Acasă > Cultura > Poezii de la Sânpetru

Poezii de la Sânpetru

O copilă cu chip diafan, o prezenţă discretă şi totuşi un “copil”. Astfel ar putea fi descrisa mica noastra poeta ANA-MARIA MOISE, de doar 12 ani, eleva a Scolii Gimnaziale din Sanpetru-judetul Brasov.
Cu un timbru cald al vocii, isi recita sensibil si timid creatiile in fata audientei formata din ai ei colegi si cadrele didactice. Ii simti emotia, emotie care ma incearca si pe mine cand astern aceste cuvinte, dar mai ales versurile micutei Ana-Maria Moise.

FLUTURI DE ZAPADA

Vantul puternic bate
Fulgul incet cade,
Iar eu stau la caldurica
si-o ascult pe-a mea bunica.

Imi povesteste de Ajun
Imi povesteste de Craciun
Imi povesteste multe lucruri
Dar si despre albi fluturi.

Cand i-a vazut ea prima data
A fost demult, a fost odata
Intr-o zi i-a fost sa vada
Cum cad fluturi de zapada.

Stateam atenta si-o ascultam,
Din cand in cand mai atipeam,
Dar ma trezea un gros latrat,
Pan’ la urma ma culcam.

SATUL SFANT

Ma uit pe bolta sfanta
Si-ascult cum pasarile canta.
Ma uit pe campia inverzita
Si vad cum fluturi se agita.

Ma uit in satul sfant
Ce-i construit pe-al nost pamanat
Ma uit, vad un darapanat bordei
Ce-i construit numai din tei.

Ma uit in jurul meu
Stiu ca totul e creat de Dumnezeu
Ma uit, vad oameni buni si rai
Care-au luat-o pe diferite cai.

BAIATUL NAZDRAVAN

Era nazdravan
Cu parul balan
Cu nas borcanat
Al nostru baiat.

Pe fete ciupea,
Baieti impingea,
Chiar si sora sa
Adesea plangea.

Ingerasul lui
Mereu ii soptea
Ca lui Dumnezeu
Nu-i place rautatea sa.

Bietul ingeras
Mult a mai muncit
Si s-a chinuit
Pe baiat sa-l faca
Rau sa nu mai faca.

Pana intr-o zi
Cand s-a suparat
Si-n vis l-a certat
Pe raul baiat:

“De nu esti cuminte
Te voi parasi
Vesnic tu pe lume
Singur ai sa fii.

Cand s-a trezit
Bietul copilas
Rau s-a speriat.
Cu lacrimi in ochi
In genunchi statea
Si cu glasul tremurand,
El asa spunea :

“Inger, ingerasul meu
Te rog iarta-ma pe mine
Caci voi asculta de-acum
Numai si numai de tine.”

DALMATIANUL

Am un catelus
Foarte jucaus
E dalmatian
Un pic cam dolofan.

Toata ziua,ziulica,
El se joaca cu bunica.
Face mare galagie
Si in casa e urgie.

Cand vine ora de culcare,
Nici n-aude a mea strigare,
Pentru ca latra-ntruna
Pana se trezeste luna.

DE ZIUA MAMEI

De ziua ta mamica mea
Iti dau in dar inima mea.
Iti dau in dar si sufletul
Caci vreau sa-ti vad zambetul.

Si-o sa-ti dau mamica mea
cea mai frumoasa lalea
Vantul o sa-ti dea in zbor
De la mine un martisor,
Dar pupicul meu prefer
Sa nu-l dau prin mesager

SATUL MEU

Vreau sa ma duc in satul in care-am crescut,
Unde mama m-a nascut.
Unde vara pe caldura zaboveam
Iar iarna la caldura-n cada stateam.

Vreau sa ma duc sa imi vad curtea
Vreau sa ma duc sa vad si puntea
Pe care cu fetele incet treceam
Si foarte tare ne distram.

Vreau sa ma duc sa vad si scoala
Unde m-a dus de mana mama,
Sa vad banca in care stateam
Si profesoara eu o ascultam.

COCOSUL

CUCURIGU! spune-un ceas
Ce are inima si glas
Si trezeste intreg satul
Doar dregandu-si putin glasul.

Are pene rosii-n coada
La gaini le tine sfada.
Este mandru si frumos
Ca ce naiba? E Cocos.

-Vai ce cocosel viteaz,
Spun gainile-ntrun glas
El este cu noi mereu
Si ne ajuta la greu.

Cocoselul admirat
Spune si el suparat
-Ce pacat, ele nu stiu
Ca-mi este greu sa fiu
Cocoselul lor viteaz
Ce le apar la necaz.

GHIOCELUL

Ghiocelul mititel
A iesit astazi si el
Dupa Omul de Zapada
Lumea-ntreaga ca sa vada.

S-a gandit ca daca iese
Lumea-ntreaga-nveseleste,
Cand iesi i-a fost sa vada
Gramajoare de zapada.

Mititel si vai de el
A sunat din clopotel
Fratii lui s-au adunat
Primavara a chemat.

TOAMNA

Frunze cad incet cu randu’
Vor s-acopere pamantu’
Colorate, dar uscate
Au cazut acuma toate.

Nu mai vrea nici una sus
Cred c-au ametit
Li s-o fi facut si rau
De atata zgaltait.

C-a fost ieri un vant puternic
Ce-a cutreierat gradina,
Dar daca ma uit mai bine,
Asa e si la vecina.

La matusa peste drum
Nici o frunza in copac.
La vecinu’ Gheorghita
Nici macar o frunzulita.

- Vantule, dar rau mai esti
Pe copaci ii pedepsesti.
Ce ti-au facut oare
De-i golesti de frunzisoare?

-Pe copaci nu-i pedepsesc
Doar de frunze ii golesc
Daca e vreo frunzulita,
Nu e toamna, mai fetita!!

-Pai si brazii cum au frunze,
Ei sunt incapatanati?
-Nu, dar asa-i dat de la Domnu’
Sa nu fie dezbracati.

VARA

Acum vara a venit
Si copacii-au inrodit
Pasarile ciripesc
Si pe noi ne-nveselesc.

Randunica cuib isi face,
Cucului gura nu-i tace,
Iar ratoiul cel falos
Macane galagios.

Rata si cu puii ei
Se plimba pe apa,
Iar cand vad un mormoloc,
Sar si repede-l inhata.

BRANZICA

Branza e gustoasa
Dar si foarte sanatoasa.
Branza-i din laptic
Ca sa nu ramai mic.

Eu mananc si beau lactate
Adica branza si lapte
Si va spun drept
Ca am multa sanatate.

DOAMNEI DIRECTOARE

Doamna noastra directoare,
E frumoasa ca o floare.
Floarea-aceea e laleaua
Si conduce super scoala.

Dar daca o suparam
Si o lege incalcam
Ea se supara pe noi
Si ne da chiar nota doi.

Sper din tot sufletul sa va placa aceste versuri ale micutei Ana-Maria Moise de la Scoala Gimnaziala Sanpetru, in acelasi timp rog sa-i fie iertate eventualele stangacii.

Munteanu Maria – bibliotecar la Biblioteca Comunala Sanpetru.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Poezii de la Sânpetru, 5.0 out of 5 based on 4 ratings
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. decembrie 26th, 2017 la 01:46 | #1
  2. ianuarie 6th, 2018 la 02:25 | #2
Trebuie să fii logat pentru a povesta un comentariu.