Arhivă

Arhivă pentru iunie, 2015

Donaţie de carte – Ionuţ T. Horia Leoveanu

Un frumos omagiu adus donatorilor noştri de carte, în mod special Familiei Leoveanu, ne-a transmis colega noastră Laura Silvestru, şef serviciu Relaţii externe

Numele familiei Leoveanu este emblematic pentru educaţia şi cultura Braşovului, membrii săi, de la ofiţerul – ctitor de şcoală, Toma Leoveanu, la soţia acestuia, doamna Eugenia Leoveanu (n. Panţu), învăţător de cea mai înaltă ţinută morală şi profesională, şi fiul lor, Ionuţ Horia T. Leoveanu, medic, marcând definitoriu traseul comunităţii noastre, de-a lungul a trei epoci, cea postbelică, cea comunistă şi cea contemporană. Acestora li se adaugă, sporind strălucirea acestei familii, alţi iluştri dascăli, Ion C. Panţu, soţia acestuia, Maria Panţu, şi fiica lor, Virginia. La rândul lor, învăţători de carieră, ce nu au abdicat nicio clipă de la misiunea de dascăl, înfruntând cele mai cumplite abuzuri şi  nedreptăţi, dureri şi sacrificii, renunţări şi  suferinţe (rechiziţionarea bunurilor de către comunişti şi trimiterea învăţătorului Panţu în lagărul de la Salcia fiind doar unele dintre ele).

Dar nimic nu a fost în zadar. Moştenitorul acestei ilustre familii asumă un gest, pe cât de impunător, pe atât de impresionant. El are nu doar o proprie contribuţie ştiinţifică, fiind autorul a nu mai puţin de 6 titluri de literatură medicală, acoperind teme dintre cele mai diverse, dar este şi cel care oferă oraşului o istorie a tumultuosului excurs al familei sale, un “restitutio” menit să aşeze membrii acestei familii acolo unde le este locul: în istoria oraşului, a şcolii româneşti, a culturii care ne defineşte ca oameni.

Donaţia de carte, oferită Bibliotecii Judeţene “George Bariţiu”, şi pentru care nu doar noi, ca instituţie, trebuie să-i rămânem îndatoraţi, ci noi, ca şi comunitate, se alcătuieşte din 12 titluri, ce s-ar putea împărţi pe trei paliere. Primul conţine o istorie a  familiei (Album: Familia Leoveanu din Braşov) şi o carte-omagiu, dedicată tatălui său, domnul profesor Toma A. Leoveanu (Ofiţer-erou şi ctitor de şcoală braşoveană). Cel de-al doilea conţine lucrări de medicină, şi nu numai, atestând  interesul autorului pentru cele mai diverse  domenii ( “Asistenţa medicală în îngrijirea pacienţilor cu ocluzie intestinală” – co-autor, Alexandru Lucian Ciorâcă, “Asistenţa medicală în îngrijirea pacienţilor cu hemoragie digestivă superioară prin ruperea varicelor esofagiene din ciroza hepatică”, “Moartea subită cardiacă în medicina legală”, “Particularităţi privind cercetarea la faţa locului în cazul infracţiunilor de omor” şi “Particularităţi ale managementului investigării fraudelor informatice”). Ultimul conţine trei numere, în limba engleză, ale revistei Romanian Journal of Artistic Creativity şi un număr al revistei Albanezul.

Dacă titlurile lucrărilor de medicină, destinate nu doar specialiştilor, ci şi publicului larg, sunt prin ele însele menite să suscite interesul pentru anumite teme, cele două lucrări, dedicate istoriei familiei Leoveanu, trebuie abordate dintr-o cu totul altă perspectivă. Ele nu sunt doar pagini care păstrează memoria iluştrilor membri ai comunităţii noastre, ci şi restituiri ale istoriei Braşovului, ale culturii şi învăţământului pe parcursul a decenii întregi. Printre rândurile ce construiesc efigiile bunicului, mamei şi mătuşii, învăţători cu vocaţie, prin mâinile cărora au trecut sute şi sute de copiii (mă bucur şi astăzi că am fost şi eu unul dintre ei), cărora le-au trasat destine, le-au marcat traiectorii, le-au deschis universuri, se scurge o dragoste fără egal. A fiului, a nepotului, a elevului, Ionuţ Horia, pentru cei care i-au luminat copilăria, i-au încălzit sufletul, i-au îndrumat paşii, i-au susţinut voinţa şi visurile. Dar peste toate acestea se ridică, aproape eroică, imaginea tatălui, un om pe care, poate, ne-am fi dorit cu toţii să-l întâlnim, şi măcar pentru o dată în viaţă. Au avut mulţi alţii acest privilegiu: ofiţeri ai armatei române, profesori şi elevi braşoveni, oameni de cultură ai oraşului. Şi, cu siguranţă, marea lor majoritate au ştiut să aprecieze această şansă, la justa ei valoare. Din păcate, nu toţi. Minţi suficiente, suflete sărace, orizonturi înguste au încercat să limiteze sensul aceastei întâlniri. Dar oamenii aceştia contează mult prea puţin. Sau deloc. Contează memoria celor care au luptat, alături de ofiţerul Toma Leoveanu, au muncit la deschiderea actualei Şcoli nr. 11, alături de profesorul şi directorul şcolii, Toma Leoveanu sau au făcut ca prestigiul Liceului Andrei Şaguna să ajungă acolo unde este şi astăzi, alături de directorul de atunci al liceului, Toma Leoveanu. În pofida a tot şi a toate, a primat Omul, Dascălul, Eroul. Şi aşa va rămâne în mintea şi sufletele braşovenilor.

Lucrările donate de medicul Ionut Horia Leoveanu vor putea fi consultate la Biblioteca Judeţeană, în regim de sală de lectură, în cadrul Serviciului Comunicarea colecţiilor. Formatul electronic al acestora va putea fi consultat de pe site-ul instituţiei, la adresa www.bjbv.ro.

Mulţumiri, în numele Bibliotecii Judeţene “George Bariţiu” Braşov şi al cititorilor noştri.

Mulţumiri, în numele tuturor braşovenilor.

Laura Silvestru,

Şef Birou Relaţii externe

PS: Cred că este un gest de omagiu adus oamenilor de cultură ai Braşovului, potrivit acum mai ales în contextul candidaturii Braşovului la Capitală europeană a culturii 2021. Mulţumim familiei Leoveanu şi colegei noastre Laura Silvestru pentru gând!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.8/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags:

Brasov 2021 – Capitala Europeana a Culturii

Cum bine stiti, administratia brasoveana a lansat candidatura Brasovului in competitia Capitala europeana a culturii 2021.
Aplicatia pentru acest proiect include atat efortul autoritatilor, cat si evaluarea implicarii publicului. Iata de ce apelez la toti brasovenii ce pot vedea acest mesaj cu indemnul de a sustine candidatura Brasovului.
Ce puteti face?
1. Gasiti si consultati informatii pe site-ul special creat www.brasov2021.brasovcity.ro
2. Participati la consultarile publice organizate, in mod special la consultarea publica a comunitatii din 6 iulie, orele 18,00, Sala Patria. Mergeti sa va exprimati punctul de vedere, deveniti o voce, trimiteti orice idee si propunere la e-mailul brasov2021@brasovcity.ro
Date despre consultarile publice http://brasov2021.brasovcity.ro/?page_id=39
3. Votati unul dintre conceptele care vi se pare ca se potriveste Brasovului
4. Promovati campania Sustin Brasov 2021 prin trimiterea unei fotografii insotite de un mesaj de sustinere a candidaturii pentru Capitala europeana a culturii 2021 consortiulculturalcorona@gmail.com. Este vorba de o fotografie portret, format jpeg, minim 300 dpi, și un text de susținere care să nu depășească 5 rânduri, format Times New Roman, mărimea fontului 12.
4. Dati like contului de facebook Brasov Capitala Culturala Europeana 2021.
Totul va conta, tot ce este legat de implicare va fi numarat. Haideti sa fim impreuna!
VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Conferinţă de istorie a Braşovului – Oraşul memorabil, ediţia 2015

Conferință publică în cadrul proiectului ORAȘUL MEMORABIL – ediția 2015
Irina Mastan, doctor în istorie la Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, va susţine conferinţa Lumini și umbre. Portretul femeii brașovene în epoca premodernă.
Gândindu-ne la femeile celebre din istorie, ne vin în minte nume de zeițe, regine sau sfinte. Însă cât de bine le cunoaștem pe femeile brașovene? Începând cu secolul al XVI-lea, izvoarele scrise ne oferă diverse portrete feminine, de la modele de urmat până la vrăjitoare. Aparent marginalizate, femeile brașovene se strecoară discret în spațiul public urban și își lasă amprenta asupra istoriei orașului.
Irina Mastan a finalizat în anul 2013 studiile doctorale în domeniul Istorie, în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. cu o teză de doctorat: „Brașovul și Principatul Transilvaniei în contextul rivalității osmano-habsburgice (1526 – 1613)”. Domeniile de specialitate sunt istoria medievală și premodernă a Transilvaniei, istoria Europei Centrale, istoria bisericii și paleografie latină. În perioada studiilor a avut un stagiu de cercetare de 6 luni, la Viena. În prezent, continuă cercetarea asupra istoriei Brașovului.
Intrarea este liberă.
Organizator: Ordinul Arhitecților din România, filiala Bv-Cv-Hr Partener: Biblioteca Județeană Brașov
Finanțator: Primăria muncipiului Brașov
Eveniment organizat sub egida candidaturii Braşovului la Capitală Europeană a Culturii 2021
VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Invitaţie la teatru forum

Asociația Târgoviște spre Europa în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană Ion Heliade Rădulescu Dâmbovița, Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița și Asociația Tineri pentru Europa de Mâine organizează în perioada 17-19 iunie 2015 un turneu de teatru forum cu tema Tradițiile – o barieră? pentru copii și tineri, bibliotecari, publicul larg în cadrul proiectului ,,Reţea de centre de educaţie nonformală pentru viaţă în mediul rural din Dâmboviţa”, finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România ce va avea loc în județele Prahova și Brașov, cu sprijinul Bibliotecii Județene Nicolae Iorga Prahova și al Bibliotecii Județene George Barițiu Brașov. În cadrul evenimentelor ce se vor derula vor avea loc și prezentări în vederea realizării unui schimb de experiență precum și pentru promovarea proiectului și diseminarea rezultatelor obținute până acum.

Programul este următorul la Biblioteca Judeţeană Braşov

Joi, 18 iunie 2015

-         Orele 14,00 – 15,00  – Tradițiile – o barieră ? Prezintă echipa nr. 2 de teatru forum a Asociaţiei Tineri pentru Europa de Mâine în Mansarda Casei Baiulescu

Sunt invitaţi copii, tineri, bibliotecari, voluntari şi cetăţeni din judeţul Brașov.

 INTRAREA GRATUIT!

Eveniment sub egida Braşov – oraş candidat pentru Capitală europeană a Culturii 2021

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Expoziţii pentru copii, cu şi de copii

În ultimul timp, am văzut expoziţii făcute de muzee pentru copii, prilejuite de ziua internaţională a copilului, 1 iunie. Desenele copiilor expuse la muzeu, în sălile de expoziţii temporare, dar mai ales reacţia copiilor la expoziţiile făcute de ei, mi-au arătat cât de important este să facem expoziţii adresate lor, în care se recunosc. Faptul că se regăsesc duce la apropierea lor de muzeu. Înregistrând reacţia lor favorabilă, am realizat că noi, atât muzeografii, cât şi bibliotecarii, trebuie să gândim expoziţii diversificate, care se adresează diferitelor categorii de public – pensionari, adulţi, adolescenţi, copii. Nu putem face expoziţii de adulţi şi să cerem copiilor să le viziteze. Nu le vor savura. Trebuie să gândim expoziţii pentru fiecare categorie de vârstă şi să le facem cu implicarea lor, altfel nu se vor identifica cu ele.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Arta braşoveană postbelică

Din 15 mai Muzeul de artă oferă vizitatorilor Expoziţia Arta braşoveană postbelică. De câţiva ani Muzeul de artă Braşov a făcut programatic expoziţii despre arta în timpul comunismului, abordând curajos raporturile dintre artişti şi dictatură. Este o temă dificilă şi greu de gestionat, de natură să tulbure atât artiştii, cât şi discursul muzeografilor şi pe privitori. Iată că anul acesta o nouă expoziţie valorifică tematic patrimoniul de artă contemporană al muzeului. Aceastatratează subiectul fără resentimente, neutru şi corect, sesizând tendinţele şi influenţele exercitate de diverse curente artistice asupra artei braşovene, picturii şi sculpturii. Practic, în anii postbelici, curentele artistice moderniste – expresionismul, modernismul, cubismul şi fovismul – continuă să influenţeze artiştii braşoveni, în paralel cu realism socialismul. Cedările artiştilor sunt vizibile în portretele colective – Oţelari, muncitoare etc. – şi peisajele industriale, nu şi în cromatică şi tehnică. Trecând peste scurta perioadă de liberalizare şi ajungând în greii ani ’80, constatăm că artiştii, cu puţine excepţii, au revenit la figurativ, izolându-se în mare măsură faţă de evoluţia artei în general. Alegerile făcute de artiştii braşoveni sunt reflexul dictaturii în artă, dar şi o soluţie de apărare, de evadare evidentă, în opinia mea. Expoziţia este realmente reuşită, prin selecţia izbutită de creaţii, suficient de relevante pentru izbânzile şi retragerile artiştilor braşoveni, pentru cum au reuşit să păstreze cumpăna între arta proprie şi presiunile regimului.

Duminică, atunci când am vizitat expoziţia, alături de mine, erau alţi patru vizitatori străini, interesaţi de arta braşoveană şi de patrimoniul muzeului. Expoziţia Arta braşoveană postbelică merită vizitată pentru discursul sobru şi selecţia atentă şi acesta este motivul pentru care recomand publicului braşovean să o viziteze pentru a înţelege relaţia subtilă construită între artişti şi comunism şi pentru a pătrunde mai bine o epocă dificilă. Până în 12 iulie este deschisă!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags:

Filmuleţe foarte scurte, filme cu licenţe creative

Săptămâna trecută au fost două evenimente cinematografice în Braşov: Festivalul Tres court, deja intrat în tradiţie, oferit de Alianţa Franceză şi BVCC – Festivalul de cultură liberă. Am ajuns parţial să vizionez producţiile de film din cadrul fiecărui eveniment. Astfel, am văzut două filmuleţe remarcabile în Mansarda Casei Baiulescu – Joaca de Alexandru Dema şi Les Mains, absolut superbe, pline de imaginaţie, alb-negru, de expresivitate, concentrate şi sugestive. Festivalul de cultură liberă a propus o producţie despre licenţele creative şi accesul publicului la resurse. În concluzie, braşovenii au avut la dispoziţie producţii cinema reuşite săptămâna trecută, pe care cu siguranţă le-au savurat pentru calitatea lor şi caracterul cu adevărat inedit şi interesant.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags:

Propunere de concepte pentru Brașov – oraș candidat la Capitală europeană a culturii 2021

Multiculturalismul orașului celor 10 nume

dr. Daniel Nazare

            Să ne închipuim un cerc în care apare scris numele Brașov, iar din el pornesc, spre toate punctele cardinale, 9 linii. Numele românesc și actual al orașului, atestat din evul mediu, trimite la o comunitate românească harnică, nici pe departe fără chef de muncă și fără curaj, și care, prin negustorii ei dădea, încă din secolul XV, cel mai bogat contribuabil al urbei.

Din cercul mai sus menționat pornește spre nord-est o altă linie pe care putem nota numele Brassó, ce trimite tot la o comunitate veche a orașului (a doua ca mărime în prezent), ce a crescut spectaculos prin afluirea dinspre arealul secuiesc la final de secol XIX, odată cu prima industrializare. Cea mai importantă personalitate maghiară a orașului, celebrul fotograf Brassaї, a luat chiar numele orașului ca pseudonim și i-a dus faima spre toate zările, deși considera că a plecat din ,,ultimul oraș al Occidentului”, dincolo de care începe ,,Orientul”.

A doua linie poate șoca fiindcă merge spre est și are numele Stalin, unul ce trimite la perioada dintre 1950-1960, când orașul s-a numit așa, când s-a produs a doua industrializare. ,,Orașul Stalin” era  ,,orașul roșu”, însă nu pentru culoarea țiglelor de pe case, ca în evul mediu, ci pentru că, cu prețul unor traume vizibile și astăzi, a căutat să se transforme în ceva ce în prezent putem recupera spectaculos sub forma spațiilor industriale reconvertite. Așadar, o moștenire ce nu trebuie uitată, ci asumată și valorificată și cultural și turistic.

Următoarea linie, tot în sensul acelor de ceasornic, are la capăt numele de Perșava, numele turcesc al Brașovului. Moștenirea aceasta este una dintre cele mai interesante, fiindcă nu luăm în calcul doar că la Biserica Neagră se afla o mare colecție de covoare anatoliene, ci că până în zorii modernității burgul era perceput ca unul ,,schismatic”, chiar ,,turcesc”, dacă drumețul venea dinspre vest. De altfel, un englez, într-o carte apărută în 1855 semnala în oraș ,,luleaua de chihlimbar, ciubucul lung, tutunul bine mirositor, splendida dulceaţă şi multe alte dulciuri din bucătăria cofetarului turc, cafeneaua gen chioşc, bazarul şi alte specialităţi”.

O linie ce are la capăt numele Stefanopolis pleacă din cerc spre sud-est și ne duce cu gândul la moștenirea grecească a Brașovului. Numele orașului, tradus din greacă, însemna orașul lui Ștefan (,,cel încoronat”), ce ne duce cu gândul la mult mai cunoscutul Corona. Negustorii ,,greci”, nume generic sub care se puteau ascunde nu doar români, ci și alți balcanici, au fost primii ce au pătruns în orașul săsesc, prin casele cumpărate, iar capacităţile lor intelectuale și spiritul comercial îi fac destoinici, bunăstarea le asigură libertate şi strălucire, reciprocul lor sprijin negustoresc înseamnă spirit comunitar, tenacitate şi stăruinţă în întreprinderi.

Următoarea linie merge spre sud și are la capăt numele bulgăresc al orașului, Brashiev, fiindcă constructorii bulgari au participat la edificarea Bisericii Negre și au locuit alături de români în cartierul ce purta numele Bolgarszek. Călătorii străini, care treceau prin Braşov, făceau confunzii şi îi numeau aproape invariabil pe românii din Şchei ,,bulgari”, iar acest soi de ambiguitate cu reverberații și în limba liturgică și cărțile de cult păstrate, ne face să evidențiem, în trecutul multicultural al Brașovului și componenta bulgară și, în sens mai larg, slavă.

Cu trimitere la stema orașului ne putem imagina la capătul următoarei linii, orientată spre sud-vest, numele Corona, denumirea latină a orașului ce duce pe linia catolicismului spre Roma, iar această moștenire latină ascunde o bogată cultură, ce ne apropie, poate cel mai tare, de nucleul vechii Europe. Goticul ne-a lăsat moștenire cel mai mare edificiu de cult dintre Viena și Istanbul, Biserica Neagră, iar salba de biserici, unele fortificate, din Țara Bârsei, ne-au plasat, prin cea din Prejmer, pe lista UNESCO.

O altă linie ce merge spre vest are la capătul ei denumirea de Brașovia, sub care e cunoscută cetatea de pe Tâmpa, dărâmată din rațiuni militare, dar sub acest nume generic se poate ascunde orice loc dispărut din oraș, fie că este vorba de un bastion, o casă, un parc, o piață sau o statuie.

Următoarea linie este îndreptată spre nord-vest și ne duce cu gândul la numele de Krunen, numele dialectal săsesc al Brașovului, cu trimitere la coloniștii numiți generic sași de pe teritoriul Imperiului German, din zona Luxemburgului, dar acoperind și alte arii geografice, fiindcă printre ei se aflau şi flamanzi, valoni şi chiar italieni. Așadar, un creuzet etnic, având leagănul în ceea ce numim vechea Europă, primul nucleu al Uniunii Europene actuale.

Ultima linie ce merge spre nord are la capătul ei numele german Kronstadt, ce vine în completarea dimensiunii săsești și care poate fi cultivată și completată cu extensii, fie protestante, fie mai ales catolice, nu doar spre spațiul Germaniei, Austriei și Elveției, ci chiar și al Poloniei și Cehiei, foste și actuale zone ale germanității, unde celebrul reformator brașovean Honterus s-a format și creat. Însă nu doar el, ci și alți gânditori, ce au renunțat la perspectiva unei frumoase cariere acolo pentru a se întoarce la Brașov. Reveneau și anonimele calfe ce făceau călătoria inițiatică obligatorie, la fel cum și destule calfe germane se inițiau la Brașov. Orașul a adăpostit și evrei, armeni, romi, italieni și alte neamuri, cu poveștile lor fascinante, un emigrant danez fiind primul care a împodobit la Brașov un brad de Crăciun.

Am încercat să comprim cât am putut această descriere, ce poate fi mult amplificată și umplută cu evenimente culturale, pornind de la această moștenire unică în felul ei în spațiul românesc. ,,Orașul celor 10 nume” poate fi ortografiat cu mai multe caractere de litere diferite și este mult ajutat prin recenta și încă nu prea bine asimilata schimbare de titulatură, de la ,,capitala culturală a Europei” la ,,capitala  europeană a culturii”. Accentul nu mai cade pe ce avem diferit și specific, ci pe ,,dimensiunea europeană”, fiindcă va trebui să aducem, prin evenimente culturale de ținută, Europa din toate punctele cardinale, aici la Brașov, deși, prin istoria trecută, deja am adus-o. Conceputul descris mai sus ni-l dă orașul, nu trebuie să inventăm ceva, să mergem spre abstractizări, să forțăm lucruri pe care să le demonstrăm cu argumente raționale, ci doar să invităm alături de noi în 2021, dar și în anii premergători, artiști și public european, ce în mare măsură are legătura cu orașul, prin simplul fapt că strămoșii lor au lăsat urme aici. De fapt, pentru Brașov, „Europa este aici!”, dacă e să fim și mai ambițioși și nu neapărat prea aroganți și orgolioși, „Toată/întreaga Europă a fost/ încă (mai) este aici!”

Opera Prima – prima carte, prima școală, prima gramatică în limba română, prima tiparniță…

 

dr. Vasile Oltean

 

            ”Ați mai văzut un oraș mai patriot ca Brașovul?” – exclama Eminescu. Primul care vedea Brașovul Capitală Europeană a Culturii a fost Nicolae Titulescu, care în testamentul din anul 1939 preciza spre cunoaștere și împlinire: ”Să mă înmormântați la poalele Tâmpei, pe o alee între brazi, undeva mai deoparte. Prietenii mei de la Brașov îmi vor găsi locul. Tache Ionescu, la poalele Bucegilor, eu la picioarele lui, la poaleleTâmpei…”.

Poate vreun oraș din țara aceasta să așeze în calendarul existenței sale mărturii definitorii ale culturii naționale ca Brașovul? Diaconul Coresi edita aici, sub egida Bisericii Sf. Nicolae, primele cărți de circulație în limba română, așezând definitiv biruința scrisului în limbă română și fixând pentru totdeauna normele limbii literare, dovedind că ”Întru biserică mai bine e a grăi cinci cuvinte în limbă română decât întunericu de cuvinte în limbă striină” (Tâlcul vangheliilor – 1564). Dimitrie Eustatievici Brașoveanul la 1757 și apoi Radu Tempea la 1797 realizează primele două gramatici ale limbii române în Șcheii Brașovului. Dascălul Costea și apoi familiile de cărturari: Duma, Hoban, Baran, Tempea, Grid ș.a. formează o veritabilă școală de copiști, copiind, traducâd și realizând cărți de mare interes național pentru ființa poporului nostru.

Cunoaște cineva că puțin cunoscutul dascăl din Șcheii Brașovului, Nicola Nicolau, a scris primele trei cărți din Europa despre Napoleon, aflate în arhiva din Șchei?: ”Întâmplările războiului franțozilor și întoarcerea lor de la Moscova”; ”Napoleon Bonaparte, ce au fost și ce este”; ”Vrednica de pomenire Biruință ce în vremea noastră s-au făcut. Piramida cea din tunuri înălțată în marea cetate Moscova”. După ce slujise școala din Șchei și cea de la Golești, însoțise pe Dinicu Golescu în Europa în călătoria sa și scria, nu numai cărțile despre Napoleon, ci și alte cărți de interes național și internațional: ”Geografia sau scrierea pământului”; ”Descoperirea Americii”; ”Plutarh nou sau pe scurt scrierea vieții celor mai vestiți bărbați” ș.a., fiind ales membru al ”Societății filosoficești a neamului românesc”.

Aflat la întâlnirea tuturor drumurilor care duceau spre Muntenia și Moldova, dar înzestrat și cu dreptul de ”etapă și depozit”, Brașovul devine nu numai un construct comercial-economic dar mai ales cultural în conjunctura creată în relația pe care a avut-o cu populația săsească a cetății. Ați mai întâlnit undeva în lume ca cetatea săsească medievală a Brașovului să fie slujită ca ”scriitor la cetate” de protopopii Bisericii din Șchei (Iane, Mihai, Bratu – sec. XVI, Ioan Barac – sec.XVIII), ca să dăm doar câteva exemple? Aceștia alcătuiau documentele oficiale ale cetății, fiind răsplătiți financiar, dar și moral în relațiile cu românii din Șchei, fiind folosiți și ca mesageri în legăturile cu Moldova și Muntenia, aducând de acolo privilegii de comerț, dar și cărți.

Impresionantă este concurența loială și constantă la Brașov dintre populația românească și cea săsească. Sașii înființează tipografia honteriană prin Johanes Honterus (1539), românii cea coresiană prin Diaconul Coresi (1556), sașii fac cronici, românii fac cronici, sașii alcătuiesc catastife, românii protocoale-catastif (sunt peste 800 în arhiva din Șchei), ei traduc cărți, același lucru fac și românii. Când la școala din Șchei se introduce la 1559 primul manual de limbă română, cel care face gestul oficial de predare a manualului a fost judele brașovean Michael Weiss. Este impresionant acest dialog de interferență culturală între două etnii.

Brașovul își cere dreptul de capitală europeană a culturii și prin alte două sectoare culturale: școala și biserica. Atât școala gimnazială honterială și prima școală românească, cât și Biserica Sf. Nicolae și Biserica Neagră, care au concentrat în jurul lor valori de cultură națională și universală. Mărturii stau colecțiile de carte veche din zestrea acestor instituții.

 

Orașul policentric al culturii

 

dr. Adrian Lăcătuș

 

Acum o sută de ani, Brașovul era un oraș în care trăiau, în proporții relativ egale, trei grupuri mari de cetățeni, definite etnic: germaniromânimaghiari. Lor li se adăugau comunități sensibil mai mici de evreigreciitalieni,slaviromi.

Dar, deși toți acești oameni trăiau pașnic împreună și aveau relații sociale, politice și, mai ales economice, și învățau foarte multe unii de la alții, culturile lor se exprimau în universuri paralele, în cărțile și revistele lor trăia Kronstadt-ul, Brassó-ul sau Brașovul imaginar al fiecărui grup, viața se desfășura ca și cum ar fi fost coridoare, trotuare sau străzi paralele. Brașovul acestei epoci, care avea frumusețea ei, era policentric într-un sens cantitativ, numeric, literal: avea mai multe centre de cultură care ocupau același spațiu, dar care nu comunicau semnificativ.

            Între timp, istoria Europei s-a precipitat, s-a radicalizat în mișcările ei și asta a schimbat fața acestei părți de lume, inclusiv a Brașovului. Proporțiile popoarelor care o locuiesc și simetria demografică au dispărut demult. Dar, așa cum se întâmplă întotdeauna, oamenii ajung să iubească ceea ce le lipsește. Legăturile se reafirmă acum, și sunt ușor de făcut, pentru că toți le doresc, în mod natural.

Policentrismul există astăzi ca dinamism, ca rețea dinamică de centre aflate în legătură, într-o relație de schimburi reciproce, de stimulare, în evervescență, o atmosferă de deschidere către alte culturi și forme de viață. Există un cosmopolitism constitutiv al Brașovului și al brașoveanului, care se opune etnocentrismului. În acest sens Brașovul este un model de conviețuire și, în perioada recentă, de colaborare, de integrare a dimensiunilor culturale și tradițiilor specifice, fie ele mai vechi sau mai noi, într-un nou întreg.

Policentrism înseamnă și schimbarea raporturilor dintre centru și periferiecentru și provinciecentru și margine, care devin, cel puțin temporar, și spre beneficiul comun, interșanjabile. Asta este deja o realitate, dar și un proiect, un deziderat. Ești în centru dacă te simți în centru, dacă ceea ce ai de exprimat, în orice formă civică, artistică sau intelectuală este original, curajos și clar. Această mobilitate a centrului este premisa esențială a unei culturi democratice.

Există la Brașov și un pluralism sau policentrism al tradițiilor, care nu sunt doar etnice și culturale. Avem aici un raport neconflictual între tradițional și modern, între cultura pământului/a naturii și industrie, a căror integrare sau coabitare are o istorie la Brașov care nu merită să fie uitată.

 

De la Medieval la contemporan – o redefinire a identității culturale

 Mara Oprișiu

Arta contemporană este arta de astăzi. Ea oglindeşte cultura şi societatea contemporană, oferind atât specialiştilor cât şi publicului larg o resursă preţioasă prin care să ia în considerare ideile actuale și regândirea familiarului. Într-o lume influențată global, diversă cultural și avansată tehnologic, artiștii contemporani dau glas peisajului cultural variat, schimbării de identitate, valori și credințe. Publicul contemporan joacă un rol activ în construirea sensului operelor de artă. Privitorul contribuie sau chiar completează opera de artă prin reflecții personale, experiențe, opinii și interpretări.

Creaţia artiștilor contemporani este o combinaţie dinamică de materiale, metode, concepte și subiecte care provoacă granițele tradiționale. Adesea se referă sau însușește elemente din mai multe discipline și surse: cultura populară (film, televiziune, muzică), mass-media (publicitate, știri, comunicații, design grafic, media digitale), științe umaniste (literatura, istorie, istorie intelectuală, istorie naturala) și istoria artei (artă, arhitectură). Integrează adesea noile tehnologii (digital media, calculatoare, internet) sau materiale neconvenționale (obiecte găsite, natura, corpul). Artiştii de astăzi explorează idei, concepte, întrebări și practici care să examineze trecutul, să descrie prezentul și să imagineze viitorul. În mod constant se referă la trecut, construind pe teme atemporale, criticând modele demodate, cercetând istorii uitate sau împrumutând metode și tehnici tradiționale pentru a realiza idei noi. Arta poate servi ca o formă de critică – reîncadrând, redefinind sau întrerupând ideile tradiţionale şi aşteptările cu privire la artă și / sau societate, cum ar fi frumuseţe, originalitate, reprezentare sau autoritate.

Ea estompează adesea granițele dintre artă și viață de zi cu zi. Adesea, o operă de artă va intersecta intenționat cu un mediu, cum ar fi casa, locul de muncă, școala, politica şi divertismentul. Arta poate exista în afara forumurilor de expunere şi este adesea prezentată în moduri inovatoare, ca o instalație, un eveniment, un spectacol, on-line, sau ca documentație a unei munci efemere. Arta se poate desfășura în timp. Acesta poate fi pe baza de proces (performativ, colaborare, spontan), experienţial sau interactiv (video, bazat pe Web, multimedia, angajat social), sau poate răspunde la mediul său (artă publică, street art, artă de mediu).

Așadar arta contemporană este parte activă a vieţii comunităţii. Ea poate acţiona ca un ca un catalizator pentru creşterea organizaţiilor de artă contemporană gestionate la nivel local şi durabil în Braşov. Artiştii primesc suportul necesar care îi încurajeaza să ramână, să creeze şi să expună local. Asta presupune alocarea către cultură de spaţii prin reconstrucţie sau restaurarea patrimoniului local. O operă de artă este produsă folosind numeroase metode de lucru și procese diferite. Aceasta poate fi creată în mod izolat sau în colaborare cu asistenți, specialiști, prelucrători sau chiar publicul. Astfel se creează colaborări, schimburi între medii profesionale artistice, economice, administrative, implicit locuri de muncă. Accesul la artă este democratizat, publicul local are şansa să fie implicat activ, impactul creator colectiv lărgește înţelegerea rezidenţilor asupra ce e posibil pentru oraș, spune povestea orașului altora din întreaga lume (turişti) și facilitează o re-gândire imaginativă despre cum ar putea cetățenii să contribuie la locul pe care îl numesc acasă.

Istoria din Braşov subliniază importanța implicării artiștilor direct în revitalizarea orașului şi de a nu-i lăsa pe margine, ca decor. Vorbim despre o comunitate de arte în schimbare, ce schimbă cu sine oraşul.

 

Poveștile Brașovului – o nouă geografie culturală

 

dr. Alexandru Stănescu

Poveștile Brașovului reprezintă un concept menit să situeze orașul pe o nouă hartă culturala a Europei, o hartă a comunităților vechi, simpatice și interesante. Geografic, Brașovul nu este o așezare oarecare, prin urmare nu-și poate alege un concept de genul “Estul Vestului” sau “Vestul Estului”, pentru că orașul înseamnă mult mai mult, faima sa ajungând în evul mediu și în epoca modernă până în Constantinopol, Petersburg, Halle, Paris, Jaffa, Rajahstan, prin intermediul unor fii iluștri, și al harnicilor săi locuitori sași, români și unguri. Orașul, cu Țara Bârsei, reprezintă “o mică Transilvanie” atât din punctul de vedere a așezării geografice,  fiind amplasat pe un platou de presionări între patru munți, cât și din punct de vedere demografic, fiind locuit de membri a șase etnii (români, sași, maghiari, greci, evrei sau romi).

            Brașovul însuși este de poveste, o poveste frumoasă despre măreția tradiției,  despre multiculturalitate, despre valori ca toleranța, prietenia,  hărnicia, spiritul intreprinzător, curajul și libertatea, adică despre acele valori care stau la baza Uniunii Europene.

Poveștile Brașovului ne introduc în viața și moștenirea culturală a orașului oferind povești frumoase cu înțelesuri profunde, care pot alătura Brașovul celor mai de seamă comunități din Europa. Dacă la baza oricărei idei de marketing de succes stă o idee generoasă și o poveste frumoasă, poveștile Brașovului pot contribui la patrimoniul cultural european cu  moștenire culturală însemnată care aduce în atenția opiniei publice: monumente, oameni,  fapte și locuri memorabile.

Prin etalarea poveștilor locale în cadrul manifestărilor din anul 2021, comunitatea brașoveană invită toate națiunile europene să se împărtășească din  frumusețea și înțelepciunea faptelor săvârșite de brașoveni în trecut, dar și în prezent, pentru că povestea continuă, iar comunitatea dovedește că are în permanență resurse pentru a oferi exemple de bună practică în ceea ce privește multiculturalismul, excelența în cultură și spiritul antrepenorial.

            Poveștile Brașovului pot asigura cadrul în care moștenirea culturală brașoveană să fie  pusă în valoare în mod adecvat și adaptat la așteptările și nevoile culturale ale  vechilor comunități, reprezentând naționalitățile conlocuitoare (Românii în Șchei, Sașii, Grecii, Evreii din Cetate, Maghiarii din Blumăna).  Prin intermediul poveștilor, brașovenii și publicul european ar afla despre personalități exemplare, care au făcut faima Brașovului, ca Honterus, Coresi, Michael Weiss, von Hermann, Honigberger, Brassai, Pitiș, Prunariu, dar în spatele acestor povești se află alte mici istorii care așează Brașovul la locul pe care-l merită pe o hartă culturală a Europei. Poveștile oamenilor se împletesc cu poveștile locurilor, povestea lui Honterus este totodată și povestea modului în care Brașovul era racordat la marele curent cultural al Umanismului și la spiritul Reformei. Povestea lui Coresi oferă informații despre începuturile scrisului în limba română, despre harnica și aleasa comunitate românească din Șchei, despre prima moară de hârtie din bazinul Carpatic. În spatele poveștii lui Honigberger se ascund informații despre un medic brașovean, ajuns medicul personal al Sultanului, apoi medic al un rajah din Kasmirsi Gandahar, dar și despre brașoveanul Honigberg, arheolog amator, care a  pus bazele știintei orientalistice la nivel mondial prin colecția de obiecte orientale pe care a donat-o Academiei Franceze.

Povestea preoților cărturari din familia Grid ar permite publicului să ia cunoștință cu personalități ca Dimitrie Gridovici, autorul primei gramatici a limbii române, cunoscut încă din Marea Enciclopedie Franceză sub pseudonimul de “Brașoveanul”. Povestea Judelui Michael Weiss este la rândul său o poveste frumoasă despre cavalerism, implicare în lupta pentru libertate și sacrificiu.

Povestea lui Brassai este povestea unui mare fotograf al vieții de noapte din Paris, continuator al tradiției marilor fotografi brașoveni (Adler și Lang), devenit cunoscut datorită talentului și cercului său de prieteni care au marcat cultura franceză din secolul al XX-lea, dar care a preferat să ajungă cunoscut sub pseudonimul de “Brașoveanul”, în limba maghiară.  Povestea arhitectului Halasz, fratele lui Brassai, arată cât de sincron era Brașovul interbelic cu marile curente din arhitectura secolului al XX-lea și ar readuce stilul cubist în atenția brașovenilor și a europenilor. O expoziție Matthis Teutsch ar putea arăta brașovenilor și lumii întregi exemplul unui alt fiu ilustru, adept al unui curent artistic de avangardă, care a făcut faima orașului său.

Povestea profesorului Gh. I. Pitiș aduce în fața  publicului măreția tradiției Junilor și a șcheienilor, pe care acest mare etnograf i-a studiat și popularizat într-o manieră perfect racordată cerințelor studiilor etnografice și folclorice la nivel european din secolele XIX –XX.

Poveștile Brașovului pot continua și cu expoziții și evenimente dedicate lui Dumitru Prunariu, singurul român care a participat la aventura spațială, fiind cosmonaut într-un echipaj sovietic, eveniment care arată și el modul în care brașovenii au reușit mereu să fie în pas cu marile curente de gândire, cu noutățile din știință și artă.

De fapt poveștile ar fi pretextul care va putea genera o suită de  evenimente care să ridice personalitățile și patrimoniul cultural imobil, mobil și imaterial, la locul pe care-l merită în conștiința brașovenilor, dar și în conștiința publicului național și european. Brașovenii ar putea arăta lumii întregi cum prin așa-numitul “localism creator” o pleiadă de cetățeni ai Brașovului au reușit să fie sincronizați perfect cu omologii lor din alte țări europene și să răspândească luminile culturii și valorile comune europenilor în rândul comunității brașovene, dar și să ducă o parte din moștenirea culturală brașoveană în alte spații culturale.

Brașovul ar putea  fi așezat pe o hartă culturală a Europei, ca oraș cultural,  ca orașul primelor școli și gimnazii, ca oraș al primelor tipărituri în limba vernaculară, oraș ale primelor manuale, oraș al Reformei, ca oraș al restaurării ortodoxiei ardelene,  oraș simbol al luptei pentru libertate (1612, 1916, 1987, 1989), orașul dialogului intercultural, orașul fără academii și institute de cercetare, dar cu numeroși intelectuali și artiști, care în activitățile lor curente așează viața culturală la un nivel comparabil și perfect sincronizat cu ceea ce se întâmplă în capitalele culturale din Occident.

În cadrul evenimentelor dedicate capitalei europene a culturii, comunitatea brașoveană ar putea oferi publicului național și celui european numeroase exemple despre stăruința în bine, despre implicare și participarea locale la conservarea tradițiilor, despre promovarea artiștilor și artei moderne în concordanță cu evoluțiile artistice din Europa contemporană.

Regenerare prin cultură

dr. Valer Rus

 

            Brașovul s-a transformat acum câteva generații dintr-o comunitate multietnică într-o aglomerație urbană. Dacă la începutul secolului al XX-lea orașul avea 3 comunități dominante, cu un număr apropiat de locuitori, reprezentând câte o treime fiecare, adică români, germani și maghiari, după al doilea război mondial începe un fenomen specific societății comuniste, și anume industrializarea forțată dublată de mutații masive de populație prin imigrație. Urmarea a fost că în decurs de 30 ani Brașovul avea mai mult de 300.000 locuitori, la care se adăugau alte câteva zeci de mii de locuitori în zona periurbană sau metropolitană.

            Acest nou corp social nu era și nu este integrat din punct de vedere comunitar, singurul element de legătură fiind limba comună vorbită și apartenența la câteva mari platforme industriale. Mult prea puțin pentru ceea ce a urmat.

            După anul 1989 a urmat un proces accelerat de dezindustrializare, prin falimentarea marii industrii brașovene. La puțin timp după aceasta începe prima etapă a depopulării orașului. La aceasta s-a adăugat aderarea României la Uniunea Europeană în anul 2007, care a dus la un nou val de emigrare din oraș prin schimbarea locului de muncă și a țării de rezidență. Din fericire, din punct de vedere economic, asistăm la o nouă renaștere a industriei brașovene, care însă trebuie dublată de un alt proces obligatoriu, reconstrucția comunității.

            Știm din trecutul recent că Brașovul și-a pierdut identitatea istorică prin fenomenul imigrației masive din alte regiuni istorice. Practic, 9 locuitori din 10 ai Brașovului nu erau născuți aici, ci în altă parte a țării. Copii noilor veniți își petreceau vacanțele în localitățile de origine ale părinților, și, mai grav, veneau în centrul istoric al orașului de reședință aproape ca turiști.

            Singurul element care poate duce la reintegrarea brașovenilor cu propria lor comunitate este cultura. Ea este elementul de identitate comună într-un amalgam de diversități de cele mai diferite origini: locul de naștere, accentul limbii vorbite, obiceiurile și tradițiile proprii, dezrădăcinarea primei generații, lipsa de identificare cu noul oraș și noua comunitate, cultura internă a locului de muncă etc.

            Cultura brașoveană și noua ei viziune, care să îmbine armonios patrimoniul și tradițiile istorice cu noua creativitate contemporană, prin democratizarea accesului la cultură în toate cartierele dormitor, inventarea de noi evenimente și tradiții comunitare poate duce în final la reconstrucția și solidarizarea comunității brașovene.

            Regenerarea urbană prin cultură poate, și trebuie, să însemne noi puncte de iradiere culturală în cartierele orașului, noi festivaluri și evenimente comunitare care să aparțină cartierelor, cetățeni mai educați și mai informați, activi și parte a fenomenului vieții publice, indiferent de trecutul personal și cultural. Viitori cetățeni ai Brașovului trebuie să cunoască istoria și trecutul orașului în care trăiesc, trebuie să fie mândri că au ocazia să contribuie la noua identitate locală prin participarea la acte de cultură și creație contemporană și generarea unora noi, care să se adauge la identitatea originară.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura, Diverse Tags:

Sondaj de opinie – conceptul pentru Capitala europeană a culturii – Brașov – oraș candidat

Marți, 9 iunie 2015, la orele 13,00, Primăria Brașov, alături de Consiliul Județean, de Universitatea Transilvania și de Consorțiul Cultural Corona, a lansat candidatura Brașovului în competiția Capitală europeană a culturii. În continuarea discursurilor oficiale, au fost prezentate 6 concepte propuse pentru Brașov. Brașovenii sunt invitați să aleagă conceptul capitalei europene a culturii pentru orașul lor întrucât conceptul trebuie ales și votat de o comunitate care se regăsește în concept, care identifică orașul cu conceptul propus și oferă un model de implicare.

Din acest motiv s-a lansat oficial sondajul de opinie publică pentru alegerea unuia dintre cele șase propuneri de concepte pentru Brașov 2021 – Capitală Europeană a Culturii. Acest sondaj poate fi completat și redistribuit aici:https://epoll.me/vote/ACh1jkb26FQ/alegeti-conceptul-potrivit-pentru-brasov-2021-capitala-europeana-a-culturii sau https://epoll.me/v/ACh1jkb26FQ
De asemenea, toți partenerii și colaboratorii noștri sunt rugați să redistribuie prin intermediul propriilor pagini de socializare (Facebook, Twitter etc.) acest sondaj, care este menit să ajungă la cât mai mulți dintre brașoveni. El poate fi de asemenea încorporat în postări pe bloguri și site-uri proprii de internet cu acest link de tip embed:
<iframe src=”https://epoll.me/embed/ACh1jkb26FQ/consortiul-cultural-corona-alegeti-conceptul-potrivit-pentru-brasov-2021-capitala-europeana-a-culturii” width=”800″ height=”699″ frameborder=”0″><a href=”https://epoll.me/v/ACh1jkb26FQ“>Consorţiul Cultural Corona: Alegeți conceptul potrivit pentru Brașov 2021 – Capitală Europeană a Culturii</a> created by <a href=”https://epoll.me“>ePoll</a></iframe>

Vă mulțumim pentru alegerea voastră!

 Asociația Consorțiul Cultural Corona înregistrată în registrul unic al Asociațiilor și Fundațiilor cu nr. 16152/A/2014. CIF 33063528

Piața Sfatului nr. 25 Brașov cod 500025

www.consortiulcorona.ro

https://www.facebook.com/ConsortiulCulturalCorona

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Cultura Tags:

Colegii brașovene în finala Humanitas

Două instituții de învățământ din Brașov, Colegiile Naţionale „Andrei Șaguna“ și „Dr. Ioan Meşotă“ au ajuns în finala Concursul Humanitas in licee​. După alte trei etape în care au acumulat cele mai multe puncte, Colegiile Naţionale „Andrei Șaguna“ și „Dr. Ioan Meşotă“ din Brașov au ajuns în marea Finală a Concursului Humanitas în licee. Au fost cele mai bune echipe din 32 de licee, din 11 oraşe.

Sâmbătă, 13 iunie, la ora 11.00, cele două echipe finaliste ale Concursului Humanitas în licee vor fi faţă în faţă în ultima etapă care se va desfăşura în sala de conferințe a Institutului Cervantes. Fiţi susţinătorul uneia dintre cele două echipe într-un matineu inteligent, prezentat de Andi Moisescu. Trofeul şi premiul cel mare vor fi înmânate de scriitorul Mircea Cărtărescu.

Tema finalei este Eminescu. Întrebările pe care le vor primi cele două echipe sâmbătă au fost concepute de Cătălin Cioabă, autor Humanitas şi editor al volumului Mărturii despre Eminescu, pe care echipele l-au avut în bibliografie și care strânge amintiri despre Eminescu așa cum au fost consemnate de contemporanii săi.

La câteva săptămâni după moartea lui Mihai Eminescu, în numărul din 7 iulie 1889, revista Familia lansa un apel către cei care l-au cunoscut: „Scrieţi amintiri!“ Astfel de îndemnuri s-au repetat de nenumărate ori în revistele vremii, chiar şi după 1900, deci la distanţă de decenii. Şi – după cât se pare – ele nu au fost în zadar, căci, până către anii ’20 ai secolului trecut, au continuat să apară noi mărturii despre Eminescu, „aşa cum a fost“: ca prieten, coleg de şcoală, de redacţie, ca publicist al vremii. Aceste amintiri ale contemporanilor au fost apoi, de-a lungul secolului trecut, antologate în diferite volume. Selecţia din Mărturii despre Eminescu a pornit de la ele şi a căutat să reconstruiască totalitatea acestor texte, deoarece şi astăzi, cred, amintirile despre Eminescu se cer nu doar retipărite ca atare, dar şi readunate laolaltă, organizate din nou într-un ansamblu coerent, care să cuprindă tot ceea ce s-a scris – semnificativ – de către cei care l-au cunoscut. (Cătălin Cioabă, prefața volumului)

Elevii finalişti şi spectatorii se vor bucura de frumuseţea întrebărilor-poveste. Indiciile din prima parte a întrebării ţin de specificul cărţii, al unor personaje sau concepte esenţiale, iar un răspuns primit după citirea lor este răsplătit cu două puncte. Din ce în ce mai numeroase şi mai clare, indiciile din a doua parte aduc un singur punct.

Cea de-a patra ediţie a concursului Humanitas în licee s-a derulat pe parcursul anului şcolar 2014-2015 şi a avut până acum trei etape cu o bibliografie Humanitas. Pentru prima etapă, Brătienii, întrebările au plecat de la volumul Din viața familiei Ion C.Brătianu de Sabina Cantacuzino şi au fost create de Oana Bârna, redactorul cărții; pentru a doua etapă, Clinamen, întrebările au fost concepute de Marieva Ionescu, redactor Humanitas, pornind de la volumul Clinamen. Cum a început Renașterea de Stephen Greenblatt; pentru cea de-a treia, Jurnalul de la Păltiniș, autorul întrebărilor a fost Gabriel Liiceanu, iar cărțile din bibliografie au fost Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu și Jurnal filozofic de Constantin Noica. Concursul s-a desfăşurat cu public, în cele trei etape de calificare rolul de gazdă revenindu-i fiecăruia dintre licee, prin rotaţie.

Le mulţumim directorilor liceelor, profesorilor coordonatori, elevilor înscrişi în concurs şi librarilor moderatori pentru că au făcut posibil acest proiect.

Bogdan Baciu, coordonator marketing și PR Librăriile Humanitas

 

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: , ,