Acasă > Cultura > Ciocolata noastră de toate zilele

Ciocolata noastră de toate zilele

Continuăm tema industriei braşovene. De această dată vreau să vă prezint cartea domnului Vasile Aldea, Fabricile “Hess” şi “Stollwerk”: scurt istoric al ciocolatei braşovene (Braşov, Editura Haco Internaţional, 2014, 66 pagini). Inginer de profesie şi pasionat de istoria Braşovului, împătimit colecţionar şi cititor, domnul Vasile Aldea este cunoscut în cercul arhivelor, bibliotecilor, al colecţionarilor şi fotografilor, fiind mereu însoţit de aparatul foto şi prezent la expoziţii. Cum mărturiseşte autorul, ideea de a scrie despre fabricile de ciocolată ale Braşovului s-a născut în anul 2013, când a văzut fotografii cu vizita reginei Maria la fabrica Stollwerk Braşov. Prins de acest morb, autorul a parcurs fondurile de arhivă şi a apelat la resursele de bibliotecă, reuşind să reconstituie un succint, dar consistent, istoric al producţiei braşovene de ciocolată. După o scurtă introducere asupra începuturilor ciocolatei în Europa şi a pătrunderii ei în spaţiul nostru, autorul relatează cum s-a înfiinţat Prima fabrică de ciocolată şi bomboane din Transilvania în 1899, ulterior Fabrica Hess, având sediul în str. Cuza Vodă nr. 3. Familia Hesshaimer a avut un rol hotărâtor în această fabrică, modernizând-o şi extinzând investiţia financiară şi tehnologică. Autorul relatează despre greutăţile fabricii în timpul celui de al doilea război mondial şi al perioadei 1945-1948, încheiată cu naţionalizarea întreprinderii. După prezentarea companiei Stollwerk din Germania, V. Aldea expune cum a luat fiinţă fabrica Stollwerk din Braşov, în 1922, la cererea filialei din Bratislava a concernului german. Iniţiativa a fost susţinută de membrii fondatori printre care Carol Reinerth, dr. G. Baiulescu, senator Arthur Polony, avocat Alfred Tontsch şi George Stănescu, fabricant de petrol. Fabrica a cumpărat sedii în străzile De Mijloc şi Lungă, a investit în clădiri şi tehnologie şi s-a extins chiar şi în afara Braşovului. Perioada războiului a fost dificilă prin restricţiile de aprovizionare, iar la finalul conflictului fabrica a fost declarată “bun inamic” şi predată administraţiei URSS, autoritatea fiind exercitată de un administrator de control. În În 1953, în urma unei înţelegeri cu statul sovietic, fabrica a revenit României care în 1954 a unit cele două fabrici în Intreprinderea de produse zaharoase “Dezrobirea”, devenită în 1966 “CIBO”, care producea mai ales pentru export. În perioada 1990-2009 fabrica a fost privatizată, fiind achiziţionată în 1994 de către compania americană Kraft Food International. Astfel, s-a dezvoltat, devenind lider de piaţă în România pentru produsele de ciocolată, fiind lansată marca ciocolatei “Poiana”. Dezvoltarea a determinat extinderea şi din această cauză compania a decis transferarea producţiei la o fabrică modernă din Bulgaria, producţia încetând în Braşov, în 2009. Încercările autorităţilor locale de a păstra investiţia americană au eşuat. Ce a urmat cunoaştem deja cu toţii: proprietăţile recent vândute sunt/vor fi demolate şi tradiţia industriei braşovene de ciocolată a devenit istorie. Datorăm demersului onest al domnului Aldea o carte documentată, ilustrată excelent, ce aminteşte braşovenilor un capitol al industriei locale, acum la timpul trecut.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Ciocolata noastră de toate zilele , 5.0 out of 5 based on 4 ratings
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. decembrie 26th, 2017 la 01:27 | #1
  2. decembrie 26th, 2017 la 07:57 | #2
  3. decembrie 27th, 2017 la 14:29 | #3
  4. decembrie 30th, 2017 la 12:47 | #4
  5. decembrie 31st, 2017 la 03:27 | #5
  6. ianuarie 3rd, 2018 la 19:20 | #6
  7. ianuarie 3rd, 2018 la 21:26 | #7
  8. ianuarie 10th, 2018 la 02:15 | #8
  9. ianuarie 11th, 2018 la 18:15 | #9
  10. ianuarie 13th, 2018 la 09:39 | #10
Trebuie să fii logat pentru a povesta un comentariu.