Arhivă

Arhivă pentru ‘Cultura’ Categoria

Despre George Bariţiu

BARIŢIU, George (n. 12/24 mai 1812, comuna Jucu de Jos, jud. Cluj – m. 20 apr./2 mai 1892, Sibiu), ziarist, istoric, folclorist, pedagog, om politic. În anul 1820 a fost înscris la Şcoala maghiară unitariană din Trascău (azi Remetea), după terminarea căreia, în toamna lui 1824 a frecventat gimnaziul din Blaj până în anul 1827. Începând cu 1827, îl găsim la Cluj înscris la Liceul romano-catolic al călugărilor piarişti. Între 1829-1830 a devenit student la Facultatea de Filosofie din Cluj. S-a reîntors la Blaj, unde a început pregătirea pentru o carieră teologică (1831-1835). Atras de teatru, la care mergea pe furiş încă din perioada studiilor clujene, a organizat la Blaj un teatru românesc. Atmosfera din „mica Romă” era radical schimbată după moartea episcopului Bob şi se anunţau vremuri de primeniri după ani întregi de stagnare. La 1 septembrie 1835, după ce a învăţat în particular limba franceză şi şi-a completat cunoştinţele de germană, nu practică teologia şi la îndemnul lui Simion Bărnuţiu, a ocupat catedra de fizică, recent creată, a liceului blăjan. În 1835 a fost chemat la Braşov de negustorii înstăriţi ai oraşului, ce aveau nevoie în lunile de vacanţă de un meditator la limba latină pentru copiii lor. Braşovul, un oraş cunoscut pentru el doar ca o “cetate între munţi”, l-a impresionat de la început, în contrast cu clişeele din epocă, ce circulau la Blaj, care considerau oraşul de sub Tâmpa un adevărat cuib al schismaticilor şi chiar al turcilor. A revenit aici în anul următor, comunitatea românească de aici dorindu-l profesor la noua şcoală din Cetate, înfiinţată în 1834. A rămas la Braşov 42 de ani, legându-şi destinul de acest oraş. Este unul din precursorii contabilităţii la noi, dovedind o pregătire economică ce va răzbate mai târziu şi în coloanele ziarelor. Era un dascăl valoros, cunoscător a cinci limbi străine, latina, germana, maghiara, franceza şi italiana, care-l va recomanda mai târziu pentru cariera de ziarist şi cea de notar. La 1 august 1845, ameninţat de o gravă boală este obligat să se retragă din învăţământ, pentru a se dedica doar presei. A făcut eforturi pentru înfiinţarea gimnaziului românesc braşovean inaugurat la 1 octombrie 1850. Cea mai importantă latură a activităţii sale, cea de ziarist, avea să fie începută tot la Braşov, după ce Foaia Duminecii a lui I. Barac nu a reuşit să se impună, românii fiind doritori de o gazetă politică care să le exprime aspiraţiile. Debutează publicistic în Foaie de săptămână (3 iulie 1837) ce traducea informaţii politice din ziarul german Siebenbürger Wochenblatt. Aceasta îşi încetează apariţia după o săptămână, iar negustorul Rudolf Orghidan, până atunci sprijinitorul apariţiei unui ziar românesc, se retrage, astfel încât Johann Gött, împreună cu George Bariţiu, lansează la 1 ianuarie 1838 Foaie literară. Tot împreună, la 12 martie 1838, au scos primul număr al Gazetei de Transilvania, prima gazetă politică a românilor ardeleni, pentru ca la 2 iulie acelaşi an Foaie literară să adopte numele revistei germane a lui Gött (Blätter für Geist, Gemüth und LiteraturFoaie pentru minte, inimă şi literatură). Mai târziu, Gazeta de Transilvania s-a numit Gazeta Transilvania (3 ianuarie 1849), iar de la 1 decembrie 1849 şi până la încetarea apariţiei în 1945, Gazeta Transilvaniei. Întreaga sa activitate la aceste publicaţii va fi pusă sub semnul maximei: “Folositoriul trebuie să cumpănească pe cele desfătătoare” (Foaie pentru minte nr. 2, iulie 1838). Devenit ziarist de profesie, a alcătuit şi câteva materiale teoretice pe această temă. Nu a neglijat nici traducerile şi în acest domeniu fiind un bun teoretician, dar şi un talentat traducător din Schiller, Shakespeare, Dickens (tălmăcit pentru prima dată în limba română), Cicero. Pe ansamblu, activitatea lui pe tărâm literar a jucat un rol asemănător în Transilvania cu cel al lui G. Asachi în Moldova şi I. H. Rădulescu în Muntenia. Deviza sa ziaristică mărturisită în programul Gazetei de Transilvania a fost, „Deşteaptă-te şi tu române!”, cu zece ani înaintea cunoscutului marş al lui A. Mureşanu. A militat pentru înfiinţarea unei tipografii româneşti şi a fabricii de hârtie de la Zărneşti. Noua tipografie românească, pentru care s-a primit o autorizaţie, a avut direcţia şi capitalul românesc, dar a fost nevoită ca o consecinţă a politicii breslelor să apeleze la serviciile a doi tipografi saşi: Wilhelm Römer şi J. Kammer. Numărul total al scrisorilor sale redactate de-a lungul vieţii sale lungi şi zbuciumate a fost de aproximativ 11.000. În această perioadă s-a simţit atras şi de lexicografie şi a redactat împreună cu Gavril Munteanu un Dicţionar german-român (1853-1854). În 1857, dicţionarul a avut şi o versiune româno-germană, scrisă de Bariţiu împreună cu medicul A. Polizu. În 1869 apare la Bv. şi un Dicţionar maghiar român (Magyar-román szótár). După instituirea dualismului, în opoziţie cu A. Şaguna, a devenit teoreticianul direcţiei pasiviste ce se va impune în viaţa politică a românilor până în 1905. S-a numărat printre fondatorii Partidului Naţional Român (1869). La 1 iulie 1884, este proclamat preşedinte al Comitetului PNR şi a fost unul din iniţiatorii Memorandumului din 1892. În 1877 se va muta de la Braşov la Sibiu (la 66 de ani). A abandonat definitiv pana de ziarist pentru a se consacra activităţii de istoric. Concepută în trei volume (vol. I – 1683 – 1848; vol. II – 1848 – 1860; vol. III 1860 – 1883), necesitând şase ani de muncă şi scrisă sub forma unor biografii, lucrarea sa Părţi alese din istoria Transilvaniei reconstituie prin cele 2000 de pagini ale sale istoria epocii sale. Timp de trei decenii se va implica în activitatea ASTREI căreia i-a fost secretar sub patru preşedinţi, iar la 6 august 1888 a fost ales prin „aclamaţiune” preşedinte al Astrei până la moarte. În cadrul Societăţii Literare Române de la Bucureşti, a militat pentru transformarea acesteia în Academie, pentru publicarea dezbaterilor acesteia (în Anale). A avut o contribuţie importantă în redactarea statutelor Academiei Române, în funcţiune până la 1948. Timp de 25 de ani a participat la toate sesiunile Academiei, a fost ales preşedinte al secţiei istorice, fiind iniţiator al discursurilor de recepţie ale noilor membrii. Ca o încununare a tuturor acestor merite, a devenit în şedinţa din 24 martie 1893 preşedintele Academiei Române, funcţie de care nu va apuca să se bucure decât câteva săptămâni pentru că la 20 apr./2 mai 1993 moartea l-a răpit de la această nobilă misiune. A fost un polihistor, cum va fi în secolul viitor N. Iorga, a adunat peste două mii de documente ce în parte au intrat în Părţi alese, fără a avea şanse de a fi inserate într-o colecţie similară celei a lui D. A. Sturdza şi E. Hurmuzachi. I. Vulcan l-a aşezat încă de la 1869 în Pantheonul român, iar la 80 de ani a fost omagiat de toţi românii. Deşi prin testament a cerut să fie înmormântat „ca simplu cetăţean al unei ţări spoliate”, totuşi contemporanii nu i-au respectat vrerea, ci l-au petrecut dincolo cu toate onorurile. A trăit într-o vreme când „totul trebuie făcut simultan” pentru că „românii nu au timp de pierdut cu nimicuri”, cum însuşi a mărturisit-o. A fost printre puţinii intelectuali ce au dus greul în toate domeniile, deşi a rămas un adept al specializării. Ultimul deziderat l-a ilustrat admirabil ca ziarist, poate ziaristul secolului naţionalităţilor, ce a avut ca normă morală cugetarea: „Labor ipse voluptas”, iar ca deviză preferată „Gutta cavat lapidem, non vi, seo sape cadendo” („Picătura sapă piatra, nu prin putere, ci prin căderea continuă”). La Braşov numele său îl poartă Biblioteca Judeţană şi una din universităţile private, precum şi una din cele mai importante străzi, iar statuia sa străjuieşte Livada Poştei, amintind de un model exemplar de personalitate deschisă şi tolerantă, disciplinată şi muncitoare.

Referinţe şi bibliografie: Netea, Vasile, George Bariţiu, Viaţa şi activitatea sa, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966, 362 p. (monografia rămasă şi acum cea mai valoroasă, cu o cuprinzătoare bibliografie)

 

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags:

Despre ÁPRILY Lajos

ÁPRILY Lajos (n. la 14 nov. 1887, Bv. – m. 6 aug. 1967, Hárshegy lângă Budapesta.), poet şi traducător. Adevăratul său nume de familie a fost Jekely, nume pe care îl va purta fiul său, Jekely Zoltán, traducător din limba română şi poet. Predecesorii săi au fost aurari saşi din Bv., Áprily fiind o formă maghiarizată a numelui de Jekely. De la aceştia poetul a moştenit măiestria şi migala, iar de la tatăl său, pasionat de muzică, grija deosebită pentru armonia versurilor. Părinţii săi au lucrat la fabrica de chibrituri din Bv., iar din 1890 s-au mutat la Praid, unde tatăl său a devenit pădurar. A frecventat şcoala elementară de aici, iar liceul la Odorheiul Secuiesc. Din 1899 urmează cursurile liceului reformat din Cluj, avându-i profesori, printre alţii, pe Kovács Dezső şi Seprődi János. Îşi ia bacalaureatul în 1905 şi se înscrie la Facultatea de Ştiinţe umaniste, obţinând titlul de profesor de limba maghiară şi germană (1909). Petrece un timp la Paris, iar la întoarcere (1909) devine profesor la Colegiul Pedagogic Bethlen din Aiud, unde se împrieteneşte cu poeţii români Emil Giurgiuca şi Octavian Şireagu. Din anul 1910 până în 1926 predă şi la gimnaziul din Aiud. În 1911 se căsătoreşte cu Schéfer Ida. Participă activ la revoluţia maghiară din 1919, motiv pentru care a avut de suferit mai târziu. Pentru perfecţionarea în limba franceză, în anul 1923, a urmat un curs la Dijon, obţinând diploma de profesor. De altfel, într-o scrisoare, Liviu Rebreanu, atunci preşedinte al Societăţii scriitorilor din România, îi promitea un sprijin financiar pentru a putea pleca în Franţa. Începând cu 1930 a fost membru al societăţii culturale Kisfaludy Társaság. În 1905 îi apare o poezie nesemnată în Egyetemi Lapok, iar în 1909 semnează în Erdélyi Lapok. Atrăgându-şi critici din partea lui Kovács Dezső, ani de zile nu va mai publica nimic. Abia în primăvara lui 1918 îl întâlnim în paginile revistei Új Erdély, de astă dată sub pseudonimul Áprily. Începe să colaboreze la revistele Erdélyi Szemle, Vasárnapi Újság, Napkelet, Zord Idő, Pásztortűz. Primul volum de poezii dezvăluie atitudinea antirăzboinică a poetului, deşi el nu participase direct la acesta. Ele constituie un adevărat protest împotriva conflictului care tocmai se încheiase. Deplânge moartea prietenilor şi a cunoscuţilor, exprimându-şi încrederea că oamenii pot trăi înfrăţiţi. Temele poeziilor sale au fost legate de mediul în care trăia familia sa, de peisajul transilvănean, de fenomenele naturii şi marile evenimente istorice. Motive des întâlnite sunt, de asemenea, amintirea şi  singurătatea. De la primele poezii, apare ca un îndrăgostit de peisaj, preferând zona Munţilor Apuseni, în mijlocul cărora a petrecut numeroase momente de desfătare, recăpătându-şi echilibrul spiritual. Primul său volum de versuri, Falusi elégia (Elegie rustică) (Cluj, 1921) a fost apreciat ca un mare succes al liricii maghiare transilvănene, un triumf al artei, al cizelării, al limbajului poetic (cum aprecia criticul literar Gavril Scridon). Apariţia sa a fost ca un miracol poetic în degringolada momentană a liricii maghiare după Németh László. Poetul a respectat formele tradiţionale ale poeziei, versurile sale având echilibru şi melodicitate şi, nu întâmplător, unele au fost puse pe muzică. Această culegere de versuri a fost urmată de volumele Esti párbeszéd (Aiud, 1923) şi Rasmussen hajóján (Cluj, 1926). Deşi stabilit la Aiud, acceptă propunerea lui Kuncz Aladár de a fi redactor la suplimentul literar al ziarului Ellenzék din Cluj (1924). Între 1924-1926 a fost redactor literar la acest ziar, mutându-se definitiv la Cluj, din 1926, devenind şi prof. la Liceul reformat. Participă la întâlnirea scriitorilor maghiari din Transilvania, unde se pun bazele revistei Erdélyi Helikon, ajungând, pentru o scurtă perioadă, redactorul şef al acesteia (1928). Se remarcă ca unul din principalii organizatori şi conducători ai vieţii culturale a maghiarilor din Transilvania. În perioada transilvăneană a activităţii sale literare, îi apar patru volume de poezii şi o dramă în versuri. O parte din creaţia sa a fost tradusă în limba germană şi publicată parţial în revista Klingsor din Braşov. În 1929 renunţă la postul de redactor al revistei Helikon, considerând pe de o parte că nu i se potrivea, iar pe de altă parte şi din cauza greutăţilor familiale, care l-au determinat să se mute la Budapesta. În capitala Ungariei a predat la Liceul de fete „Baár Madas”, unde a ajuns director. Plecarea sa intempestivă a generat numeroase regrete în rândul scriitorilor maghiari transilvăneni care-l considerau „nu numai un poet din Transilvania, ci însăşi întruchiparea poetului transilvănean”. A continuat să aibă strânse legături, atât cu publicaţia Erdélyi Helikon, cât şi cu scriitorii maghiari din Transilvania. Din 1930, fără a-şi părăsi postul de profesor, este şi redactorul revistei Protestáns Szemle. Între 1934-1949 a fost membru al Academiei de Ştiinţe Maghiare. A făcut câteva excursii de studii în Finlanda, Franţa şi Austria (toamna lui 1935). Începând cu anul 1937, îşi petrece mult timp la Visegrád, oraş situat pe Dunăre, cu un peisaj care îl atrăgea. În vara lui 1941 s-a retras la Praid, lângă Odorheiul Secuiesc în Transilvania, iar în 1944 s-a pensionat. După aceasta dată s-a stabilit definitiv în localitatea Szentgyörgypuszta (lângă Visegrád) din Ungaria. Pentru scurt timp, în 1946, a ocupat un post în Conventul reformat şi, în acelaşi an, a devenit redactorul revistei Új Magyar Asszony. Între timp a publicat mai multe volume de versuri. Debutează în viaţa literară a Ungariei, după zece ani de tăcere în 1939, când publică volumul de versuri A láthatatlan írás. (Scrisul invizibil). Versurile exprimă nostalgia poetului după siguranţa şi liniştea locurilor natale în contrast cu tumultul marelui oraş care era Budapesta. Următoarele volume păstrează în linii mari aceeaşi tematică, dar au un tot mai ridicat nivel valoric. În ele se simte nostalgia şi tristeţea celui plecat de lângă oamenii şi locurile dragi. Arta lui ÁPRILY Lajos este în esenţă impresionistă, însoţită de o deosebită muzicalitate, ţinând de parnasianism şi simbolism, păstrându-şi mereu originalitatea. Uneori poezia devine un mijloc de autoanaliză a poetului, care recunoaşte că n-a luptat cu soarta, n-a înălţat steaguri şi baricade. A acordat un interes deosebit poeziei româneşti, traducând cu deosebit simţ artistic poezii din M. Eminescu, Şt. O. Iosif, L. Blaga, iar mai târziu Al. Macedonski, T. Arghezi, G. Coşbuc şi I. Pillat. A făcut traduceri şi din H. Ibsen, A. Puşkin, I. Turgheniev, W. Shakespeare, P. B. Shelley, Fr. Schiller, M. I. Lermontov, N. V. Gogol ş.a. Traducerile nu constituie pentru el o activitate auxiliară, ci una în care s-a ilustrat cu valoroase reuşite ce respectă spiritul poetului din care traduce, dar prin talentul său recreează opera celui tălmăcit. A tradus din latină, germană, rusă, română, chineză. Poezia lui originală a fost tradusă în germană, engleză, franceză, slovacă, română. ÁPRILY Lajos s-a afirmat ca unul din cei mai de seamă poeţi lirici de limbă maghiară, dintre cele două războaie mondiale. Lirica lui Áprily poate fi întrezărită în arta făurarului în aur, strămoş al poetului”. Pentru activitatea sa literară, în 1954, a primit premiul József Attila. Eseurile şi criticile sale au apărut abia în 1981 în volumul Álom egy könyvtárról. O stradă din Braşov îi poartă numele, precum şi liceul cu limba de predare maghiară.

Pe strada Lungă nr. 109 se află casa natală unde s-a născut Aprily Lajos. În decembrie 2012, la împlinirea a 125 de ani de la naşterea poetului, s-a aşezat o placă memorială în trei limbi (germană, maghiară şi română), marcând momentul şi locul naşterii lui Aprily. Recomandăm o plimbare pe strada Lungă în descoperirea casei natale şi a plăcii memoriale, unul dintre locurile unde s-a născut o personalitate a Braşovului.

Referinţe şi bibliografie: Cărturari Braşoveni (sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Braşov, Biblioteca Municipală, p. 19-20 (cu bibliografie); Balotă, N., Scriitori maghiari din România, 1920-1930, Bucureşti, Editura Kriterion, 1981.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags:

Expoziția șezătorii dedicată Centenarului

Vă comunicăm o invitație la un eveniment special, organizat de cei ce iubesc și respectă tradiția:

Sambata, 23 iunie 2018, grupul Sezatoare la Brasov va invita de la orele 10:00-12:00 la expozitia de cusaturi populare ”Centenar 1918-2018 în 100 de modele de la stramosi mostenire” ce va fi gazduita de catre Biblioteca Judeteana ”G. Baritiu” din Brasov.

In cadrul acestei expozitii se pot admira 100 de modele de cusaturi populare lucrate de catre doamnele sezatorii cu gandul la stramosi si din dorinta de a le lasa mostenire generatiilor viitoare, caci, nu-i asa, un popor fara traditii este un popor fara viitor!

Intrarea este libera si ne-am bucura sa va avem alaturi in aceasta zi de mare incarcatura emotionala pentru noi.

Expozitia va putea fi admirata timp de o saptamana si dorim sa multumim pe aceasta cale tuturor celor care s-au implicat trup si suflet si au facut posibil un astfel de eveniment!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Categories: Cultura Tags:

Recomandare de carte

“Amintirea palidă a munţilor” de Kazuo Ishiguro este o carte, plină de melancolie, despre Etsuko şi destinul ei, despre alegerile ei în viaţă şi împăcarea cu ele. O întâlnim pe Etsuko în Japonia, în tinereţe, proaspăt căsătorită şi aşteptând un copil în epoca postbelică. Pare sigură, liniştită, fericită, mulţumită cu valorile tradiţionale, dar asistă la criza trăită de tinerii japonezi, neîncrederea lor în vechile valori şi la ascensiunea tipului de societate occidentală. Prietena ei, Sachiko, reprezintă opusul convingerilor ei şi dorinţa fierbinte a acesteia este să plece în America, împreună cu un militar american. Al doilea plan al cărţii se petrece la maturitate, în Anglia, unde a emigrat Etsuko, căsătorindu-se cu un englez şi unde se confruntă cu amintirile dureroase ale războiului, ale sinuciderii primei ei fiice. Pare să fie total schimbată, a adoptat valorile occidentală, este departe de Japonia, dar se reîntoarce în gând, îşi aminteşte de Sachiko şi îşi evaluează întreaga viaţă, căutând împăcarea cu sine. Volumul este scris cu rafinamentul vechilor stampe japoneze, fiecare nuanţă este redată cu fineţe, analiza psihologică este dusă până la precizia filigranului, iar amintirea palidă se dovedeşte foarte vie, uneori chiar incisivă. Lectură recomandată de bibliotecar!
Cititul este o abilitate pe viaţă, pentru viaţă şi de viaţă!
VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Recomandare de lectură

aprilie 25th, 2018 Fără comentarii
“8 povestiri de pe Calea Moşilor” de Adina Popescu este alegerea noastră de astăzi. Cartea, apărută la editura Arthur şi ilustrată de Bilyana Velikova, este o evocare plină de umor şi farmec a întâmplărilor din copilărie. Mai întâi, vizităm locul noului bloc al familiei Adinei, care este doar în stadiul de şantier în prima povestire. Apoi cunoaştem magazinul universal din apropiere, ne urcăm, împreună cu autoarea, pe acoperişul blocului pentru a privi eclipsa de lună, petrecem timpul plimbându-ne cu rotilele, mâncăm pateuri, citim prima poezie care a făcut-o celebră, facem cunoştinţă cu colegii de clasă. Emoţii, descoperiri, aventuri, toate relatate cu precizie şi talent de o scriitoare înzestrată şi care stăpâneşte deplin măiestria povestirii. Cele opt povestiri pot fi savurate de cei mici, dar mai ales de cei mari, deşi sunt apărute la o editură dedicată copiilor. Însă volumul este despre copilărie, o vârstă iubită de toate … vârstele. Lectură recomandată de bibliotecar!
Reţine: cititul este o abilitate de viaţă, pe şi pentru viaţă!
VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Cultura Tags: ,

Cronologia presei maghiare din judeţul Braşov

aprilie 25th, 2018 Fără comentarii
Doresc să vă anunţ că am reuşit, împreună cu colega mea Eva Dinu, să finalizăm un proiect la care ţin şi la care am lucrat 3 ani. Este vorba de Cronologia presei maghiare din judeţul Braşov, o dezvoltare şi îmbunătăţire a materialului întocmit pentru Istoria presei din România în date, coordonat de profesorul universitar şi jurnalistul Marian Petcu. Graţie colegilor de la Informatizare, această cronologie este accesibilă online pe pagina de internet a bibliotecii noastre. Este o formulă de afişare inspirată, pe care au conceput-o, gândit-o şi aplicat-o, astfel încât totul să fie afişat pe o pagină şi informaţiile, care ocupă 45 de pagini în format text, să fie grupate pe epoci şi să fie accesate printr-un simplu click. Adresa din meniul Bibliotecii Digitale este următoarea:

Istoria presei din România în date

Delia Daniciuc

 

Mulţumesc colegilor mei care m-au ajutat să definitivez această parte, sunt mândră de munca noastră şi de felul cum arată.
Urmează Cronologia presei române din judeţul Braşov, ultimul segment lingvistic al presei braşovene, consistent şi astfel se va încheia această bază de date create de biblioteca publică braşoveană, care sperăm să stimuleze cercetarea şi inovaţia în mediul ştiinţific şi educativ.

 

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Expoziția Orașe în literatură

aprilie 24th, 2018 Fără comentarii

Orașul ca scenă și fundal pe care se petrece acțiunea cărții, orașul ca sursă de inspirație pentru autorii de literatură românească citadină este subiectul expoziției de carte gândită, documentată și montată pentru public de către colega noastră Cristina Palaș. O expoziție bine făcută, cu citate și extrase ce ilustrează orașul ca personaj și  preocupare centrală a scriitorilor, de a surprinde şi descrie natura, spiritul și sufletul locului. Expoziţia se află în sediul central, la etajul I, va rămâne timp de două luni până în iunie inclusiv şi se poate vizita zilnic, de luni până vineri, între 8,00-19,45. Vă invităm şi vă aşteptăm să o vizitaţi, sigur vă va surprinde plăcut. În plus, aici pe blog adăugăm o situație a chipului literar al orașelor, repartizată geografic pe regiuni, în care unele orașe, precum Brașov și București, își au partea leului, reușind să inspire cu predilecție, să suscite reflecția, admirația, iubirea și de ce nu ura autorilor:

MOLDOVA și BUCOVINA

  1. Lucian Vasiliu, Fiul omului
  2. Lucian Dan Teodorovici, Cu puțin timp înaintea coborârii extratereștrilor printre noi
  3. Matei Vișniec, Orașul cu un singur locuitor
  4. Dina Hrenciuc, Pas în cerc
  5. Dina Hrenciuc, Cercuri albe
  6. Matei Vișniec, Sindromul de panică în Orașul Luminilor
  7. Marius Oprea, Turma păstorului mut
  8. Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor
  9. Nichita Danilov, Tălpi. Șotronul

DOBROGEA și MUNTENIA

  1. Cella Serghei, Pânza de păianjen
  2. Cristian Teodorescu, Medgidia, Orașul de apoi
  3. Mircea Țuglea, Grazia
  4. Vartan Arachelian, La capătul nopții
  5. Jean Bart, Europolis
  6. Radu Tudoran, Toate pânzele sus
  7. Fănuș Neagu, Frumoșii nebuni ai marilor orașe
  8. Panait Istrati, Chira Chiralina
  9. G. Bacovia, Plumb

TRANSILVANIA, OLTENIA, CRIȘANA, BANAT

  1. Tudor Crețu, Omul negru
  2. Radu Pavel Gheo, Disco Titanic
  3. Daniel Vighi, Trilogia Corso
  4. Marius Daniel Popescu, Culorile rândunicii
  5. Virgil Mazilescu, Fragmente din regiunea de odinioară
  6. Marius Daniel Popescu, Simfonia lupului
  7. Marin Sorescu, La lilieci
  8. Ioan T. Morar, Sărbătoarea corturilor
  9. Livius Ciocârlie, Un burgtheater provincial
  10. Nicolae Breban, Bunavestire
  11. Damian Ureche, Orașul martir Timișoara

BUCUREȘTI

  1. Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi
  2. M. Eminescu, Proză
  3. I.L. Caragiale, Teatru, Momente și schițe
  4. București 1938
  5. În mahalaua Grant
  6. Ion Marin Sadoveanu – Sfârșit de veac în București
  7. Mateiu Caragiale – Craii de Curtea Veche
  8. G. Călinescu, Bietul Ioanide
  9. I. Peltz, Calea Văcărești
  10. Cezar Petrescu, Calea Victoriei
  11. Mircea Eliade, Noaptea de Sînziene
  12. Ion Manolescu, Derapaj
  13. Camil Petrescu, Patul lui Procust
  14. Tudor Arghezi, Cimitirul Buna Vestire
  15. Grigore Băjenaru, Cișmigiu et comp.
  16. Eugen Barbu, Groapa 
  17. Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni
  18. Constantin Țoiu, Galeria cu viță sălbatică
  19. Norman Manea, Plicul negru
  20. Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile
  21. Filip Florian, Matei Florian, Băiuțeii
  22. Ioana Nicolae, O pasăre pe sîrmă
  23. Daniel Pișcu, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor
  24. Radu Aldulescu, Istoria eroilor unui ţinut de verdeaţă şi răcoare
  25. M. Cărtărescu, Nostalgia
  26. Florin Iaru, Fraier de București
  27. Florin Iaru, Cântece de trecut strada
  28. Andrei Ruse, Zaraza
  29. Filip Florian, Zilele regelui
  30. Bogdan Alexandru Stănescu, Copilăria lui Kaspar Hauser
  31. Doina Ruști, Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
  32. Doina Ruști, Manuscrisul fanariot
  33. Ioana Pârvulescu, Viața începe vineri
  34. Daniel Pișcu, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor

Brașov și împrejurimi

  1. Pericle Martinescu, Adolescenții de la Brașov
  2. Ștefan Baciu, Praful de pe tobă și Sub Tâmpa … în Honolulu
  3. Andrei Bodiu, Firul alb
  4. Andrei Bodiu, Bulevardul Eroilor
  5. Adriana Bărbat, Talk-show
  6. Dora Deniforescu, Cercuri de frig
  7. Claudiu M. Florian, Vârstele jocului. Strada cetății
  8. Ovidiu Moceanu, Spovedania
  9. Alexandru Mușina, Str. Castelului 104
  10. Alexandru Mușina, Nepotul lui Dracula
  11. Ioana Pârvulescu, Inocenții
  12. N. Stoie (coord.), Brașovul în o sută de poezii
  13. Dan Țăranu, Al patrulea element
  14. Al.I. Ștefănescu, Aventură la Brașov (859.0.S82)
  15. Răzvan-Ionuț Dobrică, Eroi locali
VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Cultura Tags:

Ziua Culturii Naționale la bibliotecă

ianuarie 15th, 2018 Fără comentarii

zln1De Ziua Culturii Naționale, Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov vă invită să participați la concursul dedicat literaturii române contemporane: „Semne de carte”.

Pentru a participa, vizitați expoziția de la sediul bibliotecii sau pe cea virtuală, explorați lista cărților publicate până în prezent pe aplicația iZiLIT sau faceți o cu totul altă propunere de carte care v-a plăcut și care aparține literaturii române contemporane. După ce ați ales cartea, scrieți în formular sau încărcați un text de maximum 500 de cuvinte, în care să vă argumentați alegerea.

Termen limită 31 ianuarie 2018.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 2.7/5 (3 votes cast)

Lansarea revistei „Nihon Made – Cultură ilustrată pentru tineri”

noiembrie 2nd, 2017 Fără comentarii

nihon_made (1)Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov vă invită vineri, 3 noiembrie 2017, la lansarea revistei „Nihon made – Cultură ilustrată pentru tineri”. Evenimentul va avea loc la Secția pentru Copii și Tineret: str. Iuliu Maniu nr. 6. de la ora 13.30.

Publicația apare în cadrul proiectului cu același nume, implementat de către Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov, alături de Asociația Musashino Japonia din Brașov. Proiectul editorial este co-finanțat de către Administrația Fondului Cultural Național.

„Nihon made – Cultură ilustrată pentru tineri”  se adresează în mod special tinerilor, cu vârste cuprinse între 14 și 20 de ani, fiind realizată în tehnica grafică japoneză manga. Subiectul constă în prezentarea aventurilor a doi adolescenți români din Brașov, într-un liceu din localitatea japoneză Musashino. Prin intermediul celor două personaje, cititorii vor afla despre cultura și tradiția japoneză, precum și despre importanța deschiderii spre dialogul cultural.

Ilustrațiile au fost realizate de către doi tineri talentați din Brașov, care, cu această ocazie, își fac debutul în lumea artistică. Abordând un gen editorial preferat de tineri, precum și prin oferirea unei prezentări vizuale atractive, Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov dorește să faciliteze apropierea tinerilor și adulților față de cultura scrisă, în calitatea ei de factor stimulator al creativității și cunoașterii. Prin intermediul celor două personaje, cititorii vor afla despre cultura și tradiția japoneză, precum și despre importanța deschiderii spre dialogul cultural.

În cadrul evenimentului participanții vor afla detalii interesante despre istoria acestui gen editorial încă nou pe piața românească și vor putea explora expoziția dedicată revistei „Nihon made”.

Pe lângă aceste activități, începând cu ora 14.00 se va desfășura și un atelier practic, dedicat tehnicii grafice manga. Rolul atelierului este acela de a explica și promova metodele de realizare a ilustrațiilor, în tehnica grafică specifică benzilor desenate japoneze (manga). Această formă de exprimare artistică a devenit un mod de viață în spațiul american și în cel european occidental. Și România se înscrie în trend-ul global, adolescenții și adulții fiind din ce în ce mai fascinați de ilustrațiile pline de farmec ale lumii manga. În acest context s-a născut și revista „Nihon made” , ca urmare a entuziasmului, pasiunii și dedicației celor doi tineri ilustratori pentru tehnica grafică japoneză. În continuarea acestei realizări dorim să acordăm și altor tineri șansa de a explora și experimenta arta grafică specifică stilului manga prin organizarea acestui atelier. Cu ajutorul artistului specialist, tinerii pot afla despre caracteristicile manga și despre tehnica de realizare a desenelor și cadrelor dintr-o bandă ilustrată japoneză.

Vă așteptăm cu drag la Secția pentru Copii și Tineret, din Strada Iuliu Maniu nr. 6.

 

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.8/5 (5 votes cast)
Categories: Cultura, Evenimente Tags:

Bienala Europeană de Poezie din Brașov, Ediția a III-a. The Duty of Disobedience | Datoria nesupunerii

octombrie 30th, 2017 Fără comentarii

22770712_10210242641489143_4268443903359025745_o

Facultatea de Litere a Universității Transilvania organizează, între 3 și 5 noiembrie 2017, cea de-a treia ediție a Bienalei Europene de Poezie. Evenimentul va avea loc în intervalul 17:00 şi 21:00, la Aula Universității Transilvania din Braşov, respectiv la Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov.

Bienala de Poezie: Datoria nesupunerii ne propune să explorăm rolul poeziei în societatea contemporană și să redescoperim potențialul transformator al literaturii. Prin lecturi publice susținute de 17 dintre cei mai interesanți poeți europeni, vom pune în discuție capacitatea poeziei de a reacționa la tendințele de radicalizare politică și religioasă și de legitimare prin intoleranță, cât și statutul ei într-o Românie caracterizată de anomie, pe fondul căreia asistăm la conturarea unui nou spirit civic, menit să-i opună rezistență.

Bienala Europeană de Poezie de la Brașov a fost inventată în 2013 de poetul și profesorul de literatură Andrei Bodiu, un om care a crezut întotdeauna în funcția socială a poeziei și în solidaritatea internațională a poeților. De la a doua ediție, din 2015, directorul Bienalei este criticul literar Adrian Lăcătuș, decanul Facultății de Litere, care o organizează alături de colegii săi profesori dar și scriitori.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (5 votes cast)
Categories: Cultura, Evenimente Tags: