câştiga procesul, solicitând distrugerea tuturor copiilor. Prima adaptare cinematografică autorizată a romanului este din 1931, în studiourile Universal, cu actorul Bela Lugosi în rolul titular. Cel mai mare succes cinematografic l-a avut cu ecranizarea regizorului Francis Ford Coppola în 1992, cu următoarea distribuţie: Gary Oldman, Keanu Reeves, Wynona Rider şi Anthony Hopkins.

Bram Stoker și literatura despre Dracula

Dar Dracula nu a rămas doar în domeniul literaturii beletristice și al celei de a șaptea arte, ci a evadat, ajungând pe tărâmul memorialisticii, politicii, unde a fost folosit pentru a desemna, sugestiv, un regim dictatorial apropiat lui prin cruzime, cel al lui Stalin şi Ceaușescu, ajungând în muzica de blues, unde a exprimat protestul și critica față de dictatură și oprindu-se în turism, acolo unde a fost reinventat ca brand. Nu ne putem opri să nu ne întrebăm dacă Vlad Țepeș și Dracula au fost utilizați intenționat de comuniști pentru a stimula turismul la castelul Bran, dar motivul principal a fost de a contracara puterea altui mit, istoric de această dată, al Reginei Maria, a cărei amintire stăruia puternic în conștiința brănenilor, ca simbol al Casei Regale a României.

Câteva date despre expoziție

Biblioteca deţine cele mai interesante monografii care abordează direct subiectul Vlad Ţepeş şi Dracula, semnate de istorici precum Radu Florescu şi Raymond McNally, Matei Cazacu, Ştefan Andreescu, Radu Vergatti, specialişti ca Heiko Haunamm, Mihai Ungheanu şi Miodrag Bulatovici. Sunt expuse culegerile de legendele istorice ale românilor, între care cele despre Vlad Ţepeş ocupă un loc aparte, în culegerile realizate de Tudor Nedelcea ori Neagu Djuvara, cu ilustraţiile lui Radu Olteanu, dar şi o evocare literară a lui Vlad Ţepeş în volumul de eseuri Biblioteca Nopţii de Alberto Manguel. Urmează cărţile despre misterul şi enigma istoriei care este Vlad Ţepeş – Dracula, scrieri semnate de Paul Ştefănescu, Şerban Brandeş Lăţea, Bertha Krauser sau jurnalista Ileana Gafton Dragoş. Istoria literaturii şi politologia oferă altă abordare a mitului Dracula, în cărţi de Vesna Goldsworthy, Dan Horia Mazilu, Denis Buican, Jan Cornelius, Constantin Dobrilă, Ovidiu Pecican ş.a.

În sfârşit, literatura având în centrul ei personajul vampirului este bogată, începând de la volumele lui Bram Stoker şi continuatorilor săi, de la romanul Colecţionarul al lui Elizabeth Kostova la Chelsea Quin Yarbro cu al ei Hotel Transilvania şi Carlos Funtes, ce, surprinzător, include o nuvelă ce reeditează povestea lui Dracula în notă mexicană şi până la literatura pentru copii, care exploatează temerile celor mici de întuneric şi mister. În literatura română, figura lui Dracula se întâlneşte în lucrările lui Corneliu Leu, evocarea Georginei Viorica Rogoz, teatrul lui Dumitru Radu Popescu, romanele lui Fănuş Neagu şi Alexandru Muşina, povestirile lui Marin Mincu şi Ioan Groşan, cărţile pentru copii ale lui Stelian Ţurlea, dar şi cele ale unor autori locali, precum Grigore Cojan.

Vă invităm să parcurgeţi expoziţia Dracula sau viaţa fără moarte a mitului!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Expoziţia Dracula sau viaţa fără moarte a mitului, 5.0 out of 5 based on 2 ratings
Categories: Diverse Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.
Trebuie să fii logat pentru a povesta un comentariu.