Arhivă

Arhivă Autorului

Premiul “Bibliotecarul anului”

ianuarie 21st, 2011 Fără comentarii

Anul trecut, Fundaţia Dinu Patriciu a organizat a doua ediţie a Galei Premiilor în Educaţie, o competiţie care are ca scop premierea proiectelor, a oamenilor şi a organizaţiilor care au un impact semnificativ asupra sistemului educaţional din România. Premiile în valoare totală de 250.000 euro au fost primite de elevi, profesori, studenţi, cercetători, bibliotecari dar şi şcoli, facultăţi şi ONG-uri care s-au remarcat prin rezultate deosebite şi activităţi extra-curriculare în domeniul educaţional.
În continuare doresc să vă fac cunoscut prima parte a unui interviu cu Valentin Smedescu, câştigătorul premiului 3 la secţiunea “Bibliotecarul anului“, cel care a modernizat întregul sistem de biblioteci publice din judeţul Vâlcea.
bookblog: Care credeţi că este menirea bibliotecii publice contemporane?
Valentin Smedescu: Misiunea bibliotecii publice – aşa cum a fost ea percepută de la începuturi şi până în zilele noastre – s-a schimbat fundamental; bibliotecile nu mai pot rămâne doar ceea ce au fost, „depozite” izolate de cărţi: ele trebuie să promoveze principiul ubicuităţii informaţiei şi trebuie să se adapteze la cerinţele şi aşteptările utilizatorilor lor din prezent şi din viitor, cu totul diferite de cele ale cititorilor de slovă scrisă (pe papirus sau hârtie) din “copilăria” acestor instituţii.
Mai mult decât atât, bibliotecile trebuie să anticipeze toate posibilele nevoi ale utilizatorilor şi chiar dacă bibliotecarilor unele dintre solicitările de informaţii le-ar părea “fanteziste”, aceştia trebuie să fie pregătiţi să le ofere pe loc sau să le procure în cel mai scurt timp cu putinţă.
În România, nevoile şi aşteptările utilizatorilor moderni ai serviciilor bibliotecilor, ca şi ale potenţialilor utilizatori, pe care vrem să-i aducem la bibliotecă, au devansat cu mult dezvoltarea şi modernizarea acestor instituţii, iar bibliotecile noastre au serios de recuperat, până să fie în măsură să satisfacă solicitările tot mai mari şi mai ales tot mai diversificate ale actualilor şi viitorilor lor utilizatori.
Avem de recuperat foarte mult şi în privinţa mentalităţilor bibliotecarilor, obişnuiţi de prea multă vreme să răspundă invariabil “nu avem…”, “nu putem…” la cele mai multe dintre solicitările de informaţii ori la solicitările de a le fi puse la dispoziţie, în cadrul serviciilor de bibliotecă, u.b. multimedia, tehnică şi tehnologie IT, conexiune Internet etc.
În concluzie: spre deosebire de biblioteca pe care au cunoscut-o bunicii şi străbunicii noştri, „cititori” într-un „univers” de câteva sute, în cazuri fericite – câteva mii de cărţi, biblioteca publică modernă are, pentru toată comunitatea, rol de: instrucţie, informare, spaţiu de documentare/cercetare, recreere/ consumare în mod inteligent/util a timpului liber, socializare, loc din care se comunică în spaţiul virtual, instituţie în care, în special pentru adulţi şi vârstnici, se realizează gratuit „cea de-a doua alfabetizare”, aceea în utilizarea IT; rol de “a treia casă” (după “casă”-domiciliu şi “casă”-loc de muncă), în care pot fi rezolvate atât de multe nevoi sociale, încât pare mai uşor de enumerat ceea ce nu se poate rezolva. Trecând pragul bibliotecilor din „Era informatiei”, cititorului tradiţional de carte – până la un moment dat prizonier într-un univers extrem de restrâns – i se întîmplă cel mai extraordinar lucru care i se poate întâmpla unei fiinţe gânditoare: evadarea în infinitul univers al cunoaşterii.

bb: De ce credeţi că nu se mai citeşte în România. Doar pentru că acum avem mai multe variante de petrecere a timpului liber?
V.S.: Cauze sunt mai multe. Dincolo problemele noastre „tradiţionale”, pe noi, pe români, „explozia informaţională”, asaltul pe care Audiovizualul (în special televiziunea, iar apoi Internetul) l-a dat asupra umanităţii ne-a prins într-unul dintre cele mai nefericite momente posibile: abia ieşiţi din comunism, adică dintr-o perioadă în care:
- bibliotecile publice deveniseră adevărate cenuşărese (din punct de vedere al sub-finanţării, al cenzurării stricte a tot ceea ce se tipărea ş.a.m.d.)
– posturile de bibliotecar cu normă întreagă se desfiinţaseră, bibliotecar cu „jumătate de normă”, şi aceea de regulă neremunerată, fiind – în cel mai bun caz! – un cadru didactic care primea sarcina suplimentară „să se ocupe de bibliotecă”
– se desfiinţase învăţământul mediu şi superior de specialitate pentru cei ce doreau să devină bibliotecari, cu toate consecinţele nefaste atât împotriva acestei profesii, cât şi mai ales împotriva predării în instituţii de invatament a ştiinţelor informării, comunicării, bibliologiei ş.a.m.d.
-se crease, în rândul populaţiei României, o uriaşă şi imposibil de evaluat dorinţă şi aşteptare legată de „libertatea” de a avea la dispoziţie mai multe posturi şi programe TV, filme, muzică şi tot ceea ce ţine de divertisment; pentru majoritatea covârşitoare a populaţiei, aceasta „a suplinit” nefericit, mulţi ani după ‘90, nevoia naturală de informare, de cunoaştere, chiar şi de pe cea de instrucţie (învăţătură), ca să nu mai vorbim de nevoia de recreere şi de consumare în mod inteligent a timpului liber.
Revenind la problemele noastre „tradiţionale”, în Principatele Române şi apoi în România modernă, cu privire la biblioteci n-a existat nici pe departe vreo iniţiativă naţională comparabilă cu cea care l-a evidenţiat pe Spiru Haret ca „reformator al învăţământului romanesc”. Coordonat şi coerent, adică în baza unei strategii corect gândite şi aplicate, de biblioteci nu s-a ocupat nimeni dintre mai marii ţării noastre, niciodată, ba chiar unii factori decidenţi se „ocupă” în sens negativ, desfiinţând pur şi simplu biblioteci înfiinţate cu zeci şi chiar peste 100 de ani în urmă.
Date fiind toate acestea, care au condus la a nu avea o veritabilă „cultură a bibliotecilor”, un „cult” al cărţilor, este de mirare că se mai citeşte şi atât cât se mai citesteşte…
bb: Care ar fi primul pas pentru a readuce cărţile în atenţia oamenilor?
V.S: Primul pas este, indiscutabil, educaţia. De mici, încă de la grădiniţă şi din clasele întâi, a doua, copiii trebuie aduşi la bibliotecă, de către educatori şi învăţători; trebuie familiarizaţi cu rafturile cu cărţi şi atmosfera de bibliotecă, le trebuie arătate şi puse la dispoziţie cărticele cu poze inclusiv pentru colorat, ei trebuie să se joace în spaţii rezervate din bibliotecă (ludoteci, dar nu numai) etc. O parte din activităţile specifice mai ales grădiniţelor şi claselor primare trebuie organizate în bibliotecă, în mijlocul cărţilor sau având ca teme principale subiecte şi personaje din cărţi pe gustul copiilor. Le trebuie explicat cât de importantă este cartea, ce tezaur se ascunde în ea… micuţii trebuie „formaţi” încât să considere biblioteca un spaţiu şi un mediu în care se simt „acasă”, trebuie învăţaţi să aprecieze biblioteca, să o respecte, şi să îi sprijine dezvoltarea; să creadă în ea, în extraordinarele ei funcţii sociale, iar când vor avea la rându-le copii, să-i aducă ei înşişi la bibliotecă, nelăsând asta în grija şcolii. În acelaşi timp, bibliotecarii nu trebuie să aştepte ca preşcolarii şi şcolarii să fie aduşi la bibliotecă de educatori sau dascăli, ci să meargă ei înşişi în grădiniţe şi şcoli, să-şi prezinte oferta de conţinut educaţional, de bunuri şi servicii culturale pentru copii şi adolescenţi, să facă prezentări ale noilor achiziţii de unităţi de bibliotecă, ale cărţilor şi u.b. multimedia adecvate diverselor categorii de vârstă, achiziţionate chiar în funcţie de solicitările şi nevoile acestui segment de public specific etc.
Rezultatele unor astfel de proceduri şi practici nu se vor vedea imediat, ele nu sunt palpabile şi nici cuantificabile, însă cu atât mai mult este nevoie să se procedeze astfel, pentru că aşa trebuia să se întîmple „încă de ieri”. Neprocedand astfel, peste un deceniu-două vom avea aceleaşi procente insignifiante de utilizatori de biblioteci, (raportat la totalul populaţiei): dacă nu frecventează biblioteca încă de când sunt copii, tinerii, adulţii şi varstinicii aproape sigur nu o vor mai frecventa niciodată (decât cel mult accidental); biblioteca nu va face parte niciodată, cu adevărat, din viaţa lor, nu se vor simţi niciodată în elementul lor acolo, vor fi nişte intruşi… pe mine mă bulversează când îi aud pe unii utilizatori maturi, ajunşi „accidental” în biblioteci, cum se adresează bibliotecarului: „Ma scuzaţi că vă deranjez…”. Oamenii nu conştientizează că biblioteca este a lor, este chiar instituţia de care au cea mai mare nevoie, iar bibliotecarul, fireşte, este în slujba comunităţii; el nu este nicicum „deranjat” dacă i se solicită o carte, o informaţie etc., pentru că bibliotecarii lucrează tocmai în vederea satisfacerii acestor nevoi ale publicului.
În acelaşi timp, mesajul public al liderilor şi conducătorilor ţării şi administraţiilor judeţene/locale trebuie să fie constant, în permanenţă, unul în favoarea cărţilor şi instrucţiei publice, imposibil de înfăptuit pe deplin fără lectură. La noi se întîmplă invers, aproape nicio personalitate politică nu-şi îndeamnă „poporul” spre şcoală, bibliotecă ş.a.m.d., de parcă acestea ar fi „căi” ale pierzaniei.
[va urma]
sursa bookblog

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (5 votes cast)
Categories: Diverse Tags:

Cărţile digitale – preferate de cumpărători în decembrie

ianuarie 18th, 2011 1 comentariu

Crăciunul acesta, vânzările de cărţi digitale (e-books) au depăşit vânzările de cărţi tradiţionale . Este pentru prima dată când se întâmplă acest lucru. Ce semnificaţii are, cât şi dacă trend-ul se va prelungi sau nu, rămâne de văzut.

Cărţile au reprezentat întotdeauna o variantă pentru cadourile de Crăciun, dar în acest an mulţi cumpărători au ales sa ofere cărţi pe un iPod, Kindle sau alte dispozitive pentru citirea cărţilor digitale. În topul celor mai vândute cărţi, publicat de USA Today, versiunile digitale ale primelor şase titluri au fost mai bine vândute decât versiunile tipărite.

Este interesant de urmărit ceea ce se va întâmpla în continuare, deoarece au apărut aproximativ 5 milioane de noi cititori on-line, dar nu se ştie dacă aceştia vor continua să downloadeze cărţi şi cât de multe.

Despre evoluţia pieţei de carte se poate vorbi doar în termeni ipotetici pentru că nimeni nu ştie ce vor prefera cumpărătorii. Piaţa tradiţională de carte va fi înghiţită de cea on-line? Vor fi alese e-book-urile pentru că sunt mai ieftine?

Voi pe cine mizaţi şi ce preferaţi să cumpăraţi?

Sursa: Yahoo! News/ bookblog

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Categories: Diverse Tags:

Mark Twain va fi cenzurat

ianuarie 18th, 2011 1 comentariu

Nemuritoarele romane al lui Mark Twain, Huckleberry Finn şi Tom Sawyer vor suferi câteva schimbări după cum anunţă NewSouth Books, editura care va publica o nouă ediţie a cărţilor.

Pentru a se alinia la noile standarde privind limbajul rasial şi injurios, cuvântul “negro” va fi înlocui în carte cu “slave”, de asemenea apelativul “injun” referitor la amerindieni va fi eliminat. Astfel negro Jim, tovarăşul de călătorie al lui Huckleberry Finn va fi “slave Jim”, iar în Tom Sawyer “injun Joe” devine “Indian Joe”.

Reprezentantul editurii a definit aceste modificări drept încercări de “modernizare” realizate pentru a proteja cărţile atât de dragi copiilor de eventualele acuzaţii.

Sursa: Yahoo! News

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 4.7/5 (3 votes cast)
Categories: Diverse Tags:

Cele mai vândute cărţi ale anului 2010

ianuarie 18th, 2011 1 comentariu

Fiecare editură a avut cărţile ei de top care au atras cititorii şi au înregistrat recorduri de vânzări. Dacă sunteţi curioşi care au fost acestea, în cele ce urmează găsiţi multe dintre “vedetele” editurilor româneşti.

În cazul editurii Humanitas cititorii au preferat volumul lui Mircea Cărtărescu, Frumoasele străine, din care au cumpărat 20.000 de exemplare – cu 5000 de exemplare mai mult decât din bestsellerul internaţional „Mănâncă, roagă-te, iubeste” care se află pe locul doi în topul vânzărilor acestei edituri.

La Polirom pe primul loc se află Nişte răspunsuri de Mihaela Rădulescu, achiziţionat în 50.000 de exemplare. Curtea Veche a vândut 9500 de exemplare din romanul lui Petru Popescu, Supleantul. Povestea călătoriei lui Mihai Barbu până în Mongolia, Vând kilometrii, este vedeta editurii Art (2000 de exemplare la o lună de la lansare), acelaşi statut îl are şi Medgidia, oraşul de apoi de Cristian Teodorescu (1500 de exemplare), dar la editura Cartea Românească.

Cumpărătorii au ales de la editura Tritonic o carte practică: Cum am slăbit 70 de kilograme de Monica Ramirez (7800 de exemplare). Gargui de Andrew Davidson a atras publicul editurii All şi tot pe un roman de ficţiune a mizat şi editura TREI: Millennium de Stieg Larson. Cartea cu cel mai mare succes al editurii Pandora M este Viaţa mea cu Sadam Hussein de Parisoula Lampsos şi Lena Katarina Swanberg.

Sursa: Evenimentul zilei

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Diverse Tags:

Gala Tinerilor Scriitori

ianuarie 18th, 2011 Fără comentarii

Iulia Militaru, Cătălin Pavel, Alexandru Goldiş – acestea sunt numele celor trei debutanţi în ale literaturii care au fost premiaţi la Gala Tinerilor Scriitori, sâmbătă, 15 ianuarie. Evenimentul a fost organizat pentru a marca nou-proclamata Zi a Culturii Naţionale, iar premiile în bani au fost acordate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Iulia Militaru a fost marea câştigătoare a serii pentru că a primit atât premiul Tânărul poet al anului 2010, cât şi premiul Tânărul scriitor. Cătălin Pavel a fost desemnat Tânărul prozator, iar Tânărul critic a fost Alexandru Goldiş.

sursa: bookblog

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Diverse Tags:

George Washington, dator 222.000 de euro la o bibliotecă

aprilie 20th, 2010 2 comentarii

Primul preşedinte al Statelor Unite, George Washington, a luat o amendă de 195.000 de lire (aproximativ 222.000 de euro) pentru că a întârziat să aducă cărţile la bibliotecă. El este primul în topul întârziaţilor şi datornicilor în acelaşi timp.

Angajaţii bibliotecii New York Society Library spun că George Washington a împrumutat două cărţi în anul 1789, dar nu le-a mai adus înapoi. Amenda calculată pentru întârzierea preşedintelui ar fi de 195.000 de lire sterline, totuşi biblioteca nu cere banii, ci doar vrea restituirea cărţilor.

George Washington a împrumutat cărţile “Legea Naţiunilor”, o dizertaţie despre relaţiile internaţionale şi un volum de dezbateri de la Camera Comunelor din Marea Britanie, pe data de 5 octombrie 1789.

Mark Bartlett, directorul bibliotecii din New York, a explicat presei că e conştient că nu are şanse să recupereze cărţile de la urmaşii fostului preşedinte, dar a menţionat  că prin lege este obligat să anunţe toate cărţile care au întârzieri mai mari de un an.

Ce ziceti de această întârziere cu cărţile la bibliotecă?

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Categories: Diverse Tags:

Le Printemps des Poetes

martie 5th, 2010 1 comentariu

În perioada 1-31 martie Mediateca Franceză îi invită pe francofoni şi francofili la Primăvara Poeţilor, acţiune înscrisă în calendarul de evenimente dedicate Francofoniei.  Vă aşteptăm să alegeţi,  să citiţi, să oferiţi un poem…

Acţiunea Le Printemps des Poetes a început în Franţa în urmă cu 12 ani, având ca scop promovarea poeziei, mai ales în rândul tinerilor, printr-o varietate de evenimente : ateliere de creativitate, întâlniri cu poeţi locali, dăruirea poeziilor pe stradă, în metrou, în spaţii culturale sau comerciale, recitări publice. Tema ediţiei din acest an este : couleur femme…

Diana – Mediateca Franceză

 

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Diverse Tags:

“Nu da bani ca nebunul, compară preţul cărţilor”

http://www.piticipecreier.ro/

 Un site care ne oferă un serviciu foarte  util şi anume  posibilitatea de a compara preţul cărţilor din diverse librării online.

Pentru cei care doresc să ofere cadouri cărţi sau îşi cumpără pentru ei cărţi, este foarte bine de ştiut de unde e mai bine să cumpere şi la ce preţ e mai avantajos.

Vă doresc spor la cumpărături şi lectură plăcută!

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Diverse Tags:

Parfum de carte

februarie 18th, 2010 4 comentarii

Mirosul unei cărţi vechi este suficient pentru a spune dacă este deteriorată

 

Cărţile vechi, prăfuite au un miros tipic… Plecând de această constatare, cercetătorii de la University College din Londra au pus la punct un dispozitiv cu ajutorul căruia pot evalua starea de conservare a unui document doar “mirosindu-l”. Metodele de analiză clasică care se aplicau pe nişte eşantioane sunt, în realitate, dificil de aplicat pentru lucrările mai preţioase şi vechi. Noul dispozitiv a fost propus de Matija Strlic şi echipa sa. Ei au analizat cromatografic şi spectometric sutele de compuşi volatili eliberaţi de cele 72 de lucărări, datând din ultimile două secole. Ulterior au selecţionat cinsprezece elemente care le-au permis să evalueze rapid compoziţia şi starea hârtiei, aciditatea, degradarea celulozei. Evident au putut propune apoi un anume tip de tratament pentru fiecare document în parte.

VN:F [1.9.8_1114]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Categories: Diverse Tags: